Indemnizaţie reparatorie. Suspendare acordare. Decizie de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

Decizie 887 din 08.10.2015


Indemnizaţie reparatorie. Suspendare acordare. Decizie de recuperare a sumelor încasate necuvenit.

Legea nr.341/2004: art.4;

Legea nr. nr.263/2010: art.179.

Nu are nici o relevanţă culpa vreuneia dintre părţi în achitarea/încasarea necuvenită a acestor drepturi, deoarece nu suntem pe tărâmul răspunderii civile contractuale/delictuale ci a unor dispoziţiile prevăzute într-o lege specială prin care legiuitorul a înţeles să reglementează modalitatea de recuperarea a sumelor primite necuvenit cu titlu prestaţii de asigurării sociale.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale -  Decizia civilă nr.887/08  octombrie 2015

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 8.04.2014 sub  dosar nr…/85/2014, formulată de contestatoarea T.R.E. în contradictoriu cu C.P.S. a M.A.N. s-a solicitat: suspendarea executării silite a Deciziei atacate până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii, anularea deciziei nr… din 18.03.2014 emisă de intimată, restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării intimatei la restituirea sumelor reţinute nelegal şi la plata în continuare a indemnizaţiei stabilite prin Decizia nr…/13.03.2014 emisă de intimată. În subsidiar, contestă cuantumul pensiei, modalitatea şi datele de calcul avute  în vedere la stabilirea pensiei.

În expunerea de motive, contestatoarea susţine, în esenţă, că este tutore pentru fiul său T.M.C. care, în calitatea de urmaş al eroului martir T.N.(tatăl său) beneficiază de o indemnizaţie reparatorie, în baza art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004.Această indemnizaţie a fost stabilită prin Decizia nr…/13.03.2014 emisă de intimată, iar prin decizia nr…/18.03.2014 intimata a decis recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie reparatorie potrivit Legii nr.341/2004 pentru perioada  01.01.2012-31.03.2014, respectiv pentru suma netă de 47.682 lei, conform buletinului de calcul ataşat.

 Susţine contestatoarea că adoptarea actelor normative invocate de intimată, respectiv O.U.G. nr.80/2010 aprobată  prin Legea nr.283/2011, art.9 din O.U.G. nr. 84/2012 şi ale art.6 din O.G.nr.29/2013 prin care indemnizaţia bugetară prev. de art.4 alin.4 din Legea nr. 341/2004 nu se acordă în anii 2012-2014 a fost făcută cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului astfel cum este el protejat de jurisprudenţa CEDO (cauza Stec şi alţii contra R.U al Marii Britanii) şi cu încălcarea principiului drepturilor câştigate.

Mai susţine contestatoarea că plata acestor drepturi s-a făcut timp de 2 ani şi 3 luni în temeiul Legii nr.341/2004 fără a exista vreo culpă din partea reclamanţilor, o eventuală culpă dacă există aparţinând funcţionarilor intimatei, astfel că imputarea este abuzivă.

În fine, contestatoare susţine că din buletinul de calcul anexat nu rezultă modul de calcul al sumei imputate şi a cărei restituire se solicită.

În ceea ce priveşte suspendarea pe care o solicită de urgenţă, motivează că executarea se face în baza unui titlu executoriu fiscal emis nelegal şi afectează dreptul la un nivel de trai decent al reclamanţilor.

Pe cale incidentală înţelege să invoce nelegalitatea deciziei de recuperare a unor sume pretins încasate necuvenit cu titlu de prestaţii sociale.

Intimata C.P.S. a M.A.N. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală, motivând că la emiterea deciziei contestate au fost respectate întocmai exigenţele impuse de textele de lege arătate.

Tribunalul SIBIU- Secţia I Civilă, prin sentinţa civilă nr…/08.04.2015 pronunţată în cauză a respins contestaţia, reţinând în esenţă că decizia atacată se încadrează în dispoziţiile legale referitoare la pensii, inclusiv la pensiile militare, iar aceste dispoziţiile legale sunt în acord cu Constituţia şi cu jurisprudenţa CEDO.

Împotriva acestei, hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta T.R.E., în nume propriu şi în calitate de tutore al fiului său T.M.C., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată şi să se dispună anularea deciziei nr…/18.03.2014 şi restabilirea situaţiei anterioare.

În expunerea de motive, reclamanta consideră că sentinţa atacată este nelegală, în primul rând, atât datorită motivelor pe care le-a invocat deja în faţa instanţei de fond, dar şi pentru că, în acest moment cererea lor este susţinută şi de faptul că intimata a emis o nouă decizie nr…/25.03.2015 privind reluarea plăţii drepturilor prevăzute de Legea nr.341/2004 şi care au fost acordate iniţial prin decizia nr…/01.07.2006 şi anulate prin decizia nr…/2014, deci chiar titlul în baza căruia s-a început executarea silită atacată prin prezenta contestaţie. Prin decizia indicată intimata recunoaşte drepturile reclamaţilor, ca urmare faptul că anularea deciziei iniţiale şi executarea silită au fost nelegale şi nu se impunea poprirea sumelor. De altfel, noua decizie a fost pusă în plată, iar din luna aprilie 2015 a primit din nou drepturile integral, aşa cum contestatorul beneficia de ele înainte de emiterea deciziei nr…/2014.

În al doilea rând, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţie de nelegalitate invocate prin acţiunea formulată.

Pe fondul cauzei, apelanta susţine că cererea lor este întemeiată, reluând argumentele din acţiunea introductivă vizând încălcarea dreptului de proprietate aşa cum este protejat de jurisprudenţa CEDO, încălcarea principiului drepturilor câştigate, precum şi faptul că plata acestor drepturi s-a efectuat de intimată timp de  2 ani fără a exista o culpă a reclamanţilor în acest sens.

În drept, apelul este întemeiat pe disp. art.466 şi 480 din Cod procedură civilă.

Intimata  C.S.P. a  M.A.N. a depus întâmpinare în această fază procesuală prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, considerând că în mod temeinic şi legal prima instanţă, raportându-se la jurisprudenţa CEDO, la deciziile Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr.119/2010 şi a O.U.G. nr.1/2011, dar şi la deciziile incidente în speţă pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins contestaţia formulată.

Curtea, verificând, potrivit art.479 din Noul Cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Prin decizia care face obiectul litigiului de faţă nr…/18.03.2014 emisă de intimată în temeiul art.179 din Legea nr.263/2010 s-a constatat că în perioada 01.01.2012-31.03.2014 s-a plătit şi s-a încasat necuvenit de către intimată, în calitate de tutore a fiului său T.M.C., urmaş al eroului-martir T.N., suma de 47682 lei cu titlu indemnizaţie reparatorie potrivit Legii nr.341/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

La emiterea acestei decizii s-au avut în vedere reglementările legale prin care în perioada 2012-2014, indemnizaţia reparatorie prevăzută la art. 4 alin. 4 din Legea nr.341/2004 nu se acordă în anii 2012-2014.

Astfel, potrivit art. II art. 18 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 80/8 septembrie 2010 pentru completarea art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar „în anul 2012, indemnizaţiile prevăzute la art. 4 alin. (4) din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se acordă”.

Art. 18 a fost introdus prin  Legea  nr. 283/2011, care a intrat în vigoare la data de 17.12.2011.

Potrivit art.9 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 84 din 12 decembrie 2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal –bugetare - Prevederile art. 15, 18, 19 şi 20 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr.29/ 27 august 2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare:- Prevederile art.18 şi 19 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.

Aceste acte normative au făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională statuând prin mai multe decizii conformitatea acestora atât cu normele constituţionale cât şi cu jurisprudenţa CEDO. Exemplificăm în acest sens, deciziile nr. 721, 483, 419, 314, 42/2014.

Cu aceste prilejuri, Curtea Constituţională a reţinut că indemnizaţia de revoluţionar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală; că, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale, ori acest drept nu este consacrat la nivel constituţional, neavând în consecinţă un caracter fundamental. „Susţinerile autorilor prezentei excepţii de neconstituţionalitate potrivit cărora dreptul la indemnizaţia de recunoştinţă este asimilat dreptului la pensie, astfel că trebuie să se bucure de aceeaşi protecţie constituţională, nu pot fi reţinute, întrucât simpla trimitere pe care textul art. 43 din  Legea nr. 341/2004 o face la legislaţia privind pensiile în ceea ce priveşte procedura de stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire ori contestare a indemnizaţiilor, respectiv la recuperarea sumelor încasate necuvenit cu acest titlul, nu semnifică faptul că această indemnizaţie reprezintă un aspect al dreptului la pensie.  Cât priveşte critica potrivit căreia măsura de suspendare a indemnizaţiei acordate revoluţionarilor ar aduce atingere dreptului de proprietate al acestora, Curtea reţine că, deşi indemnizaţia solicitată reprezintă o valoare patrimonială, susceptibilă de protecţia prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la indemnizaţiile obţinute până la intrarea în vigoare a actelor normative care au prevăzut suspendarea acestui drept.  Trimiterea pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate o fac la cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko contra Ucrainei, nu este de natură să schimbe cele reţinute mai sus, întrucât instanţa europeană nu a negat posibilitatea statului de a suspenda pe cale legală acordarea unor drepturi prevăzute prin lege. Astfel, referindu-se la anumite drepturi de natură bănească acordate angajaţilor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. (..). Prin aceeaşi hotărâre, Curtea de la Strasbourg a considerat că refuzul autorităţilor de a acorda drepturile băneşti pretinse ca urmare a intervenirii unei legi care suspendă aceste drepturi nu contravenea dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.

Prin urmare, Curtea constată că, contrar celor învederate de apelantă instanţa de fond s-a pronunţat şi a făcut o analiză corectă a legalităţii deciziei atacate prin prisma dispoziţiilor legale incidente, a jurisprudenţei naţionale şi europene.

De asemenea, nu poate fi primită susţinerea apelantei reclamantei că prin emiterea la data de 25.03.2015 a unei decizii de reluare a plăţii drepturilor prevăzute de Legea nr.341/2014 intimata i-ar recunoaşte drepturile supuse judecăţii, deoarece, aşa cum se şi precizează în întâmpinare, această decizie nr…/25.03.2015 a fost emisă urmare a cererii formulată de reclamantă la data de 19.03.2015 în aplicarea prevederilor art.II alin.(1) din O.U.G. nr.1/14.01.2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr.341/2004, deci a unui act normativ nou prin care se reglementează următoarele:„în anul 2015 copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadraţi în nici o formă de învăţământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie în cuantum de 2020 lei”.

În fine, la emiterea decizie de recuperarea a sumelor încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţie de asigurări sociale pentru perioada în litigiu, s-a făcut aplicarea întocmai a dispoziţiilor art.179 din Legea nr. nr.263/2010 potrivit cărora - (1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripţie de 3 ani. (…) (4) Sumele plătite necuvenit prin intermediul caselor teritoriale de pensii şi al caselor de pensii sectoriale se recuperează de la beneficiari în baza deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.

Nu are nici o relevanţă culpa vreuneia dintre părţi în achitarea/încasarea necuvenită a acestor drepturi, deoarece nu suntem pe tărâmul răspunderii civile contractuale/delictuale ci a unor dispoziţiile prevăzute într-o lege specială prin care legiuitorul a înţeles să reglementează modalitatea de recuperarea a sumelor primite necuvenit cu titlu prestaţii de asigurării sociale.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantă, păstrând ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.