Legea 241/2005

Dosar nr. 1885/216/2008 Legea nr. 241/2005

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEŞ JUDEŢUL ARGEŞ

SENTINŢA PENALĂ  NR. 88

Şedinţa publică  din 01 aprilie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: M. B.

Grefier: M. U.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş

reprezentat prin procuror: N. M.

Pe rol, soluţionarea procesului penal înregistrat la data de 29 septembrie 2008 privind pe inculpata A. F. G., trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,  art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic art. 33 lit. a Cod penal, prin rechizitoriul întocmit în dosarul de urmărire penală nr. 1816/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, parte civilă fiind S. R., prin A.N.A.F. şi parte responsabilă civilmente fiind S.C. „A. C. G. G.” S.R.L., prin lichidator C. G.

Fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 25 martie 2009, ocazie cu care susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

J U D E C Ă T O R I A

Deliberând, constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş întocmit la data de 24 septembrie 2008 în dosarul de urmărire penală nr. 1816/P/2006, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei A. F. G. pentru săvârşirea, în concurs real,  a infracţiunilor prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,  în dauna părţii civile S. R., prin A.N.A.F.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus şi scoaterea de sub urmărire penală a aceleiaşi inculpate pentru infracţiunea prev. de art. 43 din Legea nr. 82/991, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

De asemenea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi a numitului A. S. pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 43 din Legea numărul 82/1991 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în actul de sesizare  s-a reţinut că  în perioada octombrie 2004 - ianuarie 2007, A. F. G.  a avut calitatea de asociat unic şi de administrator al S.C. „A. C. G. G.”  S.R.L. din Curtea de Argeş, neavând în această perioadă salariaţi, fiind direct răspunzătoare de înregistrările ce se efectuau în actele contabile ale societăţii, având obligaţia îndeplinirii obligaţiilor fiscale prevăzute de lege.

În perioada mai – decembrie 2005 societatea  de mai sus s-a aprovizionat cu o cantitate totală de 1.936.231,54 litri de motorină, cantitate ce a fost înregistrată în documentele de aprovizionare şi  evidenţele contabile  ca intrată în patrimoniul acesteia cu documente legale de provenienţă.

La data de 30 noiembrie 2005 S.C. „A. C. G. G.”  S.R.L. deţinea pe stoc cantitatea de 92.060 litri de motorină, iar în luna decembrie 2005 nu s-a aprovizionat cu nicio cantitate de motorină, dar a comercializat o cantitate de 148.000 litri de motorină, comercializând în plus o cantitate pentru care nu avea documente legale de provenienţă şi care nu a fost înscrisă în niciun document de intrare în patrimoniul societăţii.

Prin efectuarea înregistrărilor în evidenţele contabile ale S.C„A. C. G. G.”  S.R.L. pe cheltuieli, fără bază legală a sumei de 139.489,17 lei, reprezentând c/valoarea motorinei comercializate fără acte legale de provenienţă şi care nu era înscrisă în niciun document de intrare  în patrimoniul societăţii respective şi diminuarea impozitului pe profit cu suma de 22.318,27 lei, inculpata, în calitate de asociat unic şi administrator al societăţii în cauză, s-a sustras de la plata către stat a unui impozit pe profit în sumă de 22.318,27 lei.

Cu ocazia unui control efectuat la societatea menţionată, în luna noiembrie 2006, Garda Financiară – Comisariatul Regional Argeş a constatat în contabilitatea acesteia că la data de 31 decembrie 2005 S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. ar fi trebuit să deţină în stoc mărfuri în valoare totală de 204.076,6 lei (materiale de construcţii, instalaţii termice şi sanitare şi motorină), însă acestea nu se mai regăseau în fapt, în stoc, constatându-se o lipsă de mărfuri din gestiune în valoare totală de 204.076,6 lei, valoare pentru care societatea avea obligaţia colectării de TVA în valoare totală de 38.774,55 lei, prin aplicarea cotei de impozitare (19%) asupra bazei impozabile (lipsuri în gestiune). Bunurile constatate lipsă din gestiune sunt considerate  livrări de bunuri efectuate cu plată.

Prin efectuarea acestor operaţiuni, de neevidenţiere în actele contabile a lipsei în gestiune, S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. şi-a diminuat obligaţiile fiscale, sustrăgându-se de la plata  obligaţiilor fiscale reprezentând TVA.

