Contestaţie la executare. Nelegala comunicare a cesiunii de creanţă. Anulare executare silită

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 18.01.2019, contestatoarea MD a solicitat, în contradictoriu cu intimatul SIM, desfiinţarea tuturor actelor de executare în Dosarul de executare al BEJA.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea invocă lipsa calităţii de creditor a intimatului, faţă de lipsa cesiunii de creanţă şi a dovezii comunicării acesteia către debitor, precum şi prescripţia dreptului de a  solicita executarea silită, în condiţiile în care a debitul urmărit datează din anul 2005, fără a se achita vreo sumă care să determine întreruperea termenului general de prescripţie de 3 ani.

Pe fond, contestatoarea învederează instanţei că, în cauză, nu există un titlu executoriu  valabil, în lipsa elementelor esenţiale ce privesc individualizarea creanţei.

 În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 712 şi urm. C.proc.civ..

 Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 435,23 lei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi excepţia netimbrării cererii, respinse prin Încheierea din data de 27.03.2019, pentru considerentele reţinute la acea dată, iar pe fondul cauzei a susţinut că nu s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită, ce a început să curgă la data declarării scadenţei anticipate a creditului, iar calitatea sa de creditor rezultă din Contractul de cesiune încheiat la data de 04.09.2013, lipsa notificării neavând vreo influenţă asupra validităţii operaţiunii juridice.

 Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele deduse judecăţii prin cererea introductivă, respectiv că a încheiat contractul de credit în anul 2005 cu ERS IFN SA, iar cesiunea nu i-a fost legal comunicată, formulând totodată cerere de modificare  prin care a solicitat şi întoarcerea executării silite, în sensul obligării intimatului SIM la restituirea sumei de 2625 lei, consemnată în cursul executării silite.

 În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă o copie a Dosarului de executare, precum şi relaţii de către cedent.

 Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, între contestatoare şi ERS IFN SA, a fost încheiat Contractul de emitere a unui card de credit  din 12.03.2005.

 Potrivit Precizărilor depuse de cedenta ERS la solicitarea instanţei, declararea scadenţei anticipate a contractului de credit a avut loc la data de 08.02.2008, când debitul ataşat creditului era în cuantum de 2559,67 lei, ultima plată fiind efectuată anterior, la data de 21.12.2006.

Creanţa rezultată din Contractul de emitere a unui card de credit din 12.03.2005 a fost cesionată către APSM, ulterior către I şi către intimatul din prezenta cauză, fără a se regăsi la Dosarul de executare dovada comunicării către contestatoare a cesiunilor intervenite în cauză.

 Prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul BEJA la data de 01.11.2018, creditorul cesionar SIM a solicitat demararea executării silite împotriva debitoarei contestatoare în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de emitere a unui card de credit  din 12.03.2005, pentru recuperarea sumei de 6640,59 lei.

Prin Încheierea nr. 14231 din 14.11.2018 pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost încuviinţată executarea silită, iar la data de 07.12.2018 a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi, comunicată contestatoarei, împreună cu celelalte acte de executare la data de 07.01.2019.

În drept, potrivit art. 705 alin. (1) C.proc.civ.,  dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. (2)Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silita.

De asemenea, potrivit art. 706 alin. (2) C.proc.civ., prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Întrucât ultima plată a fost efectuată la data de 21.12.2006, iar Contractul de credit a fost transferat şi astfel declarat scadent anticipat la data de 08.02.2008,  instanţa apreciază că această dată constituie momentul de început al termenul de prescripţie a executării silite, de la acest moment fiind posibilă, în mod obiectiv, cunoaşterea tuturor sumelor datorate de către debitor în temeiul contractului.

 În consecinţă, acceptând că termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silită a debitorului, termen care este de 3 ani, potrivit 706 alin. (1) C.proc.civ., a început să curgă cel mai târziu la data de 08.02.2008, acesta s-a împlinit la data de 08.02.2011, mult înainte de data de 01.11.2018, când intimatul a formulat cererea de executare silită. 

Astfel, având în vedere că cererea de executare silită a fost depusă, cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de lege, fără a se face dovada incidenţei unei cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de prescripţie, instanţa apreciază că dreptul creditoarei de a cere executarea silită este prescris.

De asemenea, faţă de apărările formulate, în ceea ce priveşte notificarea debitoarei cu privire la cesiunile de creanţă încheiate în cauză, instanţa reţine din înscrisurile aflate la dosarul de executare că au fost încheiate trei cesiuni de creanţă, fără a se face însă dovada în condiţiile legii a unei notificări comunicate debitoarei contestatoare, în condiţiile art. 1393 din Codul civil de la 1864, respectiv de art. 1578 C.civ., notificare necesară pentru ca debitorul să fie ţinut să plătească cesionarului.

În consecinţă, instanţa reţine că nu s-a făcut dovada comunicării notificării în condiţiile art. 1578 C.civ., notificare necesară pentru ca debitorul să fie ţinut să plătească cesionarului, chiar şi în ipoteza înscrierii cesiunii în Arhiva Electornică de Garanţii Reale Mobiliare după cum se prevede în mod expres în art. 1579 C.civ. teza finală.

Chiar şi potrivit codului civil anterior, aplicabil primelor două cesiuni de creanţă, instanţa reţine că, față de debitoare, cesiunea de creanță producea efecte de la data acceptării acesteia de către persoana menționată prin înscris sub semnătură privată, iar față de ceilalți terți, convenția devenea opozabilă de la data notificării debitorului cedat sau din momentul în care acesta o accepta prin înscris în formă autentică.

În ceea ce priveşte consecinţele unei asemenea comunicări, instanţa reţine că într-adevăr pe fondul raporturilor dintre părţi, interesul debitorului de a invoca lipsa comunicării notificării cesiunii de creanţă s-ar justifica doar în măsura în care acesta ar dovedi că a efectuat plata către cedent. Instanţa reţine însă că în materia specială a executării silite, lipsa unei asemenea notificări este de natură a conduce la reţinerea caracterului nelegal al executării silite, în condiţiile în care procedura de executare silită demarează prin cererea adresată de către creditor organului de executare şi emiterea unei somaţii prin care debitorului i se pune în vedere ca într-un anumit termen, să procedeze la stingerea debitului prin plată către acelaşi creditor. Or, deşi cesiunea de creanţă se încheie în mod valabil fără consimţământul debitorului, acesta nu este ţinut să plătească cesionarului decât după notificarea cesiunii sau acceptarea acesteia prin act autentic sau sub semnătură privată.

Totodată, posibilitatea debitorului de a opune cesionarului plăţile efectuate cedentului vizează în mod evident perioada ulterioară momentului notificării când cesiunea de creanţă devine opozabilă debitorului. Or, în situaţia de faţă, nu a avut loc o asemenea comunicare.

De asemenea, faţă de cerinţele specifice executării silite, nu se poate reţine că această notificare s-a făcut, asemănător cererii de chemare în judecată, odată cu comunicarea somaţiei, întrucât aceasta este ulterioară formulării şi înregistrării cererii, ce marchează momentul de început al fazei de executare silită.

Drept urmare, faţă de aceste considerente, instanța urmează a admite contestația la executare formulată de către contestatoare și va dispune anularea actelor de executare.

Faţă de soluţia dispusă cu privire la capătul principal de cerere, în temeiul dispoziţiilor art. 723 C.proc.civ., instanţa va admite cererea de întoarcere a executării silite şi va dispune obligarea intimatului la restituirea către contestatoare a sumei de 4447 lei, consemnată în cursul executării silite.

Ia act că se vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare