Prescriptii

Sentinţa nr.602

Data: 05.03.2014

Domeniu asociat: prescripţii

JUDECĂTOR FLUTURAŞ IULIANA-MĂDĂLINA

Prescripţia dreptului material la acţiune. Diferenţă act administrativ cu caracter normativ şi act administrativ cu caracter individual.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.11.2012, sub nr. 8388/105/2012, reclamantul PJ P, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C L B anularea poziţiei nr. 8 din anexa la Hotărârea Consiliului Local nr. 3/31.01.2012..

În motivarea cererii, reclamantul  a arătat că  prin adoptarea hotărârii contestate, în primul articol al acesteia se menţionează următoarele „constată că imobilele identificate în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, aparţin domeniului privat al oraşului Băicoi şi se vor înscrie ca atare în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al oraşului Băicoi”, incluzând în această anexă, la poziţia 8 şi un teren în suprafaţă de 4,38 ha, situat în intravilanul oraşului Băicoi, T 105, P 2165, teren aflat la dispoziţia Comisiei locale de fond funciar fiind încălcate prevederile art. 5 alin. 2 şi art. 6 din Legea nr. 213/2008.

Potrivit art. V din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991 prin lege specială, după întocmirea balanţei de fond funciar se va reglementa atribuirea în folosinţă sau după caz, în proprietate de terenuri agricole din domeniului privat al statului familiilor tinere, specialiştilor din mediul rural, veteranilor de război, precum şi personalului didactic. Conform Balanţei Comisiei locale de fond funciar, anexă la prezenta, la data de 15.10.2012 există un deficit de 71,81 ha. Potrivit art. 37 din HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi a modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor. În acest sens, Comisia locală de fond funciar, trebuia să întocmească şi să prezinte spre validare Comisiei Judeţene de fond funciar, anexa 21 prevăzută de actul normativ mai sus menţionat.

În drept au fost invocate prevederile art. Legii nr. 215/2001, Legea nr. 340/2004, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 213/1998..

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în considerarea prevederilor art. 11 alin. 3 coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

A susţinut pârâta că hotărârea de consiliu local a fost adoptată la data de 31.01.2012 a fost publicată imediat pe site-ul autorităţii administrative pentru se aduce la cunoştinţa celor interesaţi însă acţiunea în anulare a fost promovată la data de 13.11.2012, adică după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate arătând că prin actul administrativ supus controlului judecătoresc s-a constat că imobilele identificate în anexă aparţin domeniului privat al oraşului Băicoi urmând a se înscrie ca atare în Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţii administrativ teritoriale, neexistând nici un impediment legal pentru a se constata regimul juridic al unui imobil. Prevederile legale au fost respectate întrucât aşa cum reiese din raportul de specialitate întocmit de Şeful de serviciu urbanism terenul nu a fost revendicat în baza legilor fondului funciar, şi nefiind supus restituirii terenul a rămas în patrimoniul unităţii administrativ teritoriale care ca înţeles să-l atribuie familiilor tinere pentru construirea de locuinţe.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. V din Legea nr. 167/1997, reclamantul nu a arătat care sunt motivele pentru care hotărârea consiliului local ar fi contrară textului de lege arătat. În considerarea textului de lege arătat anterior, autoritatea administrativ teritorială locală a hotărât să împartă terenul în suprafaţă de 4,38 ha în loturi mai mici pe care să le atribuie familiilor tinere, aspect ce a fost detaliat în actele premergătoare, respectiv Expunerea de motive la proiectul de hotărâre înregistrat sub nr. 1666/27.01.2012 şi Raportul de specialitate întocmit de către Şeful serviciului de urbanism şi înregistrat sub nr. 1701/27.01.2012. În urma verificărilor efectuate, autoritatea a constatat că singurul teren care corespunde acestui obiectiv este terenul de 4,38 ha situat în Băicoi, T 105, P 2165. Faţă de această situaţie s-a procedat la includerea sa în lista bunurilor aflate în domeniul privat al oraşului Băicoi, fiind adoptată în acest sens Hotărârea nr. 3/31.01.2012 a Consiliului Local Băicoi, autoritatea administrativă procedând în conformitate cu legislaţia în vigoare pentru realizarea unui obiectiv de interes local.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 37 din HG nr. 890/2005 a susţinut pârâta că textul legal permite comisiilor de fond funciar să predea consiliilor locale terenurile care nu au fost restituite, ca şi în cazul de faţă.

În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C. pc

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma excepţiei invocate de pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Obiectul prezentei cereri îl constituie anularea unui act administrativ individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, acţiune introdusă de Prefectul judeţului Prahova.

Contrar susţinerilor reclamantului, Tribunalul apreciază că HCL nr. 3/31.01.2012 este un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar nu un act administrativ cu caracter normativ. Sub acest aspect, este de reţinut că actele administrative normative reprezintă o categorie de acte infralegislative care conţin reguli cu aplicabilitate repetată la un număr indeterminat de subiecţi, în timp ce actele individuale nu conţin astfel de reguli, iar destinatarii acestora sunt cel mult un număr determinat de subiecţi. Or, în speţă hotărârea de consiliu atacată inventariază un număr precis de imobile cu privire la care confirmă un anumit regim juridic, aspecte care clasează neechivoc acest act administrativ în categoria actelor administrative individuale, ce pot fi atacate într-un anumit termen, conform art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 3 din Legea nr. 554/2004 “(1) Prefectul poate ataca, în termenele prevăzute la art. 11, în faţa instanţei de contencios administrativ, actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră nelegale.”

Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004  “1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;

b) data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, fără a depăşi termenul prevăzut la alin. (2);

c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.

(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.”

Tribunalul reţine din adresa emisă de reclamant f. 29 că aceasta luat cunoştinţă de HCL Băicoi nr. 3/31.01.2012 atacată, în data de 09.02.2012, fiind înregistrată sub nr. 2943/09.02.2012.

Prin urmare, începând cu data de 09.02.2012, a început să curgă pentru reclamant termenul de la care trebuia să solicite anularea actului în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 09.08.2012. Cum reclamantul, Prefectul judeţului Prahova a introdus acţiunea la data de 13.11.2012, Tribunalul apreciază că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă este întemeiată şi va respinge astfel acţiunea ca prescrisă.

Tribunalul constată că în cauză nu pot fi aplicabile prevederile de excepţie ale art. 11 alin. 2 de vreme ce reclamantul nu a făcut dovada existenţei unor motive temeinice care să-l fi împiedicat să introducă acţiunea cu respectarea termenului de 6 luni, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. Civ îi incumba sarcina probei pe acest aspect. Mai mult, reclamantul a susţinut pe tot parcursul procesului că actul administrativ atacat are caracter normativ astfel că acţiunea poate fi introdusă oricând în conformitate cu prevederile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004.

Domenii speta

Spete similare