În luna iunie 2005 S.C. „A. C. G. G.” S.R.L. a înregistrat în evidenţa contabilă mai multe facturi emise în numele S.C. L. G. I. S.R.L. Bucureşti, conform  cărora a achiziţionat o cantitate de motorină în valoare de 287.091,18 lei, din care 45.838  lei TVA. Aceste facturi nu au fost ridicate de către reprezentanţii legali ai S.C. L. G. I. S.R.L. de la unităţile autorizate cu distribuirea documentelor cu regim special, această societate  neefectuând livrări de marfă în perioada 02-14 iunie 2005 către S.C. „A. C. G. G.”  S.R.L., astfel că aceste facturi nu îndeplinesc calitatea de document justificativ din punct de vedere financiar contabil. Cu toate acestea, A. F. G. a înregistrat aceste facturi în evidenţa contabilă a societăţii sale, iar faţă de calitatea acestor documente S.C. „A. C. G. G.”  S.R.L. nu avea voie  să deducă TVA, sustrăgându-se astfel de la plata obligaţiilor fiscale pentru suma de 45.838 lei. Prin faptele sale, inculpata A. F. G. a diminuat profitul impozabil cu suma de 241.253 lei, diminuând astfel şi impozitul pe profit, sustrăgându-se în acest mod de la plata către stat a unui impozit pe profit în sumă de 38.600 lei.

Această situaţie de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă:  sesizarea numărul 30398/AG/30 noiembrie 2006 formulată de Garda Financiară – Comisariatul Regional Argeş (f. 6-8 dosar urmărire penală), nota de constatare numărul 4090/30 noiembrie 2006 a Gărzii Financiare – Comisariatul Regional Argeş (f. 9, 78 dosar urmărire penală), adresa numărul 3191/29 ianuarie 2007 a Administraţiei Finanţelor Publice Curtea de Argeş (f.  79 dosar urmărire penală),  sesizarea numărul 142/11 septembrie 2007 a Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice Piteşti, Activitatea de Inspecţie Fiscală (f. 82-84 dosar urmărire penală), raportul de inspecţie fiscală din 28 august 2007 încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Administraţia Finanţelor Publice Piteşti (f. 85-87 dosar urmărire penală), raportul de expertiză contabilă şi suplimentul la acesta (f. 91-99 dosar urmărire penală), certificatul de înregistrare  şi actul constitutiv al S.C. „A. C. G. G.”  S.R.L. (f. 168-173 dosar urmărire penală), raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică numărul 53532/16 mai 2007 întocmit de Inspectoratul Poliţiei Judeţene Argeş – Serviciul Criminalistic (f. 183-210 dosar urmărire penală), procesul – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 213 dosar urmărire penală.), declaraţiile inculpatei şi ale martorului A. S. (f. 101-120 dosar urmărire penală).

S. R., prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă cu suma de 274.708 lei (f. 20-21), depunând la dosar ca probe nota de constatare (f. 22-34), raportul de inspecţie fiscală (f. 35-40), decizia de imputare şi fişa sintetică (f. 41-43, 44-48)  şi a solicitat instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei (f. 56), cât şi înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate de către inculpată (f. 68, 70), ca măsuri asigurătorii.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a ascultat inculpata, care nu a recunoscut săvârşirea celor două fapte (f.80), iar lichidatorul judiciar numit pentru partea responsabilă civilmente, C. G., a formulat întâmpinare şi a depus la dosar înscrisuri(f. 75-79). Inculpata a mai depus şi ea la dosar unele înscrisuri apreciate ca utile în soluţionarea cauzei, formulând şi concluzii scrise (f. 81-98).

Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În anul 2004 inculpata A. F. G. s-a  hotărât să facă afaceri împreună cu numitul A. S.

Inculpata era asociat unic şi administrator la SC „A. C. G. G.” SRL Curtea de Argeş, cu sediul la domiciliul inculpatei şi cu un punct de lucru declarat în municipiul Piteşti, str. Victoriei nr. 29, unde funcţiona şi S.C. E SRL ce avea ca asociat unic şi administrator pe A. S.

Cei doi erau asociaţi şi la S.C. S. A. SRL din Curtea de Argeş, cu sediul la domiciliul inculpatei şi cu punct de lucru în Piteşti şi la aceeaşi adresă menţionată mai sus. Administratorul acestei societăţi era A. S.

S.C. E SRL Piteşti intrase în interdicţie bancară, blocându-se  din punct de vedere financiar, astfel că acest lucru l-a determinat pe A. S. să intre în parteneriat de afaceri cu inculpata.

Cei doi parteneri au hotărât să achite  împreună o datorie de 5000 lei pe care A. S. o avea la S.C L. R. SRL – Sucursala Râmnicu-Vâlcea, rezultată din neplata unor cantităţi de carburant.  Ei au decis ca datoria să se achite din veniturile dobândite de  S.C. „A. C. G. G.”  SRL , societate pe care în fapt o coordonau amândoi.

S-a încheiat astfel contractul de vânzare-cumpărare prin utilizarea cardului corporativ L. nr. 3638/10 februarie 2005 (f. 24-27 dos.u.p.). Societatea inculpatei a primit două carduri  cu care puteau fi alimentate cu carburanţi autovehiculele proprii de la orice staţie de lubrifianţi a L. R. SRL.

Pe baza cardurilor, beneficiarul primea carburanţi, înregistrându-se fiecare operaţiune în baza de date a Lukoil – la 15 zile după aprovizionare, furnizorul emitea factură pentru cantitatea de carburanţi aprovizionaţi, iar beneficiarul trebuia să plătească în următoarele 15 zile.

Inculpata a declarat că a primit de la furnizor două astfel de carduri , din care ea a oprit unul, iar pe celălalt i l-a dat lui A. S. spre folosinţă.

În perioada februarie –aprilie 2005 cei doi au achiziţionat cantităţi modice de carburanţi, achitând la timp preţul acestora către beneficiar.

În perioada mai-decembrie 2005 SC „A. C. G. G.” SRL s-a aprovizionat cu o cantitate totală de 1.936.231,54 litri de motorină, aceasta fiind înregistrată în documentele contabile ca intrată în patrimoniul societăţii.

La data de 30 noiembrie 2005 exista pe stoc o cantitate de 92.060 litri de motorină. În luna decembrie 2005 societatea nu s-a mai aprovizionat cu motorină , dar a comercializat cantitatea de 148.000 litri, în plus faţă de stocul existent cu 55.940 litri. Pentru această diferenţă nu existau documente contabile legale de provenienţă.

Aceasta este, practic, singura neregulă săvârşită de inculpată, şi anume că nu a înregistrat în contabilitatea societăţii cantitatea de 55.940 litri de motorină, pentru care nu are documente de provenienţă.

Doar acest aspect nu conturează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, deoarece, aşa cum se va demonstra mai jos,  nu există scopul (intenţia calificată) fraudării bugetului de stat, necreându-se o pagubă acestui buget de către inculpată, deci neurmărindu-se sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate statului.

Paguba reţinută de procuror prin rechizitoriu că a fost creată bugetului de stat o reprezintă suma de 22.318,7 lei impozit pe profit. Aşa cum s-a constatat prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D. I., lucrare completată în cursul urmăririi penale (f. 98-99 dos.u.p.), societatea inculpatei a comercializat în luna decembrie 2005 cantitatea de 148.000 litri de motorină cu o valoare de 395.803,02 lei (fără TVA), la preţul de 2,68 lei/litru ( fără TVA). Preţul de achiziţie al carburantului practicat de furnizor a fost tot de 2,68 lei /litru( fără TVA), totalul său pentru cei 55.940 litri fiind de 149.919,20 lei. Efectuându-se diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea de vânzare a cantităţii de 55.940 litri pentru care nu existau documente justificative în contabilitatea firmei, rezultă că societatea a realizat un profit zero din vânzare, deci şi un impozit pe profit datorat tot de zero. Astfel, nu s-a produs o pagubă bugetului de stat, deci nu s-a urmărit prejudicierea acestuia de către inculpată.

O altă activitate infracţională a inculpatei reţinută în rechizitoriu că ar intra în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea 241/2005 şi ar contura caracterul continuat al acesteia este aceea că în luna iunie 2005 s-ar fi înregistrat în evidenţele contabile de către inculpată facturile seria BVEB 7727407/02 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei, seria BVEB 7727415/06 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei şi seria BVEB 7727422/14 iunie 2005 în valoare de 95.697,06 lei emise în numele SC L. G. I. SRL Bucureşti, deşi acele facturi nu îndeplineau calitatea de documente justificativ din punct de vedere financiar-contabil. S-au înregistrat astfel cheltuieli nelegale de 241.253 lei, diminuându-se profitul impozabil cu această sumă şi impozitul pe profit cu 38.600 lei. De asemenea, inculpata a mai înregistrat în contabilitate, în baza celor trei facturi, şi TVA deductibilă de 45.838 lei, deşi nu avea acest drept, deoarece acele facturi nu îndeplineau condiţiile legale de valabilitate.

