Acordarea daunelor morale, pentru infestarea reclamantului, în timpul detenţiei, cu virusul hepatic c

DREPT CIVIL

Acordarea daunelor morale, pentru infestarea reclamantului, în timpul detenţiei, cu virusul hepatic C

- art. 1349, art. 1357 - 1380, art. 1443 Cod civil

Din probele administrate a rezultat faptul că, la arestare, potrivit fişei medicale pentru deţinuţi din data de 12.04.2013, reclamantul era clinic sănătos, hepatita virală fiind consemnată prima dată în scrisoarea medicală Secţia chirurgie nr. F.O. (...)/2013 Penitenciar (...), întocmită după o perioadă de internare cuprinsă între 15.07.2013 - 02.08.2013. Potrivit adresei emise de Cabinetul medical individual în cadrul căruia figura reclamantul, acesta nu era în evidenţele medicului de familie cu acest virus, fişa medicală fiind ataşată acesteia. Pe perioada arestului reclamantul a primit un aparat de bărbierit ce nu s-a dovedit că i-a fost predat sigilat.

Ca urmare, raportat la toate probele administrate, s-a concluzionat corect că reclamantul nu a beneficiat de facilităţi sanitare adecvate, maladia acuzată fiind astfel prezumată că s-a datorat exclusiv circumstanţelor stării de detenţie, fiind astfel întrunite condiţiile cumulative instituite de art. 1349, 1443 Cod civil. La pronunţarea soluţiei s-a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Tănase/României.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 990 din 11 octombrie 2018

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/D din data de 15.12.2017, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2015, s-au respins excepţiile invocate de pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului (...), cu sediul în (...), (...), judeţul (...), cod fiscal (...) şi STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE prin DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), cu sediul în (...), (...), jud. (...), CUI (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), cu sediul procedural ales în mun. (...), (...), judeţul (...).

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a INSPECTORATULUI GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE (în continuare IGPR), cu sediul ales în (…).

S-a admis în parte acţiunea reclamantului (...), CNP (...), domiciliat în mun. (...), (...), jud. (...) în contradictoriu cu pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI (...) şi STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), cu sediul în (...), (...), jud. (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...).

Au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 3000 Euro daune morale către reclamant sau echivalentul în lei, la cursul oficial BNR de la data efectuării plăţii.

S-au respins restul pretenţiilor formulate.

Ajutorul public judiciar în cuantum de 100 lei acordat prin Încheierea din data de 18.03.2016 de către Judecătoria (...) şi ajutorul public judiciar de 650 lei acordat prin Încheierea din 18.11.2016 rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul (...) a fost încarcerat în centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul I.P.J. (...), la data de 13.04.2013 în baza Ordonanţei de reţinere dată de procuror în dosarul penal nr. (...)/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), iar în data de 13.04.2013 a fost emis pe numele acestuia mandatul de arestare preventivă nr. 20 de către Judecătoria (...), astfel că la data de 14.05.2013 a fost transferat la Penitenciarul (...).

S-a susţinut de către reclamant că a fost infectat cu virusul hepatic C în timpul arestului preventiv, infecţie care a putut fi contactată în urma utilizării unui aparat de ras de tip BIC, folosit anterior şi pe care l-a primit, în timpul arestului, aşa cum rezultă din adresa nr. (...)/15.02.2017. În perioada încarcerării reclamantului i-au fost predate un aparat de bărbierit de unică folosinţă de tip BIC, o pastă de ras şi două role de hârtie igienică. În respectiva adresă se specifică că aparatul de ras era nou-sigilat (fila 178, vol. I), fără a se depune vreo dovadă în acest sens, cum a fi fost de exemplu un proces verbal de predare-primire a obiectelor de igienă, semnat de ambele părţi. Există, aşadar, susţinerea reclamantului că aparatul de ras nu a fost nou şi nu era sigilat, dar că l-a folosit în această stare pentru toaleta feţei, aspect confirmat şi prin depoziţia martorului (...) (...), fila 20, vol. II, care arată că reclamantul a folosit aparatul de ras pentru bărbierit şi la primirea acestuia din partea centrului de arest preventiv, obiectul nu era sigilat sau înfoliat.

Din oficiu, instanţa a verificat dacă reclamantul figurează în evidenţa persoanelor purtătoare de virusul hepatic C, prin adresa trimisă la Cabinet Medical Individual (...) (...) (fila 117, vol. I), care prin adresa nr. (...)/27.03.2017 (f.195, vol. I), arată că reclamantul a figurat în evidenţa medicului de familie din 01.01.2011 - 12.04.2013, nu a avut nicio consultaţie la cabinetul medical şi nu figurează în evidenţa persoanelor purtătoare de virus hepatic C, sens în care s-a anexat şi fişa medicală a pacientului (fila 196, vol. I).

Din conţinutul dosarului medical al reclamantului pus la dispoziţia Serviciului de medicină legală a judeţului (...) de către Penitenciarul (...), la solicitarea instanţei de judecată, (filele 3 - 8, vol. II) rezultă că la data de 12.04.2013, potrivit fişei medicale nr.(...), întocmită de I.P.J. (...), reclamantul a negat existenţa bolilor infecto-contagioase, dar nu s-au efectuat teste serologice. Ulterior însă, datorită altor afecţiuni a fost internat la Penitenciarul (...) şi în scrisoarea medicală aferentă foii de observaţie nr. (...)/2013, Secţia de chirurgie, apare pentru prima dată semnalată incidenţa virusului hepatic C, sub denumirea de AcHVC=pozitiv (fila 6, vol. II, pct.19 raport de expertiză medico-legală). Din xerocopia fişei Controlului Medical Periodic (...) din data de 13.03.2015, reclamantul este diagnosticat cu ciroză hepatică, suferind şi de alte afecţiuni patologice, diagnostic confirmat şi prin foaia de observaţie nr.(...) a Spitalului Penitenciar (...), unde a fost internat în perioada 28.01.2016 - 09.02.2016 (fila 9, vol. II, pct. 31).

Aşa cum se arată în concluziile finale ale raportului medico-legal, reclamantul suferă de diagnosticul hepatită cronică virală C şi ciroză hepatică.

Ca modalitate de transmitere la pct.2 din concluzii sunt enumerate mai multe căi prin care se poate contamina orice persoană, în primul rând este nevoie de expunere la sânge infectat, care se poate realiza şi ca urmare a folosirii unor obiecte de igienă personală infectate, cum a fi aparat de ras, instrumente de manichiură, etc.

Perioada în care virusul C poate fi detectat este de 4-6 săptămâni de la infectare. În cauză data diagnosticării hepatitei virale C a fost 15.07.2013, iar în calcul se ia perioada de incumbare de 4-6 săptămâni înainte de această dată când reclamantul se afla în arestul I.P.J. (...). După transferarea la Penitenciarul (...), 14.05.2013, nu rezultă că reclamantul a primit aparat de ras şi de la locul deţinerii, prin urmare perioada de incubaţie atinge perioada în care acesta s-a aflat în arest preventiv.

Deşi nu există mijloace de probă directe, prin care să se stabilească că reclamantul putea fi infectat cu acest virus şi anterior încarcerării din anul 2013, întrucât s-a aflat în executarea unor pedepse încă din anul 2004, 2006, 2008, 2009, potrivit fişelor medicale depuse la dosar, în istoricul medical nu apare o astfel de constatare, dar nici nu rezultă că s-ar fi efectuat teste serologice de verificare.

În aceste condiţii, apelând la prezumţii pentru a complini materialul probator, instanţa a apreciat că există indicii suficient de conturate care au greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins.

Fişele medicale anterioare anului 2013 nu cuprind date privind prezenţa bolii, iar cele din 2013, când a fost depistată prima dată se încadrează ca perioadă cu durata de incubaţie a virusului, când reclamantul se afla în arest preventiv la I.P.J. (...). Probabilitatea infectării în urma folosirii unui obiect de igienă personală infectat, nu poate fi exclusă, de vreme ce lipseşte dovada predării din partea administraţiei locului de deţinere a unui aparat de ras nou, sigilat pentru a se înlătura orice alte posibilităţi de infestare cu boli infecto-contagioase a persoanelor care le folosesc şi se află în custodia organelor judiciare.

Chiar în ipoteza în care reclamantul ar fi fost dejaa infectat cu acest virus anterior anului 2013, autorităţile în cauză aveau obligaţia de a lua toate măsurile legale pentru predarea obiectelor de igienă personală, în condiţii igienico-sanitare de siguranţă, asigurarea unui standard minim obligatoriu privind condiţiile de cazare a persoanelor private de libertate în vederea ocrotirii sănătăţii, drept care este statuat prin art. 34 din Constituţia României.

Reţinând cele arătate, s-a considerat ca fiind în parte întemeiată pretenţia reclamantului de a primi o despăgubire pentru nerespectarea dreptului la sănătate, în perioada în care a fost supus arestului preventiv, respectiv din 13.04.2013 – 14.05.2013 în temeiul art. 1349 Cod civil.

Angajarea răspunderii civile delictuale presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute în textul de lege precitat, respectiv existenţa unei fapte ilicite, în speţă încălcarea normelor de drept obiectiv ce garantează ocrotirea sănătăţii, inclusiv pentru persoanele aflate în custodia organelor judiciare, a unui prejudiciu suferit de persoana vătămată, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a produs prejudiciul respectiv.

Culpabilitatea conduitei autorului faptei ilicite reprezintă o condiţie esenţială, însă există şi situaţii în care răspunderea delictuală este obiectivă, condiţii în care nu mai este necesară dovedirea culpei autorului.

Această formă a răspunderii civile delictuale se întemeiază pe obligaţia de garanţie şi are ca suport riscul de autoritate sau de activitate, fiind însoţită de principiul precauţiunii (art. 1349, art. 1357 - 1380 Cod civil).

În consecinţă, apare ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Statul Român şi I.P.J. (...), prin întâmpinare, răspunderea statului şi a organelor judiciare se întemeiază pe ideea de garanţie şi securitate pentru persoanele faţă de care sunt iniţiate diverse proceduri în temeiul raporturilor de autoritate.

Prin reglementarea cuprinsă în art.12 din Legea nr. 218/2002, se arată în mod clar că inspectoratele de poliţie de la nivel judeţean au personalitate juridică, condiţii în care au şi calitate procesuală pasivă, existând o identitate între părţile procesului în calitate de pârâţi, mai puţin pârâtul de ordin II şi subiectele raportului juridic litigios astfel cum a fost dedus judecăţii.

În consecinţă, în temeiul art.245 Cod de procedură civilă, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către Statul Român şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului (...).

Din perspectiva apărărilor invocate sub acest aspect de ordin procedural, de către pârâtul I.G.P.R. (...), instanţa a reţinut că pârâtul nu are atribuţii directe de administrare şi gestionare a centrelor de reţinere şi arestare preventivă organizate la nivelul judeţului, conform legii de organizare a Poliţiei Române nr. 218/2002. Prin urmare, faţă de acest pârât, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Faţă de cele ce preced, instanţa, în temeiul art. 1349 şi urm. Cod civil privind răspunderea civilă delictuală, respectiv art. 1443 Cod civil privind solidaritatea între debitori, a admis în parte acţiunea reclamantului, cu obligarea pârâţilor la plata sumei de 3000 (trei mii) Euro daune morale către reclamant sau echivalentul în lei, la cursul oficial BNR existent la momentul efectuării plăţii.

În privinţa daunelor morale, în lipsa unor elemente prestabilite, statuând în echitate, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte şi întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, s-a considerat ca rezonabilă suma acordată de natură să asigure o satisfacţie persoanei vătămate pentru prejudiciul încercat. Suma solicitată de către reclamant este excesivă, disproporţionată în raport cu elementele arătate anterior şi se poate transforma într-un instrument de îmbogăţire fără just temei, denaturând scopul legitim al acestor despăgubiri, motive pentru care instanţa a respins ca nefondate celelalte pretenţii.

În privinţa daunelor materiale solicitate prin acţiune, instanţa a constatat că partea reclamantă nu a adus dovezi ale întinderii prejudiciului şi nici elemente care să permită cuantificarea lor. S-a apreciat totodată că în privinţa afecţiunilor de care suferă reclamantul, tratamentul este o componentă a sistemului public de asigurare de sănătate şi că pentru bolnavii afectaţi de virusul hepatic C, la nivel naţional există programe de asistenţă publică sub coordonarea Casei Naţionale de Sănătate. În acest context tribunalul a apreciat neîntemeiată pretenţia pentru acordarea despăgubirilor materiale, soluţionate conform dispozitivului prezentei hotărâri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul, solicitând admiterea acestuia; INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI (...) care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acţiunii; STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE reprezentat de DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...) prin ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...), solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei apelate, iar pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii.

Apelantul reclamant (...), prin motivele de apel, a invocat următoarele:

- în data de 13.04.2013 a fost dus la Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...) unde a fost ţinut până în 15.05.2013, la arestare conform actelor medicale fiind declarat sănătos, iar ulterior în data de 17.07.2013, la spital, a fost găsit cu mai multe boli, inclusiv HC;

- există dovezi că a fost infectat cu HC în IPJ (...), iar Tribunalul (...) nu s-a pronunţat clar că a fost infectat în IPJ (...);

- dovada clară a îmbolnăvirii o reprezintă: dovada de predare primire a BIC-ului, martori care au spus clar că el a primit un BIC folosit;

- prin infectarea cu HC şi celelalte boli a devenit inapt de muncă, existând acte medicale că nu poate realiza venituri, dar nu poate fi nici pensionat pe motiv că nu este atât de bolnav, fiind obligat la o moarte lentă fără venit şi fără tratament;

- probele din dosar sunt mai mult decât suficiente la CEDO;

- pentru motivele arătate şi probele menţionate solicită a-i fi acordate despăgubirile cerute prin plângerea formulată, de 5 milioane de Euro, cele acordate fiind mai mult decât modice, având în vedere că este condamnat la suferinţă şi moarte lentă, neputând trăi o viaţă normală.

Apelantul Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...), prin motivele de apel a invocat următoarele:

- având în vedere perioada 13.04.2013 – 14.05.2015 pe care reclamantul a petrecut-o în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie (...) reiese faptul că infestarea acestuia cu virusul C putea surveni într-o perioadă de timp foarte întinsă, atât înaintea executării arestului preventiv, în timpul acestuia cât şi ulterior acestuia, astfel având în vedere perioada de incubare de 4 – 6 săptămâni şi perioada de 8 – 12 săptămâni în care pot să apară primele semne ale unei astfel de infecţii, se poate stabili cu o probabilitate foarte mare faptul că reclamantul era infectat înainte de a fi arestat;

- la nivelul arestului, obiectele de igienă personală predate îndeplinesc condiţiile igienico sanitare, neexistând alte plângeri, obiecţii în acest sens, iar pe de ală parte, în privinţa condiţiilor de cazare, reclamantului i s-au asigurat toate condiţiile impuse de lege;

- prin motivarea sentinţei, instanţa de fond nu a stabilit cu o certitudine minimă elementele specifice răspunderii civile delictuale stabilite prin art. 1349 Cod civil, existenţa unei fapte ilicite şi raportul de cauzalitate reducându-se la presupuneri fără fond, greşit fiind admisă acţiunea petentului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 466 Cod procedură civilă.

Apelantul Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), prin motivele formulate, a invocat următoarele:

- logica condusă de către instanţa de fond exclude de la calcul numărul de zile în care reclamantul era deja infectat sau nu s-a concretizat prin rezultatul final emis la 15.07.2013, condiţii în care se poate stabili cu probabilitate foarte mare că acesta era infectat cu virusul C înainte să fie arestat;

- în perioada 1.01.2011 - 12.04.2015, deşi avea medic de familie stabil, reclamantul nu a pretins niciun control pentru a se asigura de starea personală de sănătate;

- în condiţiile în care între 13.04.2013 - 15.07.2013, există circa 13 săptămâni, este foarte probabil ca reclamantul să se fi infectat înainte să fie arestat la Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...):

- lipsa procedurii legale de a completa procese de dare primire sau alte forme de preluare a obiectelor de igienă, nu poate atrage despăgubiri morale în favoarea reclamantului, negăsindu-se descrisă nici în motivele acţiunii;

- întreaga motivare a instanţei se bazează pe o serie de presupuneri care nu au o certitudine minim obligatorie, respectiv că acţiunea în răspundere delictuală trebuie să justifice în concret fapta şi raportul de cauzalitate, ce în speţă este doar o presupunere extrapolată;

- în privinţa prevederilor art. 3 din CEDO, faptele nu au bază reală, mai mult, în detenţie reclamantului i-au fost asigurate toate condiţiile impuse de lege;

Prin actul intitulat „răspuns la comunicare”, reclamantul a solicitat respingerea apelurilor formulate de părţile pârâte, arătând că susţinerile acestora sunt eronate, false.

Prin întâmpinarea înregistrată la instanţă la 16 martie 2018, Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...) a solicitat, în cazul în care apelantul reclamant nu va motiva apelul până cel târziu la primul termen de judecată, anularea apelului acestuia ca nemotivat, iar în situaţia în care apelul va fi motivat, solicită un exemplar al motivelor de apel.

Ulterior comunicării actului intitulat „răspuns la comunicare” înregistrat la Tribunalul (...) la data de 22.03.2018 şi înaintat Curţii de Apel (...) la data de 28 martie 2018 - ce cuprinde motivele de apel şi totodată apărările formulate de către reclamant - prin actul intitulat întâmpinare, depus la instanţă la data de 3 mai 2018, Inspectoratul General al Poliţiei Române a solicitat admiterea apelului declarat de Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...) pentru motivele arătate şi dezvoltate de acest apelant în cererea de apel. Arată totodată că în mod corect instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliţiei Române, reclamantul nefiind încarcerat într-un centru de reţinere, administrat de Inspectoratul General al Poliţiei Române, ci în Centrul de reţinere şi arestare Preventivă (...) în perioada 13.04.2013 - 14.05.2013, astfel că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut faptul că Inspectoratul General al Poliţiei Române nu are atribuţii directe de administrare şi gestionare a centrelor de reţinere şi arestare preventivă organizate la nivelul judeţelor, Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...) fiind cel care gestionează şi administrează spaţiul de detenţie. Raportat la fondul cauzei, consideră sentinţa ca netemeinică şi nelegală, având în vedere data diagnosticării hepatitei virale C (15.07.2013), a faptului că perioada de incubare este de 4 – 6 săptămâni înainte de această dată, precum şi perioada 13.04.2013 - 14.05.2013 pe care reclamantul a petrecut-o în arestul Inspectoratului Judeţean de Poliţie (...). Invocând prevederile art. 1349 Cod civil, intimatul arată că motivarea instanţei de fond se bazează pe o serie de presupuneri care nu au un grad minim de certitudine, fără a se justifica în concret existenţa unei fapte ilicite şi a raportului de cauzalitate.

Prin răspuns la întâmpinare, apelantul Inspectoratul Judeţean de Poliţie (...) solicită admiterea apelului său ca fondat, iar referitor la întâmpinarea formulată de apelantul reclamant arată că acesta reiterează motivaţia expusă în faţa instanţei de fond, arătând că în mod greşit a fost admisă acţiunea petentului având în vedere că instanţa de fond nu a stabilit cu o certitudine minimă elementele specifice răspunderii civile delictuale stabilite prin art. 1349 din Codul civil, existenţa unei fapte ilicite şi a unui raport de cauzalitate, reducându-se la presupuneri fără fond.

Examinând hotărârea apelată, prin prisma excepţiei de netimbrare a apelului declarat de apelantul reclamant, şi respectiv a motivelor invocate de apelanţii pârâţi, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În primul rând, pe plan procedural trebuie a se reliefa că motivele invocate în susţinerea apelului declarat de reclamantul din cauză au fost cuprinse în actul intitulat „Răspuns la comunicare” înregistrat la Curtea de Apel (...) la data de 28.03.2018 (filele 22 - 24), astfel că nu se impune a se aplica sancţiunea prevăzută de art. 470 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Cererea de apel formulată de către reclamant a fost însă anulată din perspectiva prevederilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv art. 197 din Codul de procedură civilă, întrucât acesta nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru, deşi a fost înştiinţat cu privire la obligaţia de a depune dovada achitării acesteia – după ce în prealabil cererea sa de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă – inclusiv prin actul de procedură întocmit pentru termenul de judecată din data de 11 octombrie 2018, lipsa acestei dovezi nefiind complinită nici până la acest ultim termen fixat în cauză.

Art. 33 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. 2 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanţa va pune în vedere reclamantului obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Deşi instanţa a atras atenţia părţii asupra neregularităţii cererii de apel în condiţiile art. 33 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, apelantul reclamant nu a acoperit această neregularitate, astfel că devine incidentă sancţiunea anulării cererii, sens în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 197 şi art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, situaţie ce face de prisos analizarea criticilor formulate de apelantul reclamant prin cererea sa de apel, astfel anulată.

Cât priveşte apelurile părţilor pârâte, criticile pe care acestea le conţin au fost înlăturate în considerarea argumentelor ce succed.

În cauză a fost administrată proba cu expertiza medico legală, prin raportul de expertiză înregistrat la Tribunalul (...) la data de 24 aprilie 2017 concluzionându-se că numitul (...) prezintă diagnosticul de hepatită cronică virală C şi ciroză hepatică. Medicul specialist legist a reliefat că modurile de transmitere ale virusului hepatic C se fac pe multiple căi, respectiv prin expunerea la sânge infectat, obiecte de igienă personală infectate, prin contact sexual neprotejat, la nou născuţi din mame infectate cu virusul hepatic C, etc. A precizat că, potrivit ultimelor studii de specialitate, perioada în care poate fi detectat virusul hepatic C în raport cu data infectării este la 4 - 6 săptămâni de la infectare, că la 6 luni de la detectare se poate vorbi de o hepatită cronică virală C. Specialistul a învederat, referitor la data infectării cu virusul hepatic C, că nu există date medicale în documentaţia pusă la dispoziţie prin care să se poată stabili cu certitudine data infectării, perioada în care a putut interveni infectarea cu acest virus fiind oricând anterior datei diagnosticării hepatitei virale C (15.07.2013), cu luarea în calcul a perioadei de incubare de 4 - 6 săptămâni specifice acestei infecţii, respectiv cu minim 4 - 6 săptămâni înainte de data de 15.07.2013.

În fişa medicală pentru deţinuţi (reţinuţi) nr. (...) din data de 12.04.2013 a Inspectoratului Judeţean de Poliţie (...), apare consemnată starea apelantului reclamantului la arestare, ca fiind clinic sănătos. Hepatita cronică virală a fost consemnată pentru întâia dată în Scrisoarea medicală, Secţia Chirurgie nr. F.O.(...)/2013 Penitenciar (...), întocmită după o perioadă de internare cuprinsă între 15.07.2013 - 2.08.2013, unul dintre diagnosticele la externare fiind hepatita cronică virală C (AcHCV pozitiv).

Referitor la perioada anterioară arestării apelantului, ilustrativă este informaţia cuprinsă în adresa nr. (…) din 27.03.2017 (fila 195 – volumul I) întocmită de Cabinet Medical individual (...) (...) la solicitarea instanţei de fond, în sensul că acesta nu a figurat în evidenţa medicului de familie din 1.01.2011 – 12.04.2013, nu a avut nicio consultaţie la cabinetul medical şi nu figurează în evidenţa persoanelor purtătoare de virus hepatic C, adresa fiind însoţită de fişa medicală a pacientului. Aspectul privind faptul că apelantul nu figurează în evidenţa persoanelor purtătoare de virus hepatic apare consemnat şi în adresa Casei de Asigurări de Sănătate (...) (fila 175 – volumul I) nr. (...) din 15.02.2017.

Relevanţă prezintă şi conţinutul adresei nr. (...) din 15.02.2017 întocmită de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului (...) – Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv prin care apare reliefat că, pe perioada încarcerării numitului (...) (...), i-au fost predate un aparat de bărbierit de unică folosinţă tip Bic, nou – sigilat, o pastă de ras şi două bucăţi de role hârtie igienică, pe durata încarcerării acesta fiind cazat cu o singură persoană privată de libertate, (...) (...). În acest context, trebuie a se face trimitere la procesul verbal întocmit cu ocazia predării bunurilor din 1.03.2015, în care sunt menţionate următoarele bunuri predate sub semnătură: un bic, două hârtii igienice şi o pastă de ras (fila 50), fără vreo precizare în legătură cu sigilarea aparatului. Printr-o adresă ulterioară, acelaşi emitent a comunicat prin actul nr. (...) din 8.06.2017 (fila 25) că apelantul a fost cazat în perioada arestului alături de (A), (B) şi (C). Dintre persoanele enumerate în cauză au fost audiate în calitate de martori (...) (...) şi (A). (...) (...) (fila 20), a declarat că s-a aflat în aceeaşi celulă cu reclamantul în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului (...) timp de aproximativ 2 - 3 săptămâni, arătând că acesta a primit obiecte de igienă personală, printre care şi un bic ce nu era înfoliat, nu era sigilat şi pe care reclamantul l-a folosit pentru bărbierit. Martorul face vorbire totodată despre condiţiile precare din celulă: găleată pentru nevoile biologice, baie comună pe hol, lumină naturală aproape inexistentă, aerisirea prin deschiderea uşii spre hol, despre condiţiile necorespunzătoare făcând vorbire şi martorul (A): pereţi murdari, absenţa în cameră a unui grup sanitar, spălarea hainelor într-un lighean cumpărat de un coleg de cameră.

În cazul de faţă este de observat că autorităţile din arest nu au produs niciun document prin care să se fi relevat că apelantului reclamant i s-a predat un aparat de bărbierit sigilat, ceea ce permite instanţei să concluzioneze că acesta a beneficiat de facilităţi sanitare neadecvate, respectiv de lipsă de igienă, făcând astfel credibile susţinerile acestuia, mai ales că din probatoriul existent la dosar rezultă că, în momentul arestării sale preventive, reclamantul era clinic sănătos, conform consemnărilor efectuate în fişa medicală întocmită cu acea ocazie, maladia fiind diagnosticată la câteva luni după încarcerare (3 luni), prin urmare, se poate aprecia că patologia de care suferă reclamantul, antrenând suferinţe fizice şi psihice, este consecinţa conduitei pârâului Inspectoratul de Poliţie a Judeţului (...), nesubzistând nicio dovadă din care să reiasă că maladia acuzată este anterioară privării sale de libertate, astfel că se poate afirma că aceasta se datorează în exclusivitate circumstanţelor stării de detenţie.

Reamintind importanţa deosebită a unei examinări medicale înaintea încarcerării unei persoane, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că o asemenea examinare este utilă îndeosebi pentru cazul în care persoana în cauză acuză tratamente contrare art. 3 al Convenţiei, tocmai pentru ca autorităţile să nu fie obligate să probeze contrariul (Cauza Chiujdea contra României, Hotărârea din 21 septembrie 2010).

În speţă, a existat o astfel de examinare medicală efectuată în momentul arestării, care a atestat că reclamantul era sănătos, iar ulterior, sub durata detenţiei, acesta a fost diagnosticat cu afecţiunea gravă menţionată, împrejurare care corelată cu faptul predării către acesta în momentul încarcerării a unui aparat de bărbierit nesigilat, permite a se trage concluzii cu privire la temeinicia alegaţiilor reclamantului, contrariul celor afirmate nefiind probat.

Pe plan probatoriu, conform jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Tănase împotriva României, Hotărârea din 12 mai 2009), în cazul în care un individ acuză agenţii statului de încălcarea drepturilor sale garantate de Convenţie, proba poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumţii irefutabile, suficient de grave, precise şi concordante, iar în speţă, indiciile expuse au greutate şi puterea de a naşte probabilitatea faptului pretins în conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă.

Privite fiind din această perspectivă, este evident că nu pot fi acceptate criticile apelanţilor pârâţi în sensul că motivarea instanţei de fond ar fi bazată pe o serie de presupuneri, dimpotrivă ansamblul probatoriului administrat în cauză – înscrisuri, raport de expertiză, declaraţii de martori, prezumţii –, a pus în evidenţă întrunirea cumulativă a cerinţelor instituite de art. 1349 din Codul civil pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, dispoziţie legală care coroborată cu prevederile art. 1443 din Codul civil şi-au găsit o corectă aplicare în cauza de faţă.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant şi a respins ca nefondate apelurile declarate de către părţile pârâte, sentinţa apelată urmând a fi păstrată în totul, soluţie în raport de care nu se impune a se face aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare