Modificare adusă cuantumului salariului prin dispoziţie emisă de conducătorul unităţii, fără a se încheia un act adiţional la contractul individual de muncă al acestuia

Sentinţă civilă 1809 din 16.04.2015


La data de 10.10.2014, reclamanta G.M a chemat în judecată pârâtul I. N. C.D şi Î.E  - ICMET pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa acesta să fie obligat la plata drepturilor salariale restante neacordate conform contractului individual de munca si actelor aditionale la contractul individual de munca in perioada ianuarie 2011-11.10.2013 reprezentând diminuări salariale lunare, actualizarea acestor sume în raport de rata inflaţiei si plata  cheltuielilor de judecata.

In motivare, arată că a fost salariată la unitatea pârâtă de la 18.02.1974 până la data de 21.02.2014 în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată.

Deşi şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu conform contractului de muncă încheiat, în ultimii ani plata salariilor nu s-a realizat conform contractului. Mai precis, încă din luna mai 2010 angajatorul a început să aplice o „diminuare salarială” variabilă de la o lună la alta în baza unor dispozitii  ale conducatorului unitatii, justificate de situaţia financiară , raportări de manoperă , încadrările  din prevederile BVC, art 5 pct 4 din CCM la nivel de unitate.

Reclamanta a susţinut că  prin actul adiţional nr. 2 din 20.12.2007 a fost modificat CCM la nivel de unitate introducându-se la art II. 33 obligaţia angajatorului de a achita salariaţilor diminuările operate în perioada  următoare , dar nu mai târziu de 3 luni .  Această prevedere a fost mentinută si în  actul adiţional nr. 3/12.12.2008 la CCM  pe unitate, unitatea având obligaţia de a achita cota–parte din veniturile salariale neacordate când veniturile permit aceasta, dar nu mai târziu de 3 luni.  Unitatea nu si-a îndeplinit această obligaţie de a restitui sumele în procent de 15% sau 20% lunar, deşi reclamanta a desfăşurat activitatea şi era îndreptăţită la plata acestor sume.  În ceea ce priveşte  modul de calcul al acestor reţineri, reclamanta a invocat faptul că nu există  o bază corectă de stabilire  a  veniturilor si cheltuielilor pe compartimente  care să permită  o analiză justă  a realizărilor fiecărui salariat în parte şi, în funcţie de acest criteriu, să se poată face  stabilirea corectă a drepturilor salariale aferente activităţii desfăşurate.

În dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a solicitat instanţei administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi expertiză  tehnică.

În drept reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispozitiile art 163-166, art. 269  CM şi dispoziţiile  art II 33, , depunând la dosar în copie  decizia nr. 32/21.02.2014,  de încetare contract de munca  carnetul de muncă, cartea de identitate,  adeverinta nr. 3654/04.02.2014.

La data de 26.02.2015, pârâtul a depus întâmpinare  prin care  a invocat pe cale de exceptie prescriptia dreptului material la actiune pentru perioada  ianuarie 2011-11.10.2011, data inregistrarii cererii , conf  art 2500 NCC , art 171 si 268 CM, iar pe fondul cauzei a cerut  respingerea cererii  avand in vedere  ca toti angajatii, inclusiv  reclamanta a primit drepturile salariale cuvenite  potrivit  CCM la nivel ICMET.

 Referitor la primul capăt de cerere, pârata a invocat dispozitiile art V6 din CCM la nivel de ramura  pe anul 2005 inregistrat la MMSSF-DPAS cu nr. 1221/2005 potrivit carora ,, Salariile vor fi acordate într-un procent egal cu procentul de realizare a programului de activitate al fiecarui compartiment  si dupa caz al unitatii

Acordarea veniturilor salariale se va face în functie  de veniturile realizate de unitate."

Aceleasi dispozitii au fost preluate  si in CCM la nivel de institut , in art V4, aceasta modalitate de  plata in acord global fiind o forma de protectie a salariatilor pentru perioadele de  dificultate economica. Potrivit art 17 alin 4 din Codul muncii,  exista si situatii de exceptie in care  nu este necesară modificarea contractului individual de munca  prin act aditional, daca aceasta este posibila prin contractul colectiv de munca aplicabil. Conractul colectiv  a fost incheiat intre unitatea angajatoare  si  sindicate, care si-au dat acordul de vointa  cu privire la  clauzele acestuia prin semnare.

Din situaţiile financiare lunare prezentate de fiecare compartiment, s-a constatat că nu au fost realizate veniturile necesare acoperirii întregului fond de salarii pentru toţi angajaţii şi, tocmai din acest motiv,  în baza art V.4(2), din contractul colectiv, s-a procedat la această măsură.

De altfel, a mai aratat ca exista si situatia in care  veniturile sa fie  realizate integral, dar sa nu se poata plati datorita  unor intarzieri ale  clientilor. Atunci  la termen se platea o parte din salariu, restul fiind platit de unitate în urmatoarele 3 luni, fara plata unor dobanzi sau penalitati, neaflandu-ne in acest caz  in speta de fata, întrucat reclamatul a primit  drepturile salariale  în functie de  venitul realizat la nivel de institut.

Chiar si astfel diminuat, salariul  reclamantei din perioada dedusă judecăţii  nu a fost mai mic decât salariul de bază minim la nivel de ICMET. Lunar, pe baza situaţiilor  economice concrete , în funcţie de veniturile planificate raportate la fondul  de salarii necesar numărului total de slariaţi  pe institut şi veniturile realizate, s-a stabilit  coeficientul  de realizare  a venniturilor şi implicit coeficientul  de diminuare a salariului conform CCMU art V.4alin 2.

Au fost depuse în copie deciziile de  diminuare a salariului lunar nr. 624/09.05.2012, nr. 295/13.12.2011,  nr. 7/09.01.2012, nr. 36/13.02.2012, , nr. 60/14.03.2012, nr. 75/06.04.2012, nr. 624/09.05.2012 practică judiciară,,  Actul aditional nr. 2/20.12.2007, la CCM ICMET, Grila de salarizare, Actul aditional nr. 3/12.12.2008, Actul aditional nr. 4/08.07.2009, Actul aditional nr. 5/20.08.2010, CCM la nivel de unitate nr. 21319/21.12.2006,  CCM la nivel de ramura nr.614/04.01.2011. Adresa ITM nr. 1279/16.12.2008, Adresa ITM nr. 102/08.07.2009, Adresa ITM nr. 93/23.08.2010.

Reclamanta a  formulat  răspuns la întâmpinare prin solicită înlăturarea apărărilor pârâtei,  întrucât actiunea formulată a întrerupt  cursul prescriptiei, iar pe fond- toate diminuarile salariale făcute de pârâtă trebuiau restituite in maxim trei luni potrivit prevederilor contractelor colective de muncă .  Potrivit dispoziţiilor art 10 CIM, Cap. III din CCM aplicabil, coroborat cu art II 11 din CCM,  faptul că salariatul acceptă plata unei părţi din drepturile salariale nu poate avea  semnificaţia unei renunţări.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, s-a reţinut că drepturile solicitate sunt aferente perioadei 01.01.2011-11.10.2013.

Prevederile referitoare la principiile de aplicare in timp a legii civile, continute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit carora, „prescriptiile, decaderile si uzucapiunile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit”. Asadar, se observa ca,  prescriptiile extinctive incepute inainte de  01 octombrie 2011 si neimplinite pana la aceasta data, reprezentand situatii juridice in curs de realizare – facta pendentia - raman supuse legii vechi.Legea sub imperiul careia prescriptia a inceput sa curga va guverna atat aspectele de drept material, cat si pe cele de drept procesual referitoare la prescriptie, chiar daca aceasta s-a implinit dupa intrarea in vigoare a Codului civil.

În cauză urmeaza a face aplicarea prevederilor art. 3 si 7 alin. 3 din Decretul 167/1958, care prevad ca termenul de prescriptie este de 3 ani si curge de la data când se naste dreptul la actiune, respectiv de când creditorul are dreptul sa ceara debitorului executarea obligatie pretinse. În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 1 din acelasi act normativ, care prevad ca dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge daca nu a fost exercitat în termenul de trei ani.

Potrivit  art. 12  din DL 167/1958, în cazul când un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita, astfel încât  introducerea actiunii poate produce întreruperea prescripţiei doar pentru  creanţele  la care nu s-a împlinit termenul de prescripţie.  Avand in vedere ca cererea a fost depusă la 10.10.2014  si  dispozitiile art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, conform cărora, pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariaţi, termenul de prescripţie este de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, se constata ca  cererea privind drepturile banesti nascute în perioada 01.01.2011 -09.10.2011  a fost formulata dupa expirarea termenului legal de prescriptie de 3 ani  şi a operat prescriptia extinctiva a  dreptului material la actiune.  Astfel, instanţa va admite excepţia prescripţiei pentru perioada 01.01.2011 -09.10.2011  şi, în consecinţă, va respinge ca prescrisă cererea vizând acest interval de timp.Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca reclamanta a fost salariata unităţii pârâte  ICMET Craiova în baza  unui contract individual de muncă  încheiat pe durată nedeterminată în funcţia de legător manual, până la data de 27.02.2014, când  potrivit deciziei  nr. 32/21.02.2014( fila 9)  a încetat contractul individual de muncă  conform art 56 alin 1, lit c din Codul Muncii.

În perioada neprescrisă arătată de reclamantă în cerere, şi anume 10.10.2011  11.10.2013, pârâta a achitat reclamantei un salariu diminuat, prin aplicarea dispoziţiilor emise de  Directorul General ICMET  624/09.05.2012, nr. 295/13.12.2011,  nr. 7/09.01.2012, nr. 36/13.02.2012, nr. 60/14.03.2012, nr. 75/06.04.2012, nr. 624/09.05.2012,  motivat de situaţia economică dificilă a unităţii si întemeiat pe art V.4(2) si ( 3) din contractul colectiv la nivel de unitate. 

Se mai reţine că salariile pentru salariaţii unităţii pârâte au fost negociate de partenerii sociali la nivelul unităţii şi stabilită posibilitatea diminuării acestora conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate atasat in extras la dosar.  În acest sens,  conducătorul unităţii a emis dispoziţii de diminuare a salariilor, în funcţie de procentul de realizare, procentul achitat variind între 75% şi 86%, dispunând totodată şi ca Biroul Resurse Umane şi Oficiul Juridic să aducă la îndeplinire aceste dispoziţii.

Modificarea adusă asupra cuantumului salariului reclamantei s-a aplicat doar în baza dispoziţiilor emise de conducătorul unităţii, fără a se încheia un act adiţional la contractul individual de muncă al acestuia . 

Contractul colectiv la nivelul ramurii cercetare-proiectare pe anii 2010-2015 , prevede  in art V6 :,, Salariile vor fi acordate  într-un  procent egal  cu  procentul de realizare a programului de activitate al fiecarui compartiment si dupa caz al unitatii.  In toate cazurile  care pot sa apara pe durata aplicarii prevederilor  CCM  la nivelul unitatii  privind salarizarea  si  ori de cate ori acordarea drepturilor salariale nu poate fi  asigurata, se va conveni asupra modalitatilor concrete de acordare a acestora prin negociere intre patroni si sindicat."

Astfel , contractul colectiv de munca la nivelul unitatii inregistrat cu nr. 21319/21.12.2006, valabil in perioada solicitata de reclamant , incheiat in urma negocierilor  dintre patronat si indicate  prevede  aceste  exceptii. Insa acesta prevede  in Capitolul V privind salarizarea  ca salariile se stabilesc prin negocieri individuale intre angajator si salariati sau reprezentantii acestora.

Potrivit CCM la nivelul unitatii, acceptarea fara rezerve  a unei parti  din drepturile salariale sau semnarea  actelor de plata  nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea  salariatului  la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor potrivit  dispozitiilor legale.În art. 17 alin 5 Codul Muncii se prevede că „orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, într-un termen de 20 de zile lucrătoare de la data apariţiei modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege".

Conform art. 41 alin. 1 şi 3 lit. e Codul Muncii „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor” în ceea ce priveşte salariul.

 În raport de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa a constatat că în aplicarea dispoziţiilor de diminuare a salariilor în perioada 10.10.2011-11.10.2013, emise de conducătorul unităţii pârâte, era necesară încheierea unor acte adiţionale la contractul de muncă  al reclamantei, prin intermediul cărora fiecare parte trebuie să îşi exprime voinţa de a contracta în mod valabil, neechivoc şi în deplină cunoştinţă de cauză . De asemenea trebuie să se realizeze acordul de voinţă, dată la care se consideră valabil încheiat contractul individual de muncă sau, după caz, actul adiţional la acesta .

Dispoziţiile emise de pârâtă privind modificarea salariului nu includ acordul salariatului şi, ca urmare, nu pot fi asimilate unui act adiţional, ci reprezintă acte administrative adresate departamentelor Resurse Umane şi Oficiul Juridic care aveau obligaţia de a le pune în acord cu dispoziţiile legale enunţate anterior.

Astfel, diminuarea salariului reclamantei, fără acordul său, doar în baza unor decizii emise de conducerea pârâtei, reprezintă o modificare unilaterală a contractului de muncă privind salariul, în contradicţie cu dispoziţiile art. 41 Codul Muncii. Obligaţia principală a angajatorului este cea de plată a salariului, a contraprestaţiei pentru munca îndeplinită de salariat (art.159 Codul Muncii), în caz de nerespectare a obligaţiei asumată prin contractul de muncă, salariatul interesat fiind îndreptăţit să solicite instanţei obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale.

 Astfel, potrivit art.253 alin 1 din Codul  Muncii „angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”. 

 Ca  urmare, reclamanta are dreptul la repararea prejudiciului suferit prin neplata integrală a salariului aşa cum a fost negociat în contractul  individual de muncă şi actele adiţionale la acesta pentru perioada neprescrisă 10.10.2011-11.10.2013.