Nici aceste fapte nu pot fi imputate inculpatei ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005. Astfel, în acelaşi raport de expertiză contabilă (f.94-95 dos.u.p.), expertul D. I. a concluzionat că TVA-ul pe care trebuia să-l datoreze societatea în baza celor trei facturi era de 45.838 lei, această sumă netrebuind să fie deductibilă. De asemenea, s-a diminuat şi impozitul pe profit cu suma de 38.600 lei. Însă în rechizitoriul întocmit de DIICOT – Serviciul Teritorial Piteşti la 14 martie 2008 în dosarul nr. 18S/P/2006 (f. 155 verso dos.u.p.), unde s-au cercetat şi aspecte referitoare la cele trei facturi, s-a reţinut că formularele  respective sunt false, fără a se depista  cine a executat scrisul din acestea. În urma cercetărilor din acel dosar, s-a stabilit că S.C. L.G.I. SRL Bucureşti nu a prestat niciodată activitate şi că acele facturi au fost achiziţionate în moduri neoficiale.

În acelaşi rechizitoriu DIICOT s-a mai reţinut ca numitul A. S. a fost cel care a dus cele trei facturi pentru a fi operate în contabilitate SC „A. C. G. G.” SRL şi nu inculpata (f. 158 dos.u.p.).

Faptul că inculpata nu avea  cunoştinţă de aceste facturi şi deci nu ştia de modul în care acestea au fost operate în contabilitate şi dacă îndeplineau condiţiile de valabilitate o demonstrează şi declaraţiile acesteia din cursul urmăririi penale (f. 64 dos.u.p.), coroborate cu nota explicativă a numitei B. F. C., care avea printre atribuţii şi completarea şi evidenţa facturilor ce trebuiau să fie operate în contabilitate (f.50 verso dos.u.p.).

De vreme ce înregistrarea celor trei facturi în contabilitatea firmei s-a făcut la cererea doar a lui A. S., care le-a şi adus, ele fiind înregistrate fără ştirea inculpatei, nu se pute reţine că aceasta a avut intenţia de a produce evaziune fiscală, prin urmărirea creării unui prejudiciu în bugetul de stat, respectiv prin diminuarea profitului şi neplata impozitului pe profit în sumă de 38.600 lei şi prin neplata TVA de 45.838 lei.

În legătură cu fapta prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea 241/2005, reţinută în sarcina aceleiaşi inculpate prin rechizitoriu, nici aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale respectivei infracţiuni, lipsind scopul de a se prejudicia bugetul statului, de altfel prejudiciul de 38.774,55 lei menţionat în actul de trimitere în judecată neexistând în realitate.

Inexistenţa prejudiciului şi implicit lipsa intenţiei inculpatei de a cauza o pagubă bugetului de stat rezultă din aceleaşi raport de expertiză contabilă completat, întocmit de expertul D. I., unde s-a constatat că societatea administrată de inculpată nu datora TVA aferentă lipsei în gestiune, în condiţiile în care nu s-a efectuat o inventariere faptică în gestiunea societăţii cu privire la carburanţi, aşa cum prevăd dispoziţiile Ordinului ministrului finanţelor  nr. 1753/2004. Prin urmare, dacă nu se datorează TVA, nu are cum să se reţină o datorie cu privire la această taxă în sarcina inculpatei.

În rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş nu s-au indicat în niciun mod mijloacele de probă din care rezultă în concret săvârşirea infracţiunilor de către inculpată şi nu s-a arătat de unde rezultă mai ales scopul (intenţia) acesteia de a produce evaziune fiscală. Rechizitoriul face doar o simplă descriere a situaţiei de fapt, fără a indica textele de lege încălcate de inculpată, care ar fi conturat conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa. Mai mult decât atât, procurorul nu combate în niciun fel, cu argumente juridice,  concluziile la care s-a ajuns prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul D. I., mulţumindu-se să ia de bune numai nota de constatare şi raportul de inspecţie fiscală întocmite de reprezentanţii Statului Român. Aceste acte ale reprezentanţilor statului nu constituie o probă absolută, care are o valoare probantă dinainte stabilită, ci ele trebuie să fie analizate şi prin prisma tuturor celorlalte probe administrate în cauză, organul judiciar urmând să îşi formeze convingerea şi să motiveze soluţia sa numai coroborând toate probele pe care le-a strâns la dosar.

În lipsa acelui raport de inspecţie fiscală şi  a notei de constatare , nu există alte probe concludente care să stabilească vinovăţia inculpatei şi să contureze conţinutul  constitutiv al infracţiunilor de evaziune fiscală reţinute în sarcina sa, cele reţinute de reprezentanţii statului român fiind răsturnate în cea mai mare măsură de către raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale.

În altă ordine de idei, procurorul nu a analizat şi nu a reuşit să combată nici aspectele cu privire la aceleaşi fapte reţinute  prin rechizitoriul DIICOT – Serviciul Teritorial Argeş întocmit la data de 14 martie 2008 (f. 140-163 dos.u.p.), unde s-a stabilit că în speţă inculpata nu a avut intenţia  de a comite evaziune  fiscală, ci doar de a înşela, în coautorat cu alţi făptuitori, SC L. R. SRL. Prin rechizitoriul DIICOT s-a dispus chiar neînceperea urmăririi penale împotriva inculpatei pentru faptele prev. de art. 9 alin. 1 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (f. 162 dos.u.p.), deci ea nu putea fi din nou cercetată pentru aceleaşi fapte potrivit principiului ,, ne bis in idem”.

Chiar dacă nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească  de achitare cu privire la acelaşi fapte de evaziune fiscală care au făcut obiectul  rechizitoriului DIICOT referitor la inculpată, împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată din acel rechizitoriu reprezentanţii Statului Român puteau formula plângere în baza art. 278 ind. 1 C.p.p. la instanţa competentă. Dacă nu au formulat o astfel de plângere, soluţia procurorului a rămas definitivă, iar în prezenta cauză nu avem de-a face cu elemente noi  sau împrejurări noi care să infirme soluţia procurorului din cadrul DIICOT.

În raport de toate cele ce preced, se apreciază că nu există probe certe care să ateste vinovăţia  inculpatei în săvârşirea celor două infracţiuni de evaziune fiscală, mai precis nu rezultă intenţia sa de a produce pagube bugetului public  general consolidat al statului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.p.p. rap. la art. 10 lit. d) C.p.p., se va dispune deci achitarea inculpatei pentru cele  două infracţiuni  în forma continuată, pentru care a fost trimisă în judecată.

Pe latura civilă, acţiunea civilă formulată de Statul Român în legătură cu luarea măsurilor asigurătorii (poprire şi sechestru) asupra bunurilor inculpatei şi cu obligarea acesteia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile solicitate este nefondată.

S-au solicitat despăgubiri civile în sumă totală de 274.708 lei, la care să se adauge şi dobânzile şi penalităţile aferente, până la plata integrală a debitului restant. Din aceste despăgubiri 166.223 lei reprezintă TVA (debit, dobânzi, penalităţi), 104.985 lei reprezintă impozit pe profit ( debit, dobânzi şi penalităţi) şi 3500 lei reprezintă amenzi (f.20-21).

Aşa cum s-a arătat mai sus şi cum rezultă fără dubii din raportul de expertiză contabilă aflat la dosarul de urmărire penală, societatea administrată  de inculpată are un profit zero pentru perioada care face obiectul dosarului penal şi nu datorează TVA pentru acea presupusă lipsă în gestiune (f. 98-99 dos.u.p.).

Referitor la TVA-ul şi impozitul pe profit datorat pentru înregistrarea celor trei facturi necorespunzătoare în contabilitatea SC „A. C. G. G.”  SRL, această manevră dolosivă a fost opera exclusivă a lui A. S., fără ştirea inculpatei, care nu a avut cunoştinţă despre cele trei facturi şi nu s-a stabilit prin probe certe că ea le-ar fi semnat şi operat în mod fals în evidenţele societăţii. Deci numitei A. F. G. nu i se poate impune să plătească o sumă de bani ce ar reprezenta o datorie care a fost generată prin fapta  imputabilă unei alte persoane.

Amenda de 3500 lei solicitată prin acţiunea civilă nu are nicio legătură directă cu faptele penale deduse acestei judecăţi, suma respectivă neprovenind din săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală.

De altfel, în acţiunea civilă nici nu s-a motivat câtuşi de puţin ce ar reprezenta acea amendă şi cum a fost ea aplicată în concret.

Inculpata nefăcându-se vinovată de paguba pretinsă de Statul Român ca urmare a săvârşirii celor două infracţiuni de evaziune fiscală, nu se poate dispune nici obligarea părţii responsabile civilmente  la repararea acelei pagube, societatea comercială răspunzând, potrivit legii procesuale penale, numai în solidar,  alături de inculpată.

Mai mult decât atât, o problemă importantă care s-ar fi pus în rezolvarea acestei acţiuni civile, dacă ea era întemeiată, ar fi fost şi aceea de a şti dacă partea responsabilă civilmente trebuie să răspundă în solidar cu un inculpat, în toate cazurile, pentru recuperarea pagubei cauzate prin săvârşirea unor infracţiuni. Este vorba de o răspundere indivizibilă între debitori sau, în cazurile prevăzute de Legea nr. 85/2006, numai inculpatul trebuie obligat la plata sumelor datorate?

Instanţa apreciază că, prin derogarea de la dreptul comun, în speţă partea responsabilă civilmente nici nu poate fi obligată în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile, deoarece SC „A. C. G. G.”  SRL se află în producerea falimentului reglementată de Legea nr. 85/2006.

Prin sentinţa comercială nr. 890/F/26 septembrie 2007 a Tribunalului Comercial Argeş (f. 78), s-a dispus deschiderea procedurii insolenţei împotriva debitorului SC „A. C. G. G.” SRL, iar conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Statul Român a fost înscris la masa credală a acestui debitor, în procedura falimentului, cu suma totală de 272.459 lei ( f.79), creanţă care a rămas  una certă şi definitivă şi care cuprinde suma solicitată şi în prezenta cauză prin acţiunea civilă.

Deci pentru partea responsabilă civilmente există deja un titlu din care rezultă obligaţia de plată a creanţei către  Statul Român, creanţă care nu mai poate fi cerută şi în procesul penal de faţă, pentru că s-ar obţine un titlu executoriu pentru accesaşi creanţă bugetară, SC „A. C. G. G.”  SRL fiind astfel obligată de două ori la plata aceleiaşi datorii.

Faţă de aceste aspecte şi faţă de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, partea responsabilă civilmente nu ar putea fi obligată în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile ce reprezintă datorii la bugetul general consolidat al statului.

În acest context, acţiunea civilă a Statului Român privind obligaţia la despăgubiri va fi respinsă ca nefondată, în baza art. 14 şi 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 C.civ.

De asemenea, în baza art. 163 C.p.p. rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, va fi respinsă şi cererea de instituire a măsurilor asigurătorii (poprire şi sechestru) asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la concurenţa valorii pagubei de 274.708 lei .

Aceasta deoarece, cum s-a expus pe larg mai sus, inculpata nu se face vinovată de săvârşirea celor două infracţiuni de evaziune fiscală reţinute în  sarcina sa prin rechizitoriul procurorului, iar art. 11 din Legea nr. 241/2005 instituie obligativitatea acestor măsuri numai dacă s-ar fi săvârşit aceste infracţiuni, respectiv dacă ar fi fost întrunite toate elementele lor constitutive şi s-ar fi dispus condamnarea inculpatei.

Oricum, inculpata nici nu avea bunuri impozabile mobile sau imobile (f.81) şi nu s-a făcut nicio dovadă că ar deţine anumite sume de bani care pot fi poprite.

În baza art. 192  alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat cu acest proces vor rămâne în sarcina statului, având în vedere soluţia de achitare a inculpatei şi că ele nu pot fi imputabile părţii civile Statul Român.

Inculpata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpata A. F. G., pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea numărul 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, achită pe inculpata A. F. G.,  pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea numărul 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 14 şi 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 – 999 Cod civil şi 1003 Cod civil precum şi art. 11 din Legea numărul 241/2005, respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă S. R. prin A.N.A.F., împotriva inculpatei A. F. G. şi a părţii responsabile civilmente S.C. „A. C. G. G.” S.R.L., prin lichidator judiciar C. G., atât în ceea ce priveşte instituirea  măsurilor asigurătorii, cât şi obligarea la plata despăgubirilor civile solicitate.

În baza art. 192 alin. 3  Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând 25% din onorariul apărătorului din oficiu B. C. se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Cu apel în termen de 10 zile de la pronunţare pentru părţile prezente şi de la  comunicare pentru cele lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01 aprilie 2009

PREŞEDINTE,  GREFIER,

 M.B

Domenii speta

Spete similare