Pedeapsa complementara aplicata persoanei juridice

. Domeniu:

Persoane juridice (Pedeapsa complementara aplicata persoanei juridice).

In cazul in care instanţa aplica persoanei juridice pedeapsa complementara a afişării sentinţei penale de condamnare, prevăzută de art. 717 alin. 3 din Codul penal din anul 1969, trebuie sa stabilească prin hotărârea de condamnare forma, locul publicării si perioada afişării hotărârii de condamnare.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, DECIZIA Nr. 894/A din data de 11 iunie 2015, Dosar nr. 2209/1748/2013 )

Prin sentinţa penală nr. 69  din 27.02.2015  pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. 2209/1748/2013, s-au dispus următoarele:

În baza art. 5 Cod penal cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 371 din 20.05.2014, constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal de la 1969.

În baza art. 219 alin. 3 C.pen. condamnă inculpata S.C. G. S. S.A. (cu sediul social în sat G., com. S., Aleea I. – Casa de Cultură, et. 1, jud. Ilfov, număr de ordine în Registrul Comerţului J23/273/2001, cod unic de înregistrare 13825468/10.04.2001) la o pedeapsă de 500.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă.

În baza art. 717 C.pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a afişării hotărârii de condamnare în extras în presa scrisă, într-un număr de 5 (cinci) apariţii începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală şi art. 23 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod civil consfinţeşte contractul de tranzacţie autentificat sub nr. 217/05.02.2015 la Societatea Profesională Notarială „N şi A” din Bucureşti încheiat între inculpata S.C. G. S. S.A. şi părţile civile T.F., G.E., G.V., G.I., G.G., şi G,G,.

În baza 397 alin. 1 raportat la art. 25 alin. 1 Cod procedură penală coroborat cu art. 1357 şi urm. Cod admite acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Calea Griviţei nr. sector 1 şi obligă inculpata S.C. G. S. S.A. la plata către această parte civilă a sumelor de 23.417,893 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei T.A.M. şi 4.453,165 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei T.E,

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpata S.C. GAZ SUD S.A. la plata sumei de 8.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu din data de 15.03.2013, în dosarul de urmărire penală 636/P/2011 înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 15.03.2013 sub nr. 2209/1748/2013 a fost trimisă în judecată inculpata S.C. G. S. S.A. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 3 Cod penal de la 1969.

În actul de sesizare s-a reţinut că inculpata S.C. G. S. S.A., din culpă, şi-a îndeplinit în mod defectuos îndatoririle în ceea ce priveşte exploatarea şi întreţinerea reţelei de distribuţie a gazelor naturale pe strada D din oraşul Pantelimon, jud. Ilfov în urma lucrărilor de remediere a avariei din data de 07.04.2010, cu consecinţa acumulării unei concentraţii de gaze naturale în sol, fapt ce a condus la producerea, la data de 09.02.2011, orele 23,00 a unei explozii în locuinţa persoanei vătămate T.C. situată în oraşul P., str. D. nr. 4, jud. I. care a avut ca urmare degradarea imobilului aparţinând numitului Tudor Constantin şi moartea numiţilor T.E. şi T.A.M.. 

În cursul urmăririi penale în cadrul dosarului nr. 636/P/2011 au fost administrate următoarele mijloace de probă: vol. I: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto (f. 22-66); procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliţie cu ocazia punerii în funcţiune a reţelei de gaz în urma constatării explozie şi a aplicării sigiliului asupra uşilor de acces în imobilul afectat de explozie (f. 67-69); proces-verbal de intervenţie nr. 35/09.02.2011 încheiat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti (f. 70); declaraţii martori G.N. (f. 72, 73), declaraţii persoane vătămate T.C. (f. 79), G.V. (f. 80, 81), G.G. (f. 82), G.I. (f. 83, 84), G.G. (f. 85), G.E. (f. 86), T.F. (f. 87), declaraţii martori T.M. (f. 92-95), T.F. (f. 96-98), T.C. (f. 99-100), proces-verbal de consemnare a declaraţiei martorului T.C. (f. 101, 102), T.C.I. (f. 103-106), V.C.A. (f. 107-111), dovada seria H nr. 0062845/08.10.2012 privind introducerea în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Ilfov a unei ţevi (conductă) de gaze model PE 75 mm. în lungimea de 39 cm. şi a unei ţevi (conductă) de gaze model PE 125 mm. împreună cu teul reductor 1459-TEU (f. 120); raport de expertiză tehnică nr. 122/29.04.2011 (f. 122-172); raport de expertiză tehnică specialitatea chimie şi materiale de construcţii şi răspunsul formulate de inculpată prin expertul său parte (f. 180-185, 202, 203); vol. II: ordinul de serviciu nr. 24/07.04.2010 emis pe numele ing. M.V. (f. 2); proces-verbal de constatare din data de 07.04.2010, orele 13,40 (f. 3); declaraţii martori H.T. (f. 5, 6); M.V.V. (f. 10-13); P.-V.D. (f. 14-16), D.M. (f. 17-20), I.V. (f. 21), B.N. (f. 22, 23), adresa nr. 3081/25.10.2012 având anexate dispoziţia de şantier nr. 10/04.06.2002, autorizaţia de construire nr. 265/254/14.12.2000, autorizaţia de construire nr. 61/56/18.10.2004, proces-verbal de recepţie tehnică nr. 08/05.04.2004, proces-verbal pentru proba de etanşeitate şi procese-verbale pentru proba de presiune (f. 27-53), declaraţii martori C.F. (f. 54-57), M.A. (f. 58-59); raport de expertiză tehnică nr. 607/20.04.2011 (f. 68-89); declaraţia reprezentantului persoanei juridice S.C. G. S. S.A (f. 109), actul constitutiv al societăţii (f. 116-135); extras din registrul de deces pentru numiţii T.A.M. şi T.E. (f. 137, 138); foaia de observaţie clinică generală a celor două persoane decedate în urma deflagraţiei (f. 140-161, 166-178); raport medico-legal de necropsie nr. A3/237/2011 emis de I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti (f. 179, 180); memoriu justificativ nr. 18762/07.12.2006 privind lucrările suplimentare efectuate în str. D., com. P., jud. I. (f. 185-215); vol. III: documentaţia depusă de inculpata S.C. G.-S. S.A. privind evenimentul produs la data de 09.02.2011 – 290 file.

În cursul cercetării judecătoreşti în dosarul nr. 2209/1748/2013 instanţa a procedat la audierea reprezentantului inculpatei S.C. G. S. S.A. – numitul I.I. (f. 166, 167, vol. II) şi a părţilor civile T.C., T.F., G.E., G.G., G.I., G V şi GG(f. 263-269, vol. I).

Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri Bucureşti s-a constituit parte civilă în procesul penal cu sumele de 23.417,893 lei cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei T.A.M., respectiv 4.453,165 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei Tudor Eugen (f. 37, 94, vol. I)

S-au depus la dosarul instanţei următoarele înscrisuri:

- furnizare de informaţii referitoare la S.C. G. S. S.A. (f. 148-197, vol. I, f. 2-103, vol. II);

- poliţe de asigurare intermediate de I B de Asigurare-Reasigurare S.R.L. valabile în luna februarie 2011 şi având ca asigurat pe S.C. G. S. S.A. (f. 200-234, vol. I);

- note scrise formulate de Societatea Asigurare-Reasigurare A S.A. (f. 236-251, vol. I);

- organigrama S.C. G. S. S.A. aplicabilă în perioada 01.01.2011-31.03.2011 (f. 254-256, vol. I);

- contract de mandat şi management din data de 25.06.2008 (f. 257-262);

- certificatul de deces al părţii civile T.C. (f. 165, vol. II);

- actul constitutiv al societăţii inculpate (f. 169-206, vol. II);

- fişa de cazier judiciar a societăţii inculpate (f. 10, vol. III);

- cazierul fiscal al S.C. G. S. S.A (f. 13, 20, vol. III);

- înscrisuri în circumstanţiere (f. 23-42, vol. III);

- adresă O.N.R.C. cuprinzând furnizare informaţii extinse privind S.C. G. S. S.A. (f. 50-61, vol. III);

- adresa nr. 200145/13.01.2015 emisă de A.N.A.F privind cifra de afaceri a societăţii inculpate (f. 73-97, vol. III);

- contract de tranzacţie autentificat sub nr. 217/05.02.2015 la Societatea Profesională Notarială „Nedelcu şi Asociaţii” Bucureşti (f. 102-109, vol. III);

- Norme tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale (f. 122-134, vol. III);

- concluzii scrise (f. 110-121, 135-151, vol. III).

S-a procedat la audierea următorilor martori: T.M., V.C.I., V.C.A., C.F. (f. 220-226, vol. II), G.N., M.V.V., (f. 236-238, vol. II), P.V.D. (f. 264, vol. II), D.M. (f. 265, 266, vol. II), M.A. (f. 267, vol. II), H.T. (f. 293, vol. II), .

În şedinţa publică de judecată din data de 07.11.2014 au fost audiaţi experţii Ş.N. şi C.D.V. (f. 289-291, vol. II), iar la data de 12.12.2014 a fost audiat expertul parte S.C.I. (f. 21, 22, vol. III).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În seara zilei de 09.02.2011, în jurul orelor 23,00 lucrătorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dealul Spirii” al municipiului Bucureşti a fost sesizat în legătură cu producerea unui incendiu la imobilul proprietatea părţii civile T.C., situat în oraşul Pantelimon, str. D nr.  jud. Ilfov. Deplasându-se la faţa locului aceştia au constatat că a fost o explozie în urma căreia „s-au dislocat pereţi, tavanul fisurat şi geamuri sparte”, iar victimele T.E. şi T.A.M. au fost transportate la spital. Potrivit procesului-verbal de intervenţie nr. 35/09.02.2011 (f. 70, vol. I, d.u.p) focarul a fost localizat în bucătărie, sursa probabilă de aprindere – chibrit, iar împrejurarea determinantă – neobservarea la timp a scăpărilor de gaze combustibil.

Fiind sesizaţi telefonic de către numitul T.C. despre producerea unei explozii în urma căreia a rezultat vătămarea corporală gravă a numiţilor T.E. şi T.A.M. lucrători din cadrul I.P.J  Ilfov – Poliţia Oraşului Pantelimon s-au deplasat la faţa locului, respectiv în strada D nr.  au stabilit că locuinţa avariată este situată pe latura de est a curţii stabilindu-se drept loc al producerii deflagraţiei dormitorul numerotat I „destinat vieţii conjugale” constatându-se că obiectele prezentau urme de distrugere prin ardere, pereţii erau dislocaţi din tavan, fiind identificată pe covor o cutie de chibrituri (f. 22-66, d.u.p).

Partea civilă T.C. (care a decedat în cursul judecăţii la data de 16.04.2014 potrivit certificatului de deces nr. 1710/16.04.2014, f. 165, vol. II, dosar fond) a relatat că locuia cu băiatul său T.E. la imobilul situat în oraşul P., str. D. nr. 4, jud. I., însă aveau locuinţă separată, a sa fiind în spatele curţii. În seara zilei de 09.02.2011, în jurul orelor 23,00 s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică, iar după 3-4 minute a auzit o explozie foarte puternică. Ieşind în curte a observat-o pe nora sa, T.A.M. strigând după ajutor, fiind preluată imediat de vecini care au şi transportat-o la spital. Deoarece a auzit strigăte, a intrat în casă unde l-a văzut pe fiul său T.E. ce „prezenta urme de ardere pe toată suprafaţa corpului”, transportându-l de urgenţă la spital. De la vecinii care s-au adunat la faţa locului, partea civilă a auzit că victima T.A.M., după ce s-a întrerupt energia electrică ar fi aprins cu un chibrit o lumânare, moment în care s-a produs explozia. Referitor la posibilitatea unei scăpări de gaze în locuinţa sa, partea civilă a precizat că în interiorul curţii şi în imobil nu se simţea miros de gaze, ci doar în exteriorul porţii, pe stradă, miros care persista din vara anului trecut, motiv pentru care „lumea care trecea pe stradă i-a atras de mai multe ori atenţia cu privire la acest aspect”. Ca urmare, fiul său, T.E., a sesizat societatea G. S. S.A, iar în jurul orei 17,00, în ziua în care a avut loc explozia un angajat al acesteia a verificat instalaţia de gaz din imobil, comunicându-i că „centrala termică nu prezintă urme de defecţiune şi menţionând că nu ştie de unde se simte miros de gaze în casă” (f. 99-102, vol. I, d.u.p).

Din declaraţiile martorei T.M. (f. 220, 221, vol. I, dosar fond) care locuieşte în aceeaşi curte în care se află şi imobilul unde a avut loc explozia rezultă că în seara zilei de 09.02.2011 era acasă împreună cu fiica, martora V.C.I. şi soţul acesteia V.A.C., iar la un moment dat a auzit „o explozie mare” în casa cumnaţilor săi T.E. şi T.A.M.. Ieşind în curte (cele două proprietăţi fiind despărţite de o lungime de aprox. 1 metru) i-a văzut pe cei doi „având flăcări pe tot corpul, epiderma distrusă, unghiile pe pereţi”. Referitor la cauza producerii exploziei, martora a precizat că „era miros de gaz metan peste tot în zonă” şi, chiar în ziua exploziei, în urma unei sesizări făcute de T.C., la imobil au venit doi angajaţi ai inculpatei S.C. G. S. S.A. care au verificat ţevile din locuinţa distrusă „şi care au plecat spunând că nu se va întâmpla nimic”. S-a mai precizat că în urmă cu o perioadă de timp un excavator a rupt o ţeavă de gaz, undeva la o distanţă de aprox. 200 m, iar după acel moment a început să miroasă a gaz metan în zonă.

În acelaşi sens au declarat şi martorii V.C.A. şi V.C.I. (f. 222-224, vol. II, dosar fond), cei doi arătând că în cursul zilei de 23.09.2011, doi angajaţi ai societăţii inculpate au venit să verifice dacă există scăpări de gaze în imobil deoarece exista un miros specific în casă şi în curte, aceştia stabilind că nu există scurgeri, iar senzorul este defect. În jurul orelor 23,00 a avut loc o explozie foarte puternică şi l-au văzut pe T.E. „cu flăcări pe spate şi cioburi pe tot corpul”, transportându-l de urgenţă la spital.

Victima V.A:T. a decedat la data de 24.02.2011 (f. 137, vol. II, d.u.p), iar T.E. la data de 12.02.2011 (f. 137, vol. II, d.u.p) stabilindu-se drept cauză a decesului arsuri flacără gradul II-III, pe cca. 45% din suprafaţa corpului, respectiv 95% din suprafaţa corpului (f. 139-161, 166-179 d.u.p). Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr. A3/237/2011 moartea numitului T.E. a fost violentă. Ea s-a datorat şocului postcomstional consecinţa unor arsuri prin flacără/explozie grad II/III pe cca. 95% suprafaţa corporală. Moartea datează din 10.02.2011 (f. 180, vol. II, d.u.p).

Conform declaraţiilor reprezentantului societăţii inculpate, numitul I.I. (filele 166-168 vol. II, dosar fond), în anul 2010, un excavator aparţinând Primăriei oraşului Pantelimon a efectuat lucrări în dreptul imobilului cu nr. situat pe strada D din oraşul Pantelimon pentru reţeaua de canalizare, împrejurare în care a rupt conducta de gaze, reparaţia fiind efectuată de către angajaţii S.C. G. S. S.A. ca societate distribuitoare de gaz metan în zona respectivă (aspect ce se coroborează cu procesul-verbal de constatare încheiat la data de 07.04.2010, orele 13,40 între Primăria oraşului Pantelimon reprezentată de H.T. şi S.C. G. S. S.A. reprezentată de V.M. – inginer de execuţie, f. 3, vol. II, d.u.p). Sarcina distribuitorului este să exploateze şi să întreţină tot sistemul de distribuţie în condiţii de siguranţă, neexistând altă societate care se ocupă de întreţinerea şi reparaţia instalaţiei de gaz decât societatea respectivă. Din declaraţia inculpatei reiese că, ulterior  reparaţiei s-au efectuat determinări pentru a nu fi probleme la etanşeităţi sau scurgeri de gaze, constatându-se că reparaţia a fost corectă, dovada fiind faptul că sistemul a funcţionat fără probleme până în anul 2011 când a avut loc această explozie. Întrebat fiind de către instanţa de judecată dacă îşi însuşeşte concluziile rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, reprezentantul societăţii inculpate a declarat că este parţial de acord cu concluziile formulate de experţi, considerând că ceea ce a contribuit determinant la producerea exploziei este acţiunea buldoexcavatorului care a rupt ţeava de gaz, în sensul că, dacă aceasta nu ar fi fost ruptă, explozia nu s-ar fi produs. Referitor la îmbinarea conductei secţionate de buldoexcavator cu cealaltă conductă din reţea (îmbinare pe unde a avut loc scurgerea de gaze, s.n.), inculpata a arătat următoarele: „Îmbinarea respectivă dintre conductele PE 125 şi PE 75 (cea ruptă, precizarea instanţei) a avut loc la o distanţă de 8-10 metri faţă de locul unde a fost ruptă conducta de către excavator şi, presupunem că, atunci când a lucrat excavatorul şi a rupt conducta, până să se rupă, ea se întinde. Posibil ca în urma acestei acţiuni de întindere să se fi smuls, nu total, din mufa dintre PE 125 şi PE 75. Noi am aflat despre acest mod de rupere a conductei abia după ce s-au întocmit expertizele în acest dosar. La acel moment, noi am făcut determinări numai de suprafaţă şi astăzi se fac tot determinări de suprafaţă”. Inculpata a considerat că îmbinarea celor două conducte a fost defectuos realizată încă de la început, având natura unui viciu ascuns, iar acţiunea excavatorului a smuls parţial conducta PE 75 din teul reductor, funcţionând aşa timp de un an şi jumătate, perioadă în care s-a dislocat şi mai mult, permiţând să „curgă gaz pe acolo”.

Întrebat fiind de instanţa de judecată de ce nu au procedat la schimbarea integrală a conductei rupte, aşa cum a concluzionat expertul că trebuie lucrat conform normativelor, directorul executiv al societăţii a arătat că „nu se procedează aşa”, însă „dacă ar fi schimbat în întregime conducta aşa cum a spus expertul nu s-ar fi întâmplat nimic”.

Din concluziile raportului de tehnică nr. 122/29.07.2007 întocmit de expertul C.V.D. (f. 122-169, d.u.p, vol. I) instanţa reţine că acţiunea utilajului cu numărul de înmatriculare B 0 aparţinând Primăriei Pantelimon asupra conductei de 75 mm a secţionat conducta de gaze naturale. Datorită forţei cu care a acţionat excavatorul s-a produs desprinderea parţială a conductei PE 75 mm, din teul redus de 125 mm, expertul menţionând că „acest defect este de tipul defectelor ascunse”. Însă noţiunea de defect ascuns, folosită de expert nu este similară cu cea prevăzută, spre exemplu de art. 1707 alin. 2 C.civ. („Este ascuns acel viciu care, la data predării, nu putea fi descoperit, fără asistenţă de specialitate, de către un cumpărător prudent şi diligent”), fiind lămurită cu ocazia audierii expertului C. în şedinţa publică de judecată din data de 07.11.2014 (f. 291, 292, vol. II, dosar fond), acesta declarând: „Prin defect tehnic ascuns înţeleg acel defect al unei lucrări care nu a fost identificat şi a fost ascuns datorită locului unde se află”. În speţa de faţă expertul a considerat că a existat „ceva în teul reductor”, care a determinat scăpări de gaze şi care ar fi determinat oricum în timp acumulări şi producerea unei explozii. În aceste concluzii expertul a opinat că „cei de la Gaz Sud erau obligaţi să verifice îmbinarea acestei conducte în teul reductor”, deoarece din normativele în vigoare rezultă că, atunci când este vorba de avarie se procedează ca atunci când instalaţia este pusă prima dată în funcţiune.

Analizând conţinutul „Normelor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale” – NTPEE – 2008 (aprobate prin Ordinul A.N.R.E. nr. 5/2009, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 255 bis/16.IV.2009), depuse de expert la dosarul cauzei (f. 122-134, vol. III, dosar fond) rezultă că, într-adevăr prin sudură se realizează „îmbinarea conductelor din polietilenă”, ci nu sudarea unei conducte rupte, procedeu neprevăzut de norme. Mai mult, cu ocazia efectuării verificărilor executantul trebuie să consemneze rezultatul într-un proces verbal de lucrări ascunse (art. 10.65, anexa 7) care se semnează de instalatorul autorizat al executantului, beneficiar şi operator SD pentru operaţiunile enumerate în nomenclator, tocmai pentru a avea evidenţa acestora şi pentru a se cunoaşte unde trebuie să se intervină sau să verifice în caz de necesitate. Aşadar în sensul normelor tehnice menţionate prin defect tehnic ascuns nu se înţelege acel defect ce nu ar fi putut fi descoperit nici chiar de către un lucrător la societatea de gaz, ci de un defect tehnic la o lucrare ascunsă (de exemplu în sol), aşa cum s-a explicat mai sus.

Expertul a mai stabilit că în imobilul victimelor nu au existat scurgeri şi acumulări de gaze la instalaţia de alimentare, respectiv pe traseul de branşament la consumatorii casnici şi nu există raport de cauzalitate între instalaţia de alimentare, respectiv pe traseul de branşament la consumatorii casnici şi producerea deflagraţiei.

De asemenea a concluzionat că în urma defecţiunii la conducta de gaze de pe strada D, datorită poziţionării faţă de imobil, s-au produs acumulări de gaze ce au determinat producerea exploziei. De altfel faptul că explozia s-a produs în luna februarie 2011, deci la aproape un an de la reparaţia defectuoasă a conductei de gaz nu este nicidecum meritul angajaţilor S.C. G. S. S.A. care au reparat-o „funcţionând fără probleme până s-a produs explozia” după cum susţine reprezentantul inculpatei, ci împrejurării că victimele nu au fost racordate la reţeaua de distribuţie a gazului metan în zonă, aspect relevat atât de expertul tehnic, cât şi de către martorii T.M. („Noi nu suntem racordaţi la reţeaua de gaze, doar T.E. şi A.M., însă numai de două luni, respectiv din decembrie 2010”, fila 220 verso, vol. II), V.C.I. şi V.C.A. (f. 222-224, vol. II, d.u.p) şi înscrisurile existente la filele 158-161, vol. I, d.u.p. potrivit cărora instalaţia de utilizare a gazelor naturale a fost pusă în funcţiune la data de 02.12.2010 conform procesului-verbal încheiat cu această ocazie (f. 160, vol. I, d.u.p).

Cât priveşte calificarea acţiunii buldoexcavatorului asupra conductei de gaz drept cauză determinantă în lipsa căreia nu s-ar fi produs evenimentul, judecătorul fondului face următoarele precizări: în primul rând, stabilirea legăturii de cauzalitate între elementul material (cauză) şi urmarea imediată (efectul) cerută de lege pentru existenţa infracţiunii face parte din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii ce este exclusiv atributul instanţei de judecată, ci nu a expertului judiciar ale cărui păreri sunt strict tehnice. În al doilea rând, în doctrina penală au existat mai mult teorii privitoare la legătura de cauzalitate, însă în practica judiciară s-a îmbrăţişat teoria echivalenţei condiţiilor sau teoria condiţiei sine qua non, considerându-se că oferă cele mai mari posibilităţi de soluţionare a legăturii de cauzalitate. Potrivit acestei teorii sunt considerate cauze ale rezultatului toate condiţiile care l-au precedat şi fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Caracterul „sine qua non” al unei condiţii se stabileşte folosind procedeul eliminării ipotetice a acesteia din antecedenţa rezultatului. Aşadar, mergând pe acest raţionament, se impune a se stabili dacă fără acţiunea buldoexcavatorului asupra conductei PE 75 şi ruperii acesteia, explozia tot ar fi avut loc. Răspunsul este fără nicio îndoială afirmativ datorită îmbinării defectuoase a conductelor PE 75 şi PE 125 (aspect ce va fi analizat în continuare pe baza expertizei tehnice specialitatea chimie şi materiale de construcţii), împrejurare confirmată şi de expertul C.D.V. (cu ocazia audierii în şedinţa publică la întrebarea instanţei: „Probabil că în timp explozia tot ar fi avut loc?” acesta a răspuns: „În timp da, dar ar fi durat mai mult. În opinia mea, cei de la Gaz Sud erau obligaţi să verifice îmbinarea acestei conducte în teul reductor”). Aceeaşi părere o are chiar şi expertul parte al inculpatei, inginer S.C.I. care, cu ocazia audierii de către instanţă a arătat că „acea conductă nu a ieşit din teul reductor, ci doar s-a dezlipit” ca urmare a acţiunii buldoexcavatorului, însă pe fondul faptului „că iniţial, când a fost construită conducta nu a fost corect încastrată în pământ de către cei care au construit-o. De fapt nu contează cine a construit-o, ci cine a recepţionat-o, adică cei de la G.S.” (f. 21 verso, vol. III, dosar fond).

Aşadar, indiferent de acţiunea excavatorului, explozia tot s-ar fi produs, fiind „grăbită” de repararea defectuoasă efectuată tot de către inculpată a unei conducte secţionate de buldoexcavatorul Primăriei Pantelimon şi, în acelaşi timp, „întârziată” de lipsa gazelor naturale din conductă până la data de 02.12.2010. Concluzionând, judecătorul fondului apreciază că acţiunea utilajului nu poate fi considerată o condiţie necesară (sine qua non) şi deci nu poate fi socotită cauză a morţii victimelor, urmând a fi eliminată din antecedenţa cauzală.

În cauza s-a dispus şi efectuat o expertiză tehnică judiciară specialitatea chimie şi materiale de construcţii de către inginer Ş.N. (audiat de instanţa de judecată în şedinţa publică din 07.11.2014, f. 289, 290, vol. II, dosar fond) ale cărei concluzii au stabilit că cele conducte – PE 75 şi PE 125 nu au fost sudate perfect, îmbinarea fiind făcută cu greşeli încă de la instalarea reţelei de gaze naturale în zonă. Astfel, expertul a explicat că „îmbinarea a două conducte se face în modul următor: se introduce una în cealaltă, pe deasupra fiind trecută o brăţară de inducţie electrică care, prin încălzire, lipeşte cele două conducte care nu se desfac cu nimic, chiar dacă se trage cu tractorul, în situaţia în care este corect făcută”. Analizând îmbinarea conductelor în cauză (fotografiile existente la filele 182-184, vol. I, d.u.p) expertul judiciar a arătat că cea cu nr. P75 „era curată, nu este zdrenţuită, aşchiată” ceea ce conduce la concluzia că nu s-a lipit, aceasta fiind introdusă mecanic în teu, nefiind sudată, iar la prima forţă exterioară a ieşit. Referitor la acţiunea excavatorului, expertul a arătat că aceasta „a grăbit procesul de mişcare a conductei, dar nu este determinantă, pentru că dacă excavatorul avea o acţiune mai puternică ar fi smuls de tot conducta”.

Susţinerea expertului Ş. se coroborează cu cele ale expertului C. şi ale expertului parte propus de inculpată, în sensul că cele două conducte nu au fost sudate perfect, menţionând în plus că, fiind de faţă la decopertarea terenului în vederea efectuării expertizei, a modul în conductele au fost poziţionate, constatând că acea conductă PE 75 a fost montată transversal, având o lungime de 7 metri, exact cât lăţimea străzii care era în pantă, restul fiind şes. În aceste condiţii, explică expertul, datorită faptului că „pământul lucrează” creează şi o presiune mai mare asupra conductei. Aşadar, montarea incorectă a conductei PE 75 în pantă, în linie dreaptă, ci nu şerpuit (care ar fi avut mai multă flexibilitate), în concurs cu faptul că nu a fost bine sudată în teul reductor, datorită presiunii solului, ar fi cedat oricum şi s-ar fi rupt în altă parte, dacă n-ar fi fost acţiunea excavatorului.

În legătură cu repararea conductei ulterior ruperii acesteia de către excavator, expertul tehnic a arătat că într-adevăr, acţiunea acestuia a „avut un rol covârşitor”, însă potrivit normelor tehnice de executare a lucrărilor de reparaţii în astfel de situaţii „pentru siguranţa cetăţeanului şi pentru a evita o explozie, conducta trebuia înlocuită total de către furnizorul de gaz şi montată pe un nou amplasament, pentru a nu mai fi în pantă, pentru că nu prezenta siguranţă”.

Mai mult, expertul a punctat că nu se putea vedea dacă sudura celor două conducte este perfectă, dar se putea verifica dacă sunt scurgeri de gaze la teul respectiv, iar angajaţii S.C. G.S. S.A. erau obligaţi să verifice, explicând totodată metoda „întoarcerii jetului sprei”: „dacă în acel teu aş fi dat un jet de sprei şi era bine etanşat, ieşea pe la capetele teului şi nu întorcea înapoi pe la sudură, situaţie în care se dovedeşte că sudura este imperfectă. La momentul în care a fost introdusă conducta PE 75 în conducta PE 125, expertul a afirmat că nu au fost scurgeri de gaze, între timp, datorită faptului că a lucrat pământul şi, ulterior, acţiunii excavatorului conducta PE 75 a ieşit puţin câte puţin din PE 125 şi a început să iasă gazul (evident de la data la care s-a racordat la reţeaua de gaze persoana vătămată Tudor Constantin). Pe această desprindere gazul metan a ieşit din conductă şi şi-a făcut loc sub asfalt pentru a ieşi la suprafaţă, situaţie în care, chiar dacă s-a simţit miros de gaze, explozia nu s-a produs deoarece nu s-a atins concentraţia de gaze necesară pentru aprindere.

Prin urmare, instanţa constată că producerea decesului numiţilor T.E. şi T.A.M. s-a datorat îmbinării defectuoase a conductelor PE 75 şi PE 125 de către inculpata S.C. G. S. S.A. – distribuitor de gaze naturale în oraşul P., str. D. nr. 4, jud. Ilfov la momentul construirii reţelei de gaze şi neglijenţei angajaţilor aceleiaşi societăţi comerciale cu prilejul efectuării reparaţiei la conducta PE 75 în urma avarierii acesteia de către un buldoexcavator la data de 07.04.2010.

În ceea ce priveşte responsabilitatea asigurării exploatării şi întreţinerii reţelei de distribuţie a gazelor naturale pe strada D. din oraşul P., jud. Ilfov, instanţa apreciază că aceasta revenea exclusiv inculpatei S.C. G. S. S.A. ca şi operator al sistemului de distribuţie (operator SD) conform NORMELOR TEHNICE PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE -  NTPEE – 2008 publicate în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 255 bis/16.IV.2009 şi obiectului de activitate al societăţii stabilit prin actul constitutiv. Potrivit actului constitutiv înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 7979/23.02.2010, inculpata S.C. G. S. S.A. va desfăşura activităţi în principal din domeniul “Producţia gazelor; distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte”, cod CAEN 352, iar obiectul principal de activitate al societăţii va consta în “Distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte”, cod CAEN 3522 (f. 171-206, vol. II, d.u.p).

Potrivit art. 191 C.pen. de la 1969 (apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă în prezenta cauză) persoana juridică poate fi subiect activ pentru infracţiunile  săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de lege.

În continuare urmează a fi analizat conţinutul constitutiv al infracţiunii de distrugere din culpă în formă calificată prevăzută de art. 219 alin. 3 C.pen. de la 1969 raportat la particularităţile răspunderii penale a persoanei juridice. Potrivit textului de lege menţionat constituie infracţiunea de distrugere din culpă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepsesc cu închisoare de la unu la 6 ani, iar dacă a avut ca urmare un dezastru, pedepasa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitate penală. Potrivit art. 1889 alin. 1 C.civ. „Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociaţii pot conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege (…). Potrivit aliniatului 3 al aceluiaşi articol, „societatea dobândeşte personalitate juridică prin şi de la data înmatriculării în registrul comerţului, dacă prin lege nu se dispune altfel”. Potrivit informaţiilor furnizate de O.N.R.C. sub nr. 52282/02.09.2013 (f. 2-79, vol. II, dosar fond) S.C. G. S. S.A. a fost înmatriculată la Registrul Comerţului sub nr. de ordine J23/273/2001 atribuit la data de 05.04.2001, cod unic de înregistrare 13825468, având sediul social în satul Ghe., com. S., Aleea I. (Casa de Cultură), et. 1, jud. I., societatea fiind în funcţiune la data judecării prezentei cauze, având aşadar capacitate penală.

În ceea ce priveşte elementul material, instanţa apreciază că în speţa dedusă judecăţii, acesta s-a realizat sub forma distrugerii prin incendiere cauzată de o explozie în locuinţa părţii civile T.C., având drept consecinţă un dezastru – moartea victimelor T.E. şi T.A.M..

Forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpata este în forma culpei simple, în sensul că inculpata nu a prevăzut rezultatul faptei sale (executarea defectuoasă, contrară normativelor în vigoare a îmbinărilor a două conducte de gaz a condus la scurgeri şi, consecutiv acumulări de gaze în subsol, gaze naturale ce s-au localizat într-un dormitor din locuinţa părţii civile T.C. conducând la producerea unei explozii având ca urmare moartea a două persoane), rezultat pe care trebuia (criteriu obiectiv prin raportare la activitatea prestată de societate conform actului constitutiv) şi putea să îl prevadă (criteriu subiectiv prin raportare la experienţa profesională a societăţii, notorietatea şi prestigiul acesteia în domeniu, pregătirea angajaţilor, situaţiile premise ale comiterii faptei).

Instanţa apreciază că un factor favorizant, o situaţie premisă care a condus la producerea exploziei are ca punct de plecare încălcarea dispoziţiilor art. 6.9 din NTPEE – 2008: “6.9. Este interzisă montarea reţelelor de distribuţie şi instalaţiilor de utilizare a gazelor naturale, indiferent de modul de pozare:

în terenuri susceptibile la tasări, alunecări, erodări etc. (…)”

 Astfel, expertul Ş. arată că, fiind de faţă la decopertarea terenului în vederea efectuării expertizei, a constatat că “acea conductă PE 75 (care avea o lungime de 7 metri, cât lăţimea drumului) a fost montată transversal pe o porţiune din drum care este în pantă pe o lungime de aprox. 20 m. Restul este şes şi sus şi jos, iar acea conductă trebuia montată ori sus ori jos, deoarece fiind montată transversal, în panta drumului, pământul lucrează, cărând cu el asfalt şi tot ce este pe sol şi în subsol, creând presiune asupra conductei (…). Precizez încă o dată că această conductă nu a fost bine sudată, dar şi dacă era bine sudată, întrucât a fost montată transversal, în pantă, datorită presiunii solului s-ar fi rupt în altă parte”. (f. 289, vol. II, dosar fond).

Cât priveşte acţiunea excavatorului asupra reţelei de gaze, judecătorul fondului constată că, la data de 07.04.2010 dispeceratul S.C. G. S. S.A. a fost anunţat de martorul H.T. – angajat în cadrul Serviciului de Gospodărie Comunală în cadrul Primăriei oraşului Pantelimon (f. 293, vol. II, dosar fond) despre faptul că în timp ce un buldoexcavator închiriat de primărie efectua lucrări de decupare pe o suprafaţă de 80 mp. în asfalt „a înţepat” o conductă de gaz din reţeaua de distribuţie a inculpatei, martorul precizând că cei de la „Gaz Sud au venit ceva mai târziu, dar nu mai ştie exact când, întrucât era foarte speriat văzând jeturile de gaze. Băieţii de la gaze au oprit gazele, după care au făcut reparaţiile necesare, iar el şi-a continuat lucrarea a doua zi”.

În baza sesizării, conform ordinului de serviciu nr. 24 (f. 2, vol. II, d.u.p) la faţa locului s-a prezentat o echipă formată din inginer M.V. şi P.D., D.M., B.N., C.L. şi I.V. care, după efectuarea reparaţiei au încheiat procesul-verbal de constatare existent la fila 3, vol. II, d.u.p în care au menţionat că pierderea efectivă de gaz a fost de 55 minute (între orele 12,35-13,30), s-au efectuat operaţiuni de închidere a tuturor robineţilor de branşament, iar pentru remedierea defecţiunii s-au folosit următoarele materiale: mufa DN 75 mm – 4 buc, ţeavă DN 75 mm – 1 ml, dop DN 75 mm. – 2 buc.

Fiind audiat, martorul M.V.V. – inginer de execuţie la societatea inculpată şi conducător al formaţiei de lucru – a declarat că după acţiunea excavatorului au oprit gazele în zona şi din dispoziţia sa, s-a procedat la repararea conductei astfel: „S-au tăiat capetele de ţeavă acolo unde au fost rupte şi s-a procedat la montarea unei porţiuni noi de ţeavă în zona respectivă. Am montat cam 0,5 m de ţeavă de acelaşi diametru, iar capetele au fost sudate de ţeava existentă de către un sudor autorizat, P.V. În continuarea declaraţiei sale, martorul a precizat că la acel moment, în cadrul activităţilor desfăşurate de societatea inculpată nu se practica modalitatea de reparare a ţevilor menţionată de experţi în rapoartele efectuate şi reglementată de NTPEE – 2008, respectiv cea de înlocuire totală a ţevilor şi, mai mult, erau obligaţi să efectueze şi verificări la teul reductor, chiar dacă „în mod normal aceste îmbinări sunt supuse la sarcini mari şi nu ar fi trebuit să cedeze”: „Da, trebuiau efectuate verificări în zona teului reductor de către serviciul de exploatare din cadrul S.C. G. S. S.A”, însă la acel teu reductor de îmbinare a conductei avariate PE 75 cu PE 100, nu s-au efectuat.

Faptul că inculpata G. S. S.A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă, deci nu s-a comportat ca un bonus pater familias rezultă atât din declaraţia acestui martor: „Eram obligaţi să decopertăm şi să verificăm, însă nu am procedat în acest fel pentru că nu am avut bănuiala că acea conductă era smulsă din teul reductor”, precum şi din cea a martorului I.V. (f. 294, vol. II, dosar fond): „În prezent şefii noştri de la G. S., ca modalitate de reparare a ţevilor, ne-au spus să facem în felul următor: se taie din ţeava ruptă sau înţepată un cupon din ţeavă în mijlocul căruia se află avaria, după care se montează alt cupon din ţeavă cu două mufe electrofuzibile care se sudează de restul ţevii. După ce se răcesc sudurile, se umple instalaţia cu gaz şi se verifică dacă sunt pierderi de gaz la cele două suduri, după care se astupă zona respectivă”, precizând că nu se înlocuiesc conductele decât atunci când se extinde instalaţia de gaze. Referitor la obligaţia de verificare a teului reductor, martorul a arătat că trebuia verificată, „să se vină cu planul străzii ca să vadă cum sunt aşezate conductele pe strada respectivă şi pentru a se observa unde sunt îmbinările”.

Martorii B.N. (f. 22, 23, vol. II, d.u.p), P.V.D. (f. 14-16, vol. II, d.u.p, f. 264, vol. II, dosar fond) şi D.M. (f. 17-20, vol. II, d.u.p, f. 265, 266, vol. II, dosar fond) –  sudori la S.C. G. S. S.A. deşi au făcut parte din echipa de intervenţie au procedat numai la efectuarea sudurii ţevii de gaz avariate şi, nefiind instalatori, nu au cunoscut modalitatea corectă şi legală în care trebuia să se procedeze, executând întocmai cum li s-a cerut de către şeful lor, inginerul M.V.V.

Conform art. 6.30. din NTPEE - 2008 “În zone construite, cu densitate mare de construcţii subterane, pe reţelele de distribuţie şi /sau pe instalaţiile de utilizare exterioare subterane, executate din oţel, se montează răsuflători (Anexa 25, fig. 7):

a) deasupra fiecărei suduri, dar nu la distanţe mai mici de 1 m, cu excepţia sudurilor conductelor din interiorul tuburilor de protecţie; în cazul unor suduri la distanţe mai mici de 1 m, se realizează drenaj continuu între suduri;

b) la capetele tuburilor de protecţie;

c) la ieşirea din pământ a conductelor;

d) la ramificaţii ale conductelor şi la schimbări de direcţie,

iar art. 6.31. stabileşte că pentru conductele din polietilenă, răsuflătorile se montează în zone construite, aglomerate cu diverse instalaţii subterane, pe reţelele de distribuţie, respectiv pe instalaţiile de utilizare exterioare subterane astfel:

a) la capetele tuburilor de protecţie;

b) la îmbinări;

c) la ramificaţii;

d) în alte situaţii deosebite evidenţiate de proiectant”.

Instanţa constată că, potrivit declaraţiilor martorului M.V.V. se puteau efectua verificări la teul reductor chiar şi fără a fi decopertată întreaga conductă, întrucât “deasupra conductei de gaze, la fiecare ramificaţie se montează bucăţi din tronsoane de ţeavă de hotel sub denumirea de răsuflători care la momentul respective nu ştiu dacă erau astupate prin asfaltare sau nu” (f. 238, vol. II, dosar fond), aspect care evidenţiază, în plus, neîndeplinirea obligaţiilor legale ce reveneau inculpatei S.C. G. S. S.A. care, prin organele sale de conducere a stabilit ca modalitate de reparare a conductelor avariate înlocuirea tronsonului de ţeavă defectată, ci nu a întregii porţiuni cu consecinţa neverificării îmbinărilor dintre conducte, după cum a declarat chiar reprezentantul acesteia în cursul judecăţii: “… arăt că nu se procedeză aşa”, cu toate că admite că în situaţia în care ar fi înlocuit conducta “nu s-ar fi întâmplat nimic” (declaraţie Ioniţă Ion, fila 167, vol. II, dosar fond).

Conform art. 14.9. din Norme “Operatorul SD este obligat să efectueze verificarea şi revizia tehnică a conductelor şi branşamentelor.

14.10. (1) Verificarea tehnică a conductelor şi branşamentelor, în vederea depistării eventualelor scăpări de gaze, se face periodic, cu detectoare de gaze, verificate metrologic conform prevederilor legislaţiei în vigoare şi se efectuează de către operatorul SD, conform regulamentelor proprii, în funcţie de:

a) starea tehnică şi vechimea conductelor şi branşamentelor;

b) densitatea construcţiilor şi nivelul de risc în funcţie de destinaţia acestora;

c) intensitatea traficului;

d) număr de defecte /kilometru;

e) alte condiţii locale specifice;

f) tipul conductelor, oţel sau polietilenă (PE).

(2) Verificarea tehnică periodică a conductelor şi branşamentelor se execută la intervale de timp precizate în Anexa 17.

(3) Echipa care efectuează verificarea are în componenţă cel puţin un instalator autorizat ANRE.

14.11. Controlul scăpărilor de gaze naturale se efectuează:

a) pe toată lungimea traseelor conductelor şi branşamentelor şi în posturile /staţiile de reglare sau reglare-măsurare;

b) în căminele altor reţele de utilităţi subterane amplasate în domeniul public la o distanţă de minim 5 m faţă de conductele de gaze naturale.

Prin urmare, inculpata S.C. G. S. S.A. în calitatea sa de operator de distribuţie a gazelor naturale în zona unde s-a întâmplat explozia a avut şi are obligaţia de a verifica pe toată lungimea conductelor şi a branşamentelor dacă există scăpări de gaze, societatea inculpată acţionând cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere (neglijenţa) cu prilejul construirii reţelei de gaze şi ulterior efectuării reparaţiei la conducta PE 75 săvârşind astfel fapta prevăzută de legea penală în realizarea obiectului său de activitate. 

Instanţa nu poate primi susţinerile inculpatei S.C. G. S. S.A. că în speţă există o cauză justificativă sau de neimputabilitate, respectiv cazul fortuit. Potrivit art. 47 Cod penal de la 1969 (art. 31 Noul Cod penal) „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută”. Specific pentru cazul fortuit este faptul că acţiunea sau inacţiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenţiei unei forţe a cărei apariţie nu a putut fi prevăzută şi care produce în fapt acel rezultat (C. Mitrache, Drept penal român, Editura Şansa, Bucureşti 1994, pg. 180). Apărătorii societăţii inculpate au considerat că nu aveau cum să observe o eventuală sudură imperfectă situată în interiorul teului reductor efectuată în anul 2004 cu ocazia recepţionării reţelei de gaze, aşa încât nu au putut prevedea ori anticipa oposibilă dislocare a conductelor cauzată de un defect tehnic ascuns. Judecătorul fondului nu-şi poate însuşi această motivare având în vedere pe de-o parte faptul că, aşa cum s-a arătat mai sus, conducta a fost greşit montată, în pantă, ceea ce atrăgea în viitor dezlipirea conductei, iar operatorii de distribuţie au obligaţia de a verifica cu ocazia recepţiei toate  conductele şi branşamentele în vederea depistării eventualelor scăpări de gaze, conform art. 14.10 din NTPEE – 2008, iar pe de altă parte, aceeaşi neglijenţă a manifestat-o societatea inculpată şi cu ocazia reparării conductei PE 75, cu atât mai mult cu cât nu a fost vorba despre „un defect tehnic ascuns” cum susţine apărarea, ci de o lucrare ascunsă noţiune explicată în prezenta motivare.

Pentru a opera cauza de neimputabilitate a cazului fortuit este necesar ca rezultatul socialmente periculos să fie consecinţa intervenţiei unei împrejurări străine de voinţa şi conştiinţa făptuitorului, iar între împrejurarea neprevăzută şi rezultatul produs trebuie să existe legătură de cauzalitate. În speţa dedusă judecăţii se constată că rezultatul produs – explozia şi ulterior decesul victimelor T.E. şi T.A.M. este consecinţa neglijenţei societăţii inculpate care îndeplinindu-şi defectuos obligaţiile legale şi statutare în ceea ce priveşte exploatarea şi întreţinerea reţelei de distribuţie a gazelor naturale pe strada D. din oraşul P., jud. I. a condus la scurgeri şi, ulterior, acumulări de gaze în locuinţa numitului T.C., fapt soldat cu producerea unei explozii. 

Instanţa apreciază că, dacă societatea inculpată şi-ar fi îndeplinit obligaţia de verificare a modului în care a fost construită reţeaua de distribuţie a gazelor naturale în zonă, de marcare a îmbinărilor (lucrărilor ascunse) prin montarea de răsuflători şi efectuarea regulamentară a reparaţiei la ţeava PE 75 prin verificarea scurgerilor de gaz pe toată lungimea acesteia, ci nu numai la sudurile realizate cu ocazia înlocuirii cuponului avariat, s-ar fi putut identifica scurgerile de gaz şi preveni producerea exploziei. Neîndeplinirea de către inculpată a obligaţiilor de a verifica în mod temeinic modul de funcţionare a reţelei de distribuţie a gazelor naturale a permis continuarea utilizării acesteia de către consumatori, cu consecinţa producerii unei explozii de proporţii, distrugerii imobilului persoanelor vătămate (conform expertizei tehnice evaluatorii existente la filele 68-96, vol. II, d.u.p) şi morţii a două persoane.

Instanţa apreciază că obligaţia inculpatei S.C. G.S. S.A. de a realiza exploatarea, întreţinerea şi verificarea reţelei de distribuţioe a gazelor naturale derivă din NORMELE TEHNICE PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE -  NTPEE – 2008 publicate în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 255 bis/16.IV.2009 şi obiectul de activitate al societăţii stabilit prin actul constitutiv. înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 7979/23.02.2010, potrivit căruia inculpata va desfăşura activităţi în principal din domeniul “Producţia gazelor; distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte”, cod CAEN 352, iar obiectul principal de activitate al societăţii va consta în “Distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte”, cod CAEN 3522 (f. 171-206, vol. II, d.u.p).

Faţă de cele sus-expuse, instanţa concluzionează că la producerea exploziei cu consecinţa decesului numiţilor T.E. şi T.A.M. a stat culpa exclusivă a inculpatei S.C. G. S. S.A., astfel cum a fost sus-analizată, apreciind că peste aceasta nu se suprapune nicio altă contribuţie din partea altei persoane sau altei împrejurări exterioare. 

Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatei S.C. G. S. S.A. de a nesocoti obligaţiile impuse de NORMELE TEHNICE PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU GAZE NATURALE - NTPEE – 2008 publicate în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 255 bis/16.IV.2009 şi obiectul de activitate al societăţii stabilit prin actul constitutiv. înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 7979/23.02.2010 cu consecinţa producerii unei explozii ce a avut ca urmare moartea a două persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere din culpă prevăzută de art. 219 alin. 3 Cod penal de la 1969.

Elementul material al laturii obiective este caracterizat printr-o inacţiune a inculpatei. Astfel, S.C. G. S. S.A. nu a îndeplinit obligaţiile legale stabilite în sarcina sa prin dispoziţiile Normelor Tehnice pentru Proiectarea, Executarea şi Exploatarea Sistemelor de Alimentare cu Gaze Naturale - NTPEE – 2008 publicate în Monitorul Oficial al României partea I, nr. 255 bis/16.IV.2009 şi potrivit obiectului de activitate al societăţii stabilit prin actul constitutiv. înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Ilfov sub nr. 7979/23.02.2010, potrivit căruia inculpata va desfăşura activităţi în principal din domeniul “Producţia gazelor; distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte”, cod CAEN 352, potrivit cărora operatorul SD este obligat să efectueze verificarea şi revizia tehnică a conductelor şi branşamentelor

Urmarea imediată a constituit-o folosirea la nivelul străzii D. din localitatea P. a unei reţele de distribuţie a gazelor naturale cu probleme de funcţionare, fără o verificare riguroasă şi temeinică a îmbinării unei conducte avariate, fapt care a condus la producerea unei explozii, distrugerea imobilului (valoarea pagubelor fiind estimata la suma de 10.982 lei) şi moartea a doi tineri în vârstă de 35, respectiv 32 de ani. 

Sub aspect subiectiv, fapta inculpatei este caracterizată prin vinovăţia sub forma culpei fără prevedere, neglijenţei, inculpata neprevăzând rezultatul periculos al faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă. Astfel, inculpata nu a prevăzut că prin îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor legale de a verifica funcţionarea sistemului de distribuţie a gazelor naturale, în concret de a monta corect ţeava pe PE 75 şi ulterior de a verifica îmbinarea acesteia în teul reductor după efectuarea reparaţiei  s-a dat posibilitatea folosirii unui sistem de conducte prin care circula gazul natural cu serioase probleme de funcţionare, fapt care a condus la decesul a două persoane.

Instanţa apreciază că aceasta trebuia să prevadă rezultatul nesocotirii obligaţiilor legale. La stabilirea culpei, instanţa va avea în vedere specificul acestei inculpate, faptul că aceasta este o societate de distribuţie a combustibililor gazoşi, o persoană juridică care desfăşoară un serviciu de interes public – servicii de furnizare a gazului metan, astfel încât respectarea obligaţiilor legale privind verificarea reţelei de distribuţie care este folosită pentru conducerea gazului metan către consumatori, trebuie privită din prisma unei persoane prudente şi diligente, pentru care securitatea cetăţenilor şi siguranţa reţelei de distribuţie este o prioritate. Prin urmare, această inculpată trebuia să prevadă urmările nerespectării obligaţiilor stabilite prin actele normative în vigoare, neputându-se primi nicio excepţie care să poată justifica neîndeplinirea acestor obligaţii legale, cu atât mai puţin faptul că au reparat o avarie a unei conducte provocată de un excavator care efectua lucrări fără autorizaţie, aspect care nu are nicio relevanţă în cauză.

La termenul de judecată din data de 20.02.2015 instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatei S.C. G. S. S.A. având în vedere intrarea în vigoare a noului Cod penal.

Astfel, instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din  infracţiunea de distrugere din culpă, prev. şi ped. de art. 219 alin. 3 C.pen. de la 1969 în aceeaşi infracţiune, prev. şi ped. de art. 255 alin. 1 şi 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 Cod penal.

Analizând cererea formulată din oficiu, Judecătoria apreciază că este neîntemeiată, din următoarele considerente:

Prin Legea nr. 286/2009 legiuitorul a adoptat noul Cod Penal al României pentru a răspunde necesităţilor practice care reclamau ajustări ale legislaţiei penale, mesajul juridic şi social al codului penal fiind întemeiat, în esenţă, pe obiectivul reformării politicii punitive a statului printr-o abordare conceptuală cuprinzând o revizuire a pedepselor şi o ordonare logică prin condensarea legislaţiei (o serie de infracţiuni din legi speciale au fost incluse în cod, unele sub formă modificată).

Potrivit Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012, noua legislaţie penală a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

În ceea ce priveşte sancţionarea pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă de către persoana juridică, instanţa constată, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. 3 şi 4 Cod penal, că legiuitorul a majorat sancţiunea principală aplicată făptuitorilor, aspect care nu poate duce la concluzia că legea mai favorabilă ar fi noul cod penal. Având în vedere şi natura pedepselor complementare, durata şi modul de aplicare a acestora reglementate de dispoziţiile Codului penal din 1969 şi noului Cod penal, inclusiv prin analiza criteriilor prevăzute la art. 16 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, judecătorul fondului apreciază că ar fi mai favorabile inculpatei dispoziţiile Codului penal din 1969.

Împotriva sentinţei au declarat apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CARNETU şi inculpata SC G. S. SA şi părţile vătămate T.F., G.E., G.V., G.I., G.G. şi G.G..

Reprezentantul Ministerului Public a criticat hotărârea sub aspectul aplicării pedepsei complementare, întrucât nu s-a stabilit forma şi locul publicării, respectiv ar fi trebuit să se stabilească perioada  afişării  hotărârii de condamnare.

 Inculpata a solicitat în principal achitarea, in baza art. 16 lit.b Cpp apreciind că in cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere din culpă, iar în subsidiar, achitarea în baza art.16 lit. d Cpp urmând a se constata intervenit cazul fortuit.

Intr-un alt subsidiar, inculpata, prin apărător, a solicitat aplicarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege cu aplicarea circumstanţelor personale, in acest sens urmând a se avea in vedere circumstanţele personale, din probele administrate rezultând atitudinea societăţii in sensul că aceasta a făcut toate demersurile pentru a acţionat cu bună credinţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de susţinerile apelanţilor şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea reţine următoarele:

Instanţa de fond a apreciat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situaţia de fapt şi încadrarea juridică, dar şi vinovăţia inculpatei în ce priveşte acuzaţia reţinută în actul de inculpare.

Astfel, apărările inculpatei vizând greşita reţinere a culpei în ce priveşte producerea accidentului nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Din materialul probator administrat în cauză (proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto (f. 22-66); procese-verbale încheiate de lucrătorii de poliţie cu ocazia punerii în funcţiune a reţelei de gaz în urma constatării exploziei şi a aplicării sigiliului asupra uşilor de acces în imobilul afectat de explozie (f. 67-69); proces-verbal de intervenţie nr. 35/09.02.2011 încheiat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti (f. 70); declaraţii martori G.N. (f. 72, 73), declaraţii persoane vătămate T.C. (f. 79), G.V. (f. 80, 81), G.G. (f. 82), G.I. (f. 83, 84), G.G. (f. 85), G.E. (f. 86), T.F. (f. 87), declaraţii martori T.M. (f. 92-95), T.F. (f. 96-98), T.C. (f. 99-100), proces-verbal de consemnare a declaraţiei martorului T.C. (f. 101, 102), T.C.I. (f. 103-106), V.C.A. (f. 107-111), dovada seria H nr. 0062845/08.10.2012 privind introducerea în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Ilfov a unei ţevi (conductă) de gaze model PE 75 mm. în lungimea de 39 cm. şi a unei ţevi (conductă) de gaze model PE 125 mm. împreună cu teul reductor 1459-TEU (f. 120); raport de expertiză tehnică nr. 122/29.04.2011 (f. 122-172); raport de expertiză tehnică specialitatea chimie şi materiale de construcţii şi răspunsul formulate de inculpată prin expertul său parte (f. 180-185, 202, 203); vol. II: ordinul de serviciu nr. 24/07.04.2010 emis pe numele ing. M.V. (f. 2); proces-verbal de constatare din data de 07.04.2010, orele 13,40 (f. 3); declaraţii martori H.T. (f. 5, 6); MV.V. (f. 10-13); P.V.D. (f. 14-16), D.M. (f. 17-20), I.V. (f. 21), B.N. (f. 22, 23), adresa nr. 3081/25.10.2012 având anexate dispoziţia de şantier nr. 10/04.06.2002, autorizaţia de construire nr. 265/254/14.12.2000, autorizaţia de construire nr. 61/56/18.10.2004, proces-verbal de recepţie tehnică nr. 08/05.04.2004, proces-verbal pentru proba de etanşeitate şi procese-verbale pentru proba de presiune (f. 27-53), declaraţii martori C.F. (f. 54-57), M.A. (f. 58-59); raport de expertiză tehnică nr. 607/20.04.2011 (f. 68-89); declaraţia reprezentantului persoanei juridice S.C. G- S. S.A (f. 109), actul constitutiv al societăţii (f. 116-135); extras din registrul de deces pentru numiţii T.A.M. şi T.E. (f. 137, 138); foaia de observaţie clinică generală a celor două persoane decedate în urma deflagraţiei (f. 140-161, 166-178); raport medico-legal de necropsie nr. A3/237/2011 emis de I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti (f. 179, 180); memoriu justificativ nr. 18762/07.12.2006 privind lucrările suplimentare efectuate în str. D, com. Pantelimon, jud. Ilfov (f. 185-215); vol. III: documentaţia depusă de inculpata S.C. G.-S. S.A. privind evenimentul produs la data de 09.02.2011 – 290 file.) a rezultat  că explozia şi ulterior decesul victimelor T.E. şi T.A.M. s-a datorat neglijenţei societăţii inculpate care îndeplinindu-şi defectuos obligaţiile legale şi statutare în ceea ce priveşte exploatarea şi întreţinerea reţelei de distribuţie a gazelor naturale pe strada D. din oraşul P., jud. I. a condus la scurgeri şi, ulterior, acumulări de gaze în locuinţa numitului Tudor Constantin, fapt soldat cu producerea unei explozii. 

Dintr-o asemenea perspectivă, dacă societatea inculpată şi-ar fi îndeplinit obligaţia de verificare a modului în care a fost construită reţeaua de distribuţie a gazelor naturale în zonă, de marcare a îmbinărilor (lucrărilor ascunse) prin montarea de răsuflători şi efectuarea regulamentară a reparaţiei la ţeava PE 75 prin verificarea scurgerilor de gaz pe toată lungimea acesteia, ci nu numai la sudurile realizate cu ocazia înlocuirii cuponului avariat, s-ar fi putut identifica scurgerile de gaz şi preveni producerea exploziei. Neîndeplinirea de către inculpată a obligaţiilor de a verifica în mod temeinic modul de funcţionare a reţelei de distribuţie a gazelor naturale a permis continuarea utilizării acesteia de către consumatori, cu consecinţa producerii unei explozii de proporţii, distrugerii imobilului persoanelor vătămate (conform expertizei tehnice evaluatorii existente la filele 68-96, vol. II, d.u.p) şi morţii a două persoane, aspect care exclude de plano incidenţa dispoziţiilor art. 31 Cod penal, referitor la cazul fortuit.

 Pentru inculpată, prin prisma faptului că  prestează un serviciu de interes public – servicii de furnizare a gazului metan, respectarea obligaţiilor legale privind verificarea reţelei de distribuţie care este folosită pentru conducerea gazului metan către consumatori, trebuie privită din perspectiva unei persoane prudente şi diligente, pentru care securitatea cetăţenilor şi siguranţa reţelei de distribuţie este o prioritate.

Ca atare, inculpata trebuia să prevadă urmările nerespectării obligaţiilor stabilite prin actele normative în vigoare, neputându-se primi nicio excepţie care să poată justifica neîndeplinirea acestor obligaţii legale, cu atât mai puţin faptul că au reparat o avarie a unei conducte provocată de un excavator care efectua lucrări fără autorizaţie, aspect care nu are nicio relevanţă în cauză.

Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a evaluat şi valorificat suficient în procesul individualizării sancţiunii elementele obiective şi specifice cazului (modalitatea de săvârşire a faptelor, atitudinea inculpatei, inclusiv comportamentul procesual), aplicându-i în speţă, o sancţiune temeinică în raport cu criteriile legale.

Curtea constată însă că hotărârea nu este mai presus de critică, câtă vreme, raportat la exigenţele art. 717 alin. 3 din Codul penal din anul 1969, instanţa avea obligaţia de a stabili în concret forma şi locul, precum şi perioada (cuprinsă între o lună şi trei luni) afişării hotărârii de condamnare, impunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.

Având în vedere aceste aspecte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.,  Curtea va admite apelul formulat de apelantul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CORNETU împotriva sentinţei penale nr. 69/27.02.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2209/1748/2013.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând :

În baza art. 502 alin. 1, 3 şi 4 C.pr.pen., va aplica inculpatei S.C. G. S. S.A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 717 alin. 1, 2 şi 3 rap. la art. 531 alin. 3 lit. e teza I din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 şi art. 5 alin. 1 C.pen., a afişării sentinţei penale de condamnare, în extras, respectiv dispozitivul sentinţei, la sediul principal şi la punctele de lucru ale societăţii, pentru o perioadă de 3 luni de la data pronunţării prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-inculpată S.C. G. S. S.A. împotriva sentinţei penale nr. 69/27.02.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2209/1748/2013.

Cât priveşte apelul părţilor civile T.F., G.E., G.V., G.I., G.G. şi G.G., în raport de exigenţele art. 410 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt tardive, fiind declarate peste termenul de 10 zile pe care îl prevede textului de lege, de la data comunicării copiei de pe minută.

Pentru aceste motive,  în baza art. 421 pct. 1 lit. a teza I C.pr.pen.,  Curtea va respinge, ca tardive, apelurile formulate de apelantele-părţi civile T,.F.,, G.E., G.V., G.I., G.G. şi G.G. împotriva sentinţei penale nr. 69/27.02.2015, pronunţată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. 2209/1748/2013.

Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. 2 şi 4 C.pr.pen., va obliga pe apelanta-inculpată şi pe apelantele-părţi civile la plata sumei de câte 50 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare