Actiune în răspundere delictuală

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

SENTINTA CIVILA  Nr. 1350/06 Octombrie 2020

DREPT CIVIL

OBIECT: ACTIUNE ÎN RĂSPUNDERE DELICTUALĂ

Sub aspectul prejudiciului produs  reclamantului, instanţa a reţinut că, acesta trebuie sa fie cert, şi că potrivit art.1385 Cod civil :” Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, aliniatul 3 al aceluiaşi articol stipulând că: ” Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului

Prin cererea introdusă la această instanţă la data de 18.10.2018 şi înregistrată sub nr. 6884/202/2018, reclamantul Ş. F. S., domiciliat în com. Ciocăneşti, sat Ciocăneşti, str. Petuniilor nr.1, jud. Călăraşi, cu domiciliul procesual ales la cab de av. Brişan Bogdan Constantin, cu sediul în  Călăraşi, str. Flacăra nr.16, bl.  B22, sc. B, parter, ap.2, jud. Călăraşi  a chemat în judecată pe  pârâţii  S.A. Ţ. A. SA,  B.I. D solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună obligarea asigurătorului S.A. Ţ. A. SA, în limita plafonului de despăgubiri aferent anului 2017 și a pârâtului Bucoveanu Ionuț Daniel la plata sumei de 20.245 lei cu titlu de daune materiale, ca urmare a accidentului rutier din data de 05 Mai 2017,  obligarea asigurătorului S.A. Ţ. A. SA., în limita plafonului de despăgubiri aferent anului 2017 și a pârâtului B I D la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale, ca urmare a accidentului rutier din data de 05 Mai 2017 .

În motivarea acţiunii reclamantul arată că la la data de 05 Mai 2017, în comuna Ciocănești, km. 15+10, pârâtul B I- D, la plecarea de pe loc cu autoturismul său, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului condus regulamentar de reclamant din direcția de mers Ciocănești-Dorobanțu, cu care a intrat în coliziune în urma căruia a rezultat avarierea ambelor autoturisme și vătămarea corporală a reclamantului .

Reclamantul învederează că urmare a accidentului rutier, a suferit o vătămare corporală ce a constat în: contuzii cerebrale, plagă deschisă a buzei, contuzia zonei inferioare a spatelui și pelvisului, leziunea superficială a altor părți ale gâtului, precum și pierderea de dinți, ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale .

Menţionează că ulterior accidentului rutier a depus plângere penală împotriva pârâtului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin.2 și 3 Cod Penal .

În consecință, a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași dosarul de cercetare penală nr. 916 / P / 2017, față de numitul Bucoveanu Ionuț Daniel .

Urmare a cercetărilor efectuate în cauză, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași din data de 21 Septembrie 2018, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 196 alin.(2) și (3) Cod Penal, față de numitul B I D, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală .

În cauză, în raport de situația de fapt expusă anterior, având în vedere că în urma cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. 916 / P / 2017 a fost stabilită culpa pârâtului în ceea ce privește producerea accidentului rutier din data de 05 Mai 2017, dar și faptul că a fost dispusă clasarea în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, al cărui subiect pasiv a fost reclamantul, sunt incidente reglementările legale în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală .

Referitor la sumele pretinse, daunele materiale astfel cum au fost identificate în primul capăt de cerere al acțiunii, reprezintă cheltuielile efectuate de reclamant  legate de serviciile stomatologice, dar și decontul efectuat de clinica dentară ca urmare a lucrărilor stomatologice pe care urmează să le efectueze.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acestea sunt justificate de numărul zilelor de îngrijiri medicale, de tratamentele pe care le-a efectuat și pe care le necesită în continuare, de suferințele reclamantului și de posibilitățile reale de acoperire a acestui prejudiciu, aprecieză că suma de 20.000 lei este necesară pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant

Este de notorietate că o intervenție chirurgicală precum cea care implică implantarea dinților, implică riscuri, atât la momentul realizării, dar și ulterior, recuperarea funcțiilor dinților naturali nefiind posibilă prin nicio lucrare dentară .

Autovehiculul condus de șoferul vinovat de producerea accidentului era asigurat la acea dată la societatea pârâtă.

În conformitate cu dispozițiile art. 49 din legea 136/1995, asigurătorul, pârâta în speță, are obligația ca în cazul producerii evenimentului asigurat să preia riscul în sensul de a suporta în locul persoanei vinovate plata despăgubirilor datorate celui păgubit prin producerea accidentului .

Conform art. 1 alin.(2) din Norma ASF nr.39/2016, S.A. Ţ. A. SA în calitate de asigurător, răspunde contractual pentru daunele cauzate de conducătorul vehiculului asigurat .

Condiția antrenării răspunderii contractuale a S.A. Ţ. A. SA este ca fapta prejudiciabilă sâvârșită prin intermediul vehiculului asigurat să întrunească condițiile răspunderii civile delictuale.

Având în vedere că, din situația expusă reiese întrunirea cumulativă a răspunderii civile delictuale a pârâtului B I D, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în culpa cu care a actionat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul pronunțării unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului B I D și a asigurătorului S.A. Ţ. A. SA, în limita plafonului de despăgubiri aferent anului 2017, la plata sumei de 20.245 lei daune materiale și 20.000 daune morale, cauzate ca urmare a accidentului de circulatie din data de 05 Mai 2017 .

În drept, a invocat dispoziţiile  art. 49 din Legea 136/1995, art. 1349-1350 Codul civil, art. 1 alin.(2) din Norma ASF nr.39/2016 , art. 453, 223 Cod procedură civilă

În dovedirea acţiunii  reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi expertiză auto.

În termen legal  pârâta S.A. Ţ. A. SA, a depus  întâmpinare prin care solicită admiterea în parte a cererii formulate de reclamant.

În susţinerea cererii , pârâta arată că în data de 05.05.2017, BID a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B087892, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare B-200KSS, condus de S F S, care circula regulamentar.

În urma accidentului Ş F S, a fost accidentat, fapt ce a condus la cauzarea unor leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12-14 de zile îngrijiri medicale.

În cauza s-a întocmit dosarul de urmărire penala nr. 916/P/2017.

Potrivit Ordonanţei din data de 28.02.2018, emisa in dosarul penal 916/P/2017, cauza s-a clasat având in vedere ca fapta lui B I D nu este prevăzută de legea penala.

 Pe fondul cauzei, a învederat că  în ceea ce priveşte daunele materiale si daunele morale solicitate de către reclamant, solicită admiterea acestora în parte in limita sumei de 6.600 lei, conform ofertei făcute de societatea de asigurare si conform jurisprudenţei din Romania depusă de societate  la dosarul cauzei.

  Se solicită a se observa că a încercat soluţionarea în amiabil prin oferta de despăgubire înaintată la data de 24.10.2018, în cuantum de 6.600 lei cu titlu de daune materiale si daune morale pentru prejudiciul suferit la data de 05.05.2017 — pentru un număr de 12-14 zile îngrijiri medicale.

Precizează ca A. Ţ. A. SA a făcut o oferta conforma cu ceea ce se acorda în practică în astfel de spete. Precizează ca asiguratorul, însă, atunci când face oferte de despăgubiri nu are in vedere decât criterii obiective reprezentate prin hotărâri judecătoreşti, instanţele de judecata înţelegând ca nu pot genera îmbogăţiri fără just temei ale diferitelor persoane care vin in fata lor cu solicitări ca cea în prezenta căreia se află.

 În ceea ce priveşte daunele materiale în cuantum de 20.245 lei solicitate de reclamant, solicită a se admite in parte, doar la valoarea care a fost dovedita cu documente justificative conform dispoziţiilor art. 22 alin 1 din Norma 39/2016 privind asigurările auto din Romania .

Fata de solicitarea de obligare a societăţii pârâte la plata daunelor materiale reprezentând prejudiciul de aceasta natura suferit ca urmare a evenimentului rutier in valoare de 20.245 lei cu titlu de daune materiale, învederează că, potrivit principiilor generale de drept, pentru a putea fi acordate de către instanţă, pretenţiile materiale trebuie dovedite integral de către partea care le solicita.

Având in vedere ca se discuta despre despăgubiri materiale, dovada acestor daune suferite se face prin înscrisuri. Totodată, conform prevederilor art. 22 alin. 1 Norma 39/2016 privind asigurările auto din Romania, se au în vedere următoarele:

”(1) La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale sau al decesului unor persoane, pe cale amiabilă, se au în vedere următoarele:

a) în caz de vătămare corporală:(i) diferența dintre veniturile nete ale persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătăţii, probate cu documente fiscale, și indemniza(ia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; (ii) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana prejudiciată ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătă(ii, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (iii) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; (iv) eventualele cheltuieli prilejuite de accident, precum cheltuielile cu transportul persoanei prejudiciate ca urmare a vătămării integrității corporale ori a sănătății, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (v) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;.

c) daunele morale se evaluează pe baza punctajului comunicat de către Institutul National de Medicină Legală și publicat de către A. S.F. pe site-ul propriu, precum și a altor documente justificative ce particularizează cazul. Pentru pretențiile legate de traumele psihice, persoana prejudiciată poate prezenta documente pentru dovedirea acestora".

În certificatul medico-legal întocmit de Serviciul de Medicina Legala Călăraşi nr. 1740/A2/187/25.05.2017 se menţionează absenta dinţilor 31 ,41 ,42 (3 incisivi inferiori).

Reclamantul depune un deviz estimativ in cuantum de 3.250 lei pentru dintii pentru efectuarea unor servicii stomatologice. Prin devizul estimativ în cuantum de 3.250 lei solicita interventii stomatologice constând în obstructive compozit (plomba molari si premolari), detartaj, periaj, airflow arcada superioara şi arcada inferioară, tratament endodontic (scoaterea nervului), operaţii care NU apar ca fiind prescrise de vreun medic si care ar avea legatura de cauzalitate cu accidentul din data de 05.05.2017.

Mai mult decât atât, reclamantul a mai depus un deviz stomatologic în cuantum de 14.400 lei din care rezulta efectuarea unor intervenţii stomatologice constând în montarea unei ”coroane de zirconiu high estetique” pentru dinţii 33,32,31 ,42,43 si a unei ”coroane de zironiu” pentru dintii 24,36,46, insa fara sa depună la dosarul cauzei un înscris medical din care sa rezulte ca dinţii 33, 32, 43, 24, 36, 46 au fost afectaţi in accidentul din data de 05.05.2017.

Ca atare solicită a se observa că reclamntul a depus la dosarul cauzei tratamente stomatologice din care NU rezulta legătura de cauzalitate cu evenimentul din data de 05.05.2017.

Astfel, legiuitorul a înţeles sa limiteze daunele materiale doar la cele probate cu înscrisuri documente justificative, raţiunea fiind ca, prin datele pe care le conţine, documentele fac dovada efectuării intervenţiilor consemnate, constituind in acelaşi timp sursa pentru obţinerea informaţiilor operative, statistice si contabile; acestea stau la baza efectuării controlului economic si financiar, fiind un mijloc de depistare a operaţiilor nelegale, a lipsurilor de gestiune si de stabilire a răspunderilor materiale, contravenţionale sau penale a persoanelor vinovate; au caracter probatoriu in justiţie in caz de litigii, întrucât fac dovada împrejurărilor si a modului de efectuare a actelor de natura economica si/sau financiara, declaraţiile de martor pentru dovedirea unor astfel de pretenții materiale novând acurateţea necesara.

În concluzie, solicită respingerea cererii privind acordarea daunelor materiale solicitate de reclamant ca neprobate si neîntemeiate, întrucât nu au fost probate cu documente justificative, astfel cum prevede art. 22 pct. 1 din Norma 39/2016 privind asigurările auto din Romania.

Referitor la daunele morale solicitate de reclamant, în cuantum de 20.000 cu titlu de daune morale raportat la numărul de 12-14 zile îngrijiri medicale, le apreciază ca fiind exagerate şi nejustificate, atât de prezenta situaţie supusa judecăţii, dar si prin raportare la practica judecătorească. Solicită a se analiza cu obiectivitate daunele morale solicitate de reclamant, respectând principiile statuate prin dispoziţiile Norma 39/2016, privind asigurările auto din România in conformitate cu jurisprudenţa si legislaţia din Romania.

Astfel, se observă faptul ca, suma de 20.000 lei solicitata de reclamant, în ansamblul ei este ca o exagerare a celor suferite de către reclamant în urma accidentului de circulaţie, scopul fiind acela de a impresiona instanţa pentru obţinerea unei sume vădit nejustificate (20.000 lei), o eventuala acordare a ei echivalând cu o îmbogăţire fără justa cauza.

Instanţei de judecata ii revine rolul sa facă o apreciere rezonabila, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs victimei. Astfel, dincolo de criteriile subiective legate de impactul afectiv pe care il au acest gen de evenimente si consecinţele lor, trebuie avute in vedere criterii obiective cum sunt de exemplu nivelul de trai din Romania, salariul mediu din Romania şi aceasta pentru a nu devia de la rolul pe care trebuie sa îl aiba daunele morale, respectiv de alinare a suferinţei celui prejudiciat.

Sumele acordate cu titlu de daune morale NU trebuie sa reprezinte o îmbogăţire fără justa cauza, ci ele trebuie să aibă un caracter compensatoriu, pentru o suferinţa certa, rezultat din producerea unei fapte ilicite.

Potrivit concluziilor expertizei medico-legale depuse la dosarul cauzei de către partea vătămată, reiese faptul ca aceasta a necesitat, 12-14 zile de îngrijiri medicale .

Astfel cum prevăd doctrina si jurisprudenţa, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de partea civila si sunt menite sa conducă la realizarea unei reparaţii echitabile in raport cu prejudiciul afectiv ce i-a fost cauzat acesteia şi în raport cu prejudiciul adus condiţiilor de viaţă.

Deşi nu exista criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, stabilirea acestora presupune o doza de aproximare, cu considerarea consecinţelor negative suferite de persoana vătămată, importanta valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute de persoana vătămată. Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs.

În dreptul continental, despăgubirile acordate pentru daune morale vizează alinarea suferinţei si nu producerea satisfacţiei prin sancţionarea pe latura civila a persoanei responsabile pentru producerea prejudiciului. O astfel de abordare nici nu ar avea efect in sistemul asigurarilor obligatorii pentru raspundere civila, eventualele sanctiuni punitive fiind indreptate impotriva intregii mase a asiguratilor si nicidecum impotriva persoanei responsabile

Principiul restitutio in integrum nu poate fi aplicat si nici nu trebuie avuta o astfel de abordare.

Totodata, este imoral şi imposibil a pretui viata sau sanatatea. Despagubirile trebuie sa produca doar o alinarea suferintei si nu o repunere in situatia anterioara, lucru de altfel, imposibil de realizat

Daunele morale acordate de catre instanta nu trebuie sa constituie niste masuri excesive pentru autorii daunelor si, implicit, in sarcina asiguratorului de raspundere civila si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, despagubirea trebuind sa fie justa, rationala, echitabila-

Răspunderea civilă delictuală aparţine numai conducatorului auto responsabil pentru evenimentul rutier, caruia ii si revine obligatia de reparare a prejudiciului material si moral pentru fapta savarsita. Asiguratorul de raspundere civila preia, in baza contractului de asigurare obligatia, care, in situatia in care nu ar fi incheiat un asemenea contract, ar fi cazut in sarcina conducatorului auto- Raspunderea asiguratorului de raspundere civila este contractuala si nu delictuala. Societatea de asigurare, in calitate de asigurator de raspundere civila, acorda despagubiri in temeiul primelor platite de asigurat si nu al faptei ilicite comise de catre acesta.

Prejudiciile personal nepatrimoniale nu trebuie sa reprezinte o amendare excesiva a asiguratorului de raspundere civila.

De asemenea, solicită a se avea  in vedere ca limita maxima a despagubirii, stabilita de lege, nu poate servi drept criteriu de apreciere a cuantumului despagubirilor pentru daune morale, acestea fiind stabilite pentru a asigura solvabilitatea asiguratorilor şi în cazul unor accidente extrem de grave in urma carora au rezultat multe victime si/sau insemnate pagube materiale.

Apreciază ca solicitarea unor astfel de sume nejustificat de mari si, eventual, acordarea lor in cuantumul aratat apare ca o tendinta eronata de a supradimensiona aceste daune morale ca urmare a solvabilitatii asiguratorului, garantul primirii acestor bani de catre persoana vatamata. Or aceasta tendinta este injusta, aceste daune putand fi catalogate drept ”punitive damages”, adica despagubiri menite realmente sa penalizeze asiguratorul pentru o vina care nu ii apartine.

Având în vedere că legiuitorul a dispus ca la acordarea de pretentii daune morale — art. 22 din Norma 39/2016 privind asigurarile auto din Romania să fie avuta în vedere legislatia şi jurisprudenta din Romania, solicită ca instanta de judecata să aiba în vedere practica proprie a instantei şi practica judiciara la care asiguratorul a facut trimitere, prin  hotărârile anexexate.

În drept,  a invocat dispoziţiile art. 205 si următoarele din Codul de Procedura Civila, Norma 39/2016 privind asigurările auto din Romania.

În probaţiune a solicitat  proba cu înscrisuri şi expertiză medico-legală.

Instanţa a încuviinţar şi administrat proba cu înscrisuri, porba testimonială,  contând în audierea martorului  F D şi proba cu expertiza medico- legală.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv  referatul  cu propunere de clasare şi ordonanţa de clasare din dosarul 916/p/2017-filele 8-12 la data de 05.05.2017, ora 22.25 în localitatea Ciocăneşti, jud Călăraşi,  km 15+10, a avut loc un accident de circulaţie, cauzat de către  conducătorul auto B ID, care  la plecarea de pe loc cu autoturismul  Dacia Logan cu număr de înmatriculare B087892, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca Renault Clio cu număr de înmatriculare B 200 KSS, condus regulamentar de către Ş F S.

Din aceleaşi acte de urmărire penală rezultă faptul că în urma accidentului  a rezultata avarierea  ambelor autoturisme şi vătămarea corporală a  conducătorilor auto Ş.F.S şi  B  I Dl, dar  şi a pasagerului din auto marca Dacia Logan,  N C V.

În ceea ce-l priveşte pe reclamantul ŞF S, din  referatul  cu propunere de clasare a cauzei, rezultă că  a fost emis certificatul  medico-legal nr. 1740/A/187 din 25.05.2017 de către SML Călăraşi,  din care rezultă că  acesta a necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. 

Întrucât, astfel cum rezultă  din înscrisul de la fila 103 autoturismul condus de pârâtul B I D era asigurat pentru  răspundere civilă auto la  .A. Ţ., în cauză sunt aplicabile prevederile art. 2223 Cod civil potrivit cărora:” În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”.

Totodată sunt aplicabile şi prevederile art.49 din legea nr.36/1995  conform cărora:” Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, despăgubirile acordându-se pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Raportat la situaţia de fapt reţinută anterior instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1349 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale, pârâtul B I D fiind vinovat de  fapta ilicită constând în nerespectarea regulilor privind acordarea de prioritate şi intrarea în coliziune cu vehicul condus de reclamant, iar prin fapta sa a produs un prejudiciu constând în contravaloarea cheltuielilor  efectuate de reclamant cu investigațiile medicale şi tratamentului necesar a fi urmat de reclamant.

Sub aspectul prejudiciului produs  reclamantului, instanţa reţine că  acesta trebuie sa fie cert, şi că potrivit art.1385 Cod civil :” Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, aliniatul 3 al aceluiaşi articol stipulând că: ” Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

În ceea ce priveşte repararea prejudiciului nepatrimonial, art.1391 Cod civil prevede ca în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială”.

Procedând  în continuare la analizarea în concret a pretenţiilor formulate de reclamant cu titlu de prejudiciu material, instanţa apreciază solicitarea acesteia ca fiind întemeiată numai parte.

Astfel, raportat la înscrisurile depuse la filele 21-24,  se face dovada efectuării  unor cheltuieli în cuantum de 2595 lei reprezentând  contravaloarea investigaţiilor medicale şi a  tratamentelor efectuate, respectiv înscrisurile aflate la filele 23 şi 24, pentru celelalte înscrisuri nefăcându-se dovada efectuării acelor cheltuieli.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral produs în cauză instanţa reţine că prin noțiunea de prejudiciu moral, instanţa înţelege rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.

În ceea ce priveşte suma solicitată de reclamant cu titlu de daune morale, nu există criterii legale de evaluare a daunelor morale, motiv pentru care la aprecierea cuantumului despăgubirilor morale trebuie să aibă în vedere anumite criterii si anume :

- criteriul echităţii care presupune existenta unei corespondenţe între prejudiciul încercat şi dimensiunea despăgubirii;

- criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv;

- criterii referitoare la importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

Toate aceste criterii trebuie sa conducă la stabilirea unei sume care să reprezinte o justă şi reală despăgubire a persoanei vătămate, cu efect de satisfacţie şi să nu reprezinte o sancţiune excesivă pentru autorul faptei prejudiciabile ori ca venituri necuvenite  pentru persoana vătămată.

Astfel, consecinţele negative suferite de către reclamant, în plan fizic, cauzate prin accidentul rutier în care a fost implicat, sunt  dovedire prin  raportul privind expertiză medico-legală aflată la filele 132-135.

Având în vedere că este fără putinţă de tăgadă că s-a produs o suferinţă şi fizică şi psihică pentru reclamant, care trebuie despăgubită, precum şi  faptul că vătămările  produse  nu constituie o infirmitate  şi nu se încadrează în noţiunea de prejudiciu estetic  grav sau permanent, aşa cum s-a stabilit în expertiza medico-legală, instanţa constată întemeiată în parte cererea acestuia privind acordarea unei compensaţii sub forma daunelor morale pentru prejudiciul nepatrimonial suferit, apreciind însă că suma de 15.000 de lei  este de natură a acoperi acest prejudiciu.

Întrucât la momentul producerii accidentului, autoturismul marca Dacia Logan  condus de pârâtul  B I  D era asigurat pentru  răspundere civilă auto la  .A. Ţ. în raport de  dispoziţiile art. 49-54 din Legea nr. 136/1995 şi Ordinului CSA nr. 39/2016,  asigurătorul, în baza contractului de asigurare, trebuie să răspundă direct faţă de terţele persoane păgubite prin accidentul de circulaţie produs de asigurat, şi raportat la prejudiciul reţinut de instanţă a fi produs reclamantului, va  obligă pârâta .A. Ţ. să plătească reclamantului suma de  2595 lei reprezentând  contravaloarea investigaţiilor medicale şi a  tratamentelor efectuate, şi  suma de  15.000 de lei cu titlu de  daune morale.

Întrucât cuantumul prejudiciului stabilit a fi  produs reclamantului se încadrează în limita maximă a plafonului stabilit de lege pentru asigurarea obligatorie de răspundere civilă obligatorie, va respinge cererea de chemare în judecată  formulată împotriva pârâtului Bucoveanu Ionuţ Daniel, ca neîntemeiată.

În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga pârâta .A. Ţ. la plata sumei de 4646 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv  1818 lei contravaloare taxa de timbru,  828 lei onorariu curator şi 2000 lei onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare