Contestaţie în anulare

Decizie 329A din 28.04.2015


Motivul privitor la necompetenţă, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC, se referă exclusiv la necompetenţă instanţei care a pronunţat hotărârea care se atacă. Necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată trebuie să fi fost absoluta şi excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei.

Cumulativ cu neregularitatea procedurii de citare, trebuie îndeplinită şi condiţia negativa ca respectivul contestator să nu fi fost prezent la termenul când s-a judecat pricina. Această reglementare are în vedere, pe de o parte, că prezenţa părţii la termen acoperă lipsa totală a citării, iar, pe de altă parte, că orice alt viciu al unei citări defectuoase putea fi invocat de parte la acel termen.

Decizia nr. 329A/28.04.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Împotriva deciziei civile nr.57/27.01.2015, pronunţata de Tribunalul Caraş-Severin, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC Minoque Impex SRL solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei civile pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin în dosar 2294/208/2014 deoarece au fost pronunţate de o instanţă necompetentă funcţional.

În motivarea contestaţiei în anulare arată că în dosarul nr.2294/208/2014 Tribunalul Caraş-Severin a stabilit în data de 20.01.2015, primul termen de judecata a apelului formulat de contestatoarea SC Minoque Impex SRL în contradictoriu cu intimatul Bej Ţimonea Mihai. Deşi la termenul din 20.01.2015 avocatul substituent prezent în cauza a învederat instanţei că avocatul ales în vederea susţinerii apelului a încheiat contract de asistenţă juridică în data de 19.01.2015, instanţa de judecata nesocotind dreptul de apărare al apelantei, a păşit la judecarea cauzei, încălcând disp.art.131 cod pr.civila cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative privind competenţa, competenţă pe care instanţa era obligata să o verifice din oficiu, conform disp.art.3 cod civil, art.8 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2008.

Consideră că apelul formulat de contestatoare nu trebuia soluţionat de către o instanţă care judecă litigii cu profesioniştii, respectiv Secţia II civila de contencios administrativ şi fiscal al Tribunalului Caraş-Severin ci secţia I Civila, astfel cum în mod corect s-a pronunţat şi prima instanţă, pe Secţia I civila, obiectul fiind pretenţii civile.

Contestatoarea solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei pronunţate de Tribunalul Caraş-severin, Secţia II civila, litigi cu profesioniştii iar în situaţia în care instanţa care judecă contestaţia va fi cea competentă să judece pe fond cauza, în urma admiterii contestaţiei,rejudecând pe fond apelul, să-l admită astfel cum a fost formulat. În situaţia în care contestaţia în anulare va fi înregistrata pe rolul Secţiei II Civila, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Caraş-Severin, în urma admiterii contestaţiei solicită trimiterea dosarului secţiei I Civila, spre o competentă soluţinare a apelului pe fond.

Analizând contestaţia în anulare formulată, tribunalul reţine următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare care poate fi promovată numai pentru motivele expres prevăzute de textul art.503 C.proc.civ.

Motivul privitor la necompetenţă, prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 1 NCPC, şi invocat de contestatoare, se referă exclusiv la necompetenţă instanţei care a pronunţat hotărârea care se atacă, şi anume a instanţei de recurs sau, după caz, a instanţei de apel, în condiţiile alin. (3) al aceluiaşi articol. De asemenea, trebuie precizat, în contextul descris anterior, că necompetenţa instanţei care a pronunţat hotărârea contestată trebuie să fi fost absoluta şi excepţia de necompetenţă să fi fost invocată în faţa acelei instanţe, însă instanţa să fi omis a se pronunţa asupra ei. În prezenta cauză, însă, partea nu a ridicat excepţia în faţa instanţei de apel, pe de o parte, iar pe de altă parte, excepţia invocată- a necompetenţei funcţionale a unui complet specializat în litigii cu profesionişrii nu este una absolută.

Nici motivul referitor la nelegala citare nu poate fi primit. Cumulativ cu neregularitatea procedurii de citare, ceea ce este nereal, deoarece părţile au fost legal citate iar substituirea apărătorilor părţilor nu înseamnă nelegală citare, cum apreciază contestatoarea, mai trebuie îndeplinită şi condiţia negativa ca respectivul contestator să nu fi fost prezent la termenul când s-a judecat pricina. Această reglementare are în vedere, pe de o parte, că prezenţa părţii la termen acoperă lipsa totală a citării, iar, pe de altă parte, că orice alt viciu al unei citări defectuoase putea fi invocat de parte la acel termen. Nici această condiţie nu este îndeplinită, din practicaua deciziei contestate se observă că părţile au depus concluzii pe fond prin apărătorii lor şi, mai mult, instanţa a amânat pronunţarea pentru ca apărătorul titular să depună concluzii scrise, fiindcă fusese înlocuit de un apărător substituent la ultimul termen.

Astfel fiind, tribunalul a constatat cu nu este îndeplinit niciunul dintre motivele contestaţiei în anulare.