Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului

Sentinţă civilă 2212 din 13.05.2015


La data de 30.04.2014, contestatoarea A.I a formulat contestaţie împotriva Deciziei de concediere nr. 111/19.03.2014, emisă de intimata B.C.C S.A, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei contestate nr. 111/2014, reintegrarea pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei, cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, inclusiv şi a celorlalte drepturi de care nu a mai avut posibilitatea să beneficieze, începând cu data de 21.03.2014 până la data plăţii efective, precum şi la plata tuturor contribuţiilor sociale la bugetele asigurărilor sociale de stat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, arată că a fost salariata intimatei, în baza contractului de muncă nr. 2433/2012, ocupând funcţia de manager relaţii IMM , iar prin decizia nr. 111/19.03.2014  s-a dispus de către  intimată încetarea contractului individual de muncă începând cu 21.03.2014, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, în baza dispoz. art. 65 al.1 din C. Muncii –Legea 53/2003, rep, motivul fiind desfiinţarea locului de muncă ocupat de contestatoare, urmare a evaluării profitabilităţii unităţilor teritoriale şi analizării potenţialului comercial şi specificului pieţii din unitatea unde funcţionează salariata contestatoare.

Consideră că, sub aspectul cerinţelor obligatorii de formă prevăzute de dispoz. art.74 C. Muncii rep. şi în raport de dispoz. art.76 din C M, decizia de concediere contestată nr. 111/2014 este nulă absolut deoarece lipseşte din conţinutul său menţiunea de la art. 74 alin.1 lit."d"C Muncii, anume lista locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care se poate opta de salariaţi, intimata omiţând să-i precizeze contestatoarei dacă la nivelul Agenţiei Craiova s-a creat postul de Manager Relaţii Corporaţii compatibil cu pregătirea sa profesională, de pe internet rezultând că există un asemenea post vacant la nivelul Sucursalei Craiova.

Menţionează că decizia nr.111/2014 este nelegală şi netemeinică şi deoarece a fost emisă în temeiul art. 65 din Codul Munci motivând desfiinţarea postului iar în cuprinsul deciziei şi în Notificarea nr.80/2014 sunt motive ce se referă la concedierea colectivă prevăzută de art. 68-72 C Muncii prin hotărâri ale Directoratului băncii privind transformarea organizatorică a intimatei, neexistând concordanţă între temeiul juridic şi motivarea deciziei.

Arată că sub aspectul temeiniciei deciziei de concediere, intimata nu a respectat disp. art.65 (1) C Muncii, desfiinţarea postului nefiind efectivă şi neavând o cauză reală şi serioasă, din analiza deciziei rezultând că în realitate, nu a avut loc o suprimare efectivă a locului de muncă al contestatoarei din structura funcţional-organizatorică a intimatei, fiind doar o simplă schimbare a denumirii funcţiei şi postului din Manager Relaţii IMM în Manager Relaţii Corporaţii, atribuţiile fiind aceleaşi, din campaniile de atragere clienţi  şi de pe internet reieşind că banca este pretabilă pentru activitatea cu IMM-uri.

Un alt motiv al netemeiniciei se referă la faptul că în decizia contestată nu se arată actele care au stat la baza emiterii acesteia din care să rezulte organele ce-au hotărât noua structură organizatorică şi organigramele anterioare şi ulterioare reorganizării băncii intimate, precizând că menţiunile din decizia de concediere sunt în neconcordanţă cu informarea primită de la Directorul adjunct Bucur Cosmin s-a confirmat că în structura Agenţiei se menţine departamentul Relaţii IMM, confirmând şi menţinerea contestatoarei în linia de afaceri IMM întemeiată pe evaluarea rezultatelor comerciale ale acesteia.

În drept, a invocat dispoz. art.65, art. 74, art. 76-78 din C Muncii rep.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul intimatei .

B.C.C S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de contestatoare împotriva deciziei de concediere nr. 111/19.03.2014, ca neîntemeiată şi menţinerea acesteia, ca temeinică şi legală, pentru următoarele argumente:

Reclamanta a fost angajata intimatei cu locul muncii la Agenţia Craiova, în funcţia de RM IMM cu contractul individual de muncă nr. 2433/20.01.2012 până la data de 21.03.2014, când a fost concediată în baza dispoz. art.65 alin.1 C. Muncii, prin emiterea deciziei de concediere nr.111/2014, urmare desfiinţării postului ocupat de contestatoare căreia i-a fost comunicat preavizul de 20 zile cu nr.80/08.01.2014 la data de 10.01.2015..

Intimata arată că, urmare a Hotărârii Directoratului nr.1670/11.11.2013 s-a aprobat transformarea organizatorică a B.C. C. S.A. din motive comerciale, de specific al pieţei  şi de profitabilitate a unităţilor teritoriale şi s-a decis păstrarea doar unor structuri dedicate strict vânzării de produse şi servicii către corporaţii, fără interes pentru clienţii IMM-uri, fapt ce adus şi la desfiinţarea postului contestatoarei de RM IMM din cadrul Agenţiei Craiova.

Se arată că, deşi iniţial, s-a decis concedierea colectivă la nivelul băncii, conform deciziei nr. 1874/2013, comunicată la ITM şi AJOFM prin notificarea, nr. 5067/2013, ulterior, datorită plecărilor voluntare, nemaifiind îndeplinite condiţiile art. 68 din Legea 53/2003 rep., concedierea contestatoarei a fost una individuală, ce s-a decis în temeiul art. 65 al. 1 C Muncii.

Sub aspectul nulităţii absolute a deciziei de concediere, privind condiţiile de formă impuse de art. 74 C. Muncii, intimata consideră susţinerile contestatoarei neîntemeiate, precizând că potrivit art. 76 în raport cu art.64 al. 1 şi art. 61 din C Muncii, în cazul contestatoarei concediată în baza art. 65 (1) C. Muncii, pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, nu se impunea menţiunea cu lista locurilor de muncă disponibile în unitate, intimata neavând obligaţia dea-i arăta acesteia dacă s-a creat postul de Manager Relaţii Corporale.

Referitor la critica contestatoarei privind nulitatea deciziei şi pentru că motivele concedierii din Notificarea nr. 80/2014, se referă la o concediere colectivă, iar în realitate, în cazul contestatoarei, a operat una individuală, intimata o apreciază netemeinică, motivând că legiuitorul a prevăzut atât concedierea colectivă cât şi cea individuală, ambele pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului.

Consideră netemeinice şi susţinerile contestatoarei potrivit cărora de pe internet şi din organigramele băncii publicate pe site-uri, rezultă că funcţia de Manager Relaţii IMM se menţine atât la nivelul agenţiilor, inclusiv la Craiova, cât şi la nivel naţional, din lista funcţiilor existente la nivelul Agenţiei Craiova reieşind clar că poziţia de Manager Relaţii  IMM nu mai există în structura sa.

Referitor la motivele de temeinicie, intimata arată că măsura concedierii contestatoarei a fost legală, având cauze reale şi serioase - reorganizarea activităţii angajatorului pentru eficientizare - ce-au determinat desfiinţarea efectivă a locului de muncă şi postului de RM IMM din structura funcţional-organizatorică a băncii - Agenţia Craiova, în înţelesul dispoz. art. 65 al.1 şi al.2 din C. Muncii .

Consideră că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei îndeplineşte condiţiile legale din codul muncii, având la bază o cauză reală şi serioasă determinată de dificultăţile economice, eficientizarea activităţii şi creşterii profitului, postul contestatoarei fiind şters definitiv din organigrama şi statul de funcţii al băncii, susţinerile contestatoarei din contestaţie fiind nefondate,  postul de Manager Relaţii IMM din cadrul Agenţiei Craiova nemaiexistând din data de 19.03.2014 când a fost modificată organigrama băncii angajatoare, fapt relevat şi de anexele privind fiecare unitate depuse la dosar.

Arată că nu are relevanţă nici susţinerea contestatoarei că postul de RM IMM există în alte unităţi teritoriale, precizând că acest post există în cadrul Sucursalei Craiova a B.C.C. S.A. încă de la înfiinţarea băncii, dar e suficient un singur astfel post la nivelul oraşului Craiova unde nu s-a atins niciodată targetul stabilit pe an pentru clienţii IMM, rezultatele efective pe acest tip de client fiind slabe, la fel ca şi la alte 2 agenţii şi 9 sucursale din ţară.

Precizează că atribuţiile unui manager IMM nu sunt aceleaşi cu cele ale unui manager Corporaţii,aşa cum susţine contestatoarea, fiind multe diferenţe în acest sens privind profilul angajatului şi specificul muncii şi targetul general pe unitate.

Mai arată că în cuprinsul deciziei de concediere sunt indicate Hotărârile Directoratului nr. 1670/11.11.2013 şi nr. 1874/19.12.2013, prin care s-a stabilit transformarea organizatorică a intimatei şi măsura concedierii salariaţilor, departamentul comercial informând, pe e-mail, toţi angajaţii din reţea aflaţi în organigrama din 31.12.2013 despre lista posturilor desfiinţate.

În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispoziţiile art. 205-208 cod pr. Civilă şi art. 65 C Muncii..

A solicitat în dovedire, probele cu înscrisuri şi interogatoriul contestatoarei .

La termenul din 03.11.2014, contestatoarea, prin apărător  a depus o notă de probatorii, solicitând în suplimentare, proba cu înscrisuri, prin efectuarea unei adrese către intimată care să depună actele ce-au stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 111/2014 şi acte privind desfiinţarea efectivă a locului de muncă al contestatoarei, anume: studii de evaluare a profitabilităţii unităţilor teritoriale, organigramele şi statele de funcţii nominale anterioare şi ulterioare datei concedierii individuale aprobate şi semnate de directorul băncii, hotărârea Directoratului Băncii privind disponibilizarea personalului, modul de selectare a personalului concediat, notificarea 4673/2013 adresată reprezentanţilor salariaţilor şi acte încheiate cu aceştia, Contractul Colectiv de Muncă, ROF-ul băncii intimate, instanţa încuviinţând aceste înscrisuri, precum şi interogatoriul pentru ambele părţi.

În şedinţa din 05.12.2014, a fost administrată proba cu interogatoriul contestatoarei, acesta fiind consemnat şi ataşat la dosar, la  dosar fiind depus de intimată şi răspunsul la interogatoriul contestatoarei, precum şi actele încuviinţate şi solicitate la termenul anterior, precum şi înscrisuri ale directoratului băncii şi de la ORC Sibiu din care rezultă închiderea Agenţiei Craiova din cadrul intimatei.

Ulterior, urmare încuviinţării de către instanţă, la solicitarea apărătorului contestatoarei, intimata a mai depus la dosar relaţii şi acte cu privire la faptul dacă în momentul concedierii exista un post vacant de manager relaţii corporaţii, dacă a fost înfiinţat ulterior, fişele de post aferente postului de manager relaţii corporaţii şi respectiv,manager relaţii IMM şi acte privind radierea Agenţiei Craiova de la ORC Sibiu, certificat de înregistrare menţiuni nr.35919/21.11.2014 şi Buletin de informaţii ORC Dolj.

În cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisurile solicitate şi depuse de ambele părţi, precum şi cu interogatoriul contestatoarei şi intimatei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut  următoarele aspecte de fapt şi de drept :

Contestatoarea S.A a fost angajată a intimatei B.C.C S.A. în cadrul Agenţiei Craiova, în funcţia de RM IMM, în baza contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr. 2433/20.01.2012, iar prin decizia nr.111/19.03.2014, emisă de intimată s-a dispus, începând cu data de 21.03.2014 încetarea contractului individual de muncă al acesteia, în baza art. 65 alin.1 din Codul Muncii, beneficiind de un preaviz de 20 zile lucrătoare.

Sub aspectul excepţiei nulităţii absolute a decizei de concediere, excepţie invocată de contestatoare, instanţa a constatat că, porivit art. 76 alin.1 lit. d din Codul Muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris şi trebuie să conţină în mod obligatoriu lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în care salariaţii urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condiţiile art. 64, însă potrivit deciziei nr. 6/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, obligatorie conf. art. 330/7 c.pr.c,.…dispoziţiile art. 74 alin.1 lit. d din Codul Muncii nu se aplică în situaţia în care concedierea s-a dispus pentru motive care nu ţin de persoana  salariatului, în temeiul art. 65 din Codul Muncii.

În consecinţă, cum în cauză concedierea contestatoarei s-a dispus în baza art. 65 din Codul Muncii, rezultă că menţiunea prev. la art. 74 alin.1 lit.d nu este obligatorie, lipsa ei nefiind astfel sancţionată cu nulitatea absolută, situaţie în care excepţia invocată de contestatoare va fi respinsă, fiind neîntemeiată.

Pe fondul contestaţiei, din coroborarea probelor administrate, s-a reţinut  faptul că la data de 11.11.2013, Directoratul B.C.C S.A a emis Hotărârea nr. 1670, prin care se aprobă transformarea organizatorică a instituţiei, conform anexelor ce fac parte din aceasta, iar la data de 19.12.2013, acelaşi directorat a emis Hotărârea nr. 1874, prin care a decis aplicarea măsurii concedierii colective, hotărârea fiind comunicată şi ITM, precum şi AJOFM, aşa cum rezultă din notificările înregistrate sub nr. 5067/23.12.2013, respective nr. 20965/23.12.2013.

Ulterior, prin notificarea nr. 178/15.01.2014, intimata a adus la cunoştinţa celor două instituţii faptul că, urmare a implementării programului de plecări voluntare, un număr de 102 salariaţi au optat pentru încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor, ulterior emiterii adreselor de preaviz, fiind emise astfel doar 9 adrese de preaviz.

Ca atare, deşi iniţial s-a decis urmarea procedurii de concediere colectivă, urmare a plecărilor voluntare nu au mai fost îndeplinite condiţiile unei astfel de concedieri, sub aspectul numărului minim de salariaţi concediaţi, acesta fiind motivul pentru care încetarea contractului individual de muncă al reclamantei s-a dispus în baza art. 65 alin.1 din codul muncii, iar nu în baza art. 68 şi urm. ce reglementează procedura concedierii colective.

Examinând legalitatea deciziei contestate prin prisma dispoziţiilor art. 65 din codul muncii, instanţa a reţinut că potrivit textului de lege, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Legea are în vedere desfiinţarea locului de muncă al salariatului, urmare a reorganizării activităţii, reorganizare ce presupune o modificare a structurii sale interne şi orice măsură de ordin organizatoric vizând creşterea performanţelor în activitate, singurul în măsură să decidă în acest sens fiind angajatorul, condiţia de legalitate fiind ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acetuia ori în statul de funcţii, măsură care se întemeiază pe o situaţie concretă, ce trebuie dovedită.

În cauză, această cerinţă este îndeplinită, în condiţiile în care, conform anexei nr. 3 la Hotărârea Directoratului nr. 1670/11.11.2013, aflată la fila 95 din dosar, în cadrul Agenţiei Craiova figura anterior concedierii un singur post de Manager Relaţii IMM, post care figurează în anexa nr. 5(fila 102) la aceeaşi hotărâre, pe lista posturilor ce urmau a fi afectate de concediere. De asemenea, potrivit adresei nr. 8985/03.04.2015, emisă de intimată, precum şi organigramei depusă la dosar, la data de 01.04.2014, deci ulterior concedierii contestatoarei, Agenţia Craiova nu mai avea  în structura sa nici un post de natura celui ocupat de contestatoare.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 101/30.10.2014,  Consiliul de Supraveghere al B.C.C a decis închiderea Agenţiei Craiova, începând cu data de 21.11.2014, solicitând ulterior, prin cererea nr. 35919 din aceeaşi dată, înregistrarea menţiunilor hotărârii nr. 101 şi deci radierea Agenţiei Craiova din registrul comerţului, cerere admisă prin rezoluţia nr. 13676/25.11.2014, dată în dosarul nr. 35919/21.11.2014, de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Sibiu .

Ca atare, faţă de cele reţinute, instanţa a constatat ca fiind nefondate susţinerile contestatoarei în sensul că s-a omis a se arăta dacă la nivelul agenţiei s-a creat post similar cu al reclamantei, că postul său s-ar fi menţinut la nivelul aceleiaşi agenţii, precum şi lipsa caracterului efectiv al desfiinţării locului de muncă, având în vedere că s-a făcut dovada unei reorganizări şi restrângeri reale, impusă de nevoile unităţii, postul de Manager Relaţii IMM fiind desfiinţat din organigrama şi structura agenţiei, instanţa de judecată neavând competenţa de a analiza aspectele de eficienţă economică sau dificultăţile de aceeaşi natură prin care trece o unitate, legiuitorul lăsând la latitudinea angajatorului să facă selecţia posturilor ce urmează a fi desfiinţate şi deci a personalului ce va fi disponibilizat, dacă apreciază că această măsură va conduce la eficientizarea activităţii.

Prin urmare, faptul că la nivelul Sucursalei Craiova a B.C.C exista la data concedierii un post vacant de Manager Relaţii Corporaţii, deci un alt post decât cel ocupat de contestatoare, nu creează în sarcina angajatorului obligaţia de a-l oferi contestatoarei, pe de o parte fiind vorba de posturi cu atribuţii diferite, iar pe de altă parte, nu există o prevedere legală care să oblige angajatorul să ofere un alt post salariatului, în situaţia desfiinţării celui pe care-l deţinea la momentul restructurării.

Nici susţinerea că intimata a publicat online posturile disponibile  de RM IMM, ceea ce demonstrează caracterul nereal al concedierii nu este fondată, în condiţiile în care din înscrisul aflat în copie la fila 21 din dosar reiese că posturile disponibile existau la sucursalale băncii din Alba Iulia, Braşov, Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş, deci nu din Craiova.

În ceea ce priveşte susţinerea în sensul că în decizia contestată nu se arată actele care au stat la baza deciziei de încetare a contractului şi organele care au hotărât noua structură, se reţine că în cuprinsul deciziei sunt menţionate hotărârile Directoratului B.C.C S.A, nr. 1670/11.11.2013 şi nr. 1874/19.12.2013, privind transformarea organizatorică a intimatei, prima hotărâre cuprinzând în anexa nr.5, aşa cum s-a mai arătat, postul ocupat de contestatoare pe lista posturilor ce urmau a fi desfiinţate.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, constatând că măsura concedierii contestatoarei este justificată de reorganizarea şi restrângerea reală impusă de nevoile intimatei, iar decizia de concediere a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale analizate, Tribunalula apreciat contestaţia formulată ca fiind nefondată.