Plângere contravenţională

Dosar nr. 23/258/2013

Operator de date cu caracter personal 3192

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SIGHIŞOARA

CIVIL

SENTINŢĂ CIVILĂ  Nr. 654/2013

Şedinţa publică de la 17 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE Claudia Toma

Grefier Raluca Pop

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta K & L I.  H. S.R.L. - PRIN REPREZENTANT  LEGAL A. L. şi pe intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREŞ, având ca obiect plângere contravenţională.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 104 al. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având în vedere lipsa părţilor la strigarea cauzei, instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare, se constată lipsa părţilor.

Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către intimat, în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ.

În temeiul art. 1591 al. 4 C. pr.civ., instanţa verificându-şi din oficiu competenţa, pune în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara şi rămâne în pronunţare asupra acesteia.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul 23/258/2013 pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc, petenta K&L I. H. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Mureş, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria MS nr. 000476 din 11.11.2012 şi în subsidiar să transforme amenda aplicată în avertisment, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, petenta a arătat că agentul constatator a apreciat în mod necorespunzător situaţia de fapt şi a aplicat o sancţiune total nefondată pe baza unor prevederi legale care nu au nicio legătură cu situaţia de fapt. A mai arătat petenta că, în esenţă, a fost sancţionată contravenţional pentru primirea la muncă a unei persoane fără să îi fie încheiat contract individual de muncă dar persoana în cauză presta servicii de voluntariat în cadrul Organizaţiei Judeţene Mureş a Partidului Civic Maghiar, la biroul din Sovata,  spaţiu deţinut în folosinţă de Partidul Civic Maghiar, în baza unui contract de comodat. A mai arătat petenta că persoana descoperită de către inspectorii ITM nu se află în raporturi de subordonare faţă de petentă şi nici nu primeşte remuneraţie de la petentă pentru munca prestată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 5, 7 din OG 2/2001

În dovedire, au fost depuse la dosar copii de pe înscrisuri constând în: procesul-verbal atacat (f.5-6, extras de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (f.7-11), contract de comodat (f.12-13), contract de voluntariat (f.14-15), proces-verbal de control seria MS nr. 000893 (f.16), anexa de constatare şi de măsuri dispuse în domeniul relaţiilor de muncă (f.17-20).

Fiind citat în mod legal, intimatul a depus prin serviciul registratură al instanţei întâmpinare (f.27-34) prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi, pe fondul cauzei, a solicitat instanţei respingerea plângerii întrucât procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria MS nr. 000476/11.12.2012 este legal şi temeinic. De asemenea, a mai arătat intimata că petenta a primit-o la muncă pe numita Kalman Erika începând cu data de 18.06.2011, fără a-i încheia contract individual de muncă în formă scrisă, motiv pentru care i s-a aplicat sancţiunea minimă, amenda în cuantum de 10000 de lei, societatea petentă nu a transmis contractele individuale de muncă ale angajaţilor cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către salariaţii în cauză şi nici încetarea contractelor individuale de muncă la data încetării acestora, fapte pentru care i s-a aplicat petentei sancţiunea avertismentului..

În drept au fost invocate prevederile art. 115 şi urm. C.proc.civ., art. 260 alin.(1) lit. e, art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 R, H.G. 500/2011 precum şi O.G. 2/2001.

În dovedire au fost anexate un set de înscrisuri (f.35-72).

Intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 pct. 2 C.proc.civ.

La data de 01.02.2013, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc pe care a admis-o şi a declinat cauza Judecătoriei Sighişoara. În motivarea excepţie, instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 32 alin.(2) din OG 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. De asemenea, a mai reţinut instanţa că în prezenta cauză contravenţia a fost constată  ca fiind comisă în oraşul Sovata, aflat în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Sighişoara. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighişoara la data de 06.03.2013.

Prin încheierea din data de 27.03.2013, instanţa a preschimbat din oficiu termenul de judecată din data de 24.04.2013 şi a dispus citarea părţilor pentru termenul din 17.04.2013.

La termenul din 17.04.2013,  instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei.

Analizând cu prioritate, în baza art. 137 alin.1 C.p.c, excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa reţine următoarele:

Instanţa aminteşte că regimul juridic al contravenţiilor este reglementat prin O.G. 2/2001, care conţine norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale prevăzute de Codul procedură civilă (în baza principiului specialia generalibus derogant).

Potrivit art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Această normă juridică are caracter imperativ, fiind edictată pentru protejarea unui interes public, constând în buna administrare a justiţiei în domeniul contravenţional. Pentru aceste motive, dispoziţiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001 reglementează o competenţă teritorială absolută, de la care părţile nu pot deroga.

De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Codul de procedură civilă, părţile pot deroga de la normele de competenţă teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16 Cod procedură civilă. Or, din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 19 C.pr.civ., (care prevăd posibilitatea părţilor de a alege instanţa competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispoziţiile art. 159 pct. 3 C.pr.civ. (potrivit cărora necompetenţa teritorială este de ordine publică, dacă părţile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este şi cazul plângerilor contravenţionale), competenţa teritorială este exclusivă.

Examinând în acest context menţiunile procesului - verbal de contravenţie seria MS nr. 000893 din 11.12.2012 (f. 35-36) instanţa reţine că la data de 06.11.2012 inspectorii ITM au efectuat un control la locul de muncă al petentei situat în localitatea Sovata unde, din verificarea fişei de identificare completată de numita Kalman Erika s-a constat că aceasta prestează activitatea în funcţia de operator calculator de la data de 18.06.2011 de la data de 18.06.2011 cu normă de 8 ore pe zi şi interval orar 8-16 fără a fi semnat contract de muncă. Aceasta a declarat că desfăşoară activitate pe bază de contract de voluntariat

Instanţa constată că obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligaţii constituie, potrivit art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul Muncii, contravenţie, ce se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată. Instanţa reţine că această contravenţie reprezintă o faptă omisivă.

Întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se săvârşească acţiunea - conduita activă la care legea obligă - instanţa constată că neîndeplinirea acestei obligaţii nu putea fi săvârşită decât la sediul angajatorului, astfel cum arată în mod expres art. 16 din Codul Muncii.

Întrucât, potrivit art. 32 alin.(2) din OG 2/2001, plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, în contextul în care aceasta nu corespunde cu locul constatării contravenţiei, instanţa apreciază drept competentă să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială  îşi are sediul angajatorul, iar nu judecătoria în a cărei rază de competenţă a avut loc controlul inspectorilor ITM, respectiv unde a fost constatată contravenţia. În acelaşi sens s-a pronunţat şi  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţia prin Decizia nr. 1078  din 14 martie 2008.

Din cuprinsul procesului-verbal anterior menţionat rezultă faptul că sediul petentei se află în localitatea Miercurea Ciuc, judeţul Harghita.

Potrivit HG 337/9 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, localitatea Miercurea Ciuc din judeţul Harghita este arondată Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenţei teritoriale reglementate în materie contravenţională, instanţa apreciază ca întemeiată excepţia de necompetenţă teritorială a Judecatoriei Sighişoara în solutionarea prezentei plângeri, faţă de dispoziţiile art.159 pct.3 C.pr.civ raportate la art.32 al.2 din O.G.nr.2/2001, urmând a o admite ca atare.

În consecinţă, în temeiul art.158 al.1 si 3 C.pr.civ., cu referire la art.32 al.2 din O.G.nr.2/2001, instanţa va admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecatoriei Miercurea Ciuc, aceasta fiind instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit  prezumtiva contravenţie.

Constatând ca prin sentinţa civilă nr.446/01.02.2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc., aceasta instanţă s-a declarat necompetentă teritorial cu soluţionarea cauzei şi a declinat cauza judecătoriei Sighişoara, instanţa constată ivit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă, văzând disp. art. 20 pct.2 coroborat cu art. 21 si 22 alin.2 C.p.civ., urmează să înainteze dosarul către Curtea de Apel Tîrgu-Mureş.- Secţia a II-a civilă de contencios adminitrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului de competenţă şi să suspende din oficiu orice altă procedură până la soluţionarea conflictului de competenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sighişoara invocată de instanţă din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petenta K&L I. H. SRL în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ MUREŞ în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Constată ivit un conflict negativ de competenţă şi înaintează dosarul către Curtea de Apel Tîrgu-Mureş – Secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Suspenda din oficiu orice alta procedura până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.04.2013.

PREŞEDINTE

CLAUDIA TOMA

GREFIER

RALUCA POP

Red. CT/tehnored. R.P.

22 Aprilie 2013/2 ex.

Domenii speta

Spete similare