Plângere contravenţională. Previzibilitatea normei de incriminare

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X la data de X, petentul M.S. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PLO nr. X încheiat la data de X de către intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului M., prin care a solicitat anularea acestuia.

În motivarea plângerii, a arătat că cele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie nu corespund stării de fapt reale şi, în consecinţă, sancţiunea aplicată este netemeinică şi nelegală.

A arătat că nu deţine nici un ponton plutitor, nici în zona G. şi nici în vreo altă zonă de pe raza municipiului O., precum şi că nu cunoaşte nimic despre pontonul plutitor care face obiectul procesului verbal de contravenţie atacat, la ce fel de ponton se referă agentul constatator şi care au fost motivele care au stat la baza încheierii actului atacat, în această formă.

A susţinut că nu a fost niciodată întrebat de vreun reprezentant al Poliţiei Locale în legătură cu vreun ponton, iar procesul-verbal prin care a fost sancţionat pentru acesta a fost încheiat în lipsa sa sau a unui martor-asistent care să confirme starea de fapt reţinută de către agent.

În ceea ce priveşte ambarcaţiunea, a menţionat că deţine un asemenea mijloc de transport care, în prezent se află într-adevăr în acea zonă a oraşului, unde este depozitată în vederea efectuării unor reparaţii şi verificări tehnice, lângă un atelier specializat în acest sens, această ambarcaţiune având spart corpul în urma unei furtuni din iarna anului trecut.

Respectiva ambarcaţiune este plasată lângă contravalul de beton de pe marginea fluviului Dunărea, nefiind pe domeniul public sau pe vreuna din arterele de circulaţie ale oraşului, în acea zonă aflându-se mai multe case şi terenuri private.

A arătat că barca nu este amplasată într-o zonă sau într-o poziţie în care să constituie un obstacol pentru desfăşurarea normală a circulaţiei pe domeniul public, deoarece de la locul depozitării şi până la drumul public este o distanţă de aproximativ 15-20 m, iar această stradă este una destul de puţin circulată.

A mai precizat că nu se poate pune problema stricării aspectului vizual al zonei, deoarece în afara de spărtura din corpul bărcii, ambarcaţiunea este întreţinută în mod corespunzător, zona în care se află fiind o zonă navigabilă.

Nici o ambarcaţiune de pe raza municipiului O. nu poate fi ancorată într-o zonă special amenajată în acest sens, deoarece toate pontoanele edificate de Primăria O. au fost distruse în totalitate şi nu au fost reparate nici până în prezent, situaţie în care majoritatea ambarcaţiunilor deţinute de către cetăţenii din oraş sunt amplasate pe uscat, în diferite zone, unele dintre ele chiar încurcând desfăşurarea circulaţiei pe anumite artere.

Având în vedere toate aceste aspecte, a menţionat că starea de fapt reţinută în procesul-verbal contestat nu este cea reală (nu deţine nici un ponton plutitor pe raza municipiului O., iar pe de altă parte, această ambarcaţiune care îi aparţine, nu este depozitată pe domeniul public, într-o zonă în care să constituie un obstacol pentru circulaţie sau în care să strice aspectul vizual).

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63/2013 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

A anexat plângerii procesul verbal de contravenţie seria PLO nr. X încheiat la data de X (fila 4).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (fila 5).

Intimata a depus întâmpinare la data de X, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că măsura dispusă de agentul constatator este în concordanţă cu prevederile legale întrucât contravenientul are amplasată o ambarcaţiune pe domeniul public al municipiului O., fără nici un drept, fiind avertizat în vederea ridicării ambarcaţiunii în mai multe rânduri .

Faţă de această situaţie, a susţinut că fapta constatată este contravenţie conform prevederilor art. 16 alin. c din HCL nr. 63/2013 privind stabilirea unor norme locale pentru asigurarea curăţeniei şi salubrităţii pe domeniul public şi privat al municipiului, străzi, trotuare, alei pietonale, spaţii verzi, parcuri, parcări şi locuri de joacă pentru copii, pieţe, asigurarea ordinii şi liniştii publice, gospodărirea localităţii, fluidizarea circulaţiei în municipiul Orşova precum şi sancţiunile contravenţionale ce se aplică în cazul nerespectării acestora de către persoane fizice sau juridice.

A menţionat că măsura aplicată de către agentul constatator respectă dispoziţiile menţionate, procesul-verbal de contravenţie fiind valabil încheiat şi din punctul de vedere al formei, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 Cod procedură civilă.

A anexat următoarele înscrisuri: Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63/2013 (filele 9-13), înştiinţare nr. X (fila 13), avertisment nr. X (fila 14) planșe foto (filele 15-16).

Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.

La solicitarea instanţei de a comunica prin ce mijloace s-a constatat că ambarcaţiunea şi pontonul aparţin petentului şi să depună înscrisuri în acest sens, Primăria mun. O. a depus la data de X adresa nr. X din X (fila 28), adresa nr. X din X (fila 29), declaraţie N.P.E. (fila 30), avertisment nr X din X (fila 31), proces-verbal seria PLO nr. X din X (fila 32), proces-verbal seria PLO nr. X din X (fila 33), proces-verbal seria PLO nr. X din X (fila 34), planșe foto (filele 35-36), proces-verbal seria PLO nr. X din X (fila 37), avertisment nr. X din X (fila 38), carte de vizită W.S. (fila 39), proces-verbal seria PLO nr. X din X (fila 40), planşe foto (filele 41-43).

Petentul a depus în şedinţa publică din 10.03.2014 planşe foto (filele 44-59).

 Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii V.R. şi I.V., pentru intimat proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru ambele părţi proba cu planşele foto depuse la dosar şi a încuviinţat din oficiu audierea martorului-asistent R.M..

Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X la data de X, petentul M.S. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria PLO nr. X încheiat la data de X de către intimata Municipiul O. – Poliţia Locală, prin care a solicitat anularea acestuia.

În motivare a arătat că deţine o ambarcaţiune înregistrată legal, care, în prezent, se află în zona oraşului menţionată în procesul-verbal, unde este depozitată în vederea efectuării unor reparaţii şi verificări tehnice, lângă un atelier specializat în acest sens, aceasta ambarcaţiune având spart corpul în urma unei furtuni din iarna anului trecut.

Respectiva ambarcaţiune este plasată lângă contravalul de beton, pe marginea fluviului Dunărea, nefiind pe domeniul public sau pe vreuna din arterele de circulaţie ale oraşului, în acea zonă aflându-se mai multe case şi terenuri private.

A susţinut că nu se poate pune problema stricării aspectului vizual al zonei, deoarece în afară de spărtura din corpul bărcii, care nu este vizibilă, ambarcaţiunea este întreţinută în mod corespunzător, şi, de asemenea, trebuie să se ţină cont de specificul zonei – zonă navigabilă.

Mai mult, nici o ambarcaţiune de pe raza municipiului O. nu poate fi ancorată într-o zonă special amenajată în acest sens, deoarece toate pontoanele edificate de Primăria O. au fost distruse în totalitate şi nu au fost reparate nici până în prezent, situaţie în care majoritatea ambarcaţiunilor deţinute de către cetăţenii oraş sunt amplasate pe uscat, în diferite zone ale acestuia, unele dintre ele chiar pe domeniul public, încurcând efectiv desfăşurarea circulaţiei rutiere.

A menţionat că organele Poliţiei Locale O. nu l-au avertizat niciodată în legătură cu depozitarea respectivei ambarcaţiuni, ci doar l-au sancţionat la data de X pentru aceleaşi fapte, din nou, în mod nelegal, procesul-verb al respectiv fiind atacat la Judecătoria Orşova.

În drept plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile  HCL 63/2013 şi OG 2/2001.

A anexat plângerii procesul verbal de contravenţie seria PLO nr. X încheiat la data de X (fila 3).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, conform art. 19 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (fila 4).

Intimata a depus întâmpinare la data de 30.01.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că măsura dispusă de agentul constatator este în concordanţă cu prevederile legale întrucât contravenientul are amplasată o ambarcaţiune pe domeniul public al municipiului Orşova, fără nici un drept, fiind avertizat în vederea ridicării ambarcaţiunii în mai multe rânduri.

Faţă de această situaţie, a susţinut că fapta constatată este sancţionată contravenţional conform prevederilor art. 16 alin. c din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63/2013 privind stabilirea unor norme locale pentru asigurarea curăţeniei şi salubrităţii pe domeniul public şi privat al municipiului, străzi, trotuare, alei pietonale, spaţii verzi, parcuri, parcări şi locuri de joacă pentru copii, pieţe, asigurarea ordinii şi liniştii publice, gospodărirea localităţii, fluidizarea circulaţiei în municipiul O. precum şi sancţiunile contravenţionale ce se aplică în cazul nerespectării acestora de către persoane fizice sau juridice.

A menţionat că măsura aplicată de către agentul constatator respectă dispoziţiile menţionate, procesul-verbal de contravenţie fiind valabil încheiat şi din punctul de vedere al formei, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe art. 205 Cod procedură civilă.

A anexat următoarele înscrisuri: Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63 (filele 9-16), adresa nr. 5249 din 29.04.2013 (fila 17), avertisment nr. 5528/13.05.2013 (fila 18).

Prin încheierea de şedinţă din X, constatând că între obiectul dosarului nr. X şi obiectul dosarului nr. X există o strânsă legătură, instanţa a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu şi a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. X, aflat pe rolul Judecătoriei Orşova.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

I.Situaţia de fapt. (1) Prin procesul-verbal de contravenţie seria PLO nr. X din data de X, petentul M.S.D. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1200 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 16 lit. c din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63/2013. În esenţă, în sarcina acestuia s-a reţinut că la data menţionată anterior a depozitat în parcarea din str. G. o ambarcaţiune şi un ponton plutitor care constituie obstacol pentru desfăşurarea normală a circulaţiei şi care strică aspectul vizual al zonei.

(2) Prin procesul-verbal de contravenţie seria PLO nr. X din data de X, acelaşi petent a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 1200 lei, reţinându-se în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 16 lit. c din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Orşova nr. 63/2013, respectiv că a abandonat pe domeniul public o ambarcaţiune fără numere de înmatriculare valabile şi care strică aspectul vizual al zonei.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei proceselor-verbale de contravenţie contestate în prezenta cauză.

II.Legalitatea. Pentru analiza legalităţii acestora vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 16 şi 17 din actul normativ menţionat anterior, în care sunt enumerate menţiunile pe care trebuie să le cuprindă procesele-verbale de contravenţie si stabilesc regimul nulităţii actului în cazul în care acestea lipsesc.

Instanţa constată că procesele-verbale de contravenţie cuprind menţiunile prevăzute la art. 17 sub sancţiunea anulării, respectiv numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite şi semnătura agentului constatator, astfel încât nu se poate constata incidenţa unei cauze de nulitate necondiţionată de vătămare a acestor acte. De asemenea, petentul nu a invocat motive de nulitate condiţionată de vătămare ale acestora, criticile sale vizând situaţia de fapt reţinută de către agenţii constatatori, aspecte ce urmează a fi analizate ulterior.

Cu toate acestea, un aspect ce vizează legalitatea – trăsătura contravenţiei de a fi prevăzută într-o normă legală – va fi avut în vedere odată cu analiza elementelor constitutive ale infracţiunii.

III.Temeinicia. Potrivit art. 16 lit. c din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O. nr. 63/2013 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 1200 lei şi 1600 lei fapta de a lăsa sau abandona pe arterele de circulaţie sau pe domeniul public al municipiului O. vehicule de orice fel aflate în stare sau nu de funcţionare, dar fără numere de înmatriculare valabile, remorci, cisterne, rulote sau alte corpuri voluminoase care constituie obstacole pentru desfăşurarea normală a circulaţiei pe domeniul public şi care strică aspectul vizual al zonei (fila 12).

Din această dispoziţie legală se pot desprinde elementele constitutive ale contravenţiei, aceasta presupunând (a) acţiunea de a lăsa sau abandona pe arterele de circulaţie sau pe domeniul public, (b) alternativ cel puţin unul din bunurile enumerate – vehicule neînmatriculate, cisterne, remorci, rulote sau alte corpuri voluminoase – cu îndeplinirea cumulativă a două condiţii suplimentare, şi anume ca (c) bunul lăsat sau abandonat pe domeniul public să împiedice desfăşurarea normală a circulaţiei pe domeniul public şi (d) să strice aspectul vizual al zonei.

Faţă de probatoriul administrat în prezenta cauză, instanţa constată că situaţia de fapt reţinută pe baza acestuia nu întruneşte ultimele două condiţii prevăzute de lege pentru ca fapta să fie infracţiune.

Astfel în ceea ce priveşte împiedicarea desfăşurării normale a circulaţiei pe domeniul public, din declaraţiile martorilor V.I. (fila 60) şi I.V. rezultă că ambarcaţiunea a fost depozitată în vederea efectuării unor reparaţii, la distanţă mare de artera de circulaţie a autoturismelor, şi aproape de malul fluviului Dunărea. Declaraţiile acestora se coroborează cu planşele foto depuse la dosarul cauzei (filele 15, 16, 42 şi 43), din care se observă că ambarcaţiune este depozitată într-o parcare (aspect de altfel menţionat şi de agentul constatator) ce nu este destinată circulaţiei autoturismelor sau pietonilor. Faţă de acestea, nu se poate susţine că prin fapta sa petentul a împiedicat desfăşurarea normală a circulaţiei pe domeniul public, astfel cum prevede textul care incriminează contravenţia.

De asemenea, condiţia ca ambarcaţiunea lăsată sau abandonată de către petent să strice aspectul vizual al zonei nu este îndeplinită. Pentru analiza acesteia, instanţa are în vedere că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, sancţionarea contravenţională a unei persoane este asimilată unei acuzaţii în materie penală, bucurându-se astfel de toate garanţiile instituite de art. 6 din Convenţie în materie penală.

Conform art. 20 din Constituţia României, textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în acelaşi timp o forţă juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Această calificare dată materiei contravenţionale atrage, în mod firesc, şi aplicarea art. 7 din Convenţie, care impune principiul legalităţii faptei contravenţionale, ceea ce presupune că nu se poate aplica o sancţiune unei persoane decât dacă aceasta este prevăzută de lege. Noţiunea de lege cunoaşte o calificare autonomă în jurisprudenţa Curţii, fiind considerată lege doar acea dispoziţie care este accesibilă şi previzibilă, adică al cărei conţinut poate fi cunoscut de către oricine şi care este enunţată în termeni suficienţi de clari pentru ca oricine să îi poată anticipa consecinţele. Astfel, previzibilitatea presupune ca orice persoană să fie în măsură să înţeleagă ce acţiuni sau inacţiuni sunt interzise, pentru a-şi putea regla comportamentul.

În hotărârea Karademirci şi alţii împotriva Turciei din 25 ianuarie 2005, instanţa europeană a statuat că este îndeplinită condiţia previzibilităţii atunci când justiţiabilul poate şti, pornind de la textul prevederii relevante si, după caz, prin intermediul interpretării ei de către instanţe, ce acte si omisiuni angajează răspunderea sa penală. Totodată, în hotărârea Cantoni împotriva Franţei din 11 noiembrie 1996 Curtea Europeană a statuat că o normă formulată în mod general, care permite existenţa unor situaţii neacoperite expres de către aceasta nu este incompatibilă ab initio cu Convenţia, cât timp se dovedeşte suficient de clară în majoritatea cazurilor.

Aplicând aceste principii la speţa dedusă judecăţii, instanţa apreciază că o condiţie precum cea pusă în discuţie, de natură estetică, este pur subiectivă, neexistând nici un criteriu proiectat în realitatea obiectivă pe baza căruia să se poată aprecia asupra aspectului vizual al zonei. În aceste condiţii, petentul nu poate avea reprezentarea faptelor care intră sub incidenţa acestei dispoziţii sancţionatorii, iar protecţia instituită de Convenţie sub acest aspect este pe deplin aplicabilă.

În consecinţă, instanţa urmează a anula cele două acte sancţionatorii, argumentele expuse ducând la concluzia că acestea sunt viciate atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub cel al temeiniciei.

Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul urmează a fi obligată, la cererea celeilalte părţi să plătească acesteia din urmă cheltuieli de judecată, acestea fiind enumerate în alin. 1 al art. 451 Cod procedură civilă. Având în vedere cererea expresă a petentului, chitanţele depuse la dosarul cauzei (fila 5 şi fila 4 din Dosarul nr.37/274/2014 în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru, respectiv filele 71 şi 72 pentru onorariul avocatului ales) şi soluţia ce urmează a fi pronunţată, instanţa constată că este întemeiat şi acest capăt de cerere, urmând a dispune obligarea intimatei la plata către petent a sumei de 1040 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ce constau în taxe judiciare de timbru şi onorariu avocat.

Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de către intimată.

Domenii speta

Spete similare