Anulare acte frauduloase

TitluAnulare acte frauduloase

Tip speţăSENTINŢĂ

Număr speţă627

Data speţă21.12.2021

Domeniul asociatInsolvenţă

Conţinut speţăSENTINŢA CIVILĂ NR. 627

Data: 21.12.2021

Autor: Dinu Bianca

Domeniul asociat: Insolvenţă 

Obiect: Faliment - acţiune în anulare

Prin  cererea înregistrată  pe rolul  Tribunalului  Prahova sub  nr. 3926/105/2017  reclamanta  ATII în calitate  de lichidator  judiciar al  debitoarei AHI SRL în contradictoriu cu  pârâţii SC PA  SRL şi AHI SRL  a solicitat  ca  prin  hotărârea  ce  se  va pronunţa  să se dispună anularea Facturii nr. 700/01.05.2016, emisă de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Magazie cereale", situat în DJ, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora, anularea Facturii nr. 701/02.05.2016, emisă de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Grajd bovine", situat în DJ, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora, anularea Facturii nr. 705/06.05.2016, emisă de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", serie şasiu XXX, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii bunurilor în patrimoniul debitoarei, iar în situaţia în care aceste bunuri nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul dobânditoarei PA SRL, să fie obligată  aceasta la plata contravalorii bunurilor. A solicitat  si desemnarea unui curator special care să reprezinte societatea AHI SRL în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr. 85/2014.

 In  motivarea  cererii reclamantă  arată că din documentele puse la dispoziţie de către Primăria Comunei D, prin adresa nr. 4384/10.05.2019, rezultă faptul că societatea şi-a înstrăinat întregul patrimoniu, înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, fără ca din preţul obţinut să fie achitaţi creditorii, instituindu-se astfel o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor.

 Deşi în numeroase rânduri a somat administratorul statutar pentru a îi pune la dispoziţie evidenţa contabilă a societăţii AHI SRL, acesta nu a înţeles să dea curs solicitărilor sale , astfel că toate informaţiile privind înstrăinarea patrimoniului debitoarei i-au fost comunicate de către creditoarea Primăria Comunei D.

Astfel, în datele de 01.05.2016, 02.05.2016 şi 06.05.2016, debitoarea AHI SRL, în calitate de vânzătoare, a emis Facturile nr. 700, nr. 701 şi nr. 705 către societatea PA SRL, în calitate de cumpărătoare, prin care a vândut activul debitoarei reprezentat de "Magazie cereale", "Grajd bovine" şi "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", prin înscrisuri sub semnătură privată. Părţile au convenit ca transferările  patrimoniale să fie efectuate la următoarele preţuri: 51.531,43 lei pentru Magazia de cereale, 52.547,64 lei pentru Grajdul de bovine şi 1.264,84 lei, pentru Autoutilitara Fiat Ducato.

În condiţiile concrete ale speţei, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale prezentei cereri, motiv pentru care solicită anularea facturilor şi implicit a transferurilor patrimoniale.

Potrivit art. 117 alin, 1 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

 Alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că următoarele acte sau operaţiuni vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate:

c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice altfel drepturile.

Alineatul 4 al art. 117 din lege, prevede că următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate:

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie de control asupra debitorului sau a activităţii sate,

 Apreciază că actele încheiate între părţi a căror anulare o solicita au un pronunţat caracter fraudulos.

Aşa cum rezultă din economia textelor legale incidente, caracterul fraudulos al actelor este prezumat în cazul actelor nominalizate în cuprinsul acestora, fiind deci esenţial a se stabili dacă actul juridic are o cauză licita sau ilicită.

 În doctrină, în conţinutul noţiunii de fraudă sunt identificate trei forme principale ale acesteia, respectiv frauda comisă de o parte în defavoarea celeilalte, frauda comisă de părţi - concert fraudulos - prin înţelegere, împotriva terţilor şi frauda la lege.

În speţă, părţile au acţionat cu rea-credinţă, cu vinovăţie, urmărind cauzarea prejudiciului creditorilor sau acceptând posibilitatea producerii unui prejudiciu în patrimoniul acestora, vânzarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, respectiv două construcţii şi un vehicul, fiind realizată la preţul total de 105.343,91 lei, fiind un preţ disproporţionat faţă de valoarea de piaţă a acestora şi totodată existând prezumţia ca preţul nu a fost efectiv achitat. Mai mult, bunurile au fost vândute către o societate din grup, controlată de dna. DAM.

Potrivit art. 1238 alin. 2 noul Cod civil - care se aplică pentru identitate de raţiune şi în cauza de faţă, cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia sa o cunoască.

În cazul de faţă, cauza ilicită este comună, părţile având în mod obiectiv reprezentarea consecinţelor de ordin economic cauzate prin practicarea unui preţ neserios şi prin disproporţia vădită între prestaţiile acestora. Pe de alta parte, chiar şi în ipoteza descrisă de teza a Il-a a alineatului al doilea din textul de lege, cauza ilicită era cunoscută sau, după împrejurări trebuia cunoscută de către vânzător, câtă vreme preţul vânzării era semnificativ mai mic decât valoarea reală a bunurilor, iar vânzarea s-a efectuat către o societate controlată de către vânzător.

Mai mult, până la acest moment, lichidatorul judiciar nu are cunoştinţă dacă în realitate preţurile indicate prin facturi au fost efectiv plătite.

De asemenea, este îndeplinită şi condiţia încheierii facturilor-contracte în perioada de 2 ani anterioară deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea AHI SRL, adică în perioada suspectă. Faţă de societate a fost deschisă procedura insolvenţei la data de 12.04.2018, iar facturile a fost emise în datele de 01.05.2016, 02.05.2016 şi 06.05.2016.

In sfârşit, apreciază  că este îndeplinită şi condiţia prejudicierii din punct de vedere material a creditorilor, câtă vreme prin înstrăinarea bunurilor menţionate anterior, s-a creat un prejudiciu cert, direct, cuantificabil acestora, debitoarea diminuându-şi patrimoniul prin sustragerea bunurilor de la urmărirea lor.

Astfel, creditorii nu-şi mai pot satisface creanţele pe care le au împotriva debitoarei AHI SRL, în lipsa activelor în patrimoniul acesteia.

Prezenta acţiune în anulare constituie o măsură de reîntregire a patrimoniului societăţii debitoare, bunurile urmând să fie valorificate în cadrul procedurii de lichidare pentru îndestularea creanţelor creditorilor.

Complicitatea terţului dobânditor la fraudă  înstrăinarea celor trei bunuri a fost efectuata în perioada 01.05.2016 - 06.05.2016 de către DA, administrator de facto al debitoarei, tatăl administratorului statutar, DAM.

Aşa cum se poate observa din informaţiile prezentate în tabelul Anexa nr. 1, dl. DA a deţinut calitatea de administrator al societăţii CH SRL. în data de 21.08.2013 a înstrăinat bunurile societăţii CH SRL, către societatea AHI SRL. Ulterior, în data de 19.05.2015, societatea CH SRL a intrat în procedura generală de insolvenţă.

Utilizând aceeaşi strategie, în data de 02.05.2016, bunurile societăţii AHI SRL au fost vândute către societatea PA SRL, societate în care d-na. DAM a deţinut calităţile de asociat şi administrator.

Precizează  faptul că, dl. DA a emis facturile privind vânzarea bunurilor efectuată între CH SRL şi AHI SRL, precum şi pe cele privind vânzarea bunurilor efectuată între AHI SRL şi PA SRL.

Operaţiunile de vânzare - cumpărare s-au realizat în perioada suspectă şi au caracter fraudulos. Pârâta PA S.R.L. a fost administrată la momentul achiziţionării bunurilor de dna. DAM, aceasta deţinând în acelaşi timp calităţile de administrator şi asociat unic al societăţii AHI SRL. în calitatea sa de fost administrator si asociat, a profitat de poziţia deţinută în ambele societăţi (vânzător şi cumpărător) şi de informaţiile la care a avut acces deplin, pentru a ascunde bunurile debitoarei de la executarea acestora de către creditori.

Astfel, se pot anula operaţiunile încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul (administratorul, director sau membru al organelor de supraveghere al debitorului, etc.) daca aceste operaţiuni sunt în dauna creditorilor.

Deşi în data de 06.10.2015, d-na. DAM a cesionat părţile sociale deţinute în societatea PA SRL, către dl. TM renunţând totodată la mandatul de administrator, în fapt aceste operaţiuni au fost efectuate cu scopul de a se estompa relaţia dintre cele două societăţi AHI SRL şi PA SRL, care până la această dată au fost administrate de aceeaşi persoană. Aşa cum se poate observa din înscrisurile anexate prezentei, se prezumă că dl. TM este logodnicul dnei. DAM, relaţie despre care ambele părţi fac vorbire pe reţeaua de socializare Facebook, profilurile acestora fiind publice.

Totodată, precizează  faptul că atât societăţile vânzătoare, cât şi societatea cumpărătoare sunt administrate/controlate de familia D. Astfel, deşi scriptic bunurile au fost înstrăinate din patrimoniul debitoarei, în fapt această operaţiune a fost efectuată în  scopul sustragerii bunurilor de la urmărire de către creditori, bunurile rămânând tot în posesia familiei D.

Din cele menţionate mai sus reiese faptul că înstăinarea bunurilor s-a făcut în mod fraudulos de către dna. DAM, împreună cu dl. DA, scopul

Fiind evident acela de a ascunde bunurile de la executarea acestora de către creditorii societăţii AHI SRL.

Ulterior, la aproximativ 8 luni de la înstrăinarea patrimoniului societăţii AHI SRL, dna. DAM a cooptat în societate pe dl. ZD, majorând capitalul social, în acelaşi timp fiindu-i predat şi mandatul de administrator acestuia, ca mai apoi, la 2 zile de la cooptarea acestuia în societatea, să îi fie cesionate toate părţile societale deţinute de către dna. DAM, astfel dl. ZD devenind asociat unic şi administrator al unei societăţi insolvabile, fără patrimoniu.

Repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la predarea bunurilor ce fac obiectul prezentei cereri şi, în ipoteza în care nu mai este posibilă restituirea în natură, să dispuneţi achitarea valorii de piaţă a acestora la data înstrăinării, respectiv la data de 01.05.2016 pentru "Magazie cereale", la data de 02.05.2016 pentru "Grajd bovne" si 06.05.2016 pentru "Autoutilitara Fiat doblo 2.3", valori ce se vor stabili prin expertiză tehnică evaluatorie.

În situaţia de faţă, pârâta PA SRL trebuie să predea bunurile ajunse în proprietatea sa în baza unor acte nule, încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Pârâta PA SRL va trebui să predea bunurile sau contravaloarea acestora, de la data înstrăinării, având în vedere şi faptul că există prezumţia că aceasta nu a achitat valoarea corespunzătoare a bunurilor.

În concluzie, apreciază  că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 117 din Legea nr. 85/2014, fapt pentru care devin incidente si dispoziţiile art. 122 alin. 3 prin care "se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor".

Având în vedere faptul că societatea se află în procedura falimentului începând cu data de 15.10.2018, ATII având calitatea de lichidator judiciar al acesteia, precum şi faptul că acţiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de ATII, în vederea asigurării dreptului la apărare, solicită să se dispună desemnarea unui curator special care să reprezinte societatea AH  în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr. 85/2014: "Dacă un administrator special nu a fost desemnat, pentru soluţionarea acţiunilor prevăzute la art. 117-122 ori a celor rezultând din nerespectarea art. 84, debitorul va fi reprezentat de un curator special desemnat dintre organele de conducere statutare aflate în exerciţiul funcţiunii la data deschiderii procedurii. Precizează  faptul că până la acest moment asociatul unic nu a desemnat un administrator special în cadrul procedurii de insolvenţă/faliment a debitoarei AHI SRL.

În  concluzie, pentru toate aceste considerente, solicită admiterea  acţiunea şi să se  dispună:

1. Anularea Facturii nr. 700/01.05.2016, emisă de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Magazie cereale", situat în DJ, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora.

2. Anularea Facturii nr. 701/02.05.2016, emisă de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Grajd bovine", situat în DJ, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora.

3. Anularea Facturii nr. 705/06.05.2016, emisa de societatea AHI SRL, în calitate de vânzător, către societatea PA SRL, în calitate de cumpărător, privind vânzarea bunului reprezentat de "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", serie şasiu XXX, anterior deschiderii procedurii insolvenţei faţă de societatea AHI SRL, în dauna creditorilor, prin fraudarea acestora.

4. Repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii bunurilor în patrimoniul debitoarei, iar în situaţia în care aceste bunuri nu mai pot fi identificate sau nu se mai află în patrimoniul dobânditoarei PA SRL, să o obligaţi pe aceasta La plata contravalorii bunurilor.

5. Desemnarea unui curator special care să reprezinte societatea AHI SRL în prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 3 din Legea nr.

La data de 03.07.2020 pârâta  PA SRL a  formulat  întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca  neîntemeiată.

Prin întâmpinare  pârâta  arată că între debitoarea AHI SRL SI PA SRL  la începutul anului 2016, s-au derulat relaţii comerciale prin care au fost prestate si furnizate anumite servicii specifice obiectului de activitate de către subscrisa in favoarea debitoarei in urma cărora, aceasta din urma a înregistrat datorii fata de parata in cuantum de 138.000 lei, conform:

-factura nr 01/03.03.2020 in cunatum de 36.000 lei;

- factura nr 02/03.04.2020 in cunatum de 48.000 lei; -factura nr 03/06.04.2020 in cuantum de 54.000 lei

Pentru stingerea parţiala a datoriilor respective, părţile de comun acord, au decis ca plata sa se realizeze prin instrainarea de către AHI SRL a activelor magazie cereale, grajd bovine si auitoutilitara Fiat, in acest sens, fiind emise facturile a căror anulare se solicita.

 Pentru realizarea efectiva a plaţii, au fost întocmite operaţiuni de compensare conform următoarelor documente:

- ordin de compensare seria C nr. 4041161/03.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 1/03.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041162/06.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 02/06.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041163/07.06,2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 03/07.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041164/08.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 04/08.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041165/09.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 05/09.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041166/10.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 06/10.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041167/13.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 11/13.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041168/14.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 12/14.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041169/15.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 13/15.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041170/16.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 14/16.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041171/17.06.2016 pentru suma de 10.000

lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 15/17.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041174/22.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 17/22.06.2016;

Pentru admisibilitatea unei acţiuni in anulare, in baza art 117 alin 2 lit c din Legea 85/2014, se cere indeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii:transferului unui bun către un terţ in cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii; actele sa fi fost încheiate cu intenţia tuturor pârtilor implicate de a sustrage bunul de la o eventuala urmărire sau de a leza in orice fel drepturile creditărilor.

Având in vedere dispoziţiile legiuitorului, este cert ca acţiunea in anulare întemeiata pe aceasta prevedere este admisibila numai in condiţiile in care se face dovada de către reclamant a complicităţii terţului la frauda, respectiv a coniventei frauduloase între cei care au incheiat actul pretins fraudulos, sancţionat de acest text de lege, adică intre debitor si partenerii sai contractuali, care au urmărit ca prin actul incheiat sa se sustragă bunul ce face obiectul actului de la urmărirea de către creditori, in principal, iar, in subsidiar sa le lezeze interesele.

Asa fiind, este necesar ca pentru exercitarea acţiunii in anulare, reclamantul trebuie sa faca dovada celor doua condiţii, esenţiala fiind dovada participării la frauda a cocontractantilor, care nu se prezuma niciodata.in cazul terţilor, conform legii.

Constatând derularea raporturilor comerciale dintre debitoarea AH INVEST S.R.L si parata PA S.R.L, solicită a se obseva  ca reclamanta nu probează cu niciun mijloc de proba intenţia comuna a celor care au incheiat operaţiunile de vânzare menţionate, de la a sustrage de la urmărire de către creditorii debitorului a bunului ce a constituit obiectul pretinsului act fraudulos si in acest sens, va rugam sa aveţi in vedere următoarele argumente esenţiale:

La data realizării operaţiunilor de înstrăinare a bunurilor menţionate in facturi, societatea debitoare nu avea un cuantum al datoriilor care sa atingă pragul de insolventa, nu se afla in stare de insolventa in sensul art 5 pct 29 din Legea 85/2014, nu avea creditori ale căror drepturi sa fie lezate de respectivele acte de înstrăinare si deci nu exista interes pentru sustragerea bunurilor de la o eventuala urmărire.

Din verificările efectuate, se poate constata ca in luna mai 2016 cand s-au realizat operaţiunile a căror anulare s-a solicitat, debitoarea nu înregistra decât datorii fiscale foarte reduse la bugetul de stat.

In mod concret suma de 450.731 lei, reţinuta la masa credala in favoarea creditoarei DGRFP-Ploiesti, AJFP Prahova a fost constituita ca urmare a întocmirii raportului de inspecţie fiscala din data de 13.03.2017, respectiv la aproape un un an de la data vânzărilor. Anterior acestui act de control existau datorii nesemnificative fata de organul fiscal.

In acelaşi sens, la nivelul lunii mai 2016, nu existau datorii relevante fata de creditoarea A, ce este înscrisa la masa credala cu suma de 117.502.93 lei, datorii acumulate pana in anul 2018.

In condiţiile inexistentei unor debite care sa conducă la o stare de insolventa a debitoarei, este evident ca nu putea sa existe nici frauda pentru a sustrage bunurile de la o eventuala urmărire sau de a leza in orice fel drepturile creditorilor.

 In aceleaşi sens, soliictă să fie  înlăturate  susţinerile reclamantei care arata ca înstrăinarea bunurilor s-a realizat la un preţ inferior valorii de piaţa a acestora.

In sens probatoriu, intelege sa depună la dosarul cauzei, „Raportul de evaluare a proprietăţii imobiliare Magazie Cereale si Grajd Bovine" intocmit de expert autorizat judiciar autorizat GG, la solicitarea SC PA SRL., la data de 31.01.2017.

Conform acestui RAPORT DE EVALUARE, rezulta ca valoarea magaziei de cereale era la data de 31.01.2017 de 22.204 lei iar a grajdului de bovine de 21.174 lei.

 Conform facturii nr 700/01.05.2016, magazia de cereale a fost instrainata cu suma de 51.531,43 lei, ceea ce reprezintă un pret mai mult decât dublu fata de valoarea stabilita prin expertiza.

 Conform facturii nr 701/02.05.2016, grajdul de bovine a fost înstrăinat cu suma de 52.547, 64 lei, ceea ce reprezintă un pret mai mult decât dublu fata de valoarea stabilita prin expertiza.

Se poate constata, astfel ca argumentaţia reclamantei privitoare la vânzarea bunurilor la un preţ inferior valorii de piaţa, nu are niciun fel de fundament juridic, dar nici economic.

Cu siguranţa in cauza nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de art. 1665 Cod civ., care reglementează situaţia preţului fictiv si preţului derizoriu:

- alin. 1 Vânzarea este anulabila atunci cand preţul este stabilit fara intenţia de a fi

plătit;

- alin. 2 De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabila atunci cand preţul este atat de disproporţionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca părţile nu a dorit sa consimtă la o vânzare

In practica judecătoreasca s-a arătat ca „preţul poate fi superior sau inferior valorii bunului care formează obiectul vânzării, echivalenta dintre pret si valoarea bunului fiind una relativa si nu trebuie confundata neseriozitatea preţului, cu vilitatea lui (un pret mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al bunului vândut), întrucât in caz de neseriozitate a preţului, contractul este nul absolut, iar in caz de vilitate, contractul de vanzare-cumparare este valabil.

Pentru a fi derizoriu (infim), preţul stabilit de parti in contract trebuie sa fie atat de disproporţionat fata de valoarea bunului vândut incat practic sa nu existe pret, sa nu poată constitui cauza obligaţiei asumate de vânzător (valoarea prestaţiei se apreciază la momentul incheierii actului) de a transmite proprietatea lucrului vândut, ceea ce in speţa nu poate fi vorba, astfel incat susţinerile apelantului cu privire la caracterul derizoriu al preţului vânzării si al fraudării intereselor creditorilor nu pot fi primite,, (extras -Decizia nr. 188/29.01.2018 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti).

In acest sens,  solicită să se reţină  si practica judiciara a instanţelor judecătoreşti care retine : „ Mai mult, tot in mod judicios, s-a mai reţinut de către instanţa ca existenta unor rapoarte de evaluare cu privire la imobilul menţionat, rapoarte de evaluare care s-au efectuat ulterior inchierii contractului de vanzare-cumparare si prin care s-a stabilit o valoare mult mai mare decât preţul menţionat nu prezintă relevanta, deoarece valoarea rezultata dintr-o evaluare nu trebuie sa coincidă cu preţul de vânzare.S-a mai reţinut ca, in cazul in care preţul este sincer si serios contractul de vanzare-cumparare este valabil, chiar daca preţul este mult inferior ori superior valoarii reale a lucrului vândut, întrucât părţile sunt libere sa determine preţul, astfel ca valoarea bunului vândut trebuie raportata si la subiectivismul pârtilor, interesele economice ale acestora din momentul contractării, influentele pieţei „ - Tribunalul Braşov, Secţia Comerciala, Sentinţa nr. 607/SIND/2006.

 Preţul stabilit de către parţi si evidenţiat in facturi a fost plătit in totalitate, prin operaţiunea compensării astfel cum a precizat anterior,

In aceste condiţii, solicită  înlăturarea  argumentaţia reclamantei privitoare la faptul ca nu s-ar fi realizat plata preţului pentru aceste bunuri, invocandu-se acest aspect, tocmai pentru a-si construi acuzaţia de realizare a unor operaţiuni frauduloase.

Inexistenta complicităţii terţului cocontractant subscrisa PA SRL la frauda este demonstrata de împrejurarea ca nu exista manevre frauduloase, in condiţiile in care debitoarea si implicit terţul dobanditor nu aveau interes sa sustragă bunul de la o eventuala urmărire sau sa lezeze in orice fel drepturile creditorilor;

Astfel cum a arătat mai  sus  expunerii , nu existau datorii ale societăţii debitoare, care sa fi reprezentat un temei pentru efectuarea oricăror operaţiuni dolosive in dauna creditorilor si cu atat mai mult nu putea sa cunoască si sa fie de coniventa pentru pretinse transferuri frauduloase.

Conform art 122 alin 3 C pr civ în privinţa actelor şi operaţiunilor prevăzute la art. 117 alin. (2) se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor.

In aceste condiţii, se constata ca in privinţa actelor enumerate la art 117 alin 4 lit b si e, invocate in acţiune, caracterul fraudulos al actului nu se prezumă.

In doctrina, in conţinutul noţiunii de frauda sunt indentificate 3 forme principale ale acesteia, respectiv:frauda comisa de o parte a unui contract in favoarea celeilate, frauda comisa de parti-concern fraudulor-prin intelegere, împotriva terţilor si frauda la lege.A acţiona fraudulos presupune ca părţile sa acţioneze cu rea-credinta, cu vinovăţie.

Or, in speţa nu se poate retine ca debitoarea si cumparatoarea bunurilor au acţionat cu vinovăţie urmărind cauzarea unui prejudiciu creditorilor sau acceptând posibilitatea producerii unui prejudiciu in patrimoniul acestora, din situaţia economica a debitoarei rezultând ca aceasta a incheiat actele de instrainare cu buna-credinta, tocmai in scopul plaţii datoriei către parata, intr-o perioada cand nu avea datorii către creditorii înscrisi la masa credala in dosarul de insolventa.

Facturile in cauza reprezintă acte juridice oneroase si comutative, iar prezumţia de frauda isi poate produce efectele numai in condiţiile in care este dovedita frauda care consta in insasi disproporţia vădita de valoare dintre cele doua prestaţii.

Este exclusa intenţia de frauda a intereselor creditorilor, in condiţiile in care pentru vânzarea bunurilor in cauza a fost încasat un pret real, serios care respecta rigorile legii,

Pentru aceleaşi considerente, reclamanta nu probează raportul de cauzalitate dintre starea de insolventa a societăţii debitoare si consecinţele pe care le pot produce actele de transfer ale bunurilor, respectiv nu se face dovada ca , in situaţia in care bunurile nu ar fi fost înstrăinate, debitoarea nu ar fi intrat in insolventa.

In ceea ce priveşte aplicabilitatea disp art 117 alin 4 lit b din Legea 85/2014, arătă ca nu este probata situaţia invocata de reclamanta privitoare la teza articolului ce vizează faptul ca „debitoarea este un grup economic", relaţiile existente intre membri organelor de conducere, nefacand dovada existentei fraudei ceruta de lege si neinstituind o prezumţie, in acest sens.

In aceleaşi condiţii, apreciază ca nu sunt incidente disp art 117 alin 4 lit e din Legea 85/2014, deoarce nu este dovedita poziţia de control a unei anumite persoane asupra debitoarei, coroborat cum împrejurarea argumentata anterior, in sensul ca operaţiunile de înstrainare nu au nici un fel de carcater fraudulos, fata de starea societăţii de la dat realizării transferurilor.

Nefiind indeplinite toate condiţiile impuse de lege pentru anularea actelor frauduloase, in speţa, lipsind caracterul fraudulos al transferurilor patrimoniale, este evident faptul ca aceste operaţiuni sunt legale si trebuie menţinute ca atare.

In considerarea argumentelor anterioare, solicită  respingerea acţiunii sub toate aspectele invocate.

Analizând  actele  și lucrările  dosarului,  judecătorul  sindic  a reținut  următoarele:

În fapt, prin sentinţa nr. 312/12.04.2018 s-a admis cererea creditoarei SC A SRL şi s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei AHI SRL, fiind numit administrator judiciar ATII.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea formulată de lichidatorul judiciar privind anularea facturilor prin care debitoarea şi-a înstrăinat bunurile din patrimoniu, anterior deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv facturile nr. 700/01.05.2016, privind vânzarea bunului reprezentat de "Magazie cereale", situat în DJ, nr. 701/02.05.2016,  privind vânzarea bunului reprezentat de "Grajd bovine", situat în DJ şi nr. 705/06.05.2016, privind vânzarea bunului reprezentat de "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", serie şasiu XXX.

În drept, judecătorul sindic a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 117 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Conform dispozițiilor art. 117 alin. 2 din lege,  următoarele acte sau operaţiuni ale debitorului vor putea fi anulate, pentru restituirea bunurilor transferate sau a valorii altor prestaţii executate:

c) acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

De asemenea, art. 117 alin. 4 din lege prevede că următoarele acte sau operaţiuni, încheiate în cei 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, să fie anulate şi prestaţiile recuperate:

b) cu un membru sau administrator, atunci când debitorul este un grup de interes economic;

e) cu orice altă persoană fizică ori juridică, deţinând o poziţie de control asupra debitorului sau a activităţii sate,

Una dintre condiţiile pentru promovarea acţiunilor prevăzute în art. 117 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 85/2014 o constituie caracterul fraudulos al actului. Actul împotriva căruia este formulată acţiunea în anulare trebuie să aibă o cauză (scop) ilicită.

Ca natură juridică, acţiunea în anulare prevăzută în art. 117 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 este o acţiune specifică procedurii insolvenţei. Este instituită în favoarea reclamantului o prezumţie relativă (iuris tantum) de fraudă, conform art. 122 alin. 3 din lege. Prezumţia relativă de fraudare a creditorilor, stabilită în art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2014 poate fi răsturnată de către debitor.

Sarcina probei, alături de celelalte cerinţe de exerciţiu, presupune demonstraţia că actul dedus judecăţii se încadrează în una dintre ipotezele prevăzute în art. 117 alin. 2 din Legea nr. 85/2014.

Tribunalul reţine, aşadar, că, în speţă trebuie să cerceteze dacă actele a căror anulare se solicită au fost  încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii şi dacă intenţia tuturor părţilor implicate în înscrisurile a căror anulare se solicită a fost  de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.

În cauză judecătorul sindic a reţinut că procedura insolvenţei faţă de debitoare a fost deschisă la data de 12.04.2018, prin sentința nr. 312/12.04.2018.

Facturile a căror anulare a fost solicitată de lichidatorul judiciar se încadrează în perioada suspectă, de 2 ani anteriori deschiderii procedurii.

Astfel, în datele de 01.05.2016, 02.05.2016 şi 06.05.2016, debitoarea AHI SRL, în calitate de vânzătoare, a emis Facturile nr. 700, nr. 701 şi nr. 705 către societatea PA SRL, în calitate de cumpărătoare, prin care a vândut activul debitoarei reprezentat de "Magazie cereale", "Grajd bovine" şi "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", prin înscrisuri sub semnătură privată. Părţile au convenit ca transferările  patrimoniale să fie efectuate la următoarele preţuri: 51.531,43 lei pentru Magazia de cereale, 52.547,64 lei pentru Grajdul de bovine şi 1.264,84 lei, pentru Autoutilitara Fiat Ducato.

Pentru efectuarea plăţii acestor facturi au fost întocmite de către cumpărător operaţiuni de compensare conform următoarelor documente:

- ordin de compensare seria C nr. 4041161/03.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 1/03.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041162/06.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 02/06.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041163/07.06,2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 03/07.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041164/08.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 04/08.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041165/09.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 05/09.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041166/10.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 06/10.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041167/13.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 11/13.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041168/14.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 12/14.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041169/15.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 13/15.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041170/16.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 14/16.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041171/17.06.2016 pentru suma de 10.000

lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 15/17.06.2016;

- ordin de compensare seria C nr. 4041174/22.06.2016 pentru suma de 10.000 lei;

- procesul-verbal al şedinţei nr. 17/22.06.2016;

În realizarea acestor operaţiuni de compensare s-a invocat existenţa unei creanţe anterioare a debitoarei către terţul cumpărător rezultând din relaţii comerciale prin care au fost prestate si furnizate anumite servicii specifice obiectului de activitate de către terţul cumpărător in favoarea debitoarei in urma cărora, aceasta din urma a înregistrat datorii fata de parata in cuantum de 138.000 lei, conform:

-factura nr 01/03.03.2016 in cunatum de 36.000 lei;

- factura nr 02/03.04.2016 in cunatum de 48.000 lei;

-factura nr 03/06.04.2016 in cuantum de 54.000 lei

Analizând cazurile de anulare cu care a fost învestit,  judecătorul-sindic a reţinut  că, în ceea ce priveşte cazul de anulare prevăzut de art. 117 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2014, este necesar ca reclamantul să facă dovada participării la fraudă a cocontractanţilor. Dacă nu se probează intenţia tuturor părţilor actului de a sustrage bunul de la urmărire de către creditori, actul în cauză nu poate fi anulat.

În cauză, faţă de modalitatea în care s-au încheiat actele a căror anulare se solicită, tribunalul a apreciat că a fost probată de reclamantă condiția fraudei faţă de creditori, respectiv a intenției părților – debitoare şi terţ cumpărător - de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice fel drepturile.

Sub acest aspect judecătorul sindic a reţinut că :

- operaţiunea vânzării bunurilor  nu era una necesară în activitatea debitoarei, nefiind explicat în mod satisfăcător înstrăinarea acestor bunuri în contul unei creanţe pentru care nu se poate verifica realitatea existenţei (aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 118 volum II al dosarului de insolvenţă al debitoarei,  faţă de domeniul de activitate al terţului cumpărător- restaurante, livrarea unor produse ca roată dinţată sau sertar nu se justifică)

- nu se poate verifica realitatea existenţei prestaţiilor care au condus la naşterea creanţei debitoarei către terţul cumpărător, respectiv a înscrierii facturilor nr. 01/03.03.2016, 02/03.04.2016 şi 03/06.04.2016 în contabilitatea debitoarei întrucât actele contabile aferente acestei perioade nu au fost depuse de către tatăl administratorului statutar de la momentul vânzării, domnul DA, care le avea în posesie aşa cum rezultă din raportul lichidatorului judiciar aflat la filele 178-180 volum II al dosarului de insolvenţă al debitoarei, din care rezultă  că potrivit adresei nr. 5847/19.12.2018, DGRFP Prahova a comunicat că documentele societăţii debitoare au fost restituite acesteia şi ridicate de domnul DA în calitate de împuternicit al debitoarei.

- preţul pentru vânzarea bunurilor nu a fost achitat de către terţul cumpărător invocându-se o compensare care, însă, a fost efectuată fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data efectuării acestor operaţiuni. Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 (în vigoare la data efectuării compensării-2016), în aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată, cu modificările ulterioare,  au fost aprobate Normele metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie și Regulamentul de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice. Aceasta prevedea pentru facturile cu valori mai mari de 10.000 RON că operaţiunea compensării datoriilor neplătite la termenele scadente se realiza numai în conformitate cu prevederile regulamentului de compensare aprobat prin această hotărâre, iar pentru sumele reprezentând contravaloarea facturilor mai mici de 10.000 RON, inclusiv, compensarea reciprocă între contribuabilii persoane juridice, aceasta se efectua și în afara cadrului instituțional creat de OUG nr. 77/1999, dar pe baza acelorași formulare. Cum în cauză facturile invocate aveau valori mai mari de 10.000 lei, nu se putea realiza compensarea reciprocă între contribuabilii persoane juridice, aşa cum a fost ea efectuată de debitoare şi terţul cumpărător. Prin această operaţiune nelegală de compensare si înstrăinare a activelor debitoarei ( chiar în condiţiile realităţii creanţei debitoarei către terţul cumpărător)  au fost lezate în mod evident drepturile creditorului bugetar şi ale celui garantat care ar fi avut prioritate la o eventuală distribuire a sumelor faţă de creanţa chirografară a terţului cumpărător.

- nu în ultimul rând, intenţia comună a celor două părţi de lezare a intereselor creditorilor este dovedită şi de faptul că la momentul vânzării bunurilor din averea debitoarei ( 01.05.2016,02.05.2016 şi 06.05.2016) DAM, conform relaţiilor de la Registrul Comerţului,  deţinea în acelaşi timp calităţile de administrator şi asociat unic al societăţii debitoare (vânzătoarea) dar şi administrator al societăţii pârâte (cumpărătoarea),  profitând de poziţia deţinută în ambele societăţi (vânzător şi cumpărător) şi de informaţiile la care a avut acces, pentru a leza drepturile creditorilor.

Nu s-a putut reţine apărarea pârâtei cumpărătoare în sensul că cererea ar fi trebuit respinsă pentru că preţul obţinut din vânzarea bunurilor este unul serios, în condiţiile în care nu s-a promovat cerere de anulare pentru preţ lezionar, judecătorul-sindic nefiind învestit cu o acţiune în anulare pentru cazul reglementat de art. 117 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2014, instanţa neputându-se substitui părții, având în vedere principiul disponibilității reglementat de art. 9 și de art. 22 alin. 6 Cod de procedură civilă, astfel încât aceste aspecte sunt nerelevante.

Nici susţinerea că debitoarea nu avea datorii la momentul vânzării,  starea de insolvenţă intervenind abia în anul 2018 nu este reală, întrucât potrivit raportului privind cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă a debitoarei dar si deciziei de angajare a răspunderii solidare a administratorului statutar DAM nr. 76339/14.06.2017, debitoarea a fost declarată insolvabilă prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. 75437/20.02.2017, reţinându-se în sarcina  administratorului statutar fapta prevăzută de art. 25 alin.2 din Codul de procedură fiscală, respectiv, răspund solidar pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, administratorul care, în perioada exercitării mandatului, cu rea credinţă nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

În concluzie, frauda impusă de art. 117 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 85/2014  este susţinută de probele administrate, reieşind intenția comună a intimatelor-pârâte de a sustrage activele de la urmărirea sa de către creditori, sau de a le leza acestora drepturile.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea temei de drept invocat pentru anularea facturilor, ( art.117 alin.4 lit e) , cât timp, ca urmare a vânzării bunurilor de către debitoare, aceasta vânzare s-a efectuat către o societate controlată de către vânzător, judecătorul-sindic a reținut că  a fost probată frauda produsă celorlalţi creditori, întrucât sumele obţinute din valorificarea bunurilor în procedură ar fi revenit, creditorului bugetar şi garantat, iar nu terţului cumpărător în calitate de creditor chirografar.

În consecinţă, tribunalul a constatat că  este incident primul caz de anulare analizat dar şi cazul prevăzut de art. 117 alin. 4 lit.e din lege, cât timp vânzarea s-a efectuat către o societate controlată de către vânzător astfel încât va anula transferurile patrimoniale materializate prin facturile nr. 700/01.05.2016, privind vânzarea bunului reprezentat de "Magazie cereale", situat în DJ, nr. 701/02.05.2016,  privind vânzarea bunului reprezentat de "Grajd bovine", situat în DJ şi nr. 705/06.05.2016, privind vânzarea bunului reprezentat de "Autoutilitară Fiat Ducato 2.3", serie şasiu XXX. Totodată, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii bunurilor în patrimoniul debitoarei, în starea în care se aflau la momentul transferului sau plata contravalorii acestora respectiv sumele stabilite potrivit raportului de expertiză tehnică construcţii MG şi raportului de expertiză  întocmit de expert CN.

În baza dispoziţiilor art. 453 Cod de procedură civilă a obligat pârâta PA SRL către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de  1600 lei reprezentând onorariu experţi.

Domenii speta

Spete similare