Refuzul senatului universitar de aprobare a susţinerii de către personalul titular a activităţilor de predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare. Arbitrariul şi abuzul de putere

Refuzul senatului universitar de aprobare a susţinerii de către personalul titular a activităţilor de predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare. Arbitrariul şi abuzul de putere

Legea nr. 1/2011 – Legea educaţiei naţionale: art.288

Refuzul angajatorului de aprobare a desfăşurării unei activităţi la o altă unitate conferă angajatului dreptul la o procedură de examinare, la cererea acestuia, prin care să solicite instanței competente să se pronunțe pe motive cum ar fi arbitrarul, abuzul de putere sau viciile de procedură. Nu se încadrează în noţiunea de abuz de putere aprecierea justificată prin raportare la conduita angajatului său, care invocă afectarea actului didactic în caz de adăugare a unor atribuţii ce nu implicau modificarea programului de lucru, situaţie în care în mod firesc şi obiectiv acesta nu ar fi putut desfăşura activităţi de muncă suplimentară la o altă unitate de învăţământ, decât dacă s-ar accepta că apărarea făcută de reclamantă era una neconformă cu realitatea, fiind în fapt o lipsă de implicare în proiectele universităţii.

Astfel art. 288 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 face referire doar la emiterea acordului scris, fără a impune în această analiză vreun criteriu restrictiv precum acela de a nu se depăşi în total 3 norme în sistemul universitar. 

 (Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 25 din 21 ianuarie 2020,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin Sentinţa civilă nr. 1318/2019, pronunţată de Tribunalul Caraş - Severin în dosar nr. […]/115/2018**, a fost respinsă  acţiunea civilă formulată de către reclamanta A..., în contradictoriu cu intimata Universitatea „[…]”, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta A... îşi desfăşoară activitatea în cadrul intimatei Universitatea „[…]” […], în calitate de profesor universitar titular şi fiind nemulţumită că prin Adresa nr. 203/28.09.2018 (dosar fila 15), Senatul Universităţii „[...]" [...] nu i-a aprobat să desfăşoare activităţi didactice în regim de plata cu ora în semestrul I din anul universitar 2018 – 2019 la Universitatea „[…]” Timişoara, Facultatea de […], ciclul de studii de master, disciplina „Mentenanţă şi calitatea sistemelor logistice”, solicită instanţei să dispună: 1. anularea refuzului nr. 203/28.09.2018, emis de Senatul Universităţii „[...]” [...]; 2. obligarea intimatei la emiterea unei hotărâri prin care să i se aprobe susţinerea în anul universitar 2018-2019, semestrul I, în regim de plata cu ora, a unui număr de 8 ore convenţionale de activităţi didactice la Universitatea […] Timişoara; 3. obligarea intimatei la plata daunelor materiale în sumă de 7.602 lei, aferentă orelor convenţionale de activităţi didactice pe care nu a putut să le mai desfăşoare la Universitatea „[…]” Timişoara în semestrul I al anului universitar 2018 - 2019; 4. obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 2000 lei precum şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Reţinând dispoziţiile  art. 283 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, „(3) Susţinerea de către personalul titular de activităţi de predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar”, iar potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1), lit. a) din Codul muncii, „angajatorul are, în principal, următoarele drepturi: a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii” s-a arătat că instanţa de judecată nu se poate implica în a aprecia oportunitatea unei astfel de măsuri, respectiv refuzul ca un cadru didactic titular să desfăşoare activităţi didactice în regim de plata cu ora la o altă instituţie universitară, în speţă, la Universitatea „[…]” Timişoara - Facultatea de […], fiind atributul exclusiv al angajatorului.

Este dovedită susţinerea reclamantei în sensul, că exista acceptul Universităţii „[…]” din Timişoara de a desfăşura activitate didactică în regim de plata cu ora în cadrul acestei instituţii universitare, prin încheierea contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 11896/25.09.2018 (dosar filele 22-24), însă potrivit dispoziţiilor mai sus amintite, reclamanta avea obligaţia de a obţine acordul intimatei Universitatea „[…]” din […] (doar cu acordul scris al senatului universitar), în calitate de angajator, fiind singurul să stabilească „organizarea şi funcţionarea unităţii”.

Susţinerea reclamantei în sensul că Adresa nr. 203/28.09.2018, emisă de Senatul Universităţii „[...]” din [...], nu cuprinde nici un fel de menţiuni din care să rezulte care sunt motivele care au stat la baza acestui refuz de a nu i se acorda permisiunea să desfăşoare activităţi didactice la Universitatea „[…]” din Timişoara, nu a fost reţinută, în condiţiile în care în chiar preambul adresei de refuz sunt prevăzute actele prealabile din cuprinsul cărora rezultă motivele pentru care Senatul Universităţii „[…]” din […]  a refuzat aprobarea solicitării reclamantei.  Astfel, se constată că Senatul a avut în vedere răspunsul reclamantei materializat prin Adresa nr. 1847/12.09.2018 (dosar fila 21), la solicitarea conducerii intimatei de participare a reclamantei la proiectul intitulat „Implementarea strategiei de predare-învăţare-evaluare - RESPECT”. Reclamanta a arătat prin adresa în discuţie că nu doreşte să participe la implementarea proiectului, deoarece „norma didactică şi fişa postului au fost şi sunt mai mult decât acoperitoare pentru numărul de ore de predare/cercetare” şi având în vedere aceste aspecte, precum şi considerentele mai sus reţinute, instanţa va respinge petitul 1 privind anularea refuzului nr. 203/28.09.2018, emis de Senatul Universităţii „[...]” [...].

Faţă de petitele 2 - 3, respectiv „2. obligarea intimatei la emiterea unei hotărâri prin care să i se aprobe susţinerea în anul universitar 2018-2019, semestrul I, în regim de plata cu ora, a unui număr de 8 ore convenţionale de activităţi didactice la Universitatea […] Timişoara şi 3. obligarea intimatei la plata daunelor materiale în sumă de 7.602 lei, aferentă orelor convenţionale de activităţi didactice pe care nu putut să le mai desfăşoare la Universitatea „[…]” Timişoara în semestrul I al anului universitar 2018 - 2019”, instanţa va respinge aceste petite având în vedere că sunt accesorii petitului 1 din cerere ce a fost respins şi potrivit principiului de drept „accesorium sequitur principale” (accesoriu urmează principalul), instanţa va respinge şi aceste petite.

De asemenea, instanţa a respins, ca neîntemeiat, petitul 4 privind „obligarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 2000 lei”, având în vedere soluţia de respingere pronunţată în cazul petitelor 1 - 3.

Împotriva sentinţei civile a declarat apel reclamanta A..., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată  în fond şi apel.

În motivare se arată că instanţa nu a procedat la analizarea înscrisurilor depuse de către reclamantă, reţinând direct faptul că nu este în atributul acesteia să aprecieze oportunitatea unui astfel de refuz din partea intimatei pârâte. Însă, chiar dacă angajatorul are dreptul să „organizeze unitatea”, acesta nu poate să o facă în mod discreţionar si cu încălcarea dispoziţiilor legale.

În momentul în care angajatorul, de rea-credinţă fiind, săvârşeşte un abuz împotriva salariatului, discriminându-l, instanţa poate interveni pentru a constata dacă într-adevăr măsura dispusă de către angajator este una legală sau nelegală, în caz contrar, s-ar ajunge în situaţia în care angajatorii ar fi liberi la orice abuz faţă de angajaţii săi, iar instanţa să nu poată interveni, ceea ce este total absurd.

1. În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat de către reclamantă, respectiv totala nemotivare a Refuzului nr. 203/28.09.2018, s-a reiterat susţinerea din cadrul cererii de chemare în judecată conform căreia trimiterea la anumite adrese în preambulul unui act nu poate constitui o motivare din punct de vedere juridic. Motivarea unui act juridic constituie o garanţie împotriva arbitrariului şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se refuză exercitarea unui drept.

Intimata pârâtă nu se putea limita la a indica documentele ce au fost avute în vedere la luare deciziei, ci trebuia să indice şi elementele de fapt şi de drept care să permită, pe de-o parte, destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile acestei hotărâri, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate de către instanţă ori alte organ administrativ-jurisdicţional.

2. In alta ordine de idei, prima instanţa nu a analizat absolut deloc dispoziţiile legale indicate de către reclamantă ca fiind încălcate de către intimata pârâtă, în speţă, cele privind discriminarea, cele din Legea educaţiei naţionale şi din normele ARACIS.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei Hotărârile Senatului cu privire la toţi colegii care în ultimii 2 ani au depus cerere pentru efectuarea de ore în regim de plata cu ora la alte Universităţi din ţară. Tuturor li s-a admis cererea, în cel mai scurt timp, fără a li se mai cere să depună alte documente sau să ofere explicaţii suplimentare.

Totodată, reclamanta menţionează faptul că este singurul cadru didactic titular din istoria Universităţii „[...]” din [...] căreia nu i s-a acordat avizul favorabil al Senatului de a desfăşura activităţi didactice în regim de plata cu ora la o altă universitate de prestigiu din ţară.

Chiar dacă dispoziţiile art. 288 din Legea educaţiei naţionale prevăd în cuprinsul alin. (3) faptul că „susţinerea de către personalul titular de activităţi de predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar”, acest acord ar trebui să aibă anumite criterii în baza cărora este emis, astfel încât să nu se ajungă la situaţii evident discriminatorii.

Conform normelor ARACIS aflate la dosarul cauzei - cap. II. 1. pct. 6 din Standardele specifice de evaluare academică în domeniul fundamental Ştiinţe inginereşti, singurul criteriu obiectiv care ar trebui verificat de către senatul universităţii este acela de a nu se depăşi în total 3 nome în sistemul universitar. Este normal ca această evidenţă să se efectueze de către universitatea la care cadrul didactic este titular, întrucât aceasta deţine cel mai bine controlul asupra acestor informaţii.

Acesta a fost unicul motiv pentru care legiuitorul a prevăzut ca senatul universităţii la care cadrul didactic este titular să îşi dea acordul pentru ca respectivul profesor să poată desfăşura activităţi didactice în regim de plata cu ora la alte universităţi: „în vederea asigurării calităţii prestaţiei didactice şi de cercetare ştiinţifică, se recomandă ca numărul de norme didactice acoperite de un cadru didactic, din toate statele de funcţiuni, să fie maxim 3 pentru un cadru didactic cu norma de bază, de maxim 1,5 pentru cadru didactic asociat, şi fără a depăşi, pentru ambele categorii de cadre didactice, în total 3 norme în sistemul universitar”.

Aşadar, avizul Senatului Universităţii „[…]” din […] nu poate fi condiţionat de criterii precum participare Ia acţiuni, proiecte, activităţi care exced norma didactică, ci numai pe criterii obiective precum nedepășirea a 3 norme în sistemul universitar.

Astfel, toate cadrele didactice care au solicitat avizul favorabil al Senatului Universităţii „[…]” din […] de a desfăşura activităţi didactice în regim de plata cu ora la alte universităţi, l-au primit imediat, în baza unei simple solicitări depuse la secretariatul Senatului, fără să li se mai ceară vreo lămurire ulterioară (a se vedea Hotărârile de Senat nr. 22/27.02.2017, nr. 191/25.09.2018, nr. 175/03.10.2017, nr. 176/03.10.20.17, nr. 178/03.10.2017 aflate la dosarul cauzei).

Totodată, se susţine faptul că, în cei peste 26 de ani de activitate la Universitatea „[...]” din [...], în calitate de cadru didactic titular, a parcurs toate treptele didactice de la preparator la profesor universitar, a deţinut şi funcţii de conducere şi nu a fost sancţionată niciodată, având un comportament exemplar.

