Exercitarea autorităţii părinteşti. Drepturile şi îndatoririle părinteşti. Stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere.

Principiul disponibilităţii în procesul  civil este subsecvent principiului ocrotirii interesului superior al copilului. Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, prevăzută de art. 397 C.civ., este un drept al copilului de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior. „Soţii se bucură de egalitate în drepturi şi în responsabilităţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cu copiii lor, în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejul desfacerii acesteia”, conform art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B la data de 14.10.2013, reclamanta P M-C, a chemat în judecată pe pârâtul G D A, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună cu privire la exercitarea  în mod exclusiv de către reclamantă a autorităţii părinteşti asupra minorului G L E,  născut la data de, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantei mame şi obligarea pârâtului la plata lunară a unei pensii de întreţinere în raport de venitul minim net pe economie.

Ȋn motivarea cererii, reclamanta a arătat că a convieţuit cu pârâtul, iar din relaţia acestora, la data de 25.03.2011 s-a născut minorul G L E.

Reclamanta a arătat că pârâtul nu a manifestat niciodată vreun interes faţă de minor, nu a  contribuit la cheltuielile privind creşterea şi educarea minorului şi nu a dorit să menţină legături cu acesta.

Ȋn dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei cu 2 martori şi referat de anchetă psihosocială la domiciliul său.

Dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 40 lei a fost depusă la dosar (fila 11, dosar fond).

În drept, şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 398 NCC şi art. 400 alin. 1 NCC.

În baza art. 411 alin. 2 NCPC, reclamanta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsa părţilor legal citate.

La data de 14.01.2014, a fost depus referatul de anchetă socială efectuat de Primăria or. B la domiciliul reclamantei mame (fila 25, dosar fond) ale cărui concluzii sunt de stabilire a locuinţei minorului la domiciliul mamei.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

La data de 10.02.2014, a fost depus referatul de anchetă socială efectuat de Primăria C la domiciliul pârâtului tată (fila 34, dosar fond) ale cărui concluzii sunt de exercitare a autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi.

La termenul de judecată din data de 05.03.2014, procedura fiind legal îndeplinită, pârâtul a precizat că este de acord cu stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantei, însă cu exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, iar referitor la contribuţia sa privind cheltuielile cu educarea, creşterea şi întreţinerea minorului, a solicitat stabilirea pensiei de întreţinere la venitul minim net pe economie, având în vedere că nu are un loc de muncă generator de venituri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Privitor la exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorul G L E,  născut la data de , instanţa va admite în parte acţiune şi va dispune exercitarea autorităţii părinteşti în comun de către ambii părinţi, din următoarele considerente:

Principiul disponibilităţii în procesul  civil trebuie să fie subsecvent principiului ocrotirii interesului superior al copilului. Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, prevăzută de art. 397 C.civ., este un drept al copilului de care acesta nu poate fi lipsit decât pentru motive justificate de interesul său superior.

Dezvoltarea de relaţii afective puternice cu ambii părinţi este în interesul copilului,  art. 5 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevăzând că: „soţii se bucură de egalitate în drepturi şi în responsabilităţi cu caracter civil, între ei şi în relaţiile cu copii lor, în ceea ce priveşte căsătoria, pe durata căsătoriei şi cu prilejul desfacerii acesteia”. De asemenea, interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală, la echilibru socio-afectiv, la viaţă de familie, drept afirmat şi prin art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi după divorţ are succes doar dacă dorinţa şi abilitatea părinţilor de a comunica şi colabora este suficient de mare.

Deoarece autoritatea părintească implică responsabilităţi ambilor părinţi în legătură cu deciziile care privesc copiii, este esenţial ca părinţii să poată discuta într-o atmosferă nonconflictuală.

Exerciţiul comun al autorităţii părinteşti  presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copilului, actele curente privind creşterea şi educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copilul locuieşte.

Faţă de cele constatate cu ocazia efectuării anchetelor sociale (filele 25 şi 34, dosar fond), a audierii martorului reclamantei (fila 40, dosar fond) care a declarat că “pârâtul era interesat de minor…a mai venit în vizită la minor, păstrând legătura cu acesta” ,instanţa va menţine neîngrădit dreptul minorului de a avea relaţii personale cu ambii părinţi.

Privitor la stabilirea locuinţei minorului, în baza art. 400 alin. 2 C.civ., instanţa stabileşte locuinţa minorului la unul dintre părinţi, ţinând seama de interesul superior al copilului.

Având în vedere acordul pârâtului de stabilire a locuinţei minorului la domiciliul reclamantei mame şi concluziile referatului de anchetă socială,  instanţa va admite cererea reclamantei de stabilire a locuinţei minorului la domiciliul său din or. B, jud. Galaţi.

Cu privire la contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a minorului, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 533 C. civ. care prevăd explicit următoarele: părintele care nu are în întreţinere minorul, va contribui la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului, precum şi dispoziţiile art. 499 (1) C.civ.: Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.

Ȋn stabilirea pensiei de intretinere, instanţa are ca reper veniturile pârâtului, în funcţie de aceste venituri putându-se calcula şi sumele ce se cuvin copilului rămas în întreţinerea celuilalt părinte.

Având în vedere că pârâtul nu are venituri, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorului G L E, în procent de 25% din salariul minim net lunar pe economie, începând cu data introducerii acţiunii – 14.10.2013 până la majoratul minorului, respectiv data de 25.03.2029.

Domenii speta

Spete similare