Contestaţie la executare.expertiză grafică.respingere.

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. XX/328 din data de XX.09.2013, debitorii CEM şi CMV au solicitat, în contradictoriu cu creditoarea intimată Banca SA, anularea executării silite, respectiv anularea tuturor actelor de executare din cadrul dosarului execuţional nr.xx/2012 al BEJ LV, ci consecinţa întoarcerii executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare executării şi suspendarea executării silite până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.

În motivare contestatorii au arătat, în esenţă, că semnăturile de pe contractul de fidejusiune nr.AB/1/2010 nu le aparţin întrucât nu au semnat niciodată un atare contract. Au mai arătat că, despre executarea silită au aflat la data de 16.09.2013 când contestatorul CEM a încasat o pensie de numai 1528 lei în loc de 2259 lei.

În drept contestaţia a fost întemeiată pe disp. art.399 C.pr.civ.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată. A invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, arătând că contestatorii au formulat contestaţia cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la data comunicării înştiinţării de înfiinţare a popririi nr.30/30.01.2012, iar la data de 20.12.2012 au fost comunicate procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare şi somaţia de plată nr.151/20.12.2012, pe adresa indicata ca adresă de domiciliu de contestatori în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Momentul când începe să curgă termenul de decădere pentru contestarea executării silite însăşi este cel impus de prevederile art.401 alin.1 lit.c C.pr.civila-data când contestatorii au primit somaţia, respectiv primul act de executare când executarea se face fără somaţie.

Cu privire la cererea de suspendare intimata a menţionat că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu se specifică nici un argument apt a determina admiterea acesteia.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare întrucât actul a fost semnat de contestatori.

Contestatorii au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepţiei tardivităţii contestaţiei invocată de intimată, întrucât executarea silită s-a dispus fără somaţie astfel că sunt incidente prevederile art.401 alin.1 pct.c dinC.pr.civila, aceşti respectând termenul de 15 zile de la dat ala care au luat cunoştinţă de primul act de executare respectiv de la data la care a luat la cunoştinţă de prima reţinere din pensii. Ai mai arătat contestatorii că adresa de înfiinţare a popririi nr.155/02.08.2013 nu le-a fost comunicată.

Totodată, pin răspunsul la întâmpinare, contestatorii au invocat excepţia perimării executării silite faţă de prevederile art389 alin.1 C.pr.civilă. În motivarea excepţiei perimării, contestatorii au precizat că în perioada 21.02.2012  când s-a dispus instituirea popririi conturilor acestora şi 20.122012 data la care s-a emis somaţia nr.151/20.12.2012 nu s-a mai efectuat nici un act de executare, ci doar au fost efectuate anumite demersuri de către executor şi anume adresă la OCPI în vederea identificării cu date de carte funciară a imobilului, adresă la ITM, adresă la DGFPS, care însă nu caracterul de acte de executare

 Prin Încheierea civilă din data de 4 decembrie 2013, instanţa a admis cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatori pentru motivele reţinute în acea încheiere.

Prin Încheierea civilă din 12 februarie 2014, instanţa a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimată, ca nefondat şi totodată, a respins excepţia perimării executării silite invocată de contestatori ca nefondată, pentru motivele arătate pe larg în acea încheiere.

În probaţiune instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse de părţi şi proba cu expertiza grafică cu obiectiv să se stabilească dacă contractul de fidejusiune nr.AB/1/08.03.2010 a fost semnat la rubrica „Fidejusori” de către numiţii CEM şi CMV.

Asupra fondului cauzei, examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că în baza contractului de credit nr.5 din data de 12.02.2008 modificat prin Actele adiţionale nr.4A din data de 08.03.2010 şi nr.4 din data de 19.02.2009, a contractului de ipotecă nr.5 din data de 1202.2008 şi a Contractului de fidejusiune nr.AB/1 din data de 08.03.2010 , intimata Banca  a solicitat executarea silită a debitorilor – contestatori CEM şi CMV pentru recuperarea creanţei în sumă de 243.822,52 lei.

Prin Încheierea Civilă nr.XX din data de x decembrie 2011, Judecătoria T a încuviinţat executarea silită pornită împotriva contestatorilor în baza contractului de credit, a contractului de ipotecă şi a contractului de fidejusiune.

acestui contract de credit.

În conformitate cu disp. art. 120 rap. la art. 3 din OG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.

Potrivit art.399 Cod procedură civilă – împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei vătămaţi prin executare.

Alin.3 al art.399 Cod procedură civilă stabileşte că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă de judecată, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond  împotriva titlului executoriu, dacă lege nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus evocate, concluzia care se impune este aceea că în cazul în care executarea silită se porneşte în baza unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă de judecată, cum este cazul în speţa dedusă judecăţii, cel căruia i se opune un astfel de titlu poate invoca pe calea contestaţiei la executare, respectiv pe calea unei apărări de fond nevalabilitatea titlului executoriu şi implicit într-un astfel de cadru procesual se pot analiza apărările de fond  făcute de debitor în privinţa titlului executoriu fără a fi necesar promovarea unei acţiuni de drept comun în anularea contractului de credit.

Prin urmare având în vedere cele de mai sus şi susţinerea contestatorilor în sensul că semnăturile de pe contractul de fidejusiune nu le-ar aparţine, instanţa a încuviinţat şi a dispus efectuarea unei expertize grafice.

Din raportul de expertiză criminalistică efectuat de LIEC C a rezultat că, contractul de fidejusiune nr.4A/1/08.03.2010 a fost semnat la rubrica „Fidejusori” de către titularii CEM şi CMV.

De altfel, instanţa reţine că şi în urma comparării semnăturilor care apar la rubrica fidejusori în contractul de fidejusiune  cu semnăturile de pe înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv din probele de scris nu rezultă că semnăturile nu ar aparţine aceloraşi persoane.

Prin urmare, constatând valabilitatea contractului de fidejusiune nr.4A/1/08.03.2010 în discuţie, va fi respinsă solicitarea contestatorilor de anulare a executării silite din dosarul execuţional nr.xx/2012 al BEJ LV.Aceasta cu atât mai mult, cu cât instanţa din oficiu, nu a constatat existenţa vreunui motiv de nulitate absolută a acestui contract.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa urmează a respinge  ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatori. 

În baza art.274 C.pr.civilă,instanţa va respinge cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, având în vedere soluţia la care s-a oprit instanţa cu privire la contestaţia la executare formulată de aceştia.

Domenii speta

Spete similare