În vederea obţinerii avizului de a preda în regim de plata cu ora, reclamanta a procedat în mod identic cu toţi colegii săi, care de-a lungul timpului au solicitat Senatului Universităţii „[…]” din […] un astfel de aviz. Deşi acestora li s-a acordat avizul imediat, reclamantei, de-a lungul a mai multor săptămâni, cu rea-credinţă i s-a acordat un răspuns în sensul unui refuz, care mai presus de toate, nici măcar nu era motivat.

Prima instanţă a reţinut argumentul intimatei pârâte conform căruia reclamanta ar fi responsabilă de acest refuz, întrucât a depus Adresa nr. 1847/12.09.2018, în care a explicat conducerii faptul că nu pot participa la proiectul intitulat „Implementarea strategiei de

predare – învăţare – evaluare - RESPECT întrucât „norma didactică şi fişa postului au fost şi sunt mai mult decât acoperitoare pentru numărul de ore de predare/ cercetare”.

Proiectul RESPECT a fost prezentat atât reclamantei, cât şi colegilor săi ca fiind un proiect opţional, la care se puteau exprima acordul de a participa prin completarea unei declaraţii aflată la dosarul cauzei. Modelul de declaraţie cuprindea următoarea sintagmă: „sunt/nu sunt de acord să fac parte din echipa proiectului Respect”.

Abia ulterior, în 16.10.2018 a fost introdus Proiectul RESPECT în fişa postului. Or, reclamanta a depus cererea prin care a solicitat efectuarea de ore in regim de plata cu ora în 17.09.2018, neputându-i-se imputa faptul că a refuzat anterior prin Adresa nr. 1847/12.09.2018 să participe la un proiect opţional.

Este evident faptul că apelanta intimata a folosit această adresă împotriva reclamantei doar pentru a se răzbuna şi nu fiindcă ar reprezenta cu adevărat un criteriu în acordarea avizului.

Pe cale de consecinţă, nu exista obligativitatea participării la proiectul RESPECT, nici la momentul depunerii adresei nr. 1847/12.09.2018 de către reclamantă, nici în momentul în care a solicitat avizul de a desfăşura activităţi în regim de plata cu ora la Universitatea „[…]” Timişoara pentru un singur semestru şi nici în momentul comunicării Refuzului nr. 203/28.09.2018.

Prin Adresa nr. 1847/12.09.2018, reclamanta s-a referit strict la norma didactică din cadrul Universităţii „[...]”, pe care a considerat-o mai mult decât acoperitoare faţă de faptul că reclamanta efectua deja 15,5 ore convenţionale, în condiţiile în care 16 ore este maximul permis pentru o normă de bază, iar un astfel de proiect nu făcea parte nici din categoria activităţilor didactice, nici din cele de cercetare.

Niciun moment nu s-a referit la imposibilitatea reclamantei de a executa alte norme în sistemul universitar, în timpul liber al subsemnatei, în calitate de cadru didactic asociat, neexistând nicio interferenţă cu norma de bază.

Intimata pârâtă a încercat să inducă în eroare prima instanţă (şi văzând soluţia a şi reuşit) prin insistarea asupra faptului că activităţile din cadrul proiectului RESPECT ar reprezenta activităţi didactice, şi pe cale de consecinţă acestea ar trebui incluse în Fişa postului pe anul 2018.

Totodată, se solicită să se aibă în vedere, însă, cronologia evenimentelor, care este deosebit de importantă, întrucât la momentul la care reclamanta şi-a exprimat dezacordul de a participa în proiectul RESPECT, acesta nu fusese inclus în Fişa postului subsemnatei, fiind doar la stadiul de proiect opţional, pe bază de completare a unei declaraţii de participare.

În concluzie, reclamanta consideră, aşadar, că refuzul Senatului Universităţii „[…]” din […] de a-i aproba cererea de a efectua ore în regim de plata cu ora la o universitate prestigioasă din România este unul discriminatoriu şi nelegal, prin raportare, pe de-o parte, la faptul că tuturor colegilor săi care au solicitat în trecut acest lucru li s-a admis cererea, iar reclamantei, deşi îndeplinea condiţia obiectivă a cumulării a mai puţin de 3 norme didactice, nu, iar pe de altă parte, prin raportare la faptul că acest refuz nu a fost motivat nici în fapt, nici în drept.

În cauză, s-a depus întâmpinare de către pârâta intimată Universitatea „[...]", solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat, şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală, prin aplicarea dispoziţiilor art. 480 alin. (l) din Codul de procedură civilă.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond, atunci când a pronunţat hotărârea atacată, a făcut o interpretare temeinică a tuturor probelor administrate în cauză şi a aplicat corect, dispoziţiile legale speciale incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 288 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, coroborate cu dispoziţiile art. 40 alin. (l) lit. a) din Codul muncii.

În mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut în sentinţa pronunţată, dispoziţiile legale speciale aplicabile în speţă, respectiv dispoziţiile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, anterior menţionate, apreciind în mod corect că, în speţă sunt incidente şi dispoziţiile art. 40 alin. (l) lit. a) din Codul muncii, conform cărora angajatorul are dreptul să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii şi având în vedere aceste prevederi legale, nu s-a putut implica în a aprecia oportunitatea unei astfel de măsuri, respectiv refuzul universităţii, ca un cadru didactic titular să desfăşoare activităţi didactice în regim de plata cu ora la o altă instituţie de învăţământ superior, în speţă la Universitatea […] Timişoara, acesta fiind atributul exclusiv al angajatorului unde cadrul didactic are calitatea de titular.

Pe fondul cauzei pârâta intimată consideră că se impune să prezinte instanţei de control judiciar, toate aspectele de fond ale cauzei, atât în fapt cât şi în drept, aşa cum au fost prezentate acestea şi în faţa instanţei de fond, răspunzând totodată criticilor aduse hotărârii atacate prin cererea de apel.

Analizând apelul reclamantei, prin prisma motivelor invocate, a actelor de procedură efectuate în faţa primei instanţe de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Starea de fapt este clară, fiind în mod concis reţinută de către prima instanţă, respectiv reclamanta în calitate de cadru didactic la Universitatea [...] din [...], la facultatea de Inginerie şi Management, a solicitat Senatului Universităţii [...] să i se aprobe desfăşurarea unor activităţi didactice în regim de plată cu ora în semestrul I din anul universitar 2018-2019 la Universitatea Politehnică Timişoara, Facultatea de Management în Producţie şi Transporturi, Departamentul de Management, cicluri de studii de master. Pârâta, uzând de dreptul său reglementat de art. 288 din Legea nr. 1/2011, a emis Adresa nr. 203/28.09.2018 prin care comunica angajatului refuzul său de a-i aproba desfăşurarea unor astfel de activităţi didactice în alte instituţii de învăţământ superior.

Critica reclamantei legat de refuzul Senatului Universităţii „[...]" din [...] de a emite un acord privitor la desfăşurarea activităţilor didactice în calitate de cadru didactic asociat la Universitatea Politehnică Timişoara, constă în principal în nemotivarea actului juridic, susţinând că această omisiune atrage nulitatea actului administrativ care nu cuprinde elemente de fapt sau de drept care să permită destinatarilor să cunoască temeiurile şi să facă posibilă exercitarea unui control de legalitate de către instanţă.  În subsidiar, reclamanta a solicitat instanţei să constate abuzul angajatorului, care cu încălcarea dispoziţiilor legale şi procedând într-un mod cu totul arbitrar a discriminat salariatul, cauzându-i un prejudiciu material constând în drepturi  salariale totale de 7602 lei, precum unul de imagine evaluat la suma de 2000 lei.

Tribunalul a validat punctul de vedere al pârâtei motivat în esenţă prin imposibilitatea unei instanţe de a aprecia asupra oportunităţii unei astfel de măsuri ce dau în competenţa exclusivă angajatorului organizarea propriei activităţi.

Apelanta reclamantă consideră că instanţa nici nu a procedat la vreo analiză probatoriului administrat, deşi acest drept al angajatorului de a-şi organiza unitatea nu poate fi exercitat discreţionar.

Curtea, contrar susţinerilor primei instanţe, consideră că refuzul angajatorului de aprobare a desfăşurării unei activităţi la o altă unitate conferă angajatului dreptul la o procedură de examinare, la cererea acestuia, prin care să solicite instanței competente să se pronunțe pe motive cum ar fi arbitrarul, abuzul de putere sau viciile de procedură. Aşa fiind, revine sarcina instanţei de apel, ca a doua instanţă de fond, de a analiza toate susţinerile reclamantei.

Este de esenţa dreptului administrativ cerinţa motivării actului administrativ pentru că acesta reprezintă o punere în executarea legii, însă în cauza dedusă judecăţii actul suspus analizei instanţei este un act juridic specific dreptului muncii ce cade sub incidenţa prevederilor Codului muncii şi a Legii Dialogului social, aspect stabilit de altfel cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 38/CC/26.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosar nr. […]/115/2018** cu ocazia soluţionării conflictului de competenţă ivit între secţiile de contencios administrativ şi litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fiind clarificată natura juridică a actului suspus analizei instanţei de judecată, respectiv act emis de angajator în derularea raporturilor de muncă, se constată că referirea la jurisprudența Curții Europene de Justiție privitoare la obligativitatea motivării actelor administrative emise de autorităţi în regim de putere publică nu poate fi reținută. Oricum, instanţa de apel constată că actul juridic contestat prevede în preambul temeiurile care au stat la baza emiterii sale, respectiv răspunsul reclamantei cu privire la solicitarea de a participa la Implementarea proiectului „Implementarea strategiei de predare – învăţare-evaluare RESPECT”.  De altfel, această motivare a fost perfect înţeleasă de reclamantă, de vreme ce prin cererea introductivă de instanţă relatează faptul că un astfel de răspuns dovedeşte o conduită abuzivă şi discreţionară prin raportare la legislaţia aplicabilă în cauză şi la conduita în raport de ceilalţi angajaţi.

Nefiind prevăzută o anumită condiție de formă sub sancțiunea nulității, nulitatea nu poate opera, însă legalitatea adresei nr. 203/28.09.2018 urmează a fi analizată prin prisma susţinerilor părţilor şi temeiurilor și motivelor care rezultă din preambulul acesteia.

Pentru că întreaga motivare a părţilor este legată de proiectul „Implementarea strategiei de predare –învăţare-evaluare RESPECT”, Curtea va reda în concret situaţia factuală.

Astfel, acest proiect intitulat „Implementarea strategiei de predare - învăţare - evaluare „RESPECT" finanţat de către Ministerul Educaţiei Naţionale din Fondul pentru Situaţii Speciale a fost aprobat de către minister, în baza prevederilor Ordinului MEN nr. 3514/2018 şi a avut ca scop final atingerea mai multor indicatori prevăzuţi în H.G. nr.  915/2017 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 1.418/2006 pentru aprobarea Metodologiei de evaluare externă, a standardelor, a standardelor de referinţă şi a listei indicatorilor de performanţă a Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în învăţământul Superior, cel mai important fiind indicatorului denumit „Centrarea pe student a metodelor de învăţare”.

Activităţile din acest proiect denumit „RESPECT" s-au desfăşurat în timpul programului zilnic de lucru de 8 ore şi nu presupuneau efectuarea de ore suplimentare de cadrele didactice din cadrul universităţii.

Apelanta reclamantă prin Adresa nr. 1847/12.09.2018, a arătat că nu doreşte să participe la implementarea proiectului deoarece norma didactică [ore convenţionale/săptămână aşa cum prevede art. 287, alineatele (2) – (22)] pe care o desfăşoară este mai mult decât acoperitoare pentru numărul de ore de predare/cercetare iar implicarea într-un asemenea proiect ar face ca norma zilnică/lunară să fie depăşită cu cel puţin 20%, fapt ce ar fi nelegal şi periculos în ceea-ce priveşte riscurile de îndeplinire defectuoasă sau incompletă a activităţii didactice şi de cercetare asumată în virtutea funcţiei de profesor universitar.

Având în vedere aceste susţineri ale apelantei Senatul Universităţii […] din […], având de analizat solicitarea privind emiterea acordului ca aceasta să desfăşoare activităţi didactice în calitate de cadru didactic asociat la Universitatea Politehnică Timişoara în anul universitar 2018-2019, a avut în vedere tocmai aspectele anterior prezentate şi invocate de reclamantă în adresa în cauză.

Pe de altă parte reclamanta a susţinut că intimata a folosit această adresă pentru a se răzbuna şi nu fiindcă ar reprezenta cu adevărat un criteriu în acordarea avizului. Reclamanta a mai arătat că în adresa menţionată de pârâtă s-a referit strict la norma didactică din cadrul angajatorului, iar proiectul nu făcea parte din activităţile didactice sau de cercetare, la momentul refuzului fiind doar în stadiul de proiect opţional.

În fine, Curtea mai reţine că aspectele privitoare la proiectul RESPECT au fost analizate prin sentința civilă nr. 185 pronunțată la data de 12.02.2019 de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. […]/115/2018, menţinută prin Decizia nr. 659/2019, ocazie cu care instanţele au stabilit printre altele că proiectul în discuţie urmărea îmbunătăţirea tuturor activităţilor enumerate, iar formarea continuă şi îmbunătăţirea competenţelor didactice, este o obligaţie generală a oricărui cadru didactic, însă fără ca prin modul de implementare a acestui proiect, respectiv prin emiterea fişei postului, act purtător al autorităţii angajatorului, ca organizator al activităţii salariaţilor, să fi fost modificate elemente esenţiale ale raportului de muncă, respectiv felul muncii şi modalitatea de împărţire a timpului de lucru.

Curtea, contrar susţinerilor apelantei, reţine că exprimarea sa a fost una clară şi fără dubiu atunci când a făcut referire la riscul de îndeplinire defectuoasă sau incompletă a activităţii didactice şi de cercetare pentru aceeaşi perioadă pentru care solicitase angajarea şi la o altă unitate. Or, în aceste condiţii în mod firesc şi legitim angajatorul, singurul responsabil de funcţionarea în parametrii optimi a unităţii sale [art. 40 lit. a) din Codul muncii],  a refuzat angajatului său posibilitatea de a desfăşura activităţi suplimentare la o altă unitate. Curtea constată că nu se încadrează în noţiunea de abuz de putere aprecierea făcută de pârâtă, ea fiind justificată prin raportare la conduita angajatului său care invocă afectarea actului didactic în caz de adăugare a unor atribuţii ce nu implicau modificarea programului de lucru, situaţie în care în mod firesc şi obiectiv acesta nu ar fi putut desfăşura activităţi de muncă suplimentară, decât dacă s-ar accepta că apărarea făcută de reclamantă era una neconformă cu realitatea, fiind în fapt o lipsă de implicare în proiectele universităţii. Nu poate fi primită nici alegaţia apelantei conform căreia singurul criteriu care ar fi trebuit verificat de către senat ar fi fost acela de a nu se depăşi în total 3 norme în sistemul universitar. Astfel art. 288 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 face referire doar la emiterea acordului scris, fără a impune în această analiză vreun criteriu restrictiv.

În privinţa pretinsei discriminări, în legislaţia română, acest principiu este înţeles ca egalitate de tratament aplicat părţilor în situaţii comparabile sau identice, cu excepţia cazurilor în care tratamentul diferit are o justificare obiectivă. În speţă, Curtea remarcă neindicarea vreunui salariat aflat în situaţie identică, respectiv de invocare a riscului de îndeplinire defectuoasă sau incompletă a activităţii didactice şi de cercetare, astfel că diferenţa de tratament fiind obiectivă şi necesară nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 118 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.

Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a respins apelul reclamantei ca nefondat, luând act de împrejurarea că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în această fază procesuală, iar cheltuielile solicitate de apelantă sunt neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare