Plângere contravenţională

Cuprins pe materii: Drept contravenţional. O.G. nr. 2/ 2001. Prezumţie relativă de veridicitate.

Constituie contravenţie vânzarea sau înstrăinarea în orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislaţia sanitar-veterinară în vigoare, conform disp. art. 3 alin. 2 din HG 984/2005

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr. 24010/2013, petentul C L a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră l - Serviciul Poliţie de Frontieră F, anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria …. nr. …/… .08.2013.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancţionat cu amenda în cuantum de 600 lei, deoarece ar fi transportat în ziua de 01.08.2013, aproximativ 50 kg de raci în 9 lăzi din plastic, fără a deţine documente sanitar veterinare de provenienţă şi transport.

De asemenea, petentul a mai învederat că procesul verbal este anulabil, întrucât fapta reţinută de agentul constatator ca şi contravenţie nu are un corespondent legal, având în vedere că nu reiese din cuprinsul procesului verbal actul normativ prin care s-a stabilit contravenţia.

În drept, plângerea contravenţională nu a fost motivată.

În dovedire a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 28.10.2013, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea procesului verbal de constatate şi sancţionare a contravenţiei.

8

În cuprinsul întâmpinării, intimata a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, motivată de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, şi anume la Judecătoria T B.

Cu privire la fondul cauzei, intimata a arătat că petentul a fost sancţionat pentru că nu a prezentat documente sanitar veterinare pentru marfa transportată, respectiv 50 kg de crustacee.

De asemenea, intimata a mai menţionat că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neavând vicii de fond sau formă, de natură să atragă nulitatea acestuia.

Totodată, intimata a mai precizat că petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica alte menţiuni este înscris faptul că recunoaşte şi regretă fapta comisă.

Mai mult, intimata a învederat că procesul verbal contestat se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, ce nu poate fi răsturnată decât prin dovedirea unei situaţii contrare celei reţinute în cuprinsul actului în cauză.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile C.proc.civ., ale OG nr. 2/2001şi ale HG nr. 984/2005.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le depune la dosar.

Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către intimat, prin care a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, având în vedere că potrivit art. III din Legea nr. 2/2013, procesele începute ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, se judecă de judecătoria de la domiciliul contravenientului.

La termenul de judecată din data de 21.01.2014, instanţa a reţinut cauza în pronunţare cu privire excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 B, invocată de intimată în cuprinsul întâmpinării.

Prin sentinţa civilă nr. …./… .01.2014  pronunţată de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr. 24010/2013 a fost admisă excepţia  necompetenţei teritoriale, iar competenţa de soluţionare a plângerii  contravenţionale a fost declinată în favoarea Judecătoriei T B.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că fapta contravenţională a fost săvârşită pe D.N. 26 F, localitate aflată în circumscripţia  teritorială a Judecătoriei T B, aşa cum rezultă din HG nr. 337/1993, iar art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 consacră o competenţă teritorială exclusivă în materia plângerii contravenţionale, în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită fapta.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T B sub numărul …/2014, la data de … .04.2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria … nr. … încheiat la data de … .08.2013 de I.P.F. I – SPF F s-a aplicat petentului C L G o amendă contravenţională în sumă de 600 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 3 lit. a pct. 2 din H.G. 984/2005, constând în aceea că la data de 01.08.2012, ora 14.00, a fost depistat pe DN 26 F transportând cu o autoutilitara aproximativ 50 kg crustacee în 9 lăzi de plastic fără a deţine  documente sanitar veterinare de provenienţă şi transport.

Verificând legalitatea procesului verbal contestat instanţa constată că acesta este încheiat cu respectarea  dispoziţiilor art. 16 şi 17 din OG nr. 2/2001 şi nu conţine vicii de fond sau de formă de natură să atragă nulitatea acestuia.

În ceea ce priveşte criticile formulate de către petent în cuprinsul plângerii cu privire la  nelegalitatea procesului verbal, instanţa constată că sunt  nefondate pentru următoarele considerente:

Erorile materiale strecurate în cuprinsul procesului verbal la rubrica adresa contravenientului, în sensul că agentul constatator a trecut  judeţul G în loc de B Sector 2 şi strada  Pantelimon în loc de strada Şoseaua Pantelimon, nu sunt de natură să atragă nulitatea absolută a procesului verbal, acesta conţinând toate datele  impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Încadrarea juridică a faptei este corectă, respectiv articolul 3 alin. 2 din HG 984/2005 conform căruia  constituie contravenţie vânzarea sau înstrăinarea în orice mod a animalelor, cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislaţia sanitar veterinară în vigoare.

Or, la momentul efectuării controlului petentul deţinea cantitatea de 50 kg crustacee fără documentele prevăzute de legislaţia sanitar veterinară.

În ceea ce priveşte  pretinsa tăiere a actului normativ, instanţa  constată că agentul constatator a  barat spaţiile libere, linia trecând peste înscrierea punctului 2 şi a actului normativ fără ca aceasta să poată fi considerată o  revenire asupra  temeiului juridic înscris.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanţa constată că în OG nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din OG nr. 2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă, se reţine de regulă că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie iar în temeiul art. 249 Cod procedură civilă, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din cuprinsul procesului verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă  faţă de dispoziţiile dreptului intern potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României) în cazurile Anghel contra României din 4 octombrie 2007 şi Telfner contra Austriei, din martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul – contravenient  beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare revenind acuzatorului, respectiv organului constatator. Dar, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franţa, 7 octombrie 1988).

Forţa probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, 7 septembrie 1999).

În procedura  contravenţională reglementată de OG nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007.

Având în vedere aceste principii, instanţa reţine că procesul verbal de constatare a contravenţiei beneficiază de o prezumţie relativă de veridicitate, permisă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condiţiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În consecinţă, procesul verbal de constatare a contravenţiei ce face obiectul prezentei cauze face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanţă cu art. 34 din OG nr. 2/2001, probă care în speţă nu a fost făcută.

Pentru considerentele mai sus expuse instanţa va respinge plângerea, ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare