Ordonanţă preşedinţială. Autoritate de lucru judecat

Hotărâre 9167 din 12.09.2019


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 11.06.2019 reclamantul V T S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul E M E S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună să nu fie blocat accesul pietonal şi auto (TIR) către proprietatea reclamantului din Iaşi, str. ..., nr. ...., de către pârât.

În motivare, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate, şi anume aparenţa unui drept de trecere în favoarea sa, evitarea unei pagube iminente cauzate de întârziere, în sensul că reclamantul a precizat că chiriaşii ar renunţa la contractul de închiriere aflat în derulare, deoarece nu mai există nicio altă cale de acces către imobil de la drumul public, b-dul ..., şi nu are posesie utilă asupra imobilului, prin îngrădirea dreptului de trecere către proprietatea din Iaşi, ..., nr. ...., pentru cele 6 intrări de pe ambele laturi ale imobilului pe următoarele parcele cadastrale DS 12/2 (2366/1/2), 196/3 (2577/1/3), 203 (2585), 202 (2582), 197 (2547/1), precum şi urgenţa, constând în prevenirea unei pagube care nu s-ar putea repara, şi anume rezilierea contractului de către chiriaşi. Mai mult, reclamantul a susţinut că nu va fi prejudecat fondul cauzei, măsurile fiind dispuse până la soluţionarea dosarului nr. .../245/2019. În fapt, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de vânzare-cumpărare .../21.12.2004, intrând în proprietatea următoarelor bunuri: spaţiul- filare fibră 2 parter .... în suprafaţă construită la sol de 5328,7 m.p şi în suprafaţă utilă de 5124,37 m.p., spaţiul-  filare fibră 2 etaj 1- ... în suprafaţă utilă de 942,6 m.p., terenul aferent de categorie construcţii în suprafaţă de 5328,7 m.p., parcela ... (...), având nr. cadastrale provizorii .../206/2/3, înscris iniţial în C.F. nr. ... Mun. Iaşi. În contractul de vânzare se prevede că accesul la imobilul achiziţionat se face pe următoarele parcele: DS 12/2 (2366/1/2), 196/3 (2577/1/3), 203 (2585), 202 (2582), 197 (2547/1), având acordul S.C. T S.A. cf. adresei nr. 10771/22.12.2004. Reclamantul a arătat că activul S.C. T S.A. a fost scos la licitaţie şi a fost adjudecat de către pârât, iar noul proprietar a suspendat cu rea-credinţă dreptul de trecere.

În dovedire, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 997 şi urm. Cod procedură civilă.

Cererea de ordonanţă preşedinţială a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia litispendenţei, dat fiind faptul că reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune similară ce face obiectul dosarului nr. .../245/2019 ce are termen de judecată la 24.06.2019. De asemenea, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii, raportat la faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile speciale de admisibilitate. Astfel, pârâtul a arătat că obiectul ordonanţei preşedinţiale se suprapune cu cel indicat în cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04.04.2019, aspect interzis de art. 997 Cod procedură civilă. Pentru a se acorda servitutea de trecere instanța trebuie să constate caracterul de loc înfundat al imobilului proprietatea reclamantei, condiţie imperativă pentru stabilirea unui drept de trecere. În atare condiţii, este necesar a se administra un probatoriu amplu, efectuarea unei expertize, instanța neputându-se ghida în darea soluţiei pe un raport de expertiză extrajudiciară ale cărui concluzii pârâtul le contestă. Faţă de prevederile art. 616 Cod civil, trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică. În cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii, situaţie ce poate fi analizată numai în mod aleatoriu şi nemijlocit de către instanța de judecată. Pârâtul a susţinut că nu este îndeplinită condiţia caracterului provizoriu al măsurii care constă în obligaţie de a face, şi anume de a permite accesul pietonal şi auto, ce are ca efect îngrădirea dreptului de proprietate.  Referitor la condiţia urgenţei, pârâta a susţinut că nu este îndeplinită întrucât nu există nicio piedică în folosirea căii de acces, astfel încât afirmaţia reclamantei potrivit căreia s-ar putea produce pagube iminente nu se confirmă. Imobilul reclamantei nu este folosit în totalitate, existând doar o mică suprafaţă închiriată unei alte societăţi comerciale (S.C. Instal Impex S.R.L.) cu care pârâta a încheiat un contract de închiriere ce are ca obiect utilizarea unor spaţii proprietatea sa, ca parcare auto, şi dreptul de trecere pe DS-uri 12/2. Pârâta a subliniat că nu a fost obstrucţionat în niciun fel accesul reclamantei la imobilul proprietatea sa, îngrădirea făcută neavând nicio legătură cu suprafaţa de teren pe care se face trecerea la imobilul aparţinând S.C. V. T. S.R.L. Totodată, reclamanta nu a indicat în mod concret vreun demers al pârâtei de închidere a accesului pe drumul de servitute.

În drept, pârâtul a invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă.

În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr. .../245/2019 reclamantul S.C. V. T. S.R.L. a solicitat pronunţarea unei hotărâri, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu pârâtele S.C. T. S.A., prin lichidator judiciar R. SPRL, S.C. R. Comercial S.R.L. şi S.C. E. M.E. S.R.L., prin care instanţa să dispună să nu fie blocat accesul pietonal şi auto către proprietatea reclamantei din Iaşi, .. nr. ... şi să nu fie împiedicată funcţionarea normală a instalaţiilor de gaz, energie electrică şi apă, instalate pe vechile amplasamente care asigură furnizarea de utilităţi către imobilul reclamantei.

Prin sentinţa civilă nr. .../2019 pronunţată în dosarul nr. .../245/2019 al Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia civilă nr. .../2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul cu acelaşi număr, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.C. V. T. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. R.Comercial S.R.L. şi S.C. E. M. E.S.R.L.

 Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 11.06.2019 sub prezentul număr de dosar, reclamantul S.C. V. T. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul S.C. E.M. E. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună să nu fie blocat accesul pietonal şi auto (TIR) către proprietatea reclamantului din Iaşi, str. ..., nr. ..., de către pârât.

Potrivit art. 430 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Potrivit art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

În materia procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale instanţa reţine că, potrivit art. 1002 alin. 1 Cod procedură civilă, ordonanţa preşedinţială are autoritate de lucru judecat faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

Aşadar, pentru a opera autoritatea de lucru judecat în materia ordonanţei preşedinţiale faţă de o altă cerere de ordonanţă preşedinţială, trebuie îndeplinite atât condiţiile generale ale autorităţii de lucru judecat, şi anume identitatea de părţi, obiect, cauză, precum şi condiţia specială constând în inexistenţa modificărilor împrejurărilor de fapt.

Instanţa constată că în cauză există identitate de părţi, atât reclamantul, cât şi pârâtul figurând ca părţi şi în dosarul nr. .../245/2019, de obiect, şi anume pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună să nu fie blocat accesul pietonal şi auto (TIR) către proprietatea reclamantului din Iaşi, str. ..., nr.... de către pârât, precum şi de cauză. 

Referitor la modificarea împrejurărilor de fapt care au justificat ordonanţa preşedinţială anterioară, astfel cum au fost invocate de către reclamant, instanţa consideră că nu pot fi reţinute în prezenta cauză. În acest sens, reclamantul invocă, în primul rând, faptul că spaţiul aflat pe ..., nr. ..., este format de un nr. de 6 încăperi cu destinaţia de hală industrială, strict individualizate, care nu comunică între ele, fiecare cu câte o ieşire distinctă către singura cale de acces care aparţine pârâtului. A susţinut că aceste hale sunt deservite de mai multe centrale termice şi electrice şi de echipamentele şi instalaţiile aferente pentru care există obligaţia legală de a efectua revizii periodice, obligaţie pe care nu o poate respecta, având în vedere faptul că pârâtul blochează accesul către imobil. Referitor la aceste susţineri, instanţa reţine că nu pot fi  considerate veritabile modificări ale împrejurărilor de fapt avute în vedere la formularea ordonanţei preşedinţiale iniţiale, aceeaşi obligaţie de a efectua reviziile tehnice existând şi la acel moment, ci adăugarea unor simple motive de fapt prin care reclamantul susţine fondul cererii de ordonanţă preşedinţială care face obiectul prezentului dosar. Aşadar, nu poate fi considerat, în mod rezonabil, că pretinsa imposibilitate de a efectua revizii tehnice la respectivele echipamente constituie o veritabilă modificare a situaţiei de fapt iniţiale. În continuare, reclamantul a invocat faptul că, la momentul formulării ordonanţei preşedinţiale anterioare, avea încheiat contractul de închiriere nr. ..../02.09.2015 cu S.C. I. I. S.R.L. cu durată până în 2021 pentru halele situate pe latura clădirii paralele cu b-dul ..., aceasta procedând la rezilierea contractului şi eliberarea spaţiului în data de 22.07.2019, motivat de faptul că pârâtul a continuat să blocheze accesul către spaţiul în cauză. În legătură cu acelaşi motiv, reclamantul a invocat faptul că este în continuare prejudiciat, aflându-se în imposibilitatea de a valorifica spaţiul, de a găsi noi chiriaşi, atât timp cât pârâtul blochează accesul prin pilonii instalaţi în faţa clădirii şi nu există nicio altă cale de trecere spre imobil. Instanţa consideră, de asemenea, că rezilierea contractului de locaţiune, precum şi faptul că reclamantul susţine că demersurile de a încheia un nou contract de locaţiune sunt îngreunate nu sunt modificări ale împrejurărilor de fapt, acestea reprezentând în realitate inconveniente pe care reclamantul le întâmpină ca urmare a situaţiei de fapt expuse, existente, de altfel, şi la momentul formulării cererii de ordonanţă preşedinţială anterioare. Invocarea rezilierii contractului de locaţiune de către S.C. I. I. S.R.L. nu poate fi considerată o modificare a împrejurărilor de fapt, deoarece însuşi reclamantul a susţinut la momentul formulării cererii de ordonanţă preşedinţială existenţa posibilităţii de renunţare a chiriaşilor la contractul de închiriere aflat în derulare. Mai mult, la fila nr. 61 dosar a fost depus contractul de închiriere nr. .../21.05.2019 încheiat între pârât şi S.C. I. I. S.R.L., prin având ca obiect teren/parcele cu scopul de a putea parca şi facilita accesul nemijlocit şi fără restricţii la actualul imobil închiriat de la S.C. V.T.S.R.L., teren format din CAT 196/3, 202. 203 situat în mun. Iaşi, ..., nr. ..., mun. Iaşi, precum şi dreptul de trecere/folosinţă exclusivă pe DS 12/2 cu intrare din Bulevardul ..., valabil până la data de 23.07.2019, în considerentele deciziei civile nr. 2168/2019 pronunţată de Tribunalul Iaşi reţinându-se că S.C. I I S.R.L. a reziliat contractul începând cu 22.07.2019 în contextul restricţionării căilor de acces la spaţiul închiriat, acest aspect trecând aşadar prin filtrul instanţei de judecată.  În concluzie, instanţa consideră că nu există în cauză o veritabilă modificare a împrejurărilor de fapt avute în vedere la soluţionarea ordonanţei preşedinţiale iniţiale care să poată fi avute în vedere la o nouă analiză a condiţiilor de admisibilitate în procedura ordonanţei preşedinţiale.

Pentru aceste motive instanţa va admite excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu, şi va respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul S.C. V. T. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul S.C. E M E. S.R.L., constatând incidentă autoritatea de lucru judecat.

Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, raportat la faptul că în sarcina pârâtului nu poate fi reţinută o culpă procesuală şi prin raportare la disp. art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă. Totodată, având în vedere faptul că pârâtul S.C. E. M. E. S.R.L. nu a probat cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea acestuia de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.