Achiziţii publice. Conflict de competenţă între Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (cnsc) şi secţia de contencios administrativ a tribunalului. Procedura simplificată de atribuire. Competenţa cnsc.

- Legea nr. 101/2016, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 98/2016.

Legea nr. 101/2016 reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, iar potrivit art. 2 alin. (1) din această Lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţii contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară. Totodată, potrivit art. 4 alin. (2) din aceeaşi Lege, persoana care se consideră vătămată se poate adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sau instanţei de judecată, având în vedere natura CNSC de organism cu activitate jurisdicţională, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Prin urmare, persoana care se consideră vătămată printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri are facultatea de a alege între jurisdicţia administrativă şi instanţa de judecată, deopotrivă competente. O dată ce persoana vătămată a ales între cele două jurisdicţii, Consiliul sau, după caz, instanţa de judecată are obligaţia de a soluţiona contestaţia.

Din nicio dispoziţie a Legii nr. 101/2016 sau a unui alt act normativ nu rezultă că trebuie şi poate fi făcută o distincţie între modalitatea de atribuire a contractului de achiziţii publice atunci când se stabileşte sfera competenţei materiale a Consiliului. Mai mult, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevede că CNSC este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor, fără a face vreo distincţie între aceste proceduri în sensul excluderii unora dintre ele.

Pentru ca soluţionarea unei contestaţii să intre în sfera de competenţă a CNSC este necesar şi suficient să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(i) contestaţia să fie formulată de operatorul economic care are sau a avut un interes în legătură cu o procedură de atribuire şi care a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante, de natură să producă efecte juridice, ori ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind o procedură de atribuire (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 comb. cu art. 3 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 101/2016);

(ii) prin contestaţie să fie solicitată anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară.

Prin Decizia nr.1112/C9/1418/15.05.2017, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B. către Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, CNSC a considerat, în esenţă, că, întrucât procedura utilizată de intimatul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B. în vederea atribuirii contractului în speţă este procedura simplificată proprie prevăzută de art. 101 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 98/2016 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, procedură care nu este reglementată de Legea nr. 98/2016, Consiliul nu este competent  a soluţiona contestaţia.

CNSC a mai reţinut că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 în competenţa sa intră doar contestaţiile ce se referă la procedurile de atribuire, reglementate de art. 68 din Legea nr. 98/2016, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, CNSC a apreciat că susţinerea societăţii contestatoare în sensul că faptul publicării în SEAP a anunţului publicitar de către autoritatea contractantă şi menţionării H.G. nr. 395/206 şi Legii nr. 554/2004 în documentaţia de atribuire, precum şi indicarea Consiliului ca instituţie responsabilă pentru soluţionarea contestaţiilor nu poate atrage extinderea competenţei CNSC.

CNSC a mai reţinut că, din moment ce nu au relevanţă în cauză prescripţiile Legii nr. 101/2016, competenţa de soluţionare a contestaţiilor se determină pe baza dreptului comun, persoanele care se consideră vătămate putând apela la instanţele judecătoreşti competente, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi art. 95 pct.1 din Codul de procedură civilă, fără a se ţine seama de alegerea de către contestator a atacării la Consiliu a achiziţiei în cauză.

În plus, CNSC a mai învederat că aceeaşi concluzie, de excludere din competenţa de soluţionare a Consiliului a contestaţiilor cu privire la procedurile simplificate proprii, rezultă şi din opinia exprimată de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, prin adresa nr. 9330/9841/24.11.2016, ca urmare a unei solicitări adresate de Consiliu.

La rândul său, Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 998/CA/18.10.2016 pronunţată în dosarul nr. xxxx/62/2017, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza Curţii de Apel Braşov pentru soluţionarea acestui conflict de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Braşov - secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că procedura aleasă de pârât, denumită procedura simplificată proprie nu se regăseşte sub această denumire în dispoziţiile art.68 din Legea nr. 98/2016, unde sunt enumerate procedurile de atribuire, dar ea constituie tot o procedură simplificată, căreia i se aplică integral principiile reglementate de Legea nr. 98/2016 şi Legea nr. 101/2016.

Tribunalul a mai reţinut că, în acest sens, chiar art. 101 din H.G. nr. 395/2016 cuprinzând Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016 obligă autoritatea contractantă atunci când atribuie contracte de achiziţie publică/acorduri-cadru şi organizează concursuri de soluţii care privesc achiziţiile publice ce au ca obiect servicii sociale şi alte servicii specifice a căror valoare estimată este mai mică decât pragurile corespunzătoare prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) din lege, să respecte principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din Lege.

Din cele reţinute, Tribunalul a concluzionat că, întrucât chiar prin lege se face referire la o procedură de atribuire guvernată de principiile Legii nr. 98/2016, procedura simplificată (proprie) reprezintă tot o procedură de atribuire, calificată ca atare prin H.G. nr. 395/2016, dar şi prin art. 7 alin. (2) din Legea nr. 98/2016.

Tribunalul a mai reţinut că art. 12 din Legea nr. 101/2016, reglementând competenţa CNSC prevede că acesta este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor prin complete specializate constituite potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare aprobat potrivit art. 37 alin. (2), astfel că Legea nr. 101/2016 nu face distincţie cu privire la tipul procedurii de atribuire şi nu raportează competenţa CNSC exclusiv la procedurile enumerate de art. 68 din Legea nr. 98/2016, ci vizează orice procedură de atribuire, inclusiv cea simplificată proprie, reglementată chiar prin normele de aplicare a Legii nr. 98/2016.

De asemenea, Tribunalul a reţinut că normele prin care este reglementată competenţa au caracter imperativ şi, astfel, aceste norme nu sunt compatibile şi nici susceptibile de interpretare, iar unde legea nu distinge, nimeni nu poate distinge.

Tribunalul apreciază, în plus, că din moment ce dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 prevăd posibilitatea CNSC de a declina competenţa de soluţionare a contestaţiilor către instanţa de judecată competentă sau către un alt organ cu activitate jurisdicţională competent, fără a face referire la instanţe de contencios administrativ, este evident că legiuitorul nu a limitat competenţa Consiliului strict la procedurile de atribuire enumerate de art. 68 din Legea nr. 98/2016, ci textul are în vedere contestaţiile străine de orice procedură de atribuire şi vine să susţină ideea că CNSC are competenţa soluţionării contestaţiilor formulate şi în procedura simplificată proprie.

La Curtea de Apel Braşov – secţia de contencios administrativ cauza a fost înregistrată în vederea soluţionării conflictului de competenţă, sub numărul unic de dosar xxx/64/2017.

Analizând actele dosarului, Curtea reţine următoarele:

În fapt, prin contestaţia la procedura simplificată înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sub nr. 16979/04.05.2017 (f.64-62 dosar CNSC), contestatoarea S.C. A. S.R.L. B. a solicitat anularea Comunicării rezultatului procedurii simplificate proprii nr. 2682/24.04.2017 şi a procesului de solicitare clarificări aferente ofertantului S.C. A. S.R.L., întrucât în esenţă autoritatea contractantă Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor a descalificat ofertantul S.C. A. S.R.L. în baza unor clarificări care au încălcat principiile tratamentului egal şi nediscriminatoriu al ofertanţilor.

În drept, pentru a soluţiona, conform art. 135 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conflictul negativ de competenţă ivit între Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea va analiza mai întâi dacă după obiectul şi natura cauzei acesteia îi sunt aplicabile regulile speciale de stabilire a competenţei, cuprinse în dispoziţiile Legii nr. 101/2016, conform regulii specialia generalibus derogant (a cărei semnificaţie este că norma specială derogă de la norma generală şi este de strictă interpretare), sau se aplică regulile generale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Legea nr. 101/2016 reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Potrivit art. 2 alin. (1) din această Lege, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al unei autorităţii contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri poate solicita anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (2) din aceeaşi Lege, persoana care se consideră vătămată se poate adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sau instanţei de judecată, având în vedere natura CNSC de organism cu activitate jurisdicţională, precum şi dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţia României, potrivit cărora jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.

Prin urmare, persoana care se consideră vătămată printr-un act al unei autorităţi contractante sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri are facultatea de a alege între jurisdicţia administrativă şi instanţa de judecată, deopotrivă competente.

O dată ce persoana vătămată a ales între cele două jurisdicţii, Consiliul sau, după caz, instanţa de judecată are obligaţia de a soluţiona contestaţia.

Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 1112/C9/1418/15.05.2017, prin care şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov, că în competenţa sa intră doar contestaţiile ce se referă la procedurile de atribuire, reglementate de art. 68 din Legea nr. 98/2016. De asemenea, a apreciat că în speţă nu este vorba de o astfel de procedură de atribuire, ci de o procedură simplificată proprie, nereglementată de legislaţia achiziţiilor publice.

Curtea apreciază că din nicio dispoziţie a Legii nr. 101/2016 sau a unui alt act normativ nu rezultă că trebuie şi poate fi făcută o distincţie între modalitatea de atribuire a contractului de achiziţii publice atunci când se stabileşte sfera competenţei materiale a Consiliului.

Mai mult, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevede că CNSC este competent să soluţioneze contestaţiile cu privire la procedurile de atribuire a contractelor, fără a face vreo distincţie între aceste proceduri în sensul excluderii unora dintre ele.

Pentru ca soluţionarea unei contestaţii să intre în sfera de competenţă a CNSC este necesar şi suficient să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

(i) contestaţia să fie formulată de operator economic care are sau a avut un interes în legătură cu o procedură de atribuire şi care a suferit, suferă sau riscă să sufere un prejudiciu ca o consecinţă a unui act al autorităţii contractante, de natură să producă efecte juridice, ori ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind o procedură de atribuire (a se vedea în acest sens art. 2 alin. 1 comb. cu art. 3 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 101/2016);

(ii) prin contestaţie să fie solicitată anularea actului, obligarea autorităţii contractante la emiterea unui act sau la adoptarea de măsuri de remediere, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară.

În prezenta cauză, condiţiile de mai sus sunt îndeplinite.

Astfel, intimatul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B. a emis în calitatea sa de autoritate contractantă actele contestate (Comunicarea rezultatului procedurii simplificate proprii nr. 2682/24.04.2017 şi solicitarea de clarificări aferente ofertantului S.C. A. S.R.L.).

În plus, procedura simplificată proprie, prevăzută de art. 101 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, la care intimatul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor (C.R.F.P.A.) B. a recurs în vederea achiziţionării serviciilor privind activitatea de instruire prin asigurarea de instructori-specialişti – formatori pentru desfăşurarea în bune condiţii a programelor de formare profesională organizate de C.R.F.P.A. B., nu poate fi considerată o procedură în afara reglementării dată de legislaţia achiziţiilor publice, ci o formă de procedură simplificată căreia îi sunt aplicabile direct şi integral toate principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, reglementate de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016.

Faptul că autoritatea contractantă are, raportat la obiectul achiziţiei, o mai mare libertate în stabilirea etapelor în cadrul procedurii de achiziţie simplificate proprii, nu înseamnă că această procedură nu este una de atribuire a contractului de achiziţie publică. De altfel, un argument important în sensul că procedura simplificată proprie este o procedură de atribuire a achiziţiei publice care se supune reglementărilor legislaţiei specifice a achiziţiilor publice rezultă din chiar formularea textului art. 101 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, potrivit căruia această procedură trebuie să respecte, aşa cum s-a arătat mai sus, principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică.

În consecinţă, având în vedere considerentele ce preced, Curtea apreciază că aparţine Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor B., drept pentru care, în temeiul art. 135 din Codul de procedură civilă, va soluţiona în acest sens conflictul de competenţă.

Domenii speta

Spete similare