În situaţia în care agentul constatator nu a identificat persoana care a staţionat neregulamentar autoturismul, avea obligaţia de a proceda la emiterea unei adrese către proprietarul autoturismului pentru a comunica datele de identificare ale conducătorul

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/299/2017, la data de 25.07.2017, petentul P.L.P. a solicitat, în contradictoriu cu intimata P, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria C nr. x.

În motivarea în fapt, petentul a arătat că a fost sancţionat contravenţional cu suma de 580 lei deoarece ar fi staţionat neregulamentar auto cu nr. de înmatriculare X, în intersecţie, creând obstacol în partea carosabilă. A arătat că starea de fapt reţinută în procesul-verbal nu este conformă cu realitate deoarece utilizatorul era soţia sa, P.M., iar agentul constatator nu a luat măsurile necesare pentru a afla cine a fost utilizatorul maşinii nesolicitând proprietarului datele de identificare ale utilizatorului.  A mai indicat că, în speţă calitatea de agenţi constatatori în cazul contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de OUG nr. 195/2002 aparţine poliţiştilor rutieri şi nu poliţiei locale.

În drept,  petentul a invocat dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002 şi Legea nr. 155/2010.

În probaţiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind ataşată dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, stabilită conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

Intimata a depus întâmpinare, la data de 30.08.2017, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal contestat ca fiind legal şi temeinic.

În motivarea în fapt, intimata a arătat că prin procesul-verbal contestat s-a constatat faptul că petentul, în mod voluntar, a staţionat voluntar neregulamentar în intersecţia Şos Bucureşti – Ploieşti strada Dobrogeanu Gherea, creând obstacol pe partea carosabilă, deoarece acesta nu a răspuns la adresa emisă de intimată la data de 17.05.2017 prin care i s-a pus în vedere să indice numele şi datele de identificare ale persoanei ce a condus autoturismul.

În drept, intimata a invocat dispoziţiile art. 205 şi următoarele.

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Fiind învestită, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria C nr. x, încheiat de către intimata POLIŢIA LOCALĂ SECTOR 1, petentul P.L.P.a fost sancţionat contravenţional în temeiul art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002, reţinându-se în sarcina sa că la data de 09.03.2017, pe Şoseaua Bucureşti-Ploieşti cu Strada Dobrogeanu Gherea, a staţionat în mod voluntar neregulamentar autoturismul cu marca Mini cu nr. X, în intersecţie, creând obstacol în partea carosabilă. Agentul constatator a reţinut că fapta constituie contravenţie potrivit art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 şi este sancţionată de art. 100 alin. 2, 108 alin. 1 lit. b pct. 7 OUG 195/2002.

Potrivit art. 143 lit. a din RAOUG nr. 195/2002 : „ Este interzisă staţionarea voluntară a vehiculelor: a) în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.”

Instanţa, fiind învestită cu soluţionarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din aceeaşi ordonanţă şi la analizarea temeiniciei şi legalităţii procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 16 şi art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii. De asemenea, faptei reţinute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică. Procesul-verbal conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Instanţa nu poate reţine apărarea petentului referitoare la lipsa calităţii de poliţist rutier a agentului constatator pentru a constata fapte prevăzute de OUG nr. 195/2002, în condiţiile în care, potrivit art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are atribuţia de a constata contravenții şi aplica sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor si accesul interzis, având dreptul de a dispune masuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei legal încheiat, se bucură de o prezumţie de legalitate şi temeinicie (astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Anghel c. României şi Salabiaku c. Franţei), a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional (astfel cum a statuat Curtea în cauzele Engel c. Olandei şi Campbell c. Marii Britanii), aspect care rezultă şi din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Deşi în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în practica judiciară internă se reţine în mod constant că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Este adevărat că nu se poate nega forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, acesta fiind totuşi un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra.

Astfel, în situaţia din speţa dedusă judecăţii, procesul-verbal trebuie să fie susţinut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, însă deşi au fost ataşate dovezi referitoare la autoturism (planşe foto), nu au fost ataşate dovezi privind persoana care  a săvârşit contravenţia, în condiţiile în care persoana vinovată de săvârşirea contravenţiei de staţionare neregulamentară este conducătorul autoturismului, cel care a efectuat staţionarea şi nu proprietarul autoturismului, în cazul în care nu este vorba despre aceeaşi persoană.

Având în vedere faptul că agentul constatator nu a identificat persoana care a staţionat neregulamentar autoturismul, avea obligaţia de a proceda, astfel cum s-a şi întâmplat (f. 20), la emiterea unei adrese către proprietarul autoturismului pentru a comunica datele de identificare ale conducătorului autoturismului, iar în cazul refuzului de a comunica, proprietarul autoturismului ar trebui sancţionat pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 102 alin. 1 pct. 14 din OUG nr. 195/2002, privind necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus, contravenţie ce ar fi de competenţa poliţiei rutiere.

Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În speţa dedusă judecăţii, nu se poate aprecia că intimata a dovedit faptul că această contravenţie a fost săvârşită de către petent – proprietar al autoturismului, acest lucru nefiind constatat de către agentul constatator prin propriile simţuri, neputându-se stabili, fără dubiu, dacă sunt întrunite toate condiţiile de atragere a răspunderii civile contravenţionale a petentului, instanţa având în vedere, sub acest aspect, şi principiul in dubio pro reo (dubiul profită petentului). Astfel, în condiţiile în care din probele administrate nu rezultă cu certitudine săvârşirea faptei ilicite de către petentul pe care intimata a înţeles să îl sancţioneze, soluţia firească este aceea de a anula procesul verbal de constatare a contravenţiei, îndoiala fiind echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie.

În consecinţă, instanţa, în temeiul art. 34 alin. 1 coroborat cu art. 31 din O.G. nr. 2/2001 va anula procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria C nr. x şi va exonera petentul de la plata amenzii contravenţionale

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul P.L.P în contradictoriu cu intimata P. 

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria C nr. x şi exonerează petentul de la plata amenzii contravenţionale. 

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 15.11.2017.

Domenii speta

Spete similare