Interpretarea dispoziţiilor art. 61 alin. 1 din o.u.g. nr. 146/2002. Una dintre condiţiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanţă a drepturilor cuvenite unor societăţi comerciale şi care urmează a fi încasate de la instituţii publice, este acc

Prin sentinţa nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 9706/63/2014 s-a respins acţiunea formulată de reclamanta x în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, având ca obiect obligaţie de a face şi pretenţii.

S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie a, b şi c, toţi fiind reprezentaţi de administratorul judiciar provizoriu, având ca obiect pretenţii, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva sentinţei nr. 92 din data de 20 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 9706/63/2014 a declarat recurs reclamanta x, considerând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legal aplicabile.

Intimata pârâtă formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Recursul se poate exercita numai cu privire la nelegalitatea hotărârii atacate aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, care prevede expres şi limitativ motivele de casare, niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanţei de recurs reanalizarea probelor şi reevaluarea situaţiei de fapt. Recursul urmăreşte verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Cu prioritate, Curtea menţionează că, deşi recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate a hotărârii prevăzute expres în art. 488 din Noul Cod de procedură civilă, în cauză, în raport de criticile formulate, se impune analizarea soluţiei pronunţată de către instanţa de fond din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, conform cu care: „Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”.

Contrar susţinerilor recurentei reclamante, hotărârea a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că cesiunilor de creanţă ale furnizorilor care au de încasat drepturi de creanţă de la instituţiile publice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 61  alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate”.

Acceptul prealabil al instituţiei publice este o condiţie ad validitatem. Textul legal incident în speţă instituie posibilitatea furnizorilor de a-şi cesiona drepturile de creanţă şi nu obligaţia instituţiei publice de acceptare a cesiunilor.

Modul de redactare al textului legal nu exclude posibilitatea unei instituţii publice debitoare de a nu-şi exprima acceptul ca unul dintre debitorii săi să-şi cesioneze creanţa pe care o are de încasat.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, textul de lege anterior menţionat stabileşte în mod clar că una dintre condiţiile necesare pentru valabilitatea cesiunii de creanţă a drepturilor cuvenite unor societăţi comerciale şi care urmează a fi încasate de la instituţii publice, este acceptul instituţiei publice debitoare, iar acest accept trebuie exprimat „în prealabil”.

Cu alte cuvinte, un astfel de „accept” trebuie solicitat de cesionar şi cedent anterior întocmirii contractului de cesiune, respectivul contract fiind considerat valabil încheiat şi producându-şi efectele doar dacă există anterior întocmirii actului, exprimat în formă scrisă, acceptul instituţiei publice debitoare.

În speţă, recurenta reclamantă nu a solicitat respectivul accept înainte de a încheia contracte de cesiune cu a, b şi c., ci a „notificat” pârâta să se conformeze clauzelor contractuale convenite cu societăţile anterior menţionate, însă nu există nici un text de lege care să o îndreptăţească pe recurenta reclamantă să considere că „a devenit creditorul de drept” al intimatei pârâte C.A.S. Dolj.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, contractele de cesiune nu pot naşte, în mod direct, obligaţii în sarcina unui terţ - intimata pârâtă C.A.S. Dolj, plata creanţelor datorate creditorului cedent în conturile cesionarului fiind condiţionată de exprimarea acceptului prealabil al instituţiei publice debitoare la întocmirea contractului de cesiune.

Susţinerilor recurentei reclamante în sensul că refuzul pârâtei de a aviza favorabil cesiunea este nejustificat, nu pot fi primite, dat fiind că modul de redactare a textului art. 61 alin. 1 din O.U.G. nr. 146/2002 nu exclude posibilitatea unei instituţii publice debitoare de a nu-şi exprima acceptul ca unul dintre debitorii săi să-şi cesioneze creanţa pe care o are de încasat, evident atunci când există motive întemeiate care să justifice un astfel de refuz.

Finalitatea cesiunii de creanţă reglementată de textul de lege este ca sumele de bani cuvenite creditorului cedent să fie încasate de cesionar.

În cauză, aşa cum a reţinut corect şi instanţa de fond, un astfel de deziderat nu mai poate fi atins, în contextul în care intimata pârâtă a achitat în mod integral, în perioada aprilie 2014 - iunie 2014 (ultimele plăţi fiind făcute în data de 26.06.2014) sumele de bani cuvenite intimatelor chemate în garanţie, fapt atestat de înscrisul intitulat „Situaţia plăţilor facturilor prevăzute în contractele de cesiune de creanţă încheiate de x şi necontestat de societatea reclamantă.

De altfel, în contractele de cesiune de creanţă recurenta reclamantă a prevăzut în art. 6 obligaţia creditorilor cedenţi de a vira către x, în maxim 24 de ore, suma încasată de la C.A.S. Dolj, în caz contrar fiind obligaţi la plata unor penalizări de întârziere de 2% pe zi de întârziere până la achitarea efectivă a sumelor, astfel că, în speţă, nu poate fi vorba de un prejudiciu suferit de reclamantă ca urmare a neacceptării cesiunilor de creanţă de către instituţia pârâtă.

Intimata pârâtă nu poate fi obligată la plata sumelor înscrise în contractele de cesiune, după achitarea integrală de către intimata pârâtă C.A.S. Dolj a debitelor datorate în temeiul contractelor de furnizare de medicamente, pentru că s-ar ajunge la situaţia ca intimata pârâtă să achite de două ori respectivele sume.

Obligarea intimatei pârâte de a-şi exprima acceptul la încheierea contractelor de cesiune de creanţă nu este posibilă, întrucât acceptul trebuia solicitat anterior încheierii contractului de cesiune, iar finalitatea în vederea căreia a fost edictat art. 61 din O.U.G. nr. 146/2002 (sumele de bani cuvenite creditorului cedent să fie încasate de cesionar), nu mai poate fi realizată.

Adresele intimatei pârâte C.A.S. Dolj nr. 7212/10.04.2014 şi nr. 12384/02.06.2014 nu pot constitui un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor recurentei reclamante în sensul Legii nr. 554/2004, soluţia dată având temei legal.

Analizând argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări şi interpretări a dispoziţiilor legale, nefiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.

Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursul declarat de recurenta reclamantă va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare