Anulare somaţie de plată

Prin cererea în anulare înregistrată la această instanţă debitoarea AF X.V. prin reprezentant X.V. în contradictoriu cu creditoarea E. ON Energie Romania SA  a solicitat instanţei ca prin sentinta ce o va pronunţa să dispună anularea ordonanţei de plată nr. 1139/2012 pronuntată de Judecatoria Tg. Neamţ prin care a fost somată să plătească în favoarea creditoarei suma de 5821,98 lei şi cheltuieli de judecată în sumă de 42 lei.

În motivele cererii în anulare debitoarea a  menţionat faptul că asociaţia familială a fost desfiinţată încă din anul 2002 din lipsă de activitate, că facturile au fost trimise prin poştă nefiind semnate de debitoare şi neavând cunoştiinţă de ele, că a solicitat în nenumărate rânduri deconectarea postului şi astfel s-a ajuns restantă la creditoare cu acestă sumă. Arată debitoarea că nu are posibilităţi materiale să achite această sumă.

Legal citată, creditoarea nu a formulat întâmpinare

În baza disp. art. 167 alin. 1 şi art. 168 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat, pentru părţile prezentei cauze civile, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând actele şi lucrãrile dosarului în contextul reglementãrilor legale în vigoare, instanţa constatã urmãtoarele:

Prin ordonanţei de plată nr. 1139/2012 pronuntată de Judecatoria Tg. Neamţ debitoarea  a fost somată să plătească în favoarea creditoarei suma de  5821,98 lei – reprezentând debit restant şi penalităţi de întârziere -  şi cheltuieli de judecată în sumă de 42 lei.

Examinând ordonanţa privind somaţia de plată, în raport de motivele invocate prin cererea în anulare, de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, instanţa apreciază ca neîntemeiată cererea în anulare formulată de debitoarea AF X.V. pentru următoarele considerente:

Procedura somaţiei de plată, reglementată de O.G. nr. 5/2001, este o procedură specială având drept scop realizarea de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile de natură contractuală.

Analizând normele legii speciale, se constată că, cel puţin în prima fază a procedurii, declanşată de cererea creditorului, caracterul acesteia este necontencios. Aceasta întrucât, prin cererea de somaţie de plată, nu se urmăreşte stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, ci se are în vedere un scop limitat la somarea de către instanţă a debitorului să-şi execute obligaţia de plată a unei sume de bani.

Având în vedere şi prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul examinează cererea şi emite ordonanţa exclusiv pe baza actelor depuse în susţinere, neputând analiza fondul pretenţiilor deduse în faţa sa.

Întrucât analiza realizată de instanţă este limitată la condiţiile de admisibilitate ale cererii, prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, nici debitorul nu poate formula apărări prin întâmpinare decât în aceleaşi limite, având conferită prin lege posibilitatea invocării oricăror apărări de fond prin cererea în anulare.

Prin prisma celor arătate, instanţa constată că nu pot fi reţinute criticile formulate de debitoare referitoare la nesemnarea facturilor întrucât art. 46 din vechiul Codul comercial (în vigoare la dat încheierii contractului între părţi) prevede că: „Obligaţiunile comerciale şi liberaţiunile se probează: cu acte autentice; cu acte sub semnatura privată; cu facturi acceptate; prin corespondenta; prin telegrame; cu registrele părţilor”.

Se constată, aşadar, că legea nu limitează dovada obligaţiilor comerciale la facturi acceptate, ci permite dovedirea acestora prin orice mijloace de proba.

În speţă, obligaţia debitoarei de a plăti c/val energiei furnizate de creditoare s-a nascut odată cu semnarea contractului nr. 2893/2002 (acesta reprezentând „legea partilor” în acceptiunea art. 969 vechiul C.civ.) si nu odată cu emiterea facturii lunare.

În ceea ce priveşte susţinerea debitoarei că din anul 2002 acesta a fost desfiinţată, instanţa reţine că potrivit OUG 44/2008  în  cazul  P.F.A., dacă întreprinzatorul doreste acest lucru desfiinţarea acesteia se poate  realiza  prin  simpla radiere din Registrul Comertului, fără  altă  formalitate.

Or, debitoarea nu a depus la dosar certificatul de radiere din Registrul Comertului, iar simpla afirmaţie că şi-a încetat activitatea nu are nicio valoare dacă nu a fost depusă şi diligenţa impusă de lege pentru ca încetarea de activitate să devină efectivă.

Faptul că debitoarea are în prezent dificultăţi financiare nu este un motiv de natură a duce la admiterea cererii acesteia.

În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, apreciind ca legală şi temeinică soluţia de admitere a cererii creditoarei şi emiterii ordonanţei de plată, instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea în anulare formulată de debitoarea AF X.V. în contradictoriu cu creditoarea E.ON Energie Romania SA.

Domenii speta

Spete similare