Răspunderea patrimonială a salariatului

Răspunderea patrimonială a salariatului

- art. 254, art. 268 alin. 1 litera c) Codul Muncii

- art. 2521 alin 2 din Noul Cod civil

Potrivit art. 254 alin. 1 Codul Muncii, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Deşi din actele aflate la dosar reieşea că erau întrunite toate condiţiile impuse de legiuitor pentru a fi angajată răspunderea salariatului, greşit instanţa de fond a reţinut contrariul fără a exista cauze exoneratoare în acest sens. Modul în care angajatorul a convenit plata daunelor cauzate de salariat, cu partenerul său contractual, greşit instanţa de fond 1-a calificat ca fiind discutabil în lipsa unor probe clare în acest sens, factura, convenţia încheiată nefiind anulate, se impuneau astfel a fi avute în vedere. Termenul de prescripţie al acţiunii, prevăzut de art. 2521 alin. 2 din Noul Cod civil nu era aplicabil raportat la obiectul litigiului-acţiune în răspundere patrimonială - ci cel stabilit de art. 268 alin 1 litera c) Codul Muncii.

Decizia civilă nr. 256/6 aprilie 2017

Prin sentinţa civilă nr. 918/LM din 29.12.2016, Tribunalul ... a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC ... SRL în contradictoriu cu pârâtul ... şi în consecinţă:

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1855 lei, sumă care urmează să fie actualizată cu dobânda legală şi indicele de inflaţie calculate de la data de 04.11.2015 şi până la data efectivă a plăţii.

A respins ca neîntemeiate restul pretenţiilor.

A respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant reconvenţional ... în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional SC ... SRL.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Potrivit art. 254 alin. 1 Codul muncii, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Tribunalul a constatat că pârâtul ..., în calitate de prepus-conducător auto, a cauzat reclamantei un prejudiciu în sumă de 1855 lei compus din 1450 lei echivalentul a 100.000 Ft amendă, 199 lei echivalentul a 13.692 Ft vignetă pentru autocamion cu nr. de înmatriculare ..., 206 lei vignetă.

S-a reţinut de prima instanţă că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a recunoscut că se face vinovat de producerea unui prejudiciu în valoare de 1855 lei.

Răspunderea patrimonială a salariaţilor, reglementată de art. 254 şi urm. din Codul muncii, poate fi definită ca o varietate a răspunderii civile contractuale, având anumite particularităţi determinate de specificul raporturilor juridice de muncă.

De asemenea, Tribunalul a constatat că la data producerii pagubei, exista şi se afla în executare contractul individual de muncă, astfel că pârâtul avea calitatea de salariat al angajatorului păgubit.

Fapta ilicită şi personală a salariatului constă în nerespectarea prevederilor din fişa postului întrucât a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, fără a deţine rovinietă valabilă şi este o faptă săvârşită în legătură cu munca sa.

Caracterul ilicit al faptei este determinat de nerespectarea obligaţiei de serviciu astfel cum rezultă din fişa postului.

Sub aspectul cuantumului prejudiciului, în sumă de 1855 lei, instanţa de fond a constatat că acesta îndeplineşte toate condiţiile, respectiv este real, cert, actual, direct, material şi nu a fost reparat.

Totodată, Tribunalul a mai reţinut existenţa vinovăţiei salariatului, care este răspunzător de nerespectarea obligaţiilor instituite în sarcina sa, cât şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu care rezultă din însăşi materialitatea faptei.

S-a apreciat că în cadrul răspunderii patrimoniale regula o constituie răspunderea unipersonală, adică salariatul vinovat răspunde individual pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa, astfel că, constatându-se îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul art. 254 alin. 1 Codul muncii, art. 1489 Cod civil, tribunalul a admis în parte acţiunea formulată şi a obligat pârâtul la plata sumei de 1855 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei, cu dobânda legală şi indicele de inflaţie calculate de la data de 04.11.2015 şi până la data efectivă a plăţii.

Referitor la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 17.744 lei menţionate în factura fiscală nr. TIA .../2013 emisă de SC ... SRL în data de 08.11.2014 (f. 58), în care se menţionează penalităţi pentru neprezentare camion la încărcare pe relaţia Ruzomberok-Turda, conform comenzii din 30.10.2014, Tribunalul a reţinut că în comanda de transport nr. 28/30.10.2014 s-a menţionat că transportul se derulează sub directa coordonare a ... SRL, orice problemă se iveşte pe timpul derulării prezentei comenzi se anunţă de urgenţă SC ... SRL şi împreună se trece la soluţionarea acesteia. În caz de nerespectare la încărcare/descărcare conform celor stabilite mai sus, ... are dreptul la despăgubiri cuprinse între 4.000 euro - 10.000 euro.

S-a constatat că deşi reclamanta a solicitat prin acţiune plata penalităţilor de întârziere în sumă de 17.744 lei, aceasta a achitat penalităţile către SC ... SRL, după introducerea cererii, respectiv la data de 29.01.2016, conform extrasului de cont depus la dosar în data de 24.11.2016 iar faptul că pârâta a încheiat cu SC ... SRL comanda de transport nr. 28/2014 în care părţile au convenit anumite clauze, nu însemnă că în situaţia în care apar probleme la încărcare/descărcare, prepusul-un terţ faţă de înscris, este răspunzător de modul în care s-au îndeplinit obligaţiile.

Aşadar, s-a reţinut că în comanda de transport se specifică că orice problemă se iveşte pe timpul derulării comenzii, se anunţă de urgenţă SC ... SRL şi împreună se trece la soluţionarea acesteia, iar nerespectarea acestei obligaţii determină despăgubiri în sumă de 4000-1000 euro şi chiar din cuprinsul cererii de chemare în judecată a rezultat că reclamanta ştia din ziua în care s-a indisponibilizat camionul că există o problemă în ce priveşte realizarea transportului, arătând că urmare a situaţiei generate de pârât, un alt angajat al societăţii reclamantei, la solicitarea administratorului, a preluat în aceeaşi zi, cu un alt cap tractor, remorca încărcată pentru a o transporta în Slovacia şi pentru a prelua ulterior încărcătura care trebuia transportată înapoi în România.

Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că reclamanta avea obligaţia de a anunţa de urgenţă SC ... SRL despre problema ivită şi întrucât a aflat în aceeaşi zi despre problemă, nimic nu a împiedicat-o să anunţe de urgenţă.

Dacă reclamanta nu a anunţat de urgenţă SC ... SRL, conform clauzei din comanda de transport, s-a apreciat de prima instanţă că această neîndeplinire a obligaţiei nu poate fi imputată prepusului-pârât pentru motivul arătat anterior, iar dacă reclamanta a anunţat de urgenţă, respectându-se obligaţia impusă în comanda de transport, penalităţile nu sunt datorate de reclamantă decât în măsura în care reclamanta nu a dorit ca împreună cu ... SRL să treacă la soluţionarea problemei, situaţie care de asemenea nu este imputabilă pârâtului.

Având în vedere că pârâtul nu este răspunzător de producerea prejudiciului în sumă de 17.744 lei, care de altfel este discutabil în privinţa existenţei acestuia, aspect care priveşte relaţiile dintre părţile comenzii de transport, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata penalităţilor.

Cererea reconvenţională prin care se solicită diurna pentru luna octombrie 2014 a fost respinsă de prima instanţă întrucât reclamanta-pârâtă reconvenţională a făcut dovada achitării diurnei pentru această lună prin înscrisurile depuse la dosar (f. 129-176) şi totodată, neexistând nicio obligaţie de plată din partea pârâtei-reclamante reconvenţionale, s-a respins şi cererea de compensare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plat taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta SC ... SRL ..., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei în sensul admiterii în întregime a acţiunii, obligarea pârâtului la plata a 17.744 lei cu titlu de despăgubiri, menţinerea celorlalte dispoziţii, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că s-a făcut confuzie între răspunderea sa contractuală faţă de SC ... SRL şi răspunderea patrimonială de dreptul muncii a fostului său angajat faţă de ea. A suportat consecinţele răspunderii contractuale faţă de partenerul contractual, urmare a neonorării obligaţiilor asumate prin comanda de transport nr.28/2014, plătind beneficiarului contravaloarea penalităţilor aferente facturii emise la data de 08 11 2014. Deoarece a plătit prejudiciul urmare a faptei culpabile a salariatului său, este îndreptăţită la o acţiune în regres întemeiată pe răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii, motivarea instanţei de fond în sensul că intimatul ar fi un prepus terţ faţă de comanda de transport, că nu ar fi răspunzător pentru neîndeplinirea obligaţiilor de încărcare/descărcare, sunt străine de natura pricinii, o asemenea apărare putea fi făcută doar în cazul în care SC ... SRL ar fi intentat o acţiune directă împotriva intimatului.

Ea era direct răspunzătoare faţă de partenerul contractual, pentru neîndeplinirea obligaţiilor din comanda de transport, astfel că, negăsind înţelegere la acesta a fost nevoită a achita factura pentru neexecutarea transportului. Se întreabă în ce bază s-a reţinut că ar fi avut obligaţia să anunţe partenerul contractual pentru orice problemă ce s-ar fi ivit în legătură cu transportul, că această neîndeplinirea a obligaţiei nu ar putea fi imputată intimatului, ori, instanţele potrivit art. 14 alin. 4-6 din Noul Cod de procedură civilă, nu îşi pot întemeia hotărârile pe aspecte pe care nu le-a pus anterior în discuţia părţilor.

A purtat discuţii telefonice cu ambele societăţi beneficiare ale celor două transporturi pe care trebuia să le efectueze intimatul pe ruta România-Slovacia, tur –retur, cura tur a efectuat-o cu un alt şofer - ..., propus ca martor, probă respinsă de instanţă, acesta a efectuat cursa tur cu întârziere datorată demersurilor pe care a fost nevoită a le efectua pentru deblocarea camionului din vama ungară, nefiind penalizaţi datorită înţelegerii cu beneficiarul. Cursa retur nu a mai reuşit a o onora, a anunţat beneficiarul dar acesta a anunţat că problemele cu proprii angajaţi nu sunt ale lor, că nu reprezintă cazuri de forţă majoră care să o exonereze de răspundere contractuală.

Nu a reuşit soluţionarea amiabilă a problemei, l-a invitat şi pe intimat la conciliere dar acesta nu a răspuns invitaţiei, a găsit doar o păsuire la partenerul contractual pentru plata până de Anul Nou. Nu s-a pus în discuţia contradictorie a părţilor aspectele pe care s-a motivat sentinţa - dacă a anunţat sau nu beneficiarul, oricum această problemă privea raportul juridic dintre cele două societăţi, motivarea fiind astfel greşită. Emiterea facturii nr. .../2013 din data de 08. 11. 2014 nu s-a datorat nerespectării obligaţiei de informare ci a neexecutării cursei de transport. Cu ignorarea probelor instanţa a arătat că a anunţat de urgenţă, şi-a respectat obligaţia din comandă, penalităţile fiind datorate doar în măsura în care nu a dorit ca împreună cu SC ... SRL să treacă la soluţionarea problemei, că aceasta nu ar fi imputabilă pârâtului, ori, instanţa a analizat raporturile dintre cele două societăţi, aspect cu care nu a fost sesizat.

Încercările de soluţionare amiabilă a problemei dintre cele două societăţi au fost probate prin înscrisurile depuse la dosar, a emis şi un bilet la ordin avalizat personal de administratorul său pentru plata a 17.744 lei cu scadenţa la 1 an, termen negociat pentru a putea face demersuri în vederea ajungerii la o înţelegere cu intimatul, procurarea banilor pentru plata facturii. A fost această plată împovărătoare, este o societate mică şi încearcă a rezolva amiabil orice potenţial litigiu. Surprinzător instanţa a reţinut că ar fi discutabilă însăşi existenţa prejudiciului, fără a arăta de ce.

A existat o comandă de transport neonorată întrucât intimatul s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice la lucru, nu a putut efectua nici cursa tur nici cea retur, aspecte necontestate. În baza comenzii de transport s-a emis pe seama sa factura de penalităţi pentru 17.744 lei, pentru neefectuarea cursei, neexistând cauze exoneratoare de răspundere, a încercat a limita prejudiciul prin întoarcerea din cursă a unui alt şofer pentru a efectua cursa tur. Şi-a compromis administratorul o zi întreagă de lucru rechemând şoferii din cursă, a organizat o a doua plecare, a plătit amenda din Ungaria încasată de intimat, s-a prezentat pentru deblocarea camionului condus de acesta, şi culmea, tot ei i se pune sub semnul întrebării însăşi existenţa prejudiciului.

Factura de penalităţi a fost recepţionată de ea, înregistrată în contabilitate, nu avea motive a protesta, nu deţinea lichidităţi băneşti de plată, a obţinut o păsuire până când încerca a recupera banii de la intimat, care nu a mai venit la lucru, aspect acceptat sub condiţia emiterii biletului la ordin avalizat de administratorul său. A refuzat intimatul a colabora, a trecut şi termenul de păsuire, în ianuarie 2016 a plătit factura, bucuroşi fiind că nu au plătit şi dobânzi, a prezentat dovada plăţii dar s-a pus sub semnul întrebării veridicitatea documentului, a prezentat ordinul de plată dublat şi de extrasul bancar. Operaţiunile şi actele juridice dintre cele două societăţi nu au fost contestate de nimeni, fiind întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale a intimatului.

S-a invocat în drept art. 480 şi următoarele Cod de procedură civilă, art. 251 din Legea nr. 62/2011, art.451-453 Cod de procedură civilă.

Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului, s-a apreciat corect materialul probator. Îndoielile instanţei cu privire la prejudiciu sunt întemeiate datorită modului de gestionare al presupusului litigiu dintre cele două societăţi implicate şi din prisma pasivităţii în care a rămas reclamanta .

Probele din dosar relevă o situaţie cel puţin bizară care îl face a se îndoi de buna credinţă a reclamantei şi denotă că o parte din înscrisuri s-au întocmit pro causa. Se reţine din acestea faptul că în data de 03. 11. 2014, orele 4.06 dimineaţa s-a indisponibilizat capul tractor, la data de 08. 11. 2014 s-a emis factura de penalităţi, achitată la data de 29. 01. 2016, după 3 luni de la înregistrarea cererii de chemare în judecată. Doar la data de 19. 10. 2015, după 1 an de la data evenimentului, a fost chemat la conciliere, se întreabă de ce a stat aceasta în pasivitate, de aici suspiciunea constituirii pro causa a unor înscrisuri. La data de 15. 12. 2014 reclamanta a somat SC ... SRL să-i plătească 85.622,64 lei, deci de 5 ori mai mult decât datora, rezultând relaţii îndelungate între acestea, astfel că din acest motiv se îndoieşte de faptul că ar fi reală factura de penalităţi. SC ... SRL a somat-o pe reclamantă să îi plătească 17.744 lei, penalităţi de întârziere, la data de 01. 02. 2015 s-a încheiat între acestea un proces verbal de conciliere, reclamanta avea termen de plată de 1 an, surprinzător sau nu, chiar la împlinirea acestuia, dar după chemarea sa în judecată, se pretinde achitarea facturii şi se depune ordin de plată.

Deşi cele două societăţi aveau datorii reciproce, nu s-a operat o compensare, operaţiune care ar fi simplificat lucrurile în măsura în care suma ar fi fost real datorată, dar toate operaţiunile denotă o înţelegere dintre cele două societăţi, că suspiciunile lui sunt întemeiate. A invocat prin întâmpinarea depusă la data de 10. 12. 2015 excepţia de prescripţie, toată corespondenţa cu somaţii, conciliere a fost preconstituită pentru acoperirea prescripţiei, înscrisurile nefiind ataşate cererii de chemare în judecată pentru că nu existau, ceea ce denotă reaua credinţă a reclamantei, nu există dovada clară a faptului că prejudiciul a fost suferit de reclamantă.

Prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar de către intimat, apelanta a arătat că apărările acestuia nu sunt de natură a conduce la respingerea apelului, nu s-au adus argumente bazate pe dispoziţii legale care să înlăture criticile aduse sentinţei, nu avea obligaţia depunerii tuturor actelor referitoare la relaţia sa contractuală odată cu introducerea acţiunii, nu raportul dintre ele era dedus judecăţii. S-a conformat tuturor solicitărilor instanţei, susţinerile că ar fi întocmit înscrisurile pro causa fiind exagerate.

Dacă intenţiona a întocmi înscrisurile pro causa împreună cu SC ... SRL, putea să o facă anterior introducerii acţiunii, să le depună odată cu aceasta, ori, nu a dorit a încărca dosarul cu înscrisuri ce a considerat că nu au legătură directă cu cauza, însă, deoarece instanţa le-a solicitat s-a conformat. Au existat încercări de soluţionare amiabilă a cauzei, demersurile prin avocat s-au făcut la 1 an distanţă în momentul în care biletul la ordin risca a fi introdus în bancă spre decontare.

Tocmai datorită relaţiei îndelungate cu SC ... SRL a găsit înţelegere la aceasta pentru a fi păsuită cu plata 1 an de zile, interval în care urma a rezolva cu intimatul amiabil problema. Când s-a apropiat scadenţa, a fost somată să plătească, s-a încheiat un proces verbal de conciliere, dar nu a fost de acord a aştepta finalizarea demersului juridic şi astfel a fost nevoită să plătească la data de 29. 01. 2016. S-a contestat plata, ori, a demonstrat că a efectuat-o.Compensarea e o modalitate legală de stingere a creanţelor, la fel ca plata. A ales stingerea datoriei prin plată tocmai pentru a nu se susţine că stingerea obligaţiei nu ar fi una reală, un proces verbal de compensare putea fi mai uşor de contestat.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Potrivit copiei xerox a contractului individual de muncă, înregistrat sub nr. 18/11. 04. 2014 în registrul general de evidenţă a salariaţilor, filele 23-25 dosar de fond, intimatul a fost angajat al societăţii apelante, cu începere din data de 14. 04. 2014, în funcţia de şofer, iar, potrivit fişei postului-filele 26-30 dosar de fond - , art. 10 punctul 15, constituie abatere gravă şi atrage desfacerea contractului individual de muncă, consumarea de băuturi alcoolice sau derivate din acestea.

S-a constituit o comisie de cercetare disciplinară prealabilă, cu privire la săvârşirea de către intimat a abaterii disciplinare constând în conducerea autocamionului sub influenţa băuturilor alcoolice - înscris aflat în copie la dosar de fond fila 51, dar, din cuprinsul copiei deciziei nr. 3/28. 11. 2014, fila 52 dosar de fond, ţinând cont de absenţele nemotivate ale intimatului, cu începere din data de 28. 11. 2014 s-a dispus de către apelantă încetarea contractului individual de muncă susmenţionat, în baza art. 31 litera A din Codul Muncii.

Potrivit înscrisului aflat la dosar de fond fila 13, adeverinţă de retragere, emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului ..., Serviciul Poliţiei de Frontieră din ..., în data de 03. 11. 2014, la ora 04:06, la trecerea de frontieră ..., s-a efectuat verificarea cu privire la încălcarea prevederilor referitoare la interzicerea consumului băuturilor alcoolice, în urma căreia s-a constatat că şoferul cu nr. de înmatriculare ... a încălcat aceste reguli, astfel că i s-a retras certificatul de înmatriculare până la prezentarea filei CEC care dovedeşte achitarea amenzii aplicate.

Analizând cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, numit declaraţie, fila 18 dosar de fond, se reţine faptul că intimatul a arătat că în data de 02. 11. 2014, în jurul orelor 22, s-a prezentat la camionul cu care lucra, în parcarea SC ... SA, pentru a pleca în cursă în data de 03. 11. 2014 dimineaţa. Ajungând la camion a consumat 1 litru de bere iar la controlul efectuat în Vama ..., a fost depistat cu alcool, motiv pentru care a fost dus la postul de poliţie ... unde i s-a aplicat o amendă de 100000 de HUF, neavând bani să o plătească, autorităţile maghiare i-au sechestrat camionul în vamă. S-a mai evidenţiat faptul că era încărcat acesta cu cherestea pentru Slovacia iar în data de 03. 11. 2014, orele 16:30 expira avizul de însoţire, motiv pentru care a venit un alt coleg -... şi a luat remorca pentru a o duce la descărcat, el fiind însă programat şi la încărcat în data de 04. 11. 2016, orele 06 la Ruzomberok.

Potrivit comenzii de transport nr. 28/30. 10. 2014-fila 57 dosar de fond - , emisă de SC ... SRL, i s-a solicitat apelantei să efectueze un transport pe ruta Slovacia România, urmând ca încărcarea să se efectueze la data de 04. 10. 2014, orele 06:00 în Mondi SCP AS Tatranska Cesta 3 Slovacia iar descărcarea la data de 05. 10. 2014 în Turda, 22 de tone de hârtie, convenindu-se că transportul se derulează sub directa coordonare a SC ... SRL iar la punctul 3, ca orice problemă să fie anunţată acesteia de urgenţă, pentru ca împreună să se treacă la soluţionarea acesteia. Tariful negociat a fost de 900 de euro plus TVA. S-a convenit de către părţile contractante faptul că în cazul nerespectării celor convenite la încărcare/descărcare, beneficiarul SC ... SRL are dreptul la despăgubiri cuprinse între 4000-10000 de euro.

La data de 08. 11. 2014, SC ... SRL a emis factura cu nr. .../2013 potrivit căreia apelanta urma a-i achita 4000 de euro cu titlu de penalităţi de întârziere urmare a neprezentării camionului la încărcare pe relaţia Ruzomberox-Turda, la data de 04. 11. 2014, potrivit comenzii nr. 28/30. 10. 2014. Această factură a fost achitată potrivit ordinului de plată nr. 18/29. 01. 2016, respectiv suma de 17.744 lei, fila 124 dosar de fond, deci după data înregistrării acţiunii ce a avut loc la data de 04. 11. 2015.

Din cuprinsul somaţiei nr. .../15. 12. 2014, emisă de apelantă către SC ... SRL, fila 125 dosar de fond, Curtea a reţinut faptul că i s-a pus în vedere faptul că figura în evidenţele sale contabile cu datorie restantă, facturi neachitate în valoare de 85.622,64 lei, la care urma a calcula şi dobânzi, fiind astfel aceasta somată a o achita în termen de 3 zile de la achitare, sens în care la fila 126 s-a depus un extras de cont ce poartă ştampila SC ... SRL şi menţiunea că se confirmă soldul.

Potrivit somaţiei de plată - fila 127 dosar de fond, emisă de SC ... SRL, s-a adus la cunoştinţa apelantei faptul că se află în întârziere cu plata sumei de 17.744 lei reprezentând factura nr. TIA .../08. 11. 2014, că dacă nu o va achita va fi obligată a porni procesul de recuperare prin mijloacele legale, că până la data plăţii sumelor scadente nu va face plăţi, că se confirmă debitul de 85.622,64 lei, somaţie nedatată.

Conform procesului verbal de conciliere din data de 01. 02. 2015, încheiat între apelantă şi SC ... SRL, fila 128 dosar de fond, s-a convenit ca apelanta să achite contravaloarea facturii cu nr. TIA .../08. 11. 2014 în valoare de 17.744 lei în maxim 1 an de la data emiterii biletului la ordin seria DAFB3AC nr. ... pentru 17.744 lei garanţie pentru neplată, ori, câtă vreme plata s-a făcut la data de 29. 01. 2016, este cert că au fost respectate condiţiile de plată convenite, termenul de 1 an de zile expirând doar la data de 01.02. 2016.

Din cele expuse mai sus, Curtea a reţinut faptul că apelanta a convenit cu beneficiarul, emitentul comenzii, ca în cazul în care nu vor fi respectate condiţiile convenite, aceasta să plătească penalităţi cuprinse între 4.000 şi 10.000 de euro, fără a se fi stabilit însă ca în cazul în care s-ar fi anunţat problemele ivite acest aspect să determine o înlăturare a plăţii, să reprezinte o clauză exoneratoare de răspundere. De altfel aceste aspect nici nu a fost pus în discuţia părţilor, criticile apelantei fiind fondate.

Este cert faptul că datorită conduitei propriului salariat, apelanta a fost nevoită a achita o penalitate în valoare de 40000 de euro, prejudiciul fiind cert, fapta ilicită a constat în consumul băuturilor alcoolice ce a condus la imposibilitatea respectării clauzelor convenite de partenerii comerciali, culpa este evidentă, existând şi raport de cauzalitate dintre fapta săvârşită şi prejudiciul cauzat, greşit instanţa de fond reţinând contrariul

Potrivit art. 254 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, iar conform alin. 2, aceştia nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Răspunderea patrimonială este condiţionată de existenţa raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător şi angajatorul păgubit, raport care îşi are izvorul în contractul de muncă, care potrivit celor expuse mai sus a existat, intimatul a fost salariatul apelantei şi a ocupat funcţia de şofer. La baza acestei răspunderi stă vinovăţia, este o răspundere integrală, deci aceasta vizează nu doar dauna efectivă, actuală ci şi cea pentru foloasele nerealizate

Din cele expuse mai sus reiese faptul că sunt întrunite toate condiţiile impuse de legiuitor pentru a fi angajată răspunderea materială a salariatului, neexistând cauze exoneratoare de răspundere în sensul prevăzut de dispoziţie legală evocată mai sus. A luat apelanta toate măsurile necesare pentru a limita daunele produse pentru nerespectarea clauzelor contractuale, a procedat la trimiterea unui alt salariat care să efectueze transportul în locul intimatului, penalităţile stabilite fiind astfel cele minime de 4.000 de euro şi nu cele maxime de 10.000 de euro.

Emiterea facturii potrivit căreia s-a stabilit o penalitate de 4.000 de euro a fost generată de nerespectarea clauzelor contractuale nu de împrejurarea că apelanta nu ar fi anunţat beneficiarul transportului ce urma a fi efectuat de imposibilitatea creată de conduita propriului salariat. Plata facturii după înregistrarea litigiului s-a datorat potrivit celor expuse celor convenite de către apelantă cu partenerul contractual, iar câtă vreme factura emisă, ordinul de plată ce confirmă plata efectivă nu au fost anulate, se impunea a fi avute în vedere, apărările intimatului în sensul că s-ar fi întocmit pro causa apar ca nefondate.

Faptul că şi beneficiarul transportului îi datora apelantei la rândul său sume de bani nu este de natură a înlătura cele expuse, părţile având în derulare raporturi comerciale convin de comun acord modul de stingere al datoriilor existente, fără ca aceste aspecte să poată fi calificate ca fiind discutabile, cum eronat a apreciat instanţa de fond.

Câtă vreme astfel cum s-a arătat mai sus, s-a convenit amânarea plăţii facturii emise de către SC ... SRL până la data de 01. 02. 2016, termenul de prescripţie de 1 an de zile prevăzut de art. 2521 alin. 2 din Noul Cod Civil nu era împlinit la data introducerii acţiunii, mai mult, acesta se referă doar la acţiunile îndreptate împotriva transportatorului. În speţă acţiunea este una în răspundere materială îndreptată împotriva fostului salariat, termenul de prescripţie este potrivit art. 268 alin. 1 litera c) din Legea nr. 53/2003-Codul Muncii -de 3 ani de zile de la data naşterii dreptului la acţiune, termen care raportat la data emiterii facturii susmenţionate -08. 11. 2014 - la data introducerii acţiunii - 04. 11. 2015, nu a fost împlinit, motive pentru care, chiar dacă instanţa de fond nu a dispus expres în acest sens, excepţia de prescripţie nu era operantă, apărările intimatului nefiind fondate, astfel că va fi respinsă nefondată .

Nedepunerea înscrisurilor de către apelantă decât pe parcursul soluţionării cauzei în fond nu este de natură a duce la concluzia că acestea s-ar fi preconstituit, neexistând potrivit celor arătate mai sus probe în acest sens şi nici motive pentru a nu fi avute în vedere la soluţionarea cauzei.

Faţă de toate considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, instanţa de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentinţa, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei şi suma de 17.744 lei cu titlul de despăgubiri, păstrând celelalte dispoziţii ca fiind legale şi temeinice, potrivit celor arătate mai sus.

Deoarece apelanta cu ocazia acordării cuvântului asupra apelului a arătat prin avocat că nu mai solicită a-i fi acordate cheltuieli de judecată, nu s-a impus acordarea acestora şi nici aplicarea art. 451 alin. 1, art. 452, art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare