Validare poprire

Validare poprire

Instanţa a respins cererea creditoarei de validare a popririi şi de amendare a terţului poprit, având în vedere că executarea silită a fost efectuată cu încălcarea disp. OG nr. 22/2002 si Legii nr.10/2007, iar potrivit art. 391 C. pr. civ., lipsa somaţiei de executare ,,atrage anularea executării”. Art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă obligă instanţa, în cazul în care nu validează poprirea, să hotărască asupra desfiinţării acesteia.

S-a reţinut că legea specială în materia executării silite a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110//2007, derogă de la dispoziţiile comune reglementate prin art. 454 din Codul de procedură civilă, conform cărora poprirea se înfiinţează fără somaţie.

Se instituie astfel, prin norma specială, obligaţia organului de executare de a comunica debitorului somaţia de plată, obligaţie legală ce nu a fost respectată, nefiind emisă o somaţie de executare.

Somaţia prev. de art. 387 Cod procedură civilă, respectiv art. 2 OG nr. 22/2002, modificată se emite anterior înfiinţării popririi şi este distinctă de adresa de înştiinţare a debitoarei asupra înfiinţării popririi, reglementată de art. 454 alin. 1 Cod procedură civilă, adresă ce se emite de executorul judecătoresc după înfiinţarea popririi şi nu trebuie confundată cu somaţia de executare silită.

Creditoarea a invocat în motivarea cererii sale Directiva nr. 2000/35/CE, iar potrivit art. 249 alin. 3 TCE „directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele”.

Directiva impune astfel statelor membre rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţele legate de forma şi mijloacele utilizate în acest scop. Directiva impune o obligaţie de rezultat, lăsând statelor o marjă de apreciere şi conţine, de regulă, data până la care trebuie implementată.

Art. 6 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29.06.2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale prevede ca statele membre să implementeze directiva până la 8.08.2002, neputându-se imputa neimplementarea acesteia, având în vedere adoptarea OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007. Statul a stabilit astfel competenţele legate de forma şi mijloacele obligaţiei de rezultat, ce nu contravin prev. art. 2 alin. 5 şi art. 5 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE, invocate în cererea creditoarei, prevederi ce definesc titlul executoriu (art. 2 pct. 5) şi prevăd obligaţia statelor membre de a garanta că, în mod normal, se poate obţine un titlu executoriu, indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acţiunii creditorului sau de la solicitarea adresată instanţei, cu condiţia ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate (art. 5 alin. 1).

Statul a stabilit astfel competenţele legate de forma şi mijloacele obligaţiei de rezultat, ce nu contravin prev. art. 2 alin. 5 şi art. 5 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE, invocate în cererea creditoarei, prevederi ce definesc titlul executoriu (art. 2 pct. 5) şi prevăd obligaţia statelor membre de a garanta că, în mod normal, se poate obţine un titlu executoriu, indiferent de suma datorată, în termen de 90 de zile calendaristice de la înaintarea acţiunii creditorului sau de la solicitarea adresată instanţei, cu condiţia ca datoria sau aspecte ale procedurii să nu fie contestate (art. 5 alin. 1).

Nu se contestă existenţa titlului executoriu deţinut de creditoare, reprezentat de hotărârea judecătorească, după cum nu se contestă nici principiul preeminenţei normelor internaţionale, recunoscându-se supremaţia dreptului comunitar în soluţionarea conflictului dintre legea naţională şi dreptul comunitar, precum şi obligaţia de interpretare a normei naţionale conform celei comunitare, atât în raporturile dintre particulari, cât şi în raporturile dintre aceştia şi autorităţile naţionale.

Se apreciază că nu există o contradicţie între normele comunitare şi dreptul intern, statul având o marjă de apreciere în implementarea dreptului comunitar, având în vedere şi scopul stabilirii modalităţii de executare a creanţelor bugetare.

Dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei, potrivit cărora creditoarea are dreptul la respectarea bunurilor sale, nu interzic adoptarea unor norme interne pentru a asigura folosinţa bunurilor conform interesului general şi pentru a nu paraliza activitatea instituţiilor publice, creditoarea având posibilitatea de a-şi satisface creanţa, cu respectarea prevederilor OG nr. 22/2007, modificata prin Legea nr. 110/2007.

Deşi executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv fără emiterea somaţiei reglementate de norma specială, debitoarea a efectuat plăţi anterior formulării cererii de validare a popririi. A fost achitat parţial debitul cu ordinele de plată nr. 274/27.11.2009, nr. 298/7.12.2009, nr. 10/26.01.2010,  neputându-se reţine astfel sustragerea de la plată a debitoarei. Mai mult, aceasta a solicitat eşalonarea plăţii debitului,  rezultând astfel intenţia debitoarei de a achita integral debitul constatat prin titlul executoriu, având în vedere şi disp. art. 452 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare