Persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acţiuni în revendicare având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta cedo (Cauza Brumărescu contra Ro

Deliberand asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 23.09.2010, reclamantul M N a chemat în judecată pe pârâta U M, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, în urma comparării de titluri, să oblige pârâta să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul – apartament nr. 7 situat ……….., în suprafaţă de 102,16 m.p.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil de stat, în baza Decretului nr. ….., de la autorul său, AC, aspect confirmat prin sentinţa civilă nr. …….. pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. A mentionat că imobilul în litigiu nu a ieşit niciodată din proprietatea autorului său, astfel încât nu putea fi transmis în mod valabil de către stat pârâtei şi că înţelege să opună titlul său, celui al pârâtei reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare încheiat, în baza Legii nr. 112/1995, cu Statul Român – non dominus, ce a preluat imobilul cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi care nu putea transmite în mod valabil dreptul de proprietate, neavând relevanţă buna-credinţă a cumpărătorilor. 

In drept, a invocat dispoziţiile art.480 şi urm. din Codul civil, art.112 C.pr.civ., Constituţia României, art.1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri.

Cerere scutită de taxă de timbru, conform art.15 lit.r) din Legea nr. 146/1997.

La data de 13.04.2011, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. …….. pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtă, iar acţiunea principală formulată de reclamant a fost respinsă ca atare.

Impotriva sentinţei, s-a declarat apel si recurs de către reclamant, iar prin decizia civilă nr. …….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis recurs, decizia recurată modificată, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa desfiinţării sentinţei apelate si a trimiterii cauzei spre rejudecare instantei de fond.

La termenul din 22.06.2012, Tribunalul Bucureşti a dispus introducerea in cauza în calitate de reclamant a moştenitorului M B, fiul lui M N, decedat la data de 14.04.2012 (fila 12 si 21 din dosar TB).

In rejudecare, cauza a fost înregistrată la data de 17.06.2013 sub nr. dosar …..

La data de 24.01.2014, pârâta C (fostă U) M a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece reclamantul a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, iar conform Dispozitiei ……. emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, s-au acordat despăgubiri prin echivalent. De asemenea, a invocat prescriptia achizitivă -  uzucapiunea de 10 ani.

In drept, pârâta a invocat Decizia RIL nr. 33/2008, art. 1 Protocol I la Cedo, Legea nr. 10/2001, art. 1895 si urm. Cod civil.

De asemenea, pârâta C (fostă U) M a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 20.000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de amenajare şi/sau îmbunătăţiri aduse imobilului situat în Bucureşti, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 24, sc. C, et. 3, ap. 7, sector 1, constatarea unui drept de retenţie în favoarea acesteia asupra imobilului, până la achitarea de către reclamantul-pârât a sumei reprezentând contravaloare lucrări amenjare şi/sau îmbunătăţiri, cu cheltuieli de judecată.

In drept, a invocat îmbunătăţirea fără justă cauză.

Totodată, pârâta C (fostă U) M a formulat şi cerere de chemare în garantie a MFP, pentru ca în ipoteza admiterii cererii principale, instanţa să dispună obligarea chematului în garantie la plata către pârâtă a pretului de piaţă stabilit conform standardelor internationale de evaluare pentru imobilul situat în......., în suprafată utilă de 102,16 mp, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ………, cu cheltuieli de judecată.

In drept, a invocat art. 501 din Legea nr. 10/2001.

La data de 21.02.2014, reclamantul-pârât a depus Răspuns la întâmpinare si Întâmpinare la cererea reconventională, prin care a invocat exceptia lipsei calităţii procesuale active, unită cu fondul la termenul de judecată din 18.04.2014 (fila 111).

In prezenta cauza a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiati martorii M A C si DD, proba cu expertiza tehnică specialitatea construcţii, raportul întocmit de expertul judiciar T I C fiind depus la filele 130-137 dosar.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul M N este legatarul universal al defunctului AGC, conform Certificatului de moştenitor nr. …. eliberat de BNPA …….. si potrivit Certificatului de legatar suplimentar nr. …. eliberat de BNP …. La rândul său, autorul reclamantului a avut calitate de succesor al defunctului Alexandrescu Constantin, conform Certificatului de moştenitor nr. ……. eliberat de BNP …..

Conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …… de Tribunalul Ilfov, autorul, A.C., a cumpărat imobilul situat în……...

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. …… încheiat între SC Herăstrău Nord SA, în calitate de mandatar al Primariei Municipiului Bucureşti şi U M, în calitate de cumpărator, s-a transferat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în …….., în suprafaţă utilă de 102,16 m.p., conform Legii nr. 112/1995. Acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat la cererea nr. ……., formulată de chiriasa U M (fila 5 şi 65 din dosar).

Prin sentinţa civilă nr. …… pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis cererea formulată la data de 13.02.1997 de către reclamantul A G C în contradictoriu cu pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC Herăstrău Nord SA, constându-se că imobilul a fost preluat fără titlu valabil de stat, în baza Decretului nr. 92/1950, de la autorul său, A C, exceptat de la nationalizare, fiind functionar. Astfel, pârâtii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi SC Herăstrău Nord SA au fost obligati să lase reclamantului în deplină proprietate si posesie imobilul situat în ……….

Desi actiunea a fost formulată la data de 13.02.1997, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr……., cumpărătorul U M nu a fost chemat in judecată, astfel că sentinţa civilă nr. …… pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu îi este opozabilă.

De asemenea, instanţa reţine şi faptul că prin sentinţa civilă nr. ……. pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. …..,  irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea prin care reclamantul a solicitat să se dispună compararea titlului său cu cel al pârâtei U M, să se acorde preferinţă titlului său de proprietate şi să se dispună obligarea pârâţilor U M, S.C. HERĂSTRĂU NORD S.A., MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL să îi predea în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr.7 situat în ……….. In considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. ………, locuinţa ce forma obiectul acestuia făcea parte din domeniul privat al statului, astfel încât, în condiţiile în care autorul reclamantului a depus cerere de revendicare la data de 13.02.1997, după perfectarea convenţiei dintre părţi, imobilul a fost cumpărat de pârâta U cu bună-credinţă, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.

Mai mult, prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 si înregistrată sub nr. …. (fila 7-8),reclamantul M N, în calitatea sa de moştenitor, a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul – apartament nr. 7, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.

Prin Dispozitia nr. ….., Primarul General al Municipiului Bucureşti a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul nr. 7 situat în …….., în suprafată utilă de 102,16 mp, vândut în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. ……..

Prin prezenta cerere, reclamantul MB în contradictoriu cu pârâta UM a solicitat să oblige pârâta să îi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul – apartament nr. 7 situat în …., în suprafaţă de 102,16 m.p., în urma comparării de titluri (art.480)

Având în vedere situaţia juridică particulară a apartamentului în litigiu, faptul că acesta se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 1945-1989, faţă de criteriile speciale instituite prin Legea nr. 10/2001 care stabilesc o reparatie echitabilă pentru proprietar, respectiv despăgubire în natură sau prin echivalent, iar reclamantul M N au formulat notificarea nr. …….in termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent, astfel a fost emisă Dispozitia nr. ….de către Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentul nr. 7 situat în ….., instanţa constată că atâta vreme cât persoana îndreptăţită a optat pentru despăgubiri, o nouă cerere având ca obiect restituirea în natură a imobilului nu mai poate fi analizată şi soluţionată favorabil, având în vedere situaţiile limitativ prevăzute de Legea nr. 10/2001 si principiul electa una via (odata aleasa o cale nu se poate recurge la o alta, respectiv în spetă: a fost aleasă calea despăgubirii prin echivalent).

După data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele îndreptatite la retrocedarea în natură sau prin echivalent au fost obligate să se conformeze condiţiilor, procedurii si termenelor stabilite prin acest act normativ, sub sancţiunea pierderii dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii sau în echivalent.

În ceea ce priveşte aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de legile speciale, instanţa constată că, prin acestea se instituie posibilitatea beneficiarilor acestor legi de a formula cereri de restituire a bunurilor, prin care să redobândească dreptul de proprietate pe care l-au avut anterior în patrimoniul său, dar pe care, ca urmare a aplicării unor măsuri abuzive, l-au pierdut o perioadă de timp, când titularul său a fost statul sau alt subiect de drept care a primit bunul respectiv, pe temeiul perpetuităţii dreptului de proprietate. Însă, în măsura în care aceştia nu au înţeles să efectueze demersuri în vederea restituirii bunurilor preluate abuziv, în condiţiile şi termenele stabilite prin legile reparatorii, sau deşi au iniţiat procedurile stabilite de prevederile legale, acestea nu s-au finalizat cu restituirea bunurilor preluate de către stat, instanţa apreciază că aceştia, la momentul formulării unei acţiuni în justiţie, nu pot invoca existenţa unui drept de proprietate în temeiul unui act juridic încheiat de autorii lor, anterior preluării acestor bunuri, în patrimoniul lor.

Aşadar, în speţa de fată, reclamantul nu se poate prevala de încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, respectiv că ar detine un bun, deci o speranţă legitimă pentru formularea unei actiuni în justitie şi obtinerea bunului în natură.

Mai mult, prin Decizia nr. 33/09.06.2008, pronunţată în cadrul soluţionării unui recurs în interesul legii, ÎCCJ a statuat că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispoziţiile art. 480 din Codul civil. Cu atât mai mult, persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acţiuni în revendicare având în vedere regula electa una via şi principiul securităţii raporturilor juridice consacrat în jurisprudenta CEDO (Cauza Brumărescu contra României - 1997 ş.a.).

Printr-o jurisprudenţă unificată prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, s-a recunoscut competenţa instanţelor de judecată de a soluţiona pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi notificarea persoanei pretins îndreptăţite, în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate. În consecinţă, întrucât persoana îndreptăţită are posibilitatea de a supune controlului judecătoresc toate deciziile care se iau în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, inclusiv împotriva Dispozitiei nr. ….. emisă de către Primarul General al Municipiului Bucureşti, accesul la justiţie al reclamantului a fost asigurat.

Faţă considerentele anterior expuse, instanta urmează să respingă acţiunea în revendicare formulată, ca neîntemeiată.

Având în vedere solutia ce se va pronunţa pe cererea principală si caracterul subsidiar al cererii reconvenţionale formulată de pârâtă, instanţa va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă C (fostă U) M în contradictoriu cu reclamantul-pârât M B, ca rămasă fără obiect. În raport de această împrejurare, instanţa constată că nu se mai impune analizarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de reclamantul-pârât M B.

De asemenea, având în vedere dispozitiile art. 60 alin. 1 Cpc, prin respingerea actiunii principale de revendicare, pârâta nu cade în pretentii, motiv pentru care instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie, formulatî de pârâta C (fostă U) M în contradictoriu cu chematul în garanţie M F P, ca rămasă fără obiect.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cpc care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa constată culpa procesuală a reclamantului, în temeiul căreia va admite capătul de cerere privitor la cheltuieli de judecată. În consecinţă, va obliga pe reclamant la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariul de expert, luând act că pârâta şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul avocaţial pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare