Anulare acte frauduloase

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.1027

Şedinţa publică din data de 23 Mai 2014

JUDECĂTORUL SINDIC,

Prin cererea înregistrată sub nr.3643/88/04.12.2012 la Tribunalul Tulcea, SC Y, în calitate de creditor, a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.522 din 23.03.2012 la B.N.P.A… şi .., încheiat între debitoarea SC X şi  SC C.

În drept, au fost invocate prevederile art. 79, 80 lit. b, c şi d şi art. 81 lit. b din Legea 85/2006.

Pârâta SC C a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca, în cazul anulării contractului  nr.522/ 23.03.2012, să  se dispună şi anularea contractului  nr.883/07.07.2010.

În motivarea cererii reconvenţionale, s-a arătat că prin cele două tranzacţii realizate în oglindă – societatea debitoare nu a suferit niciun prejudiciu, preţul iniţial a fost împrumutat de societate şi ulterior restituit, iar ambele operaţiuni s-au realizat la acelaşi preţ, deşi între 2010 şi 2012 este de notorietate că piaţa imobiliară din România s-a contractat, iar în măsura în care preţul derizoriu va fi reţinut pentru contractul încheiat în anul 2012, aceleaşi argumente trebuie reţinute şi cazul tranzacţiei din anul 2010 prin care  SC X a dobândit imobilul de la SC V la acelaşi preţ.

Prin sentinţa civilă nr.2754/16.05.2013 Tribunalul Tulcea a respins  excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Y ca nefondată; a respins cererea principală având ca obiect anulare acte frauduloase, precum şi cererea reconvenţională  ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.883/7 iulie 2010 SC X a dobândit un imobil  format din 2703 mp teren şi cota indiviză de 1/3 dintr-o suprafaţă de 1845 mp teren, situate în intravilanul satului.., com…, jud.., pentru suma de 5.600 Euro, echivalentul sumei de 23.740 lei la cursul BNR de 4,2393 lei din data de 7 iulie 2010.

Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor ce au determinat insolvenţa întocmit în dosarul de insolvenţă de către lichidator a stabilit că scopul pentru care a fost înfiinţată societatea a fost ca, împreună cu alţi doi parteneri, să construiască un complex turistic în localitatea.., com.., jud.., prin accesarea de fonduri nerambursabile, dar şi că, întrucât societatea nu a desfăşurat alte activităţi, contravaloarea imobilelor a fost asigurată de către administratorul acesteia - BN, ce a împrumutat societatea, conform contractului de împrumut de creditare nr.1/6-07-2010.

În vederea derulării procedurii de accesare a fondurilor nerambursabile vizate, debitoarea a încheiat cu creditorul SC X contractul de prestări-servicii nr.54/25-08-2009, însă pentru că pe parcurs, în anul 2011, s-a schimbat legislaţia în domeniu ce a impus să se facă dovada capacităţii  şi a sursei de cofinanţare într-un termen de 60 zile, nu s-au realizat demersurile necesare şi nu s-a semnat contractul de finanţare pentru fondurile nerambursabile.

În continuare, debitoarea a înstrăinat terenurile dobândite către aceeaşi societate de la care fuseseră achiziţionate, încheind în acest sens contractul de vânzare-cumpărare nr.522723 martie 2012, vânzarea realizându-se la preţul de 5600 Euro, echivalentul sumei de 24.482 lei  la cursul BNR de 4,3718 lei din data de 23 martie 2012.

Conform aceloraşi constatări ale lichidatorului, din suma încasată a fost restituit împrumutul de 23.740 lei către administratorul societăţii, rămânând în casieria societăţii suma de 742 lei utilizată pentru cheltuielile curente.

S-a mai reţinut că, în cauză, nu s-au administrat probe care să dovedească caracterul fraudulos al înstrăinării deoarece situaţia societăţii impunea o măsură care, în cazul dat, a constat în vânzarea bunurilor cumpărate în vederea desfăşurării unei activităţi ce nu a mai putut fi realizată din cauza imposibilităţii accesării fondurilor nerambursabile.

Nu s-a dovedit, de asemenea, intenţia părţilor de a urmări, prin înstrăinare, fraudarea creditorului existent sau sustragerea bunului de la urmărirea creditorilor, o atare intenţie neputând fi doar dedusă din înlănţuirea unor operaţiuni, ci probele trebuie să fie evidente, pe lângă împrejurarea că tranzacţia nu a fost efectuată în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii.

Nu există probe în cauză din care să rezulte caracterul fictiv al împrumutului acordat de către administrator societăţii pentru că, aşa cum a învederat lichidatorul, acesta este înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, este datat şi, alături de ştampila societăţii, există o singură semnătură întrucât BN era atât împrumutător-persoană fizică, cât şi reprezentant al împrumutatului.

A mai reieşit din verificări că s-a achitat creditorului parte din suma datorată, respectiv 9.903 lei din resursele proprii ale administratorului societăţii pentru că debitoarea nu a desfăşurat activităţi de la înfiinţare şi până la data formulării cererii de intrare în procedura insolvenţei - 18-07-2012, pe lângă celelalte cheltuieli ce au fost suportate tot de către acesta pentru că debitoarea nu are alte datorii restante şi nici alţi creditori.

Înscrisurile comunicate de către OCPI - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară relevă că SC C a garantat cu imobilele dobândite împrumuturi contractate de SC X în sumă de 75.082 Euro – contract de ipotecă nr.211/11 martie 2011-ipotecă de gradul I, în sumă de 84.000 Euro - contract de ipotecă nr.11.962/11-03-2011-ipotecă de rang II şi respectiv 200.000 Euro – contract de ipotecă nr.1372/24-11-2011-ipotecă de rang III.

Raportul de evaluare a suprafeţelor de teren cu care s-a garantat LAS148242/20-12-2011, întocmit de banca ce a acordat împrumuturile, a stabilit o valoare de piaţă de 196.383 Euro, respectiv 841.991 lei pentru suprafaţa de 10.155mp teren însumând loturile nr.1-2703 mp teren aparţinând SC Y, lotul nr.2-2103 mp aparţinând SC C, lotul nr.3-5349 mp aparţinând SC S şi lotul nr.4 – 1845 mp - cale de acces pentru loturile 1, 2 şi 3.

Dintre bunurile evaluate doar lotul nr.1 aparţine debitoarei - pârâte şi 1/3 din calea de acces.

Prin urmare, evaluatorul a determinat un preţ de piaţă de 18,41 Euro/mp teren, terenul debitoarei valorând, în această estimare, 49.762,23 Euro - lotul nr.1 şi 11.322,15 Euro - lotul nr.2.

Numai că o atare evaluare realizată de o unitate bancară, printr-un evaluator angajat, nu poate fi valorificată în cauză pentru a se stabili că prestaţiile părţilor sunt disproporţionate deoarece nu poate echivala cu o expertiză judiciară ce nu a fost solicitată de către reclamantă, în cadrul operaţiunilor bancare putându-se uza de o supraevaluare sau de o subevaluare în funcţie de situaţia de moment sau de alte criterii, un argument în acest sens fiind chiar faptul că stabilit aceeaşi valoare atât pentru terenul liber de construcţii, cât şi pentru calea de acces aflată în indiviziune.

Dacă s-ar ajunge la concluzia existenţei unei disproporţii vădite, situaţia ar fi deopotrivă valabilă şi pentru contractul de vânzare-cumpărare prin care, în anul 2010, s-au dobândit imobilele la acelaşi preţ, în condiţiile în care, ulterior, criza economică a continuat şi piaţa imobiliară a înregistrat un regres, iar imobilul s-ar întoarce în patrimoniul înstrăinătorului iniţial şi creditorul nu şi-ar recupera creanţa.

Însă, după cum s-a învederat, în condiţiile în care nu un expert judiciar a determinat valoarea terenului, nu se poate aprecia că prestaţiile părţilor sunt disproporţionate pentru a conduce la o anulare a contractului încheiat.

Poate  că valoarea cu care s-a înstrăinat terenul nu este valoarea de piaţă, dar în lipsa unor argumente de specialitate şi în contextul în care este preţul  cu care a fost dobândit iniţial de către societatea debitoare, nu se verifică disproporţia prestaţiilor.

Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale active, s-a reţinut că, potrivit art.81 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii; Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.

Or, în procedura insolvenţei a fost înregistrat în tabelul creanţelor doar un singur creditor, neputându-se constitui un Comitet al Creditorilor, astfel că acesta exercită atribuţiile comitetului, putând introduce inclusiv acţiunea prevăzută de art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare, astfel că excepţia invocată va fi respinsă ca nefondată.

Pentru argumentele reţinute, judecătorul sindic a respins cererea principală ca nefondată, aceeaşi soluţie impunându-se, în consecinţă, şi relativ la cererea reconvenţională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC S, care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr.874 din data de 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul a casat în parte hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe. A menţinut dispoziţiile referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că reclamanta creditoare SC Y a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.522 din 23.03.2012 la BNPA .. şi .., încheiat între debitoarea SC X şi  SC C, invocând prevederile art.79, 80 lit. b, c şi d şi ale art. 81 lit. b din Legea 85/2006.

Potrivit dispoziţiilor legale invocate, reclamanta, în calitate de creditor unic al debitoarei, are posibilitatea introducerii unei acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor sale, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv a următoarelor acte: … b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer.

În fapt, se invocă de către reclamantă că actul de vânzare cumpărare a cărei anulare o solicită a fost încheiat cu intenţia de a-i frauda interesele prin sustragerea bunului de la urmărirea silită, preţul fiind unul neserios, vădit disproporţionat în raport cu valoarea bunului.

Într-adevăr, potrivit clauzelor contractuale, debitoarea SC X a vândut imobilele situate în intravilanul satului .., com. .., jud. .., respectiv suprafaţa de 2703 mp teren arabil şi cota indiviză de 1/3 din suprafaţa de 1845 mp teren arabil având destinaţia de cale de acces la un preţ de 5.600 euro, cu TVA inclusă.

Faţă de preţul contractului astfel stabilit, instanţa era ţinută să verifice dacă între cele două prestaţii a existat o proporţionalitate, respectiv dacă prestaţia debitorului, care şi-a diminuat patrimoniul cu valoarea bunului, a primit în schimb un preţ corespunzător acestei valori.

Împrejurarea că bunul a fost vândut la acelaşi preţ cu care a fost achiziţionat nu este suficientă pentru a stabili echivalenţa prestaţiilor, în condiţiile în care s-a dovedit că bunul imobil a fost evaluat anterior vânzării la o sumă mult mai mare în vederea garantării cu ipotecă a unui împrumut.

Având în vedere că Raportul de evaluare întocmit de bancă, deşi nu a fost reţinut ca probă, creează o îndoială serioasă cu privire la realitatea preţului menţionat în contractul de vânzare cumpărare, instanţa trebuia, ca în baza rolului său activ, să pună în discuţie completarea materialului probator prin efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească valoarea de piaţă a bunului la momentul înstrăinării. Doar în această modalitate se poate aprecia dacă prin actul de înstrăinare „prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită”.

De asemenea, instanţa nu a analizat compatibilitatea cererii reconvenţionale cu procedura specială reglementată de Legea nr.85/2006, dat fiind faptul că solicitarea de anulare a contractului prin care debitoarea a dobândit bunul nu se circumscrie vreuneia dintre acţiunile prevăzute de art.79 şi 80 din această lege.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.3643/88/2012/a1*.

La termenul din data de 29 noiembrie 2013 instanţa a disjuns cererea reconvenţională, având ca obiect anularea contractului aut. sub. nr.884/07.07.2010 de BNP … si …, de cauza de faţă şi a dispus efectuarea unei expertize  tehnice în specialitatea construcţii civile care să stabilească valoarea de piaţă a bunului la momentul înstrăinării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi ale dosarului nr.3643/88/2012 având ca obiect aplicarea procedurii insolentei fata de debitoarea SC X.,  instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 79 din legea nr. 85/2006 „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.”

Potrivit art. 80 alin.( 1) lit. b, c si d din acelaşi act normativ, „(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte:

b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;

d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;”

Potrivit  art. 81 din acelaşi act normativ” (1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art. 79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

(2) Comitetul creditorilor poate introduce la judecătorul-sindic o astfel de acţiune, dacă administratorul judiciar/lichidatorul nu o face.”

Procedura de insolenta in forma simplificata conform Legii nr. 85/2006 a fost deschisa fata de debitoarea S.C. X prin încheierea nr. 4134/27.07.2012.

Lichidatorul judiciar desemnat, CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENTA.., a întocmit si înregistrat la instanţa tabelul cuprinzând toate obligaţiile asupra averii debitoarei, în care a fost înscris un singur creditor, reclamanta  SC Y,  cu o creanţa în suma de 76791,71 lei.

Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar rezulta ca debitoarea nu deţinea,  la data deschiderii procedurii de insolenta fata de aceasta,  nici un bun.

Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.522/23.03.2012 de BNP ASOCIATI .. si … debitoarea a înstrăinat către  parata SC X suprafaţa de  2703m.p., teren arabil, si cota indiviza de 1/3 din suprafaţa de 1845 m.p. teren arabil situat in intravilanul satului ..,  com. .. pentru preţul de 5600 EURO, cu TVA inclus,  echivalentul  sumei de 24482 lei la cursul B.N.R. de 4,3718 lei din data de 23 .03.2012.

Din expertiza tehnica efectuata in cauza, rezulta ca valoarea de circulaţie a terenului in suprafaţa de 2 703 mp. si a cotei indivize  de 1/3 din suprafaţa de 1845 mp, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, era de 67 650 RON.

Din examinarea art. 79 si a art. 80 alin.1 se desprinde concluzia ca art. 79 reglementează actele juridice neprezumate ca fiind frauduloase, iar frauda, in acest caz  trebuie dovedita, in timp ce art. 80 alin. 1 reglementează  actele prezumate ca fiind încheiate prin frauda, frauda fiind prezumata.

Actele frauduloase sunt acte încheiate cu rea-credinţa pentru a leza drepturile altor persoane sau încalcă legea, in vederea obţinerii unui profit in favoarea debitorului sau a altei persoane.

Actul fraudulos trebuie sa afecteze drepturile creditorilor , respectiv sa producă  prejudicii materiale acestora.

In ceea ce priveşte terţul cu care debitorul a încheiat actul, legea nu pretinde complicitatea (participarea) acestuia la frauda, ceea ce înseamnă ca proba cu privire la existenta relei-credinţe se refera numai la debitor, iar nu si la terţul cocontractant.

In speţa sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 80  alin.1 lit. b,  prestaţia debitorului depăşind vădit pe cea primita, preţul primit de debitoarea fiind cu mult mai mic decât valoarea de circulaţie a bunurilor înstrăinate, aşa cum rezulta din expertiza efectuata in cauza, prestaţia fiind efectuata in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii de insolenta.

Mai mult, reaua credinţa a debitoarei rezulta si din aceea ca a perfectat înstrăinarea prin contractul in discuţie la data de 13.03.2012,  la numai patru zile de la pronunţarea sentinţei arbitrale nr. 51/19.03.2012 de către Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României,  prin care a fost obligata la plata sumei de 64.182,85 lei reprezentând cv. servicii prestate si penalităţi,  respectiv 12.642 lei reprezentând cheltuieli de judecata către reclamanta, după care la data de 18 iulie 2012 a depus la Tribunalul Tulcea, cererea prin care a solicitat deschiderea procedurii de insolenta in forma simplificata  fata de aceasta.

Instanţa retine ca este îndeplinita si condiţia prev. de art. 80 alin. 1 lit.c, din lege, fiind dovedita si participarea la frauda a cocontractantului, pârâta  SC X,  in favoarea căreia debitoarea a ipotecat bunurile sale, in condiţiile in care nu avea nicio obligaţie comerciala fata de aceasta.

In consecinţa, fata de aceste considerente, acţiunea a fost admisa si s-a anulat contractul de vânzare cumpărare aut. sub. nr. 522/23.03.2012.

Urmare anularii contractului, in conformitate cu dispoziţiile art.83 alin. 1, terţul dobânditor, respectiv SC V  va trebui să restituie averii debitorului bunul transferat sau, dacă bunul nu mai există, valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor, stabilită prin expertiză efectuată în condiţiile legii.

Pârâţii au fost obligaţi la plata sumei de 7 200 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.

Domenii speta

Spete similare