Subvenţie de stat acordată în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă. Încetarea raporturilor de muncă din motive neimputabile angajatorului. Inexistenţa obligaţiei de restituire a subvenţiei.
În condiţiile în carte încetarea raporturilor de muncă ale persoanei angajate-şomer, s-a realizat iniţial în temeiul art. 55 lit.b din Codul muncii, iar, ulterior prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că temeiul în drept îl constituie art. 79 al. 1 din Codul muncii, angajatorul este exonerat de restituirea subvenţiei.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 944/01 septembrie 2009
Reclamanta SC X SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, anularea Deciziei nr.33/06.01.2009 şi a Procesului verbal de control nr. 5721/08.12.2008, exonerarea reclamantei de obligaţia restituirii sumei de 4180,76 , deoarece în temeiul Legii nr. 76/2002 a obţinut subvenţionarea unui loc de muncă în urma angajării unui şomer , în baza convenţiei încheiată cu pârâta. Dintr-o eroare materială, s-a stipulat în decizia de desfacere a contractului de muncă, că această operaţiune s-a realizat potrivit dispoziţiile art. 55 lit. b din Codul Muncii în loc de art. 79 alin.1 din acelaşi act normativ, iar prin sentinţa nr.373/25.02.2009 pronunţată de Tribunalul Alba, s-a dispus corectarea cărţii de muncă a angajatului . În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 76/2002, art. 1 din Legea nr. 554 /2004 .
Prin sentinţa nr.290/CAF/2009, Tribunalul Alba a admis acţiunea reclamantei SC X SRL, a anulat Decizia nr.33/06.01.2001 şi Procesul verbal de control nr.5721/08.12.2008 întocmite de pârâtă, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 4180,76 lei. Instanţa a reţinut că în mod greşit pârâta a aplicat sancţiunea retragerii subvenţiilor acordate în temeiul Convenţiei nr.2239/01.06.2006, conform Legii nr.76/2002, cât timp temeiul încetării contractului de muncă al şomerului de peste 45 de ani angajat în baza convenţiei, a fost modificat din acordul părţilor în demisie, conform sentinţei nr.516/2008 a Tribunalului Alba.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta AJOFM ALBA, solicitând a se dispune modificarea în sensul respingerii acţiunii şi păstrării actului de control şi de soluţionare a contestaţiei. Recurenta susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că reclamanta a respectat condiţiile din convenţie privind obligaţia de a încadra un şomer peste 45 de ani pe un loc de muncă pentru o perioadă de cel puţin 2 ani, cât timp contractul de muncă al angajatului a încetat pe acordul părţilor, conform art.55 lit.”b” Codul muncii, aceasta evidenţiind o culpă a angajatorului. Faptul că ulterior datei la care s-a efectuat controlul s-a procedat la schimbarea temeiului legal de încetare a contractului individual de muncă pe cale judecătorească, nu poate exonera reclamanta de răspunderea în executarea convenţiei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Între părţi s-a încheiat convenţia nr.2239/01.06.2006 în temeiul Legii nr.76/2002, privind încadrarea în muncă şi menţinerea în activitate pe o perioadă de 2 ani a unui şomer în vârstă de 45 de ani, reclamanta în calitate de angajator beneficiind de anumite facilităţi prevăzute de art.85 din Legea nr.76/2002, dar asumându-şi obligaţia de a menţine acest loc de muncă 2 ani.
Potrivit art.85 al.4 raportat la art.83 al.2 din lege „angajatorii care încetează raporturile de muncă anterior termenului de 2 ani sunt obligaţi să restituie, în totalitate agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare persoană, cu dobânda de referinţă a BNR, dacă încetarea acestora a avut loc în temeiul art.55 lit.b, art.56 lit.c, e şi f, art.65 din Codul muncii.
În speţă, deşi la data controlului reclamanta, ca angajator, a emis Decizia nr.516/11.04.2008 de încetare a contractului de muncă al şomerului peste 45 de ani pe care l-a angajat în temeiul convenţiei, conform art.55 lit.b Codul muncii, această decizie a fost contestată de angajat la Tribunalul Alba, care prin sentinţa nr.373/25.02.2009 pronunţată în dosar nr.7905/01.07.2008 a admis acţiunea, a anulat decizia de concediere nr.516/2008 şi a constatat încetat contractul individual de muncă la data de 11.04.2008, conform art.79 al.1 din Legea nr.253/2003 – Codul muncii.
Prin urmare, nu se mai poate reţine că încetarea contractului de muncă a fost întemeiată pe prevederile de art.55 lit.b Codul muncii, ci conform art.79 alin.1 Codul muncii, astfel că în speţă nu sunt incidente prevederile art.85 al.4 din Legea nr.76/2002 pentru a retrage reclamantei facilităţile de care a beneficiat în temeiul convenţiei.
Nefiind incidente prevederile art.3041 şi 304 pct.9 Cod procedură civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul pârâtei conform art.312 al.1 Cod procedură civilă.
2
Curtea de Apel Timișoara
Concediere colectivă. Conformitatea dispoziţiilor naţionale cu cele ale Directivei nr. 98/59/CE a Consiliului. Stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi. Luarea în considerare doar a salariaţilor concediaţi pentru motive care nu privesc pe...
Tribunalul Dolj
Restituire garantie
Curtea de Apel Alba Iulia
Raport juridic de muncă. Calificare.Competenţă materială.
Curtea de Apel Timișoara
Conflict de muncă. Compunerea completului de judecată. Sarcina dovedirii calităţii procesuale pasive
Tribunalul Bacău
Contestaţie decizie de sancţionare