Poliţist. Indemnizaţie la ieşirea la pensie. Suspendarea acordării acesteia.

Hotărâre 370 din 28.05.2015


Poliţist. Indemnizaţie la ieşirea la pensie. Suspendarea acordării acesteia.

 Legea nr. 285/28.12.2010: art.13 alin. (1);

Legea nr. 283/14.12.2011: art. 9;

OUG. nr. 84/12.12.2012: art.2;

OUG. nr. 103/14.11.2013: art.10 alin.(1);

OUG. nr. 83/12.12.2014: art. 9 alin.1.

Deşi dispoziţiile legale au avut o aplicabilitate limitată în timp (1 an) din succesiunea acestora, reiese clar intenţia legiuitorului de a nu acorda pe anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 acest beneficiu. Aşa fiind, câtă vreme există o dispoziţie legală incidentă în fiecare an referitoare la acordarea ajutoarelor la ieşirea la pensie aceasta se impune a fi respectată ca atare.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.370/28  mai  2015.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba - Secţia Civilă sub dosar nr. 5818/107/2013*  reclamantul  P.M.  a chemat în judecată pârâtul I.P.J. A. solicitând obligarea acestuia la plata ajutorului de care beneficiază la încetarea raporturilor de serviciu pentru activitatea depusă în calitate de poliţist, în raport cu vechimea efectivă şi să i se plătească drepturile băneşti aferente, respectiv echivalentul a 20 solde ale funcţiei de bază, actualizată cu rata inflaţiei; precum şi cheltuielile de judecată.

În motivarea pretenţiilor sale reclamantul arată că, şi-a desfăşurat activitatea la IPJ A., iar la data de 03.08.2011, i-au încetat raporturile de  muncă prin pensionare, conform deciziei privind acordarea pensiei de invaliditate nr. 161280/19.01.2012 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Consideră că, se încadrează în dispoziţiile legale pentru a beneficia de  plata drepturilor băneşti reprezentând două salarii ale funcţiei de bază pentru cei 10 ani întregi de la vârsta de 47 de ani şi 9 luni, împlinită la data de  16.08.2013, până la vârsta standard de pensionare, de 58 ani şi 2 luni, stabilită prin decizia de mai sus, respectiv 20 solde ale funcţiei de bază.

În drept: Legea nr.554/2004, art. 20 din Anexa VII  la Legea nr. 284/2012, art. 51 din cap. IV al Legii nr. 263/2010 şi art. 15, pct.11, din ordinul MAI nr. S/214/05.10.2011.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.

TRIBUNALUL ALBA, prin sentinţa civilă nr.2408/18.11.2014 pronunţată în cauză a admis acţiunea formulată şi precizată de către reclamantul P.M.I. împotriva  pârâtului I.P.J. A.  şi în consecinţă:

A obligat pârâtul la  plata în favoarea contestatorului, a ajutorului bănesc reprezentând echivalentul bănesc a 20 de salarii aferente funcţiei de bază, sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului material, până al data plăţii efective.

 A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că, reclamantul, făcând parte din personalul militar ale căror raporturi de serviciu au încetat cu drept la pensia de serviciu, înainte de împlinirea vârstei de pensionare pentru limita de vârstă, în speţă fiind data de 16.08.2013, beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la îndeplinirea cerinţelor pentru pensia de limită de vârstă, respectiv a vârstei standard necesare de pensionare, respectiv vârsta de 58 de ani şi două luni, de un ajutor egal cu doua solde ale funcţiei de bază, nefiind reţinută aplicabilitatea prevederilor art.9 din Legea 118/2010, aceste norme fiind abrogate expres de Legea 284/2010, intrată în vigoare la data de 01.01.2011.

S-a făcut aplicabilitatea art. 451 Cod  procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, pârâtul I.P.J. A., solicitând admiterea apelului, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii formulată de reclamant.

În expunerea de motive apelantul pârât susţine că reclamantului i s-a acordat pensie pentru invaliditate care s-a transformat din oficiu, potrivit art.82 din Legea nr.263/2010, în pensie pentru limită de vârstă, pentru care legea interzice expres acordarea ajutorului financiar solicitat pentru anul 2011.

Invocă în acest sens, prevederile art.20 alin.2 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010, Ordinul MAI  nr. S/214/05.10.2011 şi art.51 din Legea nr.263/2010.

Mai arată apelantul faptul că actele normative privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice nu permit acordarea ajutorului bănesc solicitat de reclamant.

Invocă în acest sens, art.13 alin.(1) din Legea nr.285/2010,  art.9  din Legea nr.283/2011,  art.2 din OUG. nr.84/2012; art.10 alin.1 din OUG. nr.103/2013, art.9 alin.1 din OUG. nr.83/2014.

Mai susţine apelantul cu referire la art.104 alin.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010 că dreptul la pensie se stabileşte prin Decizie de pensie, iar acordarea ajutorului prevăzut de  art.20  alin.2 din Anexa VII la  Legea nr.248/2010 este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor legale şi de emiterea deciziei de pensionare.

Apreciază apelantul că neacordarea ajutorului la încetarea raporturilor de serviciu urmare a împlinirii vârstei şi condiţiilor necesare pentru pensionare, nu reprezintă o privare de dreptul subiectiv, întrucât astfel cum rezultă clar din terminologia folosită, suma reprezentând echivalentul a 20 de salarii aferente funcţiei de bază, reprezintă un beneficiu, un ajutor, acordat în plus faţă de drepturile băneşti reprezentând indemnizaţia cuvenită cu titlu de pensie.

În drept: art.476 Cod de procedură civilă.

Intimatul P.M.I. a depus întâmpinare în această fază procesuală, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat, precizând că dreptul său s-a născut în anul 2013, acordarea lui a fost prorogată prin art.2  OUG. nr. 84/2012, dar începând cu anul 2014 nu mai există nici o dispoziţie restrictivă în acest sens.

În drept: art.205 Cod de procedură civilă, art. 20 din Anexa VII la Legea nr. 284/2012, art.51 din cap. IV, art. 104 alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2010, art.15 pct.11 din Ordinul MAI nr.S/214/05.10.2011.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul solicită respingerea apărărilor formulate de intimat prin întâmpinarea ca fiind incorecte şi cu interpretarea greşită a legii.

CURTEA, verificând, potrivit art.479 alin.(1) din noul cod de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este fondat.

Potrivit art.13 alin. (1) din Legea nr.285/28.12.2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:

"În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."

Conform prevederilor art.9 din Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului  nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

„În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.”

Potrivit art.2 din O.U.G. nr.84/12.12.2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal bugetare:

Prevederile art.7 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Conform  art.10 alin.(1) din O.U.G. nr.103/14.11.2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:

În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

Potrivit art. 9 alin.1 din O.U.G. nr.83/12.12.2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice:

În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.

Aceste dispoziţii legale au format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestor  prevederi legale.

Susţinerile intimatului, împărtăşite greşit de prima instanţă în sensul că actele normative în discuţie privesc strict drepturi care se nasc şi ar fi trebuit achitate în anul următor, nu pot fi primite deoarece deşi dispoziţiile legale au avut o aplicabilitate limitată în timp (1 an) din succesiunea acestora, reiese clar intenţia legiuitorului de a nu acorda pe anii 2011, 2012, 2013, 2014, 2015 acest beneficiu. Aşa fiind, câtă vreme există o dispoziţie legală incidentă în fiecare an

referitoare la acordarea ajutoarelor la ieşirea la pensie aceasta se impune a fi respectată ca atare.

Este de subliniat faptul că, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională „Ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă însă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din categoria unor drepturi fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală”. (decizia nr.334/2014).

De altfel, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia prestaţiilor sociale, potrivit căreia un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remuneraţii, prin intermediul unor modificări legislative. (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23.)

Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor legale în discuţie, în baza art.480 alin.(2) din Noul cod de procedură civilă a admis ca fondat apelul promovat de pârât, a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii contestaţiei formată de  formulată de contestatorul P.M.I. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. A.