Valorificarea la calculul pensiei a sporurilor. Condiţii.

Valorificarea la calculul pensiei a sporurilor. Condiţii.

Legea nr. 263/2010: art. 165 alin.2.

Condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu pentru valorificarea unor sporuri este ca acestea să aibă caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi să fie înscrise în carnetul de muncă sau să fie dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.

Secţia I Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - Decizia civilă nr.401/04 iunie 2015.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. 3402/85/2014, reclamantul  R.D. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. S., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la recalcularea pensiei sale cu luare în considerare a sporurilor cu caracter permanent: ore festive, ore şcoală, ore suplimentare, ore cap secţie, conform Adeverinţei emisă de STFC B., Depoul de Locomotive S., pentru perioada aprilie 1990-martie 2001. Solicită cheltuieli de judecată.

In motivare, reclamantul a arătat că angajatorul avea obligaţia de a-i achita lunar un spor pentru condiţii speciale de muncă în cuantum de 25% din salariul de bază, aşa cum este prevăzut la art.42 alin.1 lit.a din C.C.M.U. la Nivel de Ramură Transporturi, ale cărei clauze, conform art.3, produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi în unităţile de transporturi şi activităţile conexe din ţară, indiferent de  structura capitalului acestora, iar la art.2 alin.7 din C.C.M.  se arată că prevederile acestuia se vor adapta prevederilor C.C.M.  încheiat la nivel superior, acolo unde prevederile minimale acest acestuia nu au fost atinse sau ale căror clauze nu se regăsesc incluse.

 A mai arătat că la art.155 din Codul muncii precum şi la art.7 alin.1 lit.b din C.C.M.  la nivel de unitate este stipulat faptul că salariul cuprinde: salariul de bază, sporuri la salariul de bază, indemnizaţii şi alte adaosuri.

Mai mult de atât, la art.64 alin.2 din C.C.M.  la nivel de unitate este menţionat faptul că, începând cu data de 01.04.2001, activitatea desfăşurată de personalul de siguranţa circulaţiei care îndeplineşte funcţia de mecanic locomotivă şi automotor, mecanic ajutor şi mecanic instructor, este încadrată în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile legale (Legea nr.226/2006, art.1 alin.1 şi Anexa 1 pct.7).

Consideră că acest spor constituie un drept salarial şi trebuia achitat înaintea celorlalte obligaţii, aşa cum este prevăzut de art.156 din Codul Muncii.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care  a solicitat respingerea acţiunii, motivat de caracterul nepermanent al sporurilor invocate.

Raportarea reclamantului la prev.art.42 alin.1 lit.a din C.C.M.U. la nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008 – 2010 este neîntemeiată, pârâta neputând fi obligată să respecte prevederile  C.C.M. la nivel de Ramură, faţă de  disp. art.247 din Codul Muncii şi ale art.11 alin.1 lit.a din Legea nr.130/1996 potrivit cărora C.C.M. încheiat la nivel superior se aplică în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă ori în perioada 2008, 2009 şi 2010 a existat contract colectiv de muncă la nivel de unitate.

Prin sentinţa civilă nr.1237/10.12.2014 Tribunalul Sibiu a admis în parte contestaţia şi în consecinţă a obligat intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei contestatorului cu luarea în calcul a sporurilor conform Adeverinţei nr. ML 52/8/3/27/2014 emisă de SNTFC CFR Călători S.A., STFC B., Depoul de Locomotive S., începând cu data de 12.09.2014, cu 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

 Reclamantul a fost  salariat al Sucursalei Regionale de Transport Feroviar de Călători din cadrul S.N.T.F. Călători , CFR, în perioada de referinţă.

Potrivit disp.art.42 alin.1 lit.a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Transporturi pe anii 2008 – 2010, salariatul beneficiază de  sporuri permanente speciale.

Potrivit disp.art.37 din Codul muncii, drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă. Prin urmare, la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2008 – 2010, reprezentanţii salariaţilor  au negociat introducerea sporului de condiţii speciale.Din examinarea actelor adiţionale la contractul individual de muncă al reclamantului pe anii 2008 – 2010 şi a adeverinţei  eliberată  la data de 12.09.2014, rezultă că în acea perioadă reclamantul a beneficiat de următoarele sporuri : ore festive, ore şcoală, ore suplimentare, ore cap secţie, conform Adeverinţei emisă de STFC B., Depoul de Locomotive S., pentru perioada aprilie 1990-martie 2001. Ca urmare, recalcularea este oportună şi necesară.

Faţă de considerentele expuse, acţiunea a fost admisă în parte.

Văzând prevederile art.453 Cod procedură civilă, întemeiat pe culpa procesuală, s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamant.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii S. solicitând rejudecarea fondului cauzei şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant.

În motivarea apelului se arată mai întâi că motivarea sentinţei cuprinde aspecte străine de obiectul pricinii, cum ar fi cele referitoare la Contractele colective de muncă, la apărările formulate de pârâtă sau la data emiterii adeverinţei.

Pe fondul cauzei se susţine că prin soluţia pronunţată prima instanţă a încălcat prevederile art.165 alin.2 din  Legea nr.263/2010 care fac trimitere la sporurile cu caracter permanent.

Sporurile a căror valorificare a fost dispusă de către instanţă sunt excluse de la valorificare în mod expres – orele suplimentare, conform celor menţionate în anexa 15 la Norme (H.G.  nr.257/2011) sau nu întrunesc condiţiile legale pentru a fi valorificate, respectiv nu au caracter permanent sau nu au făcut parte din baza de calcul a contribuţiei pentru pensia suplimentară.

Mai mult, în adeverinţă nu sunt indicate temeiurile legale în baza cărora s-au acordat sporurile.

În ultimul rând se susţine că principiul contributivităţii nu are aplicabilitate în cauză.

Intimatul  R.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind că hotărârea nu cuprinde motive străine cauzei, ci doar eventuale erori de ordin material, şi nici nu este nelegală, având la bază o adeverinţă emisă legal, instanţa luând în calcul principiul contributivităţii aplicabil speţei.

CURTEA, verificând potrivit art.479 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Apelul este nefondat.

Referitor la motivele străine cauzei este de reţinut că această critică nu este fondată, nefiind vorba de veritabile motive străine cauzei, ceea ce presupune reţinerea unor considerente ce se îndepărtează de obiectul şi cauza litigiului, ci de erori de transcriere, ce pot fi îndreptate pe calea procedurii reglementate de art. 442 Cod procedură civilă  şi nu pe calea apelului.

Cu privire la nelegalitatea sentinţei, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 165 alin.2 din Legea nr.263/2010 la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.(1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.

Condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu pentru valorificarea unor sporuri este ca acestea să aibă caracter permanent, să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi să fie înscrise în carnetul de muncă sau să fie dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.

Adeverinţa emisă de  SNTFC CFR Călători SA respectă dispoziţiile legale, fiind menţionat temeiul acordării sporurilor şi  anume  Legea nr.57/1974 şi contractul colectiv de muncă.

Mai mult, în adeverinţă se menţionează faptul că pentru sumele plătite reclamantului s-a plătit CAS–ul conform legislaţiei în vigoare în perioada respectivă.

Referitor la sumele reprezentând ore suplimentare, este adevărat că în Anexa 15 la Normele aprobate prin H.G. nr.257/2011 se menţionează că nu sunt valorificate la pensie „formele de retribuire pentru orele suplimentare”.

În aceeaşi anexă ca şi formă de retribuire ce nu se poate valorifica este cuprins şi acordul global.

Cu privire la acordul global, I.C.C.J. prin decizia nr.19/2011 în recurs în interesul legii, a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr.57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Mai mult, prin decizia nr.19/2012, tot în recurs în interesul legii, I.C.C.J. a stabilit că principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Faţă de cele reţinute de instanţa supremă,  argumentele rămânând actuale şi după abrogarea Legii  nr.19/2000, rezultă că în condiţiile în care pentru  sporurile menţionate în adeverinţă s-a achitat contribuţia de asigurări sociale, ele trebuie luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei.

Mai mult decât atât, principiul contributivităţii este reiterat în Legea nr. 263/2010, fiind preluat din  Legea nr.19/2000.

Pornind de la acest principiu, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. A adopta soluţia contrară, ce ar presupune neluarea în considerare a unor sume ce au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, echivalează cu încălcarea principiului  contributivităţii,  având drept consecinţă, pe de o parte, nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a legii.

Raportat la aceste considerente, se apreciază că sentinţa atacată este temeinică şi legală, la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâtă C.J.P. S.

Domenii speta

Spete similare