Raporturi de muncă

Răspunderea disciplinară este reglementată în cap. II din Titlul XI -Răspunderea juridică din Codul Muncii.

Potrivit art. 247 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârșit o abatere disciplinară, adică o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Aplicarea sancțiunii de către angajator se face printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art. 252 alin.1 Codul Muncii).

Alin 2 al art. 252 Codul Muncii se referă la elementele obligatorii pe care decizia de sancționare disciplinară trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii deciziei.

Legiuitorul a impus descrierea faptei care constituie abatere disciplinară dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte pentru ca salariatul să îşi poată formula apărările în raport de elementele concrete care i se impune, iar pe de altă parte decizia angajatorului să poată fi supusă controlului de obiectivitate realizat de judecător.

Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie făcută în mod concret şi precis, precizând şi data săvârșirii faptei pentru a putea verifica legalitatea deciziei prin prisma dispozițiilor art.252 alin.1 Codul Muncii.

Or în speță, aceste cerințe  impuse imperativ de legiuitor nu au fost respectate.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 04.06.2020

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe  la data de 27.08.2019, contestatoarea FD a formulat contestaţie împotriva  Dispoziţiei nr.xxx/12.08.2019, emisă de intimatul ....M, prin care a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de trei luni, solicitând ca prin hotărârea ce se va  pronunţa, să se  dispună  anularea  acestei dispoziţii ca fiind nelegală şi netemeinică, obligarea intimatului la restituirea sumelor reţinute, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat că este angajata ...M, în funcţia de medic coordonator dispecerat integrat, iar în urma verificării aleatorii a fişelor de solicitare de către echipajele medicale de urgenţă, a fost întocmit un  referat de către asistentul şef din cadrul intimatului, prin care se constata că au fost încălcate prevederile legale referitoare la alocarea echipajelor medicale de urgenţă, cu privire la fişele de solicitare nr.xxx/14.02.2019, nr.xxxx/03.03.2019, nr.xxxx/03.03.2019, nr.xxxx/30.04.2019 şi nr.xxxx/30.04.2019.

În urma acestui  referat a fost emisă dispoziţia nr. xxx, prin care s-a dispus sancţionarea sa  cu reducerea salariului cu 10% pentru o perioadă de trei luni, apreciind intimatul că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului, respectiv la pct.8, referitor la obligaţia urmăririi şi coordonării intervenţiilor care au loc în faza prespitalicească, gestionarea din punct de vedere medical a activităţii echipajelor medicale deurgenţă, respectarea protocoalelor şi procedurilor stabilite la nivelul dispeceratului integrat  şi de a dirijea resursele disponibile, respectarea criteriilor privind modul de alertare al echipajelor de intervenţie-tipul evenimentului şi codul acestuia, echipajul cel mai apropiat, echipajul cel mai competent, mijlocul de intervenţie cel mai potrivit.

Referitor la dispoziţie, a susţinut că acesta este netemeinică şi nelegală.

Cu privire la fişa de solicitare nr. xxxx/14.02.21019, a arătat că, urmare a apelului la 112, operatorul a transmis că pacientul este inconştient, situaţie în care a dat cazului, cod roşu şi întrucât nu avea alte informaţii de la operator, a trimis la solicitare, ambulanţa cea mai potrivită din punct de vedere medical şi cea mai apropiată, conform resurselor existente la acel moment, la acea oră singura ambulanţă liberă, fiind cea din DTS.

Conform fişei, echipajul ajuns la locul solicitării, a găsit pacienta decedată de mai bine de două ore, astfel că aceasta nu a decedat în timpul de ajungere al ambulanţiei la caz.

A mai arătat că, nu sunt reale suţinereile intimatului referitor la faptul că la Subunitatea C era ambulanţă liberă, întrucât au fost făcute modificări în fişă.

Referitor la solicitările din 03.03.2019, nr. xxxx şi xxxx, contestatoarea a arătat că acestea au fost preluate de către operatorul SI şi nu i-au fost aduse la cunoştinţă, apelurile fiind puse în aşteptare, iar ulterior când acesta au apărut pe ecran, au fost alocate ambulanţe pentru cele două cazuri, apelurile fiind făcute de pacienţi cu boli cronice, pacienţii fiind trataţi corespunzător.

Cu privire la aceste aspecte, contestatoarea a susţinut că a sesizat intimatul, atât telefonic cât şi personal, după terminarea turei, apreciind astfel că vina în cazul acestor solicitări aparţine doar operatorului, care avea obligaţia, conform protocolului, dacă medicul nu era prezent la momentul apelului, să aloce ambulanţă, chiar fără acordul medicului coordonator.

Referitor la fişele nr. xxxx şi nr.xxxx  din 30.04.2019, s-a arătat că, în cauză a fost  vorba de o eroare tehnică, în sensul că în urma anunţului făcut de operator verbal că, solicitarea este de la C,  a atribuit o ambulanţă care a şi plecat spre caz, iar ulterior a observat eroarea, în realitate fiind vorba de localitatea C şi a trimis o altă ambulanţă de la Subunitatea S care a ajuns în timp util la solicitare.

Faţă de aceste susţineri, contestatoarea a apreciat că a respectat întocmai atribuţiile stabilite prin fişa postului, măsura luată de angajator fiind nelegală şi netemeinică.

Prin contestaţie, s-a mai susţinut că, cercetarea disciplinară nu a fost efectuată conform prevederilor legale, în sensul că de la data întocmirii referatului nr. xxxx/22.04.2019, a trecut mai mult de 30 de zile până la trimiterea acestuia către comisie, iar raportat la individualizarea sancţiunii disciplinare, a considerat că, nu s-a ţinut cont de împrejurările şi cauzele care au determinat săvârşirea abaterii disciplinare, gradul de vinovăţie, gravitatea şi consecinţele abaterii şi conduita avută de angajat.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe disp.art.252 şi următoarele Codul muncii.

In susţinerea contestaţiei, a depus la dosar în copie, dispoziţia nr.xxx/12.08.2019 .

În baza art.201 alin.1 Cod proc. civilă acţiunea a fost comunicată intimatului, care  nu a formulat întâmpinare.

În baza rolului activ, s-au solicitat relații de la intimat pentru a comunica întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii dispoziţiei contestate, respectiv: procesul verbal nr. xxxxx/19.07.2019, referatul nr. xxxxx/24.07.2019, procesul verbal al şedinţei CD din 09.08.2019, fişa postului contestatoarei şi extras din regulamentul intern, referitor la sarcinile de serviciu.

Relaţiile solicitate au fost comunicate de intimat  la termenul din 31.10.2019.

Intimatul ....M a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea dispoziţiei de sancţionare a cărei anulare se solicită, ca fiind deopotrivă temeinică şi legală.

În acest sens, s-a arătat că, prin dispoziţia nr.xxx/12.08.2019, emisă de ....M s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatoarei cu reducerea  salariului de bază pe o perioadă de trei luni, cu 10%, sancţiune prevăzuta de art.248, alin. 1, lit. c) din Codul muncii, republicată, cu modificările s şi completările ulterioare, pentru îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu prevăzute la pct.8 din fişa postului - anexa la contractul individual de muncă, respectiv: obligaţia urmăririi şi coordonării intervenţiilor care au loc în faza prespitalicească – nu a urmărit şi nu a coordonat, în mod corect, intervenţiile la nivel de dispecerat; gestionarea, din punct de vedere medical, a activităţii echipajelor medicale de urgenţă – nu a gestionat corect, activitatea echipajelor medicale de urgenţă; respectarea tuturor protocoalelor şi procedurilor stabilite la nivelul dispeceratului integrat, de a dirija resursele disponibile, cu luarea în considerare a interesului pacientului; respectarea criteriilor privind modul de alertare al echipajelor de intervenţie – tipul evenimentului  şi codul acestuia, echipajul cel mai apropiat locului solicitării, echipajul cel mai competent, mijlocul de intervenţie – obligaţii pe care nu le-a îndeplinit în mod corespunzător  în toate situaţiile care au făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile, care ulterior au fost consemnate atât în procesul verbal nr.xxx/19.07.2019, cât şi în referatul nr.xxx/24.07.2019 al comisiei de cercetare disciplinare.

A mai arătat că, actul de sesizare care a constituit temeiul de fapt al sancţionării disciplinare îl reprezintă referatul întocmit de  asistentul şef în cadrul ...M, înregistrat sub nr.xxxx/22.04.2019,  prin care se aducea la cunoştinţa conducerii unităţii faptul că medicul coordonator din cadrul dispeceratului medical integrat nu a procedat corect şi în interesul pacientului atunci când au fost alertate şi alocate resursele la cazurile semnalate, respectiv nu a alocat, în timpul ce mai scurt, echipajele medicale cele mai apropiate şi cele mai competente, disponibile, la aceste solicitări, astfel:

-Cu privire la fişa de solicitare nr. xxxx/14.02.2019, privind pacienta MMF, din

localitatea P, s-a constat că a fost alocat un echipaj de urgenţă din cadrul Staţiei  centrale DTS, format din asistent medical şi ambulanţier, cu toate că la acel moment, în cadrul Substaţiei C care era mai apropiată locului solicitării, era disponibil un echipaj de urgenţă, astfel că, contestatoarea a alertat în mod greşit echipajul de la Staţia centrală.

- Cu privire la fişele de solicitare nr. xxxx şi nr. xxxxx, ambele din 03.03.2019, s-a constatat că alocarea resurselor disponibile pentru aceste solicitări s-a făcut cu întârziere, de aproximativ 1 oră şi 10 minute pentru fişa nr. xxxx şi de aproximativ 50 de minute în cazul solicitării nr. xxxxx, deşi la momentul preluării apelurilor, existau resurse disponibile în vederea alocării.

- Cu privire la fişele nr. xxxxx şi nr.xxxxx, ambele din 30.04.2019, întocmite de echipajul medical de urgenţă de pe ambulanţa xxxx s-a constat că, la solicitarea nr. xxxx, echipajul medical a primit o comandă pentru o pacientă, bolnav psihic agresiv, în com.C, sat C, echipaj care, ajuns la caz, a constatat că acolo era deja un alt echipaj medical, respectiv cel de pe ambulanţa xxxxx din cadrul Substaţiei S, motiv pentru care echipajului de pe ambulanţa xxxxx i-a fost anulată comanda, alocându-i-se acestuia o altă solicitare pentru DTS, care deplasându-se la caz, a constatat că la locul solicitării, nu se afla nici un pacient, acesta fiind transportat la UPU din cadrul SJU DTS, de către echipajul de pe ambulanţa xxxx, astfel că, contestatoarea nu trebuia să aloce două solicitări simultane aceluiaşi echipaj.

În vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, intimatul a susţinut că, potrivit art.251 alin.1 din Codul muncii, comisia de disciplină a convocat contestatoarea  prin adresa nr. xxxx/12.07.2019, pentru ziua de 19.07.2019, orele 10,00 la sediul ...M, care a precizat că înţelege să nu dea nicio declaraţie şi că îşi rezervă dreptul de a contesta în instanţă eventuala sancţiune disciplinară.

In urma efectuării cercetării, conform actelor întocmite de comisie, respectiv procesul verbal nr.xxxx/19.07.2019 şi referatul nr.xxxxx/24.07.2019, comisia a constatat că :

Referitor la fişa de solicitare nr. xxxxxx/14.02.2019, privind pacienta MMF, din

localitatea P, s-a constat că medicul coordonator, respectiv contestatoarea, a alertat şi alocat, în primă fază, la orele 17,05,08 un echipaj de urgenţă din cadrul Substaţiei C, xxxxx, care era cel mai apropiat de locul solicitării, iar după 11 secunde, a dealocat acest echipaj, alertând şi alocând un alt echipaj, de la  Staţia  centrală DTS, xxxxxx la orele 17,06, cu toate că, la acel moment, în cadrul Substaţiei C care era mai apropiată locului solicitării, era disponibil un echipaj de urgenţă, astfel că, contestatoarea a alertat în mod greşit echipajul de la Staţia centrală. De asemenea, s-a constatat că, cel de-al doilea echipaj  medical care s-a deplasat la această solicitare, de la DTS, a găsit pacienta decedată, familia acesteia acuzând echipajul ca a întârziat foarte mult, motiv pentru care, Comisia a constatat că, contestatoarea şi-a îndeplinit în mod necorespunzător obligaţiile de serviciu, încălcând legislaţia în vigoare în domeniul asistenţei medicale de urgenţă.

Referitor la la fişele de solicitare nr. xxxx şi nr.xxxx, ambele din 03.03.2019, s-a

constatat că alocarea, de către contestatoare  a resurselor disponibile pentru aceste solicitări s-a făcut cu întârziere, de aproximativ 1 oră şi 10 minute pentru fişa nr. xxxx şi de aproximativ 50 de minute în cazul solicitării nr. xxxxx, în condiţiile în care la momentul preluării apelurilor, existau resurse disponibile în vederea alocării, încălcând astfel dispoziţiile art.98 alin.3 din Legea 95/2006 şi art.12 alin.1 din Anexa 2 din Ordinul OMS nr. 2021/2008, referitor la timpii de sosire la locul solicitării, ceea ce constituie o abatere disciplinară potrivit regulamentului de ordine interioară.

Referitor la la fişele nr. xxxxx şi nr.xxxxx, ambele din 30.04.2019, întocmite de

echipajul medical de urgenţă de pe ambulanţa xxxxxx, s-a constat că, la solicitarea nr. xxxxx, echipajul medical a primit o comandă pentru o pacientă, bolnav psihic agresiv, în com.C, sat C, echipaj care, ajuns la caz, a constatat că acolo era deja un alt echipaj medical, respectiv cel de pe ambulanţa xxxxxx din cadrul Substaţiei S, motiv pentru care echipajului de pe ambulanţa xxxxxx i-a fost anulată comanda, alocându-i-se acestuia o altă solicitare pentru DTS, care deplasându-se la caz, a constatat că la locul solicitării, nu se afla nici un pacient, acesta fiind transportat la UPU din cadrul ...DTS, de către echipajul de pe ambulanţa xxxxx, astfel că, contestatoarea nu trebuia să aloce două solicitări simultane aceluiaşi echipaj, încălcând astfel prevederile legislaţiei în vigoare referitor la alocarea şi alertarea echipajelor de urgenţă, faptă care putea avea urmări grave, contestatoarea îndeplinind în mod necorespunzător obligaţiile de serviciu.

Pentru toate aceste aspecte, intimata a susţinut că, întrucât Comisia de disciplină a constatat că, contestatoarea se face vinovată de săvârşirea tuturor faptelor reţinute în sarcina sa, apreciind  că sancţiunea aplicată este temeinică şi legală, apreciind că nu există motive ca aceasta să fie anulată.

Prin cererea formulată la termenul din 14.11.2019, contestatoarei, prin avocat a formulat o cerere de probatoriu prin care a solicitat completarea înscrisurilor depuse de intimat, cerere care a fost admisă, solicitându-i-se intimatului să depună la dosar întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii dispoziţiei de sancţionare şi înscrisurile solicitate de contestatoare.

Analizând acţiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Reclamanta FD este angajata pârâtului .....M, în funcţia de medic coordonator în cadrul dispeceratului integrat.

Prin dispoziţia nr.xxxx/12.08.2019 emisă de pârât reclamanta a fost sancționată cu reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10 %, sancţiune prevăzută de art. 248 alin.1, lit. c) Codul Muncii, pentru îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu prevăzute la pct. 8 din fişa postului referitoare la:

- obligaţia urmăririi şi coordonării intervenţiilor care au loc în faza prespitalicească – nu a urmărit şi nu a coordonat, în mod corect, intervenţiile la nivel de dispecerat;

- gestionarea, din punct de vedere medical, a activităţii echipajelor medicale de urgenţă – nu a gestionat corect din punct de vedere medical, activitatea echipajelor medicale de urgenţă;

-respectarea tuturor protocoalelor şi procedurilor stabilite la nivelul dispeceratului integrat, de a dirija resursele disponibile, luând în considerare interesul pacientului; nu a dirijat resursele disponibile astfel încât să ia în considerare şi să ţină cont de interesele pacientului;

-respectarea criteriilor privind modul de alertare al echipajelor de intervenţie – tipul evenimentului  şi codul acestuia, echipajul cel mai apropiat de locul solicitării, echipajul cel mai competent, mijlocul de intervenţie cel mai potrivit  – nu a respectat criteriile de alertare a echipajelor medicale de urgenţă, obligațiile pe către medicul coordonator le-a avut şi pe care nu le-a îndeplinit în mod corespunzător sau şi le-a îndeplinit într-un mod necorespunzător în toate situațiile care au făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile şi care ulterior au fost consemnate şi în procesul verbal nr.xxxx/19.07.2019 şi în referatul nr. xxxx/24.07.2019 ale comisiei de disciplină.

Răspunderea disciplinară este reglementată în cap. II din Titlul XI -Răspunderea juridică din Codul Muncii.

Potrivit art. 247 Codul Muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârșit o abatere disciplinară, adică o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Aplicarea sancțiunii de către angajator se face printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei (art. 252 alin.1Codul Muncii).

Alin 2 al art. 252 Codul Muncii se referă la elementele obligatorii pe care decizia de sancționare disciplinară trebuie să le cuprindă sub sancţiunea nulităţii deciziei.

Astfel o decizie trebuie să cuprindă:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

 Legiuitorul a impus descrierea faptei care constituie abatere disciplinară dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte pentru ca salariatul să îşi poată formula apărările în raport de elementele concrete care i se impune, iar pe de altă parte decizia angajatorului să poată fiu supusă controlului de obiectivitate realizat de judecător.

Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară trebuie făcută în mod concret şi precis, precizând şi data săvârșirii faptei pentru a putea verifica legalitatea deciziei prin prisma dispozițiilor art.252 alin.1 Codul Muncii.

Ori, analizând decizia contestată în speța de față se constată că cerințele de mai sus impuse imperativ de legiuitor nu au fost respectate.

În decizia de sancționare emisă de angajator, pe lângă faptul că sunt descrise extrem de generic faptele imputate ca abatere disciplinară ( nu a urmărit şi coordonat în mod corect intervențiile la nivel de dispecerat; nu a gestionat corect din punct de vedere medical activitatea echipajelor medicale de urgență; nu a dirijat  resursele disponibile astfel încât să ia în considerare interesele pacientului ) nu este indicată nici data săvârșirii acestor abateri.

Faptele au fost descrise detaliat în referatul nr. xxxx/22.04.2019 şi în procesul verbal înregistrat cu ocazia întrunirii comisiei de cercetare disciplinară ori aceste înscrisuri nu au fost comunicate reclamantei odată cu decizia de sancționare.

În consecință se apreciază că decizia de sancționare nu respectă dispoziţiile imperative impuse de lege, iar lipsa oricăruia dintre elementele prevăzute în alin 2 din articolul 252 Codul Muncii atrage nulitatea deciziei de sancționare.

Ca atare se constată nulitatea deciziei de sancționare, situație în care nu se mai impune analizarea temeinicei deciziei de sancţionare.

Această sentinţă a rămas definitivă, prin neapelare .

Domenii speta

Spete similare