Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate, conform disp. art. 469 alin. 7 c. pr. pen.

Prin rechizitoriul din data de 07.09.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul G F, în vârstă de 29 ani, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prevăzută de art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. (2) C. pen. (1968).

Prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul G Flocuieşte în satul L, comuna G, județul V, şi are ocupaţia de cioban.

În ziua de 04.07.2010, în jurul orei 1800, el s-a aflat cu animalele pe păşunea de lângă pădurea proprietate a statului din punctul Jerdia, de pe raza satului P, comuna B, judeţul G. Persoana vătămată B F, pădurar în cadrul Cantonului Silvic Jerdia P – Ocolul Silvic G, împreună cu martorul P O, şef de district la Ocolul Silvic G,  l-au văzut pe inculpat cum scotea oile din pădure. Fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, B F a mers în apropierea inculpatului, s-a prezentat şi a încercat să vorbească cu acesta. După un schimb de cuvinte, G F a lovit-o cu o bâtă pe persoana vătămată în zona capului şi a mâinilor şi apoi a fugit la stâna martorului S M, al cărui angajat era. 

Conform certificatului medico-legal nr. 1015/06.07.2010 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi, persoana vătămată B F a suferit leziuni produse prin loviri cu un corp contondent, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din ziua de 04.07.2010.

În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe B F, dar a susţinut că nu ştia că acesta este pădurar. După ce a dat declaraţia olografă în ziua comiterii faptei, s-a sustras cercetărilor plecând din localitatea de domiciliu în toamna anului 2010, motiv pentru care nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Persoana vătămată B F nu şi-a precizat pretenţiile civile.

De asemenea, în faţa instanţei de judecată nu s-a mai prezentat, deşi a fost legal citat la adresa de domiciliu şi au fost emise mandate de aducere în acest sens. Din cuprinsul procesului verbal de executare a mandatului de aducere, rezultă că inculpatul este plecat din ţară, fiind plecat în Italia.

Fiind legal citat, nici persoana vătămată nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a trimis în termen legal precizări că se constituie parte civilă împotriva inculpatului.

Prin sentinţa penală nr. 2/04.01.2012, Judecătoria T B a condamnat pe inculpatul G F, la pedeapsa închisorii de opt luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, la pedeapsa închisorii de opt luni, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 al. 2 C.P., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. (1968).

La data de 16.12.2013, condamnatul G F a formulat cerere de rejudecare, arătând că a fost judecat în lipsă pe toată durata procesului penal, neluându-i-se nicio declaraţie în calitate de învinuit, neştiind nimic de urmărirea penală şi de judecată, fiind  astfel lipsit de apărare la toate termenele de judecată. Condamnatul a arătat că a fost extrădat din Italia, fiind în arest de 3 luni de zile, timp în care nu a putut studia rechizitoriul, respectiv dosarul în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2/04.01.2012 prin care a fost condamnat cu executare la pedeapsa de 8 luni închisoare şi prin care i s-a revocat liberarea condiţionată, rămânând să execute pedeapsa  de 1.263 de zile închisoare.

La termenul de judecată din data de 22.01.2014, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, s-a pus în discuţie admisibilitatea în principiu a cererii, la acelaşi termen, instanţa pronunţându-se asupra acesteia, în sensul admiterii ei, având în vedere că erau îndeplinite condiţiile de rejudecare după extrădare, prevăzute de art. 522¹ C.pr.pen. (1968).

Analizând actele şi lucrările dosarului penal, instanţa a reţinut că inculpatul G F nu a dat nicio declaraţie în cursul urmăririi penale, neştiind de existenţa acestei faze a procesului penal, cu atât mai mult de faza judecăţii. Petentul condamnat G F nu avea nicio calitate la data de 04.07.2010, când acesta a dat o declaraţie cu privire la săvârşirea împotriva sa a infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 C.pen. (1968) în faţa agentului de poliţie de la Postul de Poliţie B, anterior începerii urmăririi penale la data de 29.10.2010, în baza sesizării şi plângerii penale a Ocolului silvic G privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe împotriva unui pădurar silvic, prevăzută de art. 41 alin. 1 din OUG nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001 raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968).

La rejudecarea cauzei pe fond, instanţa va avea în vedere, în mod exclusiv, principiul respectării dreptului la apărare al inculpatului şi la un proces echitabil, statuat în art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenţia pentru Drepturile omului şi a Libertăţilor Fundamentale, fără ca în urma rejudecării să îi fie creată acestuia o situaţie mai grea decât cea reţinută anterior de către instanţa de judecată.

Ȋn înţelesul unui proces echitabil, astfel cum rezultă din art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenţie, precum şi din practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, intră asigurarea dreptului inculpatului de a pretinde instanţei de judecată ascultarea celorlalte părţi şi a martorilor în prezenţa sa, cu posibilitatea de a adresa întrebări, precum şi posibilitatea de a solicita administrarea oricăror alte probatorii în apărarea sa, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate.

La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare noul Cod penal şi noul Cod de procedură penală.

Conform art. 85 oct. 1 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal, art. 41 din OUG 59/2000 se abrogă.

Faţă de noile dispoziţii legale prin care a fost abrogat temeiul de drept în baza căruia inculpatul G F a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 867/P/2010 pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu prevăzută de art. 41 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), instanţa, la termenul de judecată din data de 17.04.2014, faţă de lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate - B F pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., a citat persoana vătămată cu menţiunea dacă înţelege să formuleze plângere penală faţă de inculpat.

La data de 29.04.2014, persoana vătămată - B F a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului G F pentru săvârşirea faptei din data de 04.07.2010, ale cărei elemente constitutive intră în conţinutul infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen.

La termenul de judecată din data de 30.04.2014, inculpatul G. F. a dat declaraţie  şi s-au încuviinţat probele cu martorii propuşi de inculpat şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

Ȋn baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind  Codul penal raportat la art. 386 C. pr. pen. şi art. 5 C.pen., instanţa va schimba încadrarea juridică a infracţiunii deduse judecăţii privind pe inculpatul G. F. din infracţiunea de lovire sau alte violenţe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu prevăzută de art. 41 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968).

 Din examinarea materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza de judecată şi în special plângerea și declaraţia persoanei vătămate, certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, declaraţiile martorilor şi declaraţia inculpatului dată în faza de judecată, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

La data de 04.07.2010, inculpatul, angajat ca cioban la stâna numiţilor S M. şi  S M., s-a aflat cu caprele pe păşunea de lângă pădurea proprietate a statului din punctul J., de pe raza satului P, comuna B, judeţul G.

Colegul inculpatului, martorul H C., se afla în acea zi, în apropiere, cu oile la păşunat.

Persoana vătămată B F, pădurar în cadrul Cantonului Silvic Jerdia P– Ocolul Silvic G, aflându-se în acea zi, în patrulare cu martorul P O, şef de district la Ocolul Silvic G,  a întrebat pe martorul H Cristian cine este persoana care a intrat cu caprele în pădurea statului, după care s-a îndreptat spre direcţia dealului, unde se afla inculpatul cu caprele.

În urma unor discuţii contradictorii pe care le-a avut cu persoana vătămată- pădurarul B F, legate de faptul că inculpatul păştea caprele în pădure, inculpatul l-a lovit pe persoana vătămată B F, cu un băţ în zona capului şi a mâinilor, după care a fugit la stâna martorului S M.. Martorul H C. s-a deplasat la locul faptei, pe deal, de unde a preluat caprele care se aflau în supravegherea inculpatului, moment în care a văzut persoana vătămată, respectiv pădurarul B F, jos lângă maşină, fiind lovit la cap, după care l-a văzut pe acesta că s-a urcat în maşină, conducând la vale pentru a-l urmări pe inculpat.

Plângerea penală a Ocolului Silvic G privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe de către G F împotriva pădurarului B F a fost făcută ulterior, fără ca inculpatul G F să cunoască aceasta.

Urmărirea penală s-a început la data de 29.10.2010, când inculpatul G F se afla deja în Italia.

Conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, partea vătămată B F a suferit leziuni produse prin loviri cu un corp contondent, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din ziua de 04.07.2010.

Ȋn drept, fapta inculpatului G F, de a o lovi, în ziua de 04.07.2010, cu o bâtă pe persoana vătămată B F, în zona capului şi a mâinilor, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. (1968).

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de lovire a persoanei vătămate, iar aplicarea art. 180 alin. 2 C.pen. este dată de numărul de zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din conţinutul certificatului medico-legal  eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G.

Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin vătămarea produsă integrităţii fizice a persoanei vătămate.

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea de lovire şi vătămarea produsă, rezultă din materialitatea faptei.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19 C. pen., inculpatul putând prevedea rezultatul faptei sale, în condiţiile în care a lovit persoana vătămată cu un băţ în zona capului, fiind fără relevanţă sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau doar l-a acceptat.

La individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului pentru infracţiunea reţinută, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen. (1968), respectiv gradul de pericole social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire a faptei.

Conform fişei de cazier, inculpatul a fost condamnat la 13 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 – 175 alin. 1 lit. i C.pen. (1968) prin sentinţa penală nr. 79/2001 a Tribunalului V. G F a fost arestat pe data de 15.04.2000 şi eliberat la 08.12.2009, rămânându-i de executat un rest de 1263 zile.

Prin urmare, inculpatul se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), infracţiunea de lovire sau alte violenţe, din data de 04.07.2010, fiind săvârşită în termenul de încercare al liberării condiţionate.

Având în vedere criteriile menţionate şi probatoriile in circumstanţiere, respectiv declaraţiile de martori  privind buna purtare a inculpatului ca angajat şi eforturile de îndreptare ale incupatului care a beneficiat de liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 13 ani închisoare, instanţa va dispune, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), condamnarea inculpatului G F, la pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, iar în baza art. 61 alin. 1 C.pen. (1968), va menţine beneficiul liberării condiţionate acordat inculpatului G F la data de 08.12.2009, rămânând un rest neexecutat de 1263 zile.

În aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului,  instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II şi lit. b) C.pen. (1968), instanţa va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice  sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. 

Ȋn baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., instanţa va menţine starea de arest a inculpatului GÎFU FLORINEL, iar în temeiul art. 88 alin. 1 C.pen. (1968) va deduce din pedeapsa aplicată de 1 an închisoare perioada executată în baza mandatului european de arestare  emis de Judecătoria T B şi a mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea  emis de Judecătoria T B, începând cu data de 25.08.2013 la zi.

Instanţa va dispune anularea mandatului de executare nr. 2/25.01.2012 şi emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe latură civilă, instanţa ia act că persoana vătămată B F, domiciliat în com. B, jud. G, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de  350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare