Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar în procedura camerei preliminare

Prin încheierea nr. 50 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede la data de 27 august 2014 s-a respins ca nefondată cererea având ca obiect revocare, respectiv înlocuire  măsură arestare preventivă cu arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar, cerere formulată de către inculpatul ICR.

S-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de cameră preliminară a constatat că inculpatul ICR a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive dispusă la data de 11.07.23014, de Judecătoria Roşiorii de Vede, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt calificat iar în subsidiar, în situaţia în care se va aprecia că a comis faptele pentru care este cercetat, să se dispună înlocuirea arestului preventiv cu o altă măsură preventivă mai blândă, şi anume cu arestul la domiciliu sau măsura controlului judiciar.

În motivarea cererii arătat că a fost arestat preventiv pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 48 alin. 1 raportat la  at. 228 alin. 1 comb. Cu art. 229 alin. 1 litera b şi d şi alin. 2 C. pen. cu aplicarea  art. 38 alin. 1 C. pen. , art. 77 alin. 1 litera e C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 10 din Legea 187/2012.

A considerat că o atare măsură nu se impunea întrucât la dosar nu există nicio probă certă că a comis infracţiunile în raport de care este cercetat, concluzia Parchetului fiind aceea că există doar o suspiciune rezonabilă cu privire la participarea sa la activitatea infracţională a celorlalte persoane inculpate şi ele în cauză.

Întrucât prin cercetarea sa în stare de libertate, ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv cu una din măsurile preventive mai blânde arătate mai sus, nu se aduce atingere bunei funcţionări a procesului penal, neexistând vreun pericol că ar putea influenţa martorii sau alte părţi din dosar,  a solicitat admiterea cererii şi înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, în condiţiile art. 221 , respectiv art. 215 C. proc. pen.

A mai arătat inculpatul că, prin instituirea unor obligaţii în sarcina sa, ca urmare a înlocuirii măsurii, instanţa poate avea un control deplin asupra comportamentului său în cursul procesului, putând dispune oricând măsuri în cazul în care acesta încalcă obligaţiile impuse de judecător.

A solicitat să se ţină seama  la soluţionarea cererii şi de circumstanţele sale personale, şi anume de faptul că este o persoană tânără, provine dintr-o familie organizată, şi-a câştigat existenţa prin desfăşurarea unei munci cinstite, fiind angajat la diferite firme, uneori ca zilier.

S-a reţinut de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede că, la data de 07 august 2014 Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede  a înaintat rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a  mai multor inculpaţi, printre care şi ICR, ultimul pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. şi ped. de art.48 alin.1 rap. la art. 228 alin. 1 – 229 alin.1 lit.b şi d, alin.2 lit. b Cod penal.

Prin Încheierea nr. 36 din 09 iulie 2014, Judecătoria Roşiorii de Vede a admis propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpaţilor pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 09 iulie 2014 la  data de 07 august 2014, inclusiv.

În motivarea măsurii dispuse, instanţa a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală,  plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, planşe foto, declaraţii martori, măsuri de supraveghere tehnică, mijloace materiale de probă; mesajele recepţionate, convorbirile purtate pe perioada emiterii mandatelor de supraveghere tehnică.

S-a reţinut în fapt, în raport de probatoriul administrat până la aceea dată că, inculpaţii BAV, CII, ICR şi CR au constituit un grup infracţional, care, în perioada 26.12.2014-06/07.07.2014, a săvârşit un număr repetat de furturi din locuinţe situate pe raza mai multor localităţi din judeţul Teleorman (23 de fapte).

Inculpaţii BAV şi C.I.I. au acţionat în calitate de autori ai faptelor de furt din locuinţe, aceştia pătrunzând atât pe timp de zi cât şi noaptea în locuinţele persoanelor vătămate. Ca mod de operare, aceştia s-au deplasat, mai ales în cursul nopţii, în zona locuinţelor vizate a fi sparte unde, folosind haine vechi sau pături/lenjerii etc., au supravegheat locuinţele victimelor până la ore târzii, în noapte, perioadă în care cei doi închideau telefoanele mobile, iar când erau convinşi că persoanele vătămate dorm şi nu pot fi auziţi, prin efracţie,  pătrundeau în locuinţe, scotocind în locurile unde bănuiau că persoanele vătămate deţin bani (şifoniere, sertare, borsete etc). În unele cazuri cei doi inculpaţi au eliberat animalele din dependinţele în care erau închise (grajduri, staule, ţarcuri, coteţe etc.), animalele făcând zgomot şi determinând persoanele vătămate să părăsească locuinţa, moment în care aceştia  pătrundeau în locuinţe  şi sustrăgeau sume de bani. Faptele au fost săvârşite de cei doi cu complicitatea şi a inculpaţilor ICR şi CR.

Totodată inculpatul ICR posesor al unui autoturism Dacia i-a transportat pe inculpaţi atât pentru verificarea locuinţelor care urmau a fi sparte cât şi la şi de la locul comiterii faptelor.

La săvârşirea faptelor s-a reţinut şi complicitatea  numitei CF, care a comercializat bijuteriile din aur sustrase, respectiv a participat la achiziţionarea altor bijuterii, din banii obţinuţi, ca urmare a comiterii faptelor, cu scopul de a se pierde urma banilor sustraşi.

În raport de materialul probator aflat la dosar, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede a apreciat că există o suspiciune rezonabilă  cu privire la săvârşirea de către inculpaţii nominalizaţi mai sus a  infracţiunilor reclamate,  iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite , astfel, condiţiile prev. de art. 202 alin. (1), (3)  Cod procedură penală,  art. 223 alin.  (2)  Cod procedură penală , art. 226 Cod procedură penală.

Analizând cererea formulată de inculpatul ICR, în raport de materialul probator aflat la dosar, faţă de împrejurările concrete în care s-au produs faptele, judecătorul de cameră preliminară a  apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin şi la acest moment procesual, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor în ansamblu,  pericolul social creat de către acesta, reţinându-se în continuare existenţa unei temeri în rândul cetăţenilor cu privire la securitatea  bunurilor acestora.

 S-a apreciat că  circumstanţele personale invocate de inculpat în cerere  nu au relevanţă în analiza temeiniciei cererii, ele  urmând a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei în fond.

Aşa fiind, s-a constatat că cererea formulată de inculpat, atât cât priveşte revocarea măsurii cât şi a înlocuirii acesteia cu o măsură mai blândă,  este nefondată, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 242 Cod procedură penală, s-a dispus respingerea acesteia.

În temeiul dispoziţiilor art. 275  alin. 2 Cod procedură penală  s-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 50 lei.

Împotriva încheierii penale nr. 50 din 27.08.2014 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede a formulat contestaţie inculpatul ICR.

În declaraţia dată, inculpatul a solicitat judecarea sa în stare de libertate, motivând că nu a comis faptele în raport de care este judecat şi că menţine declaraţiile date la instanţa de fond. De asemenea, a invocat existenţa unor circumstanţe familiale şi personale speciale, respectiv starea de boală a mamei sale, lipsa unui ajutor în gospodărie în ceea ce o priveşte pe aceasta, pierderea locului de muncă pe care-l avea anterior arestării sale.

S-a depus de inculpat, prin apărător, copia unei declaraţii olografe autentificate date de una din persoanele vătămate în cauza în care este judecat inculpatului, şi anume VM, potrivit căreia această parte a declarat că renunţă la plângerea penală formulată, cu privire la infracţiunea de furt calificat comisă la domiciliul său în noaptea de 6/7 iunie 2014.

Analizând contestaţia formulată de inculpatul ICR în raport de motivele formulate şi faţă de prevederile art. 205, 202, art. 425/1 C. proc. pen. şi art. 242 C. proc. pen. , judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman, constată şi reţine următoarele:

Faţă de inculpatul  ICR s-a luat prin încheierea nr. 36 din 09.07.2014 a judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Roşiorii de Vede, definitivă,  măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la 09.07.2014 la 07.08.2014, reţinându-se că faţă de inculpat sunt probe din care rezultă existenţa unei suspiciuni rezonabile că, în perioada 26.12.2013-06/07.07.2014 acesta, precum şi alte persoane inculpate în aceeaşi cauză,  ar fi ajutat pe inculpaţii BAV şi CI să comită un număr de 23 de furturi din locuinţe situate pe raza mai multor localităţi aflate în aceeaşi arie geografică.

Ulterior, prin rechizitoriul din 07.08.2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede s-a dispus  trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului ICR alături de inculpaţii CII,  BAV, CR pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat prevăzută de art. 48 alin. 1 raportat la art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 litera b şi d  alin. 2 litera b C. pen.

În sarcina inculpatului ICR s-a reţinut că în noaptea de 06/07.07.2014 a ajutat, prin transportarea cu auto propriu, pe ceilalţi inculpaţi la locuinţele a două persoane vătămate cu scopul de a sustrage bunuri din locuinţele acestora.

De asemenea, în sarcina inculpatului s-a reţinut şi complicitatea la comiterea tentativei la infracţiunea  de furt de la locuinţa numitei CF.

Prin urmare, situaţia reţinută de instanţă la momentul luării măsurii arestului preventiv s-a schimbat, în sensul că numărul faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare s-a redus  semnificativ la două fapte de complicitate la infracţiunile de furt calificat comise la 06/07.07.2014 şi la o faptă de complicitate la tentativa la furt calificat.

În acord cu judecătorul de la instanţa de fond, se constată că la dosar sunt administrate, până la acest moment procesual, probe, şi anume declaraţii inculpaţi, inclusiv declaraţiile de recunoaştere date de inculpaţi, declaraţii persoane vătămate, martori, convorbiri telefonice, din care rezultă o suspiciune rezonabilă că inculpatul ICR a săvârşit infracţiunile în raport de care este trimis în judecată în modalitatea şi cu forma de participaţie reţinută în actul de sesizare iar luarea măsurii arestului preventiv şi menţinerea acesteia a fost justificată  în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal dar şi pentru a  preveni comiterea de noi infracţiuni de către inculpat.

Nu se constată de către tribunal la acest moment procesual vreun motiv de nelegalitate a măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpat, aceasta fiind conformă dispoziţiilor art. 223 raportat la art. 202 C. proc. pen. şi în acord cu prevederile art. 5 paragraful I litera c din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa încât, cererea de revocare este nefondată.

Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive, legislaţia internă dar şi CEDO, nu impun condiţia existenţei unor probe temeinice, certe, indubitabile, că o persoană a comis infracţiunea( ca în cazul unei condamnări) ci face referire doar la existenţa „ motivelor rezonabile” , definite ca fiind fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea( în acest sens, Hot. CEDO din 28 oct. 1994, Cauza Murray c. Regatului Unit).

Ceea ce poate fi considerat însă „ rezonabil” depinde de ansamblul circumstanţelor cauzei, or, în speţă, aşa cum rezultă din probatoriul administrat până la acest moment, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul ICR,  rezultă că acesta cunoştea activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi judecaţi şi pe care-i transporta în diferite locaţii tocmai în scopul sustragerii de bunuri, beneficiind de sume de bani obţinute de aceştia  din furturile comise.

Evaluând împrejurările concrete ale cauzei dar şi conduita procesuală a inculpatului care s-a angajat să respecte obligaţiile impuse de instanţă în cazul controlului judiciar, este tânăr, nu a suferit anterior vreo condamnare, se apreciază că faţă de inculpat sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 242 alin. 2 C. proc. pen. raportat la art. 211 şi 202 alin. 1 C. proc. pen, referitoare la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Aşa fiind, în temeiul art. 425/1 alin. 5 şi 7 alin. 1 pct. 2 litera a rap. la art. 242 alin. 1 şi 2 C. proc. pen. , art. 211 şi urm. C. proc. pen., art. 205 C. proc. pen., s-a admis contestaţia formulată de inculpatul ICR împotriva încheierii nr. 50 din 27.08.2014 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede, s-a desfiinţat încheierea atacată şi, rejudecând, s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată faţă de inculpat prin încheierea nr. 36 din 9 iulie 2014 a Judecătoriei Roşiori cu măsura controlului judiciar.

În baza art. 215 Cpp se va obliga inculpatul ca, pe timpul cât se află sub control judiciar, să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de C.P. sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Teleorman, decât cu încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

e) să nu se apropie de ceilalţi participanţi la comiterea infracţiunilor în raport de care este trimis în judecată;

f) să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;

g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

S-a atras atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestării preventive.

Totodată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului ICR de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.8/up din 9 iulie 2014, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Despre luarea măsurii controlului se vor informa instituţiile prev. la art.215 al.5 Cpp.

În raport de prevederile art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare