Pretentii raspundere delictuala

SENTINŢA CIVILĂ

NR. 8476 din data de 19.09.2014

PLATI

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Slatina la data de 24.12.2013, sub nr. 12638/311/2013, reclamanta BV a solicitat instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu paratul DD, sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 50.000 lei, ce reprezinta daune materiale si morale, în baza Ordonantei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, pronunţată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, la data de 16.12.2013, în dosarul penal nr. 961/P/2013.

In fapt, arăta că a fost îndrumată să-l trimita pe pârâtul DD în judecată în ceea ce priveşte pretenţiile civile, pentru ca să-i plătească daune morale civile, psihice şi fizice pentru cele 10 zile în care nu a putut lucra în grădină şi gospodărie, din cauza suferinţei provocate de DD, în urma lovirii. Estimează aceste daune în valoare de 50.000 lei şi cere să i se plătească şi cheltuielile de judecată.

In drept, cererea a fost motivata pe dispoz. art. 1349 Cod civil.

In dovedire, a depus înscrisuri (f. 2-5).

Reclamanta a depus precizare, aratand ca solicita obligarea paratului la plata sumei de 20.000 lei.

Legal citat, paratul a formulat întâmpinare, solicitand, in principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar in subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata.

De asemenea, invoca exceptia netimbrarii cererii.

Solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, pentru  neîndeplinirea procedurii prealabile a informării cu privire la avantajele medierii iar pe fond respingerea, ca neintemeiata.

In fapt, arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune materiale şi morale, precizate ulterior la suma de 20.000 lei.

Prin Ordonanţa nr. 961/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pârâtul a fost scos de sub urmărirea penală şi întrucât fapta săvârşită nu a prezentat un grad ridicat de pericol social, a fost amendat cu amendă administrativă în cuantum de 900 lei, pe care a achitat-o cu chitanţa nr. 4246817/24.02.2014, emisă de Trezoreria Mun. Slatina.

Arata că, din certificatul medico-legal rezultă că reclamanta a avut nevoie de 6-7 zile de îngrijiri medicale. Rana de la buză nu a fost mai mare de 2 mm. Considera că această leziune minoră, nesemnificativă, nu a împiedicat-o pe reclamantă să lucreze în grădină şi în gospodărie 10 zile. O astfel de rană echivalează cu o simplă crăpătură a buzei. In aceste condiţii, apreciaza ca pretenţiile reclamantei sunt excesive în comparaţie cu vătămarea adusă şi admiterea acţiunii ar duce la o îmbogăţire fără just temei a reclamantei, cu atat mai mult cu cat cunoaşte faptul ca aceasta nu deţine un venit sigur lunar, nefiind vreodată angajata.

Mai mult decât atât, pretenţiile sale sunt nejustificate si nedovedite. Cu privire la pretentiile materiale, în temeiul principiilor generale de drept, apreciaza că, pentru a putea fi acordate de instanţa de judecata, acestea trebuie dovedite cu acte justificative pentru fiecare luna în parte (bonuri fiscale, chitanţe, facturi, scrisori medicale etc). Or, în speţa de fata reclamanta nu face dovada ca deţine astfel de documente în susţinerea pretenţiilor. Este absolut firesc ca odată făcute aceste cheltuieli sa poată fi dovedite, ele neputand fi reţinute numai pe baza propriei evaluări sau in baza probei testimoniale.

Referitor la daunele morale solicitate de reclamanta, considera ca nu sunt justificate in raport de vătămarea produsa. Cuantificarea si acordarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, ci este apreciata de instanţa in raport de consecinţele legative suferite de cei implicaţi, de importanta valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute, modul in care au fost afectate situaţia familiala, sociala si profesionala.

Regulile de evaluare a prejudiciului moral trebuie sa fie unele care sa asigure o satisfacţie morala, pe baza unei aprecieri de echitate si nu una având exclusiv scop patrimonial. Sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie sa aibă efecte compensatorii, nu trebuie sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii lor si nici venituri nejustificate pentru părţile vătămate; aceste sume trebuie sa poată fi calificate numai ca despăgubiri.

Prejudiciului moral, trebuie reparat, la fel ca şi prejudiciul material, în măsura în care este dovedit, instanţa având îndatorirea să aprecieze în raport de gravitatea şi importanţa lui.

Pentru ca instanţa sa poată aplica aceste criterii apare însa necesar ca cel ce pretinde daunele morale sa producă un minim de argumente si indicii din care sa rezulte in ce măsura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate si, pe cale de consecinţa, sa se poată proceda la evaluarea despăgubirilor ce urmează sa compenseze prejudiciul.

In speţa de fata considera ca nu se poate vorbi de un prejudiciu moral adus reclamantei, întrucat prin analizarea dimensiunii ranii nu era posibila producerea unor consecinţe negative.

Chiar si in ipoteza in care daunele materiale si morale ar putea fi dovedite trebuie, sa fie observat cuantumul excesiv solicitat, in raport de rana minora produsa si de numărul de zile de îngrijiri medicale reţinute prin certificatul medico-legal (6-7), astfel incat instanţa de judecata ar trebui sa tina cont de cele doua aspecte anterior menţionate si, bineinteles, sa aibă in vedere existenta unor documente justificative. Asa cum a amintit anterior, la cererea de chemare în judecată nu au fost anexate înscrisuri doveditoare din care să reiasă că reclamanta ar fi avut costuri în cuantum de 5.000 lei, care ar reprezenta daunele materiale, si nici nu au fost reţinute indicii sau argumente pentru dovedirea daunelor morale.

Fata de aceste considerente solicita, in principal, respingerea cererii ca inadmisibilă pentru lipsa dovezii efectuării procedurii prealabile, in subsidiar, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C.proc.civ.

In drept, invoca disp. art. 205-208 C.proc.civ.

La data de 21.05.2014 reclamanta a depus precizare la actiune, prin care arata ca isi diminueaza pretenţiile daune materiale la suma de 1000 lei. Aceste daune constau în cheltuielile cu medicamentele luate, medicamente pe care le ia şi în prezent, precum şi cheltuielile cu drumurile făcute la spital la Slatina (8 drumuri - câte 50 lei pentru fiecare drum cu un autoturism privat) şi la Craiova (un drum 20 lei); chitanţa de la medicul legist a costat 40 lei. Cu privire la daunele  morale, arata că suferinţa ei a fost foarte mare, întrucât ea, în urma accidentului, a fost dusă imediat la Slatina la Urgenţe, unde s-a constatat că rana este profundă având o tăietură de 0,7 cm, însă ulterior rana s-a necrozat şi a fost necesară o intervenţie chirurgicala la Slatina unde i s-a tăiat plaga infectată care se necrozase. A fot nevoită să mearga la Slatina o săptămână în fiecare zi la pansat. A băut apă cu furtunul şi mâncare lichidă 10 zile. In urma loviturii a rămas cu cicatrice şi cu arsuri la buză şi cu dureri de cap; şi în ziua de azi o dor doi dinţi şi ia tratament în continuare. Nu a putut să munceasca nimic în curte, nu a avut cine să o ajute.

Solicita anexarea dosarului penal nr. 961/P/2013, dosar în care au fost administrate toate probele şi din care a reieşit în mod clar vinovăţia pârâtului precum şi faptul că leziunile pe care le are s-au datorat loviturii pe care i-a aplicat-o. Deci, există şi dovada legăturii de cauzalitate.

Menţioneaza că s-a adresat deja unui avocat în vederea întocmirii procesului

- verbal de mediere şi pârâtul a fost citat pentru data de 23.05.2014 la mediere.

Considera că nu trebuie să plăteasca taxa de timbru, aşa cum afirmă în întâmpinare pârâtul, întrucât aceste pretenţii derivă dintr-un dosar penal. Prin acest dosar nu s-a constatat că pârâtul nu este vinovat de lovire, ci doar că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni; dar el rămâne responsabil pentru suferinţa ei. Solicita obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 07.08.2014 reclamanta a depus noi precizari la actiune prin care arata ca solicita despăgubiri daune morale în cuantum de 15.000 lei şi materiale în cuantum de 1.000 lei, pentru jigniri şi suferinţa mare, pe care i-a provocat-o, prin loviri cu pumnul şi obiecte contondente aşa cum rezultă şi din certificatul medico-legal nr. 619/C, eliberat la data de 01.07.2013. In urma loviturilor a pierdut o cantitate mare de sânge, a suferit o rană care s-a necrozat şi a necesitat intervenţie chirurgicală şi tratament adecvat. Nici până în prezent, de la data producerii agresiunii, nu si-a revenit complet, rămânând cu dureri, arsuri şi chist la buza inferioară unde a fost lovită. Din acest motiv este nevoită să se trateze în permanenţă cu unguente şi calmante.

Solicită ca dosarul aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina cu nr. 961/P/2013, ce face obiectul prezentei plângeri să fie ataşat la prezenta cauză - dosar în care pârâtul DD a fost găsit vinovat şi sancţionat potrivit legii.

La data de 19.09.2014, pârâtul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a reluat şi dezvoltat aspecte arătate în întâmpinare.

Instanţa a administrat în cauză proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul şi proba testimonială.

Prin s.c. nr 8476 din data de 19.09.2014 pronuntata de Judecatoria Slatina s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta BV  în contradictoriu cu pârâtul DD astfel cum a fost precizată.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 550,00 de lei, reprezentând daune materiale.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1000,00 de lei, reprezentând daune morale.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunta astfel Judecatoria Slatina a retinut urmatoarele:

Din certificatul medico-legal nr. 619/C, eliberat la data de 01.07.2013, de Unitatea Sanitară Medicină Legală, rezultă că numita BV a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 28.06.2013, prin lovire cu corpuri contondente. Necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor (f. 38 ds.).

Prin Ordonanţa nr. 961/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pârâtul a fost scos de sub urmărirea penală şi s-a apreciat că fapta săvârşită nu a prezentat un grad ridicat de pericol social, primind amendă administrativă în cuantum de 900 lei. S-a reţinut că partea vătămată a formulat plângere prealabilă împotriva învinuitului cu privire la faptul că în data de 28.06.2013 acesta a lovit-o cu pumnul în zona feţei, în timp ce efectuau, împreună cu membrii Comisiei Agricole B, activităţi de măsurare a terenurilor agricole şi de delimitare a hotarelor. S-a apreciat că declaraţia părţii vătămate se coroborează cu declaraţia martorului audiat, iar învinuitul nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa, însă a precizat că este de acord să-i plătească părţii vătămate suma de bani necesară vindecării leziunilor produse (f. 4-5).

Pârâtul a achitat amenda, conform chitanţei cu nr. 4246817/24.02.2014, emisă de Trezoreria Mun. Slatina.

Martorul GI, propus de reclamantă, a arătat că aceasta a fost lovită de către pârât şi ca avea faţa plină de sânge. Stie că reclamanta a mers în seara respectivă la spital unde a primit îngrijiri medicale. De asemenea, timp de două săptămâni, reclamanta a fost plecată mai mereu de la domiciliu, la spital sau la diverse controale. A observat-o şi ulterior cu buza umflată şi i-a spus că nu se simte bine, având ameţeli. Înainte de a fi lovită, a observat că reclamanta muncea în gospodărie – se ocupa de păsări şi de grădină. În cele două săptămâni, cât a fost plecată, nu a mai văzut-o muncind în curte. Cunoaşte faptul că, în comună, munca de zilier se plăteşte chiar şi cu suma de 100 de lei, iar cel mai puţin cu suma de 60 de lei. A precizat că, în gospodăria proprie, reclamanta munceşte atât cât poate, fiind ocrotită de soţul ei. A menţionat şi faptul că nu vorbeşte cu pârâtul de aproape 20 de ani, deşi este finul său, fiind neînţelegeri între ei.

Martorul FD, propus de pârât, a menţionat că reclamanta sângera la buză, după ce a avut o altercaţie cu pârâtul – pe care, apreciază el că l-a provocat. A auzit în comună că reclamanta a mers la spital şi că a primit îngrijiri medicale. Anterior evenimentului a observat că reclamanta muncea în gospodărie, împreună cu soţul său şi are şi teren la câmp – o suprafaţă mică. Din câte cunoaşte, o zi de muncă se plăteşte în localitate cu suma de 40-50 de lei.

Reclamantă a depus la dosar mai multe înscrisuri medicale. Din biletul de ieşire din spital eliberat de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina rezultă că reclamanta a fost internată la Secţia Chirurgie plastică cu diagnosticul plagă contuză buză inferioară, de la data de 02.07.2013 până la data de 03.07.2013 – cu recomandare control şi pansament marţi şi joi la ora 10.00; în data de 12.09.2013 reclamanta s-a prezenta la medic primar ORL, fiind menţionată în recomandarea medicală o cicatrice la nivelul buzei inferioare; în data de 01.07.2013 i s-a eliberat reclamantei o reţetă medicală de un medic specialist din Slatina; potrivit chitanţei nr. 978 din data de 02.07.2013, eliberată de un medic specialist din Slatina, reclamanta a achitat suma de 20 de lei pt. o consultaţie medicală; de asemenea, potrivit chitanţei nr. 0040177 din data de 01.07.2013, eliberată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, reclamanta a achitat în total suma de 40,00 de lei, contravaloare  taxă consultaţie.

Din înscrisurile medicale ataşate la dosar de către pârât rezultă că acesta are probleme de sănătate.

Sunt incidente în cauză dispoziţiile Noului Cod Civil:

„Art. 1.349 - Răspunderea delictuală (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Art. 1.357 - Condiţiile răspunderii (1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Art. 1.381 - Obiectul reparaţiei (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.

Art. 1.391 - Repararea prejudiciului nepatrimonial

(1) În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială”.

Potrivit acestor prevederi trebuie analizată îndeplinirea condiţiilor legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale, anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta şi prejudiciu si exista vinovăţia paratului.

Având în vedere înscrisurile menţionate mai sus, se reţine că, în cauză, sunt întrunite condiţiile legale pentru răspunderea civilă delictuală.

Cu privire la existenţa faptei ilicite se reţine că, în data de 28.06.2013, pârâtul a lovit-o cu pumnul în zona feţei pe reclamantă, în timp ce efectuau, împreună cu membrii Comisiei agricole B, activităţi de măsurare a terenurilor agricole şi de delimitare a hotarelor. Astfel, a fost reţinută fapta în Ordonanţa nr. 961/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt – date care se coroborează cu probele administrate direct în faţa instanţei şi cu susţinerile părţilor.

Existenta raportului de cauzalitate între fapta şi prejudiciu rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar de către reclamantă, precum şi din celelalte probe prezentate mai sus.

Vinovăţia pârâtului este dovedită de actele de la dosar – Ordonanţa nr. 961/P/2013 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, prin care pârâtul a fost scos de sub urmărirea penală, ce se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauza de faţă. De altfel, în faţa instanţei, pârâtul nu a negat săvârşirea faptei, arătând că regretă cele întâmplate.

Existenţa unui prejudiciu şi cuantumul acestuia rezultă din probele administrate.

Astfel, prejudiciul material este apreciat la suma totală de 550,00 de lei.

Acesta reprezintă: contravaloare consultaţii medicale – în total 60 de lei (potrivit chitanţelor menţionate); 6 drumuri dus-întors din Comuna B (unde locuieşte efectiv reclamanta) până în localitatea Slatina, cu autoturismul, în cuantum de 35 de lei fiecare (raportat la km parcurşi între cele două localităţi) – în total 210 de lei. Chiar dacă reclamanta nu a depus bonuri fiscale pentru achitarea carburantului necesar, din întreg materialul probator rezultă că s-a deplasat pe această rută pentru a primi îngrijirile medicale necesare, la care s-au referit şi cei doi martori. Având în vedere şi starea medicală a reclamantei, este plauzibil faptul susţinut de această în sensul că deplasarea s-a efectuat cu autoturismul – motiv pentru care s-a avut în vedere costul estimativ necesar pentru un transport dus-întors. De altfel, nici martorii nu au arătat că deplasarea în localitatea Slatina s-a realizat în altă modalitate. Numărul de 6 călătorii se justifică astfel: câte o călătorie în data de 01.07.2013 (luni), respectiv 02.07.2013 (marţi) şi 03.07.2014 (miercuri); două călătorii - în zilele de marţi şi joi, după externarea din data de 03.07.2014, conform recomandărilor de control şi pansament din biletul de externare; o călătorie în data de 12.09.2013 – potrivit înscrisurilor depuse, coroborate cu declaraţiile martorilor, care au arătat că reclamanta a primit îngrijiri medicale la Slatina.

De asemenea, se reţine contravaloarea celor 7 zile de îngrijiri medicale necesare de la data producerii leziunilor, raportat la valoarea de 40 de lei ziua muncă, având în vedere că ambii martori audiaţi au arătat că reclamanta efectua unele munci în gospodărie anterior problemelor medicale generate de agresiunea asupra sa. Suma totală, astfel calculată, este de 280 de lei pentru aceste zile de muncă. Valoarea pentru o zi de muncă este reţinută la valoarea cea mai scăzută, arătată de martorul propus de pârât, având în vedere şi faptul că reclamanta nu a efectuat activităţi deosebit de importante în gospodărie. Chiar martorul propus de aceasta a arătat că: „...reclamanta munceşte atât cât poate, fiind ocrotită de soţul ei”. Se au în vedere doar 7 zile, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal, întrucât martorul propus de reclamantă nu a precizat foarte clar numărul de zile în care reclamanta nu a mai muncit în goospodărie şi nu a perceput direct aceste aspecte – cunoscând mai ales de la reclamantă faptul că a fost plecată. De asemenea, chiar dacă a arătat că nu a mai văzut-o pe reclamantă timp de două săptămâni în domiciliu, martorul nu a menţionat şi nu a observat direct dacă în fiecare zi din această perioadă reclamanta a fost plecată la Slatina pentru rezolvarea problemelor medicale.

Pârâtul, prin avocat, la concluziile pe fond, a arătat că, daunele materiale nu pot fi dovedite cu martor, ţinând cont că acesta se află în relaţii de duşmănie cu pârâtul şi solicită ca instanţa să aibă în vedere acest fapt la aprecierea declaraţiei martorului. Referitor la aspectele invocate, se reţine faptul că daunele materiale precizate mai sus au fost stabilite în baza tuturor probelor administrate şi analizate, fiind depuse de către reclamantă şi înscrisuri în dovedirea daunelor respective. Totodată, pârâtul nu s-a opus la audierea martorului, potrivit art. 315 alin. 1 pct. 3 NCPC, deşi a fost întrebat asupra acestui aspect. Prin urmare, declaraţia martorului a fost avută în vedere şi coroborată cu celelalte probe.

În sensul prev. art. 1391 C.civ, se reţine şi existenţa unui prejudiciu nepatrimonial, în situaţia dovedită în cauză, a suferinţei provocate de durerile fizice (pretium doloris) – urmare a agresiunii din partea pârâtului.

Daunele morale sunt apreciate la cuantumul total de 1000 de lei, sumă reprezentând o satisfacţie echitabilă raportat la cele 7 zile de îngrijiri medicale necesare de la data producerii leziunilor, conform certificatului medico-legal, precum şi la suferinţele suportate de reclamantă ca urmare a agresiunii, astfel cum a arătat martorul propus de aceasta. Totodată, chiar şi martorul propus de pârât a observat direct rana produsă şi a arătat că a auzit în comună faptul că reclamanta a mers la spital şi că a primit îngrijiri medicale. Prin urmare, în comună evenimentul şi urmările sale erau cunoscute.

Pentru aceste considerente, se va admite în parte cererea, astfel cum a fost precizată şi va fi obligat pârâtul la plata sumelor menţionate mai sus, reprezentând daune materiale şi morale.

În temeiul art. 453 NCPC, va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – fiind singura sumă dovedită şi care reprezintă cheltuieli necesare pentru expedierea scrisorii recomandate prin care pârâtul a fost convocat la mediere (chitanţa f. 39 ds.).

Domenii speta

Spete similare