Contestaţie la executare. Contestaţie administrativ-fiscală. Sume datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. Pensionar.

Contestatorul D. Gh. a formulat în contradictoriu cu intimata C. J. A. S. Bihor contestatie la executare solicitând  anularea  titlului executoriu nr.3208/25.07.2005 si exonerarea sa de plata sumelor indicate, precum si suspendarea executarii silite pâna la solutionarea contestatiei.

În motivare se arata ca prin înstiintarea de plata nr.7711/19.05.2005 i s-a pus în vedere ca figureaza cu obligatii fata de bugetul asigurarilor sociale de sanatate cu suma 1518,18 RON. Executarea silita pornita împotriva sa este însa  nelegala întrucât potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 507/2002 persoana fizica ce desfasoara prin mijloace proprii activitati economice are dreptul, nu si obligatia de a  fi asigurat prin sistemul public al asigurarilor sociale de sanatate. Totodata, potrivit art.6 din OUG.150/2002, pensionarii sunt scutiti de la plata contributiei, modificarile survenite prin OUG.107/2005 neputând retroactiva.

Întrucât drepturile câstigate în perioada de activitate sunt inalienabile, se impune admiterea contestatiei si suspendarea executarii.

În drept au fost invocate prevederile art.168,169 C.pr.fiscala coroborat cu art.403 alin.1 si 2 C.pr.civ.

Prin întâmpinarea depusa intimata a solicitat respingerea contestatiei aratând ca fiind o cale de atac ce are ca scop înlaturarea neregulilor ce s-ar putea ivi cu prilejul executarii silite în cadrul ei pot fi invocate doar vicii si neregularitati ale actelor de executare. Întrucât contestatorul avea posibilitatea sa recurga la contestatia împotriva actelor administrative ( înstiintarea de plata ) în temeiul art.174si urm C.pr.fiscala, contestatia este nefondata.

Se mai arata ca în baza Protocolului 47346/21.07.2004 înregistrat la ea D. G. F. P. Bihor i-a transmis situatia veniturilor realizate de persoanele fizice autorizate din jud. Bihor printre care se afla si contestatorul care a realizat venituri din asemenea activitati în perioada 2001-2004.

Pe anii 2001-2002, temeiul obligarii la plata contributiei fata de bugetul asigurarilor sociale de sanatate este Legea nr. 145/1997 care a prevazut în art. 6, 51, 54 si 55  categoriile de persoane care sunt exceptate de la plata contributiei, persoane între care nu se încadreaza contestatorul. Acesta avea obligatia de plata chiar daca era pensionar pentru veniturile realizate din profesii liberale.

Dispozitiile legale amintite au fost pastrate si prin OUG nr.150/2002 care a prevazut expres în art.51 alin.2 lit.b ca sunt supuse impunerii veniturile din activitatile desfasurate de persoane care exercita profesii liberale sau autorizate potrivit legii sa desfasoare activitati independente. Întrucât nu s-a achitat voluntar obligatia stabilita în sarcina sa, împotriva contestatorului s-a declansat executarea silita, acesta datorând si plata penalitatilor de întârziere aferente. În plus, tinând seama ca nu se poate retine încalcarea dispozitiilor care reglementeaza executarea silita, se impune respingerea contestatiei.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 145/1997, OUG nr. 150/2002 si OG nr . 92/2003.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine în fapt ca împotriva contestatorului s-a pornit de catre intimata procedura de executare silita în vederea recuperarii sumei de 1519 RON reprezentând contributie de asigurari de sanatate, dobânzi si penalitati de întârziere, aferente pe perioada 2001-2004. Dupa cum reiese din  înscrisurile aflate la filele 22 si 23 la baza declansarii acesteia a stat titlul executoriu nr.3208/25.07.2005 emis de catre intimata, potrivit mentiunilor din cuprinsul sau, în baza art.51 alin.2-4 din OUG nr. 150/2002 si art.114, 115 si 120 din OG nr.92/2003 republicata.

Desi referirea la cele din urma prevederi nu are nici o legatura cu notiunea de „titlu executoriu” ( articolele amintite referindu-se la cu totul altceva ) instanta retine ca definirea si trasaturile acestuia în materia creantelor fiscale nu se poate face decât pornind de la prevederile art.136 C.pr.fiscala.

Potrivit acestui text legal executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza în temeiul unui titlu executoriu emis în conformitate cu dispozitiile acestui act normativ, titlul de creanta devenind titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta. Fiind o simpla forma procedurala, în lipsa careia executarea silita nu poate fi pornita, titlul executoriu nu poate fi confundat cu cel de creanta, chiar daca formularea aleasa de legiuitor poate crea o serie de ambiguitati.

Regimul lor juridic diferit determina posibilitatea exercitarii unui control diferit de catre instanta de judecata: pe calea contestatie la executare ( titlul executoriu ), respectiv pe calea contestatiei fiscale ( titlul de creanta fiscala ). Fiind vorba de o cale alternativa pusa la dispozitia partii interesate, aceasta nu ar avea în principiu posibilitatea ca în cadrul contestatiei la executare sa puna în discutie aspecte legate de fondul cauzei ( art.399 alin.3 in fine C.pr.civ. ).

Exercitarea caii de atac administrativ-jurisdictionale presupune însa ca partea interesata sa fi avut posibilitatea efectiva de a recurge la ea, în sensul ca organul fiscal sa-i fi comunicat titlul de creanta. Numai din acel moment începe sa curga termenul prev. de art.176 alin.1 C.pr.fiscala, fiind incidente prevederile cuprinse în dispozitiile urmatoare.

În conditiile în care obligatia nu a fost însa respectata, persoana interesata nu are posibilitatea reala de a pune în discutie legalitatea si temeinicia titlului de creanta fiscala. Or, o asemenea masura  nu este compatibila cu principiul accesului liber la justitie garantat de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului  astfel cum a fost el conturat în practica Curtii Europene a drepturilor omului ( e.g. cauza Bellet vs.Franta – hotarârea din 4.12.1995 sau  Stubbins s.a vs. Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord – hotarârea din 22.10.1996 ).

Din aceasta perspectiva  instanta retine ca intimata a comunicat contestatorului anterior declansarii executarii silite o înstiintare de plata la data de 19.05.2005 ( fila 24 ) în care ia fost adus la cunostinta obligatiile pe care le-ar datora bugetul asigurarilor sociale de sanatate. Din cuprinsul acestora nu rezulta pe ce perioada sunt calculate contributia, dobânzile sau penalitatile, astfel încât ea nu individualizeaza creanta fiscala în sensul avut în vedere de art.108 alin.3 C.pr.fiscala. Tocmai de aceea, instanta considera ca exercitarea contestatiei fiscale împotriva sa nu era posibila, modul de îndeplinire a obligatiei stabilite de lege lata în sarcina intimatei punând contestatorul în imposibilitatea de a pune în discutie legalitatea si temeinicia ei.

Mai mult, potrivit art.137 C.pr.fiscala înstiintarea de plata constituie act premergator executarii silite ceea ce denota ca în opinia legiuitorului a fost depasita prima etapa ( cea a posibilitatii contestarii titlului de creanta ), fiind incidenta etapa executarii silite. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât dispozitia amintita este cuprinsa în Cap. VIII- „Stingerea creantelor fiscale prin executare silita”. Pe cale de consecinta, instanta considera ca apararea formulata sub acest aspect de intimata nu poate fi primita.

În ceea ce priveste fondul cauzei, instanta retine ca  analiza motivelor invocate de catre contestator presupune o raportare la dispozitiile legale în materie prin prisma principiului neretroactivitatii legii civile. Determinarea obligatiei de plata a contributiei catre  bugetul asigurarilor sociale de sanatate de catre contestator impune luarea în considerare a faptului ca acesta a îndeplinit pe perioada în discutie o dubla calitate : angajat propriu în sensul definit de art.3 alin.1 din Legea nr. 507/2002 si pensionar. Consecinta imediata este ca acesta a realizat venituri în baza acestor calitati venituri al caror regim juridic este reglementat diferit în legislatia privind asigurarile sociale de sanatate.

Comun acestora ( indiferent ca raportarea se face la Legea nr. 145/1997 sau OUG nr. 150/2002 ) este ca  procentul stabilit de legiuitor se aplica asupra veniturilor salariale brute în cazul asiguratului care are calitatea de angajat, respectiv veniturilor obtinute din exercitarea unor activitati independente ( art.52 lit.a, respectiv art.51 lit.b ) . Din moment ce dispozitia amintita asimileaza persoana care desfasoara o activitate independenta cu un angajat ( concluzia fiind identica si sub regimul Decretului-lege nr. 54/1990- art.31 facând trimitere expresa la obligatia de plata ) este neîndoielnic ca acesta are obligatia de a achita cota stabilita în sarcina sa catre bugetul asigurarilor sociale de sanatate.

Faptul ca art.3 alin.2 din Legea nr. 507/2002 ( intrata în vigoare la data de  6.11.2002 ) face referire la dreptul de a fi asigurat  în sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale nu poate duce la alta concluzia întrucât orice norma legala este supusa unei interpretari sistematice. În plus, este neîndoielnic ca un drept nu poate fi conceput decât fara obligatia corelativa, astfel încât instanta considera ca motivele invocate sub acest aspect de catre contestator nu pot fi retinute.

Pe de alta parte însa, dupa cum reiese din examinarea dispozitiilor cuprinse în Legea nr. 145/1997 si OUG nr. 150/2002 în conceptia legiuitorului scutirea de la plata contributiei a avut în vedere fie persoana posibilului contribuabil, fie baza supusa impunerii ( e.g. art.6 lit.d in fine din Legea nr. 145/1997 ). Cu alte cuvinte, scutirea a fost acordata fie datorita calitatii pe are o avea persoana respectiva, fie datorita titlului cu care obtinea respectivele sume.

Astfel, Legea nr. 145/1997 a prevazut expres categoria de persoane si venituri are nu aveau obligatia de a plati contributia la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, între acestea neregasidu-se si pensionarii. Singura referire  facuta în acest sens este cea din art.6 lit.d în care au fost combinate cele doua criterii din moment ce se face trimitere si la veniturile realizate din pensii. Cum însa contestatorul nu întruneste vreo calitate expres si limitativ dintre cele enumerate în teza I a acestui alineat instanta considera ca avea obligatia de a plati contributia la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.

Situatia e însa diferita în reglementarea cuprinsa în OUG nr. 150/2002, art.6 lit.e prevazând expres ca beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei, pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militarii, pensionarii IOVR si alte categorii de pensionari. Scutirea a fost acordata în temeiul acestei prevederi tinându-se seama de persoana posibilului contribuabil si nu de veniturile realizate de acesta.

Concluzia se impune atât prin exprimarea folosita de catre legiuitor ( „si alte categorii de pensionari” – notiune ce acopera practic întreaga sfera a persoanelor care au o atare calitate ) , cât si prin modificarea adusa acestei dispozitii prin OUG nr. 107/2005. Astfel , art.6 alin.1 lit.e a fost reformulat în sensul ca a fost adaugat criteriului subiectiv si cel obiectiv din moment ce s-a prevazut expres ca scutirea vizeaza numai veniturile obtinute din pensii. Cum pâna în acel moment calitatea de pensionar reprezenta o conditie necesara si suficienta pentru a beneficia de scutire la plata contributiei, instanta considera ca în mod gresit  s-a pornit executarea silita pentru recuperarea pretinsului debit pe perioada 2003-2004.

Fata de toate acestea, va admite în parte  contestatia formulata si va anula partial titlul executoriu nr.3208/2005 în sensul ca executarea sa continue numai pentru recuperarea contributiei de asigurari de sanatate, a dobânzilor si penalitatilor aferente pentru anii 2001-2002.

Domenii speta

Spete similare