Pretenţii

Sentinţă civilă 596 din 11.03.2015


Prin sentinţa nr. 9 din 16 ianuarie  2012, pronunţată de Tribunalul Prahova -  Secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC A.C. SRL, prin administrator judiciar XXX SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC P SRL Ploieşti şi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de  166.376,79 lei, reprezentând contravaloare facturi, iar prin încheierea din camera de consiliu din 4.04.2012, a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar xxx SPRL şi  s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua şi dispozitivul sentinţei nr. 9/16 ianuarie 2012, în sensul că denumirea corectă a societăţii pârâte este SC P  SRL şi nu SC P SRL, aşa cum din eroare  s-a menţionat.

 Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că iniţial acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Teleorman, Secţia Civilă, care prin sentinţa nr. 248/31.10.2011, analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, a găsit-o întemeiată şi în temeiul art. 10 pct. 4 c. pr. civ. a constatat competenţa de soluţionare a cauzei  în favoarea Tribunalului Prahova, în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâta şi în temeiul disp. art. 159/1 alin. 3 c.pr.civ. rap. la art. 5 c.pr.civ., a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei  în favoarea Tribunalului Prahova.

La această instanţă dosarul a fost înregistrat sub nr. xxx/105/2011, iar în urma examinării actelor şi lucrărilor dosarului prin prisma probelor administrate şi a dispoziţiilor legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, prima instanţă a reţinut că între părţi s-au derulat relaţii comerciale în temeiul cărora reclamanta a executat o serie de lucrări în favoarea societăţii pârâte, lucrări pentru care s-au emis facturile fiscale aflate în copie la filele 28-52. Din verificarea acestor facturi s-a reţinut că pârâta datorează suma de 166.376,79 lei, creanţă certă, lichidă şi exigibilă, neputând fi reţinute susţinerile pârâtei care a precizat că nu au fost respectate prevederile Legii 10/1995 referitoare la efectuarea inspecţiei lucrărilor şi a recepţiei finale, deoarece aceasta nu a făcut dovada că lucrările nu au fost efectuate în conformitate cu acordul de voinţă al părţilor şi cu respectarea legislaţiei privind calitatea în construcţii.

Pe cale de consecinţă, în temeiul disp. art. 969 c. civ. tribunalul a admis acţiunea aşa cum a fost precizată şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 166.376,79 lei contravaloare facturi.

Împotriva sentinţei a  declarat apel pârâta SC P  SRL Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând repunerea  în termenul de declarare a apelului deoarece abia la data de 4.10.2012, i-a fost comunicată sentinţa apelată, odată cu înfiinţarea popririi asupra conturilor sale de către Biroul Executorului Judecătoresc xxx, la instanţa de fond  apelanta nefiind citată, cauza s-a judecat cu lipsă de procedură în ceea ce o priveşte pe apelantă, citaţia, acţiunea şi toate actele de procedură fiind îndeplinite  cu SC P  SRL, care nu este aceeaşi societate cu apelanta.

La termenul din data de 16.01.2013, intimata reclamantă a invocat excepţia tardivităţii apelului declarat de pârâtă, iar apelanta a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii apelului, întrucât nu a fost citată legal la prima instanţă şi totodată a solicitat repunerea în termenul legal de exercitare a căii de atac a apelului.

La acelaşi termen, Curtea a  respins excepţia tardivităţii declarării apelului, invocată de intimata-reclamantă, având în vedere că hotărârea apelată a fost comunicată pe denumirea greşită a societăţii, respectiv  pe denumirea SC P SRL, denumire greşită ce a  fost îndreptată prin  încheierea de îndreptare a erorii  materiale din data de 4.04.2012, pronunţată de instanţa de fond, însă şi sentinţa apelată şi încheierea de îndreptare a erorii materiale au fost comunicate pe aceeaşi denumire greşită a societăţii, apoi comunicarea s-a realizat prin afişare la uşa instanţei, deşi apelanta avea sediul în Ploieşti, xxx.

Totodată s-a constatat că apelanta-pârâtă a luat cunoştinţă de hotărârea apelată la data de 4.10.2012, dată la care a şi declarat apel, astfel că a respins excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimata-reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului.

Examinând sentinţa, prin prisma criticilor din apel,  în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauză, Curtea de Apel Ploieşti a constatat  următoarele:

Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului de fond,  rezultă că la instanţa de fond a fost citată în calitate de pârâtă SC P SRL Ploieşti şi nu SC P  SRL Ploieşti, cum a fost indicat în acţiunea cu care a fost investită prima instanţă, aşa cum rezultă din citaţia aflată la fila 12 dosar fond, deşi din citaţia aflată la fila 13 dosar fond, agentul procedural care a încercat îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 16.01.2012, a învederat că SC P SRL Ploieşti, nu există ca societate, în sentinţa apelată menţionându-se aceeaşi denumire greşită a societăţii pârâte, SC P SRL, comunicarea sentinţei  efectuându-se pe aceeaşi denumire greşită a SC P  SRL.

Ulterior, urmare cererii formulate de către lichidatorul judiciar xxx SPRL Craiova, s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în practicaua şi dispozitivul sentinţei apelate şi prin încheierea din camera de Consiliu din 4.04.2012, s-a  admis cererea şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în practicaua şi dispozitivul sentinţei în sensul că denumirea  corectă a societăţii pârâte este SC P  SRL Ploieşti şi nu SC P SRL aşa cum din eroare s-a consemnat, comunicarea încheierii efectuându-se însă tot pe denumirea greşită a societăţii pârâte SC P SRL.

Cum pricina s-a judecat la prima instanţă evident cu lipsă de procedură, în ce o priveşte pe apelanta pârâtă, care nu a avut posibilitatea să administreze probatorii şi să-şi exercite dreptul la apărare, apelul declarat de pârâtă se priveşte ca fondat şi în temeiul disp. art. 297/2 alin. 1 c.pr.civ.,  Curtea  prin decizia 2/17.01.2013 a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond – TRIBUNALUL PRAHOVA.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. xxx/105/2011*.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind respinsă ca neconcludentă proba cu expertiza solicitată de pârâtă cu atât mai mult cu cât nu s-a indicat specialitatea expertizei solicitate şi nici nu s-a motivat utilitatea ei, deşi instanţa a dispus repunerea pe rol a cauzei tocmai în acest sens şi a încuviinţat pârâtei proba cu înscrisuri. În acelaşi sens, instanţa a constatat că la termenul la care cauza a rămas în pronunţare, nu s-a mai reiterat de către pârâtă solicitarea efectuării unei expertize şi nici nu s-a precizat specialitatea lucrării respective, iar din probatoriul administrat nu a rezultat necesitatea eventualei dispuneri din oficiu  a unei probe cu expertiză contabilă sau în specializarea construcţii.

Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Din cuprinsul sentinţei comerciale nr. 139/01.03.2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman Secţia Civilă în dosarul nr. xxx/87/2009, instanţa reţine că împotriva reclamantei s-a deschis procedura insolvenţei fiind desemnat expert judiciar xxx SPRL Craiova, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 4 dosar iniţial fond. Din conţinutul înscrisurilor aflate la filele 6 -9 dosar iniţial fond rezultă că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii prealabile conform disp. art. 720 indice 1 şi urm. C.p.civ. faţă de pârâtă, notificând-o pe aceasta cu privire la debitul ce formează obiectul prezentului litigiu.

Prezenta acţiune este formulată de administratorul judiciar al reclamantei în calitate de reprezentant legal.

Din cuprinsul înscrisurilor de la filele 28- 52 dosar iniţial fond înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, instanţa reţine că  reclamanta s-a  obligat faţă de pârâtă  să execute şi să finalizeze lucrări la Şcoala B, respectiv Şcoala H din judeţul Giurgiu, aşa cum rezultă din  cuprinsul facturilor care explicitează natura lucrărilor efectuate, precum şi beneficiarii acestora.

În baza relaţiilor comerciale dintre părţi au fost emise  facturile xxx nr. ……, conform înscrisurilor mai sus menţionate.

Din cuprinsul aceloraşi înscrisuri, instanţa reţine că între părţi s-a efectuat un punctaj la data de 14.04.2009 cu privire la stadiul lucrărilor realizate în judeţul Giurgiu la şcolile mai sus menţionate, rezultând că pârâta datorează reclamantei suma de 166376,79 lei aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 5 dosar iniţial fond, înscris însuşit de pârâtă prin semnătură.

Din cuprinsul probatoriului administrat rezultă că  pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea facturilor mai sus menţionate. În ceea ce priveşte apărarea pârâtei referitoare la pretinsul caracter neexigibil al creanţei invocate de către reclamantă motivat de faptul că în cauză nu s-ar fi efectuat recepţia lucrărilor din litigiu, instanţa o va înlătura ca neîntemeiată, reţinând că din probatoriul administrat rezultă că pârâta a recunoscut în mod expres şi explicit debitul solicitat în cuantum de 166.376, 79 lei, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 5 dosar iniţial fond.

Instanţa  apreciază apărarea formulată de pârâtă ca având un vădit caracter formal întrucât din corespondenţa părţilor nu rezultă că pârâta ar fi invocat în precedent neexecutarea obligaţiilor contractuale ale reclamantei.

În acelaşi sens, instanţa constată că nici la momentul notificării prealabile exercitării prezentei acţiuni pârâta nu a încetat neexecutarea de către reclamantă a lucrărilor  ce formează obiectul prezentului litigiu..

Sub acest aspect,  instanţa apreciază  că apărările mai sus menţionate ale pârâtei nu sunt susţinute de niciun element probatoriu de natură să justifice o asemenea concluzie, refuzul pârâtei de a-şi îndeplini obligaţia corelativă de plată a preţului pentru  lucrările deja executate apărând  ca vădit  abuzivă şi fără  temei legal. Din probatoriul administrat, rezultă că  până la  data soluţionării prezentei cauze  nu a fost achitat debitul principal, situaţie necontestată de către părţi.

La aprecierea caracterului cert al creanţei,  instanţa porneşte de la prevederile art. 379 din Codul de procedură civilă care defineşte creanţa certă ca fiind aceea “a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.

Văzând  facturile emise de creditoare, instanţa reţine existenţa neîndoielnică a creanţei în cauză. De asemenea, în facturile anexate acţiunii este determinată în mod expres câtimea creanţei, fiind vorba aşadar de o creanţă lichidă în sensul art. 379 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Având în vedere că facturile au fost emise in anul 2008, creanţa este în mod evident exigibilă

Pentru aceste motive  instanţa apreciază sub aspectul primului capăt de cerere referitor la debitul principal  în cuantum de 166.376, 79 lei ce formează  obiectul facturilor mai sus detaliate după efectuarea punctajului între părţi, că acesta este întemeiat în virtutea principiului statuat unanim în doctrină şi jurisprudenţă, acela potrivit cu care „ convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, motive pentru care  îl va admite.

În consecinţă,  instanţa  va obliga pârâta  la plata către reclamantă a sumei de 166.376, 79 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate conform facturilor mai sus menţionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea precizata formulată de reclamanta SC. A.C. SR prin lichidator judiciar xxx SPRL, cu sediul social în Craiova, xxx, în contradictoriu cu pârâta SC P  SRL, prin administratorul xxx,  cu sediul în Ploieşti, str. xxx.

Obliga parata la plata către reclamanta a sumei de 166.376 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate.

Obliga paratul la plata către reclamanta a sumei de 166 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.