Motiv de nelegalitate a deciziei de sancţionare-lipsa datei sau a intervalului de timp în care au fost săvârşite abaterile reţinute în sarcina angajatului.

Motiv de nelegalitate a deciziei de sancţionare-lipsa datei sau a intervalului de timp în care au fost săvârşite abaterile reţinute în sarcina angajatului.

În lipsa stabilirii unei date sau a unui interval de timp concret, descrierea faptelor reţinute în sarcina contestatorului este redată într-o manieră care face imposibilă verificarea temeiniciei deciziei contestate fără încălcarea dreptului la apărare pe care îl are angajatul.

Deliberând asupra apelului declarat instanţa constată că prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la data de 30.06.2016, sub nr. dosar xxxx/62/2016, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal,  solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr.6232/06.06.2016 emisă de intimată, constatând nulitatea absolută a deciziei menţionate; obligarea intimatei la plata diferenţei de salariu nerealizată, proporţională cu reducerea de 10% pe o durată de trei luni, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2016, dar şi înlăturarea măsurii suspendării pe o perioadă de 3 ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control şi ca membru în comisii de masterat sau licenţă, începând cu examenele de finalizare aferente anului universitar în curs (2015- 2016); obligarea intimatei la plata sumei de 90 000 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a cercetării abuzive şi a aplicării unei masuri nelegale ce a afectat imaginea contestatorului în cadrul instituţiei, cu obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata B., a formulat şi depus întâmpinare (f.62-66) prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive de instanţă ca netemeinică şi nelegală, și pe cale de consecinţă, să fie menţinută Decizia de sancţionare pentru încălcarea principiilor şi normelor de integritate academică nr.6232/06.06.2016 ca temeinică şi legală.

Prin sentinţa civilă nr. 2038/MAS/07.12.2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a respins excepţia nulităţi absolute a Deciziei de sancţionare nr. xxxx/06.06.2016 emisă de intimata B. invocată de contestator.

S-a respins contestaţia formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B. împotriva Deciziei de sancţionare nr.6232/06.06.2016 emisă de intimată.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Contestatorul A. este angajat cu contract individual de muncă la B. şi îndeplineşte funcţia de profesor universitar doctor în cadrul Facultăţii […].

La data de 15 aprilie 2016 contestatorului i s-a comunicat, din partea Comisiei de Etica si Deontologie Profesionala Universitara - CEPDU din cadrul B, adresa nr. 4368 (f.28), prin care i s-a adus la cunoştinţă că are calitatea de reclamat ca urmare unei adrese de sesizare nr. 4156 din 11.04.2016, componenţa Comisiei de analiză a cazului său şi faptul că are posibilitatea să formuleze obiecţii cu privire la componenţa comisiei în termen de 3 zile de la comunicare.

Contestatorul a răspuns acestei comunicări prin adresa nr.4855/27.04.2016 (filele 29-32), arătând că înţelege  să recuze în totalitate Comisia de Etica si Deontologie Profesionala Universitara – CEPDU şi să conteste Regulamentul de organizare şi funcţionare a acestei Comisii pe motive de nelegalitate, arătând că recuzarea este bazată pe elemente legate de gradele didactice ale celor din Comisie şi a competenţei fiecărui membru în parte a Comisiei, având în vedere dispoziţiile 306 alin.2 coroborat cu art.314 alin.2 din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, iar Regulamentul nu respectă spiritul Legii Educaţiei Naţionale.

Prin adresa nr. 5168/10 mai 2016 (f.26), CEDPU i-a comunicat contestatorului faptul că i s-a respins cererea de recuzare a Comisiei şi că această Comisie nu are în competenţă soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Regulamentului de organizare şi funcţionare a CEDPU.

Prin adresa nr. 5167/10 mai 2016 (f.25) contestatorul a fost convocat pentru data de 18 mai 2016 la Comisia de Etica si Deontologie Profesionala Universitara în vederea cercetării faptelor sesizate şi anume comercializarea de către contestator a unor suporturi de curs sub forma unor CD-uri către studenţi ai Facultăţii […] în schimbul unor promisiuni de supraevaluare a cunoştinţelor la examenele susţinute cu contestatorul. Întâlnirea cu membrii Comisiei de analiza, parte din CEDPU, urma să se desfăşoare la locul şi ora indicate în acest înscris. I s-a comunicat şi faptul ca adresa de sesizare poate fi studiată la secretariatul CEDPU.

Având în vedere aspectele sesizate de la nivelul facultăţii […], au fost invitaţi de către comisia de analiză şi audiaţi atât decanul facultăţii, cât şi studenţii care au semnat petiţiile către facultate, dar şi contestatorul, Comisia de analiză  solicitând şi alte documente de la facultate – Cataloagele de note pentru disciplinele la care a fost titular contestatorul în anii universitari 2014-2015 şi 2015-2016, Fişele de disciplină pentru disciplinele predate de contestator în aceeaşi perioadă de timp anterior arătată, Statele de funcţii din care să rezulte disciplinele de la formele de învăţământ, licenţă şi master, la care contestatorul este titular, precum şi, dacă există, plângeri şi sesizări la adresa contestatorului (filele 72-183, vol. 1).

În cazul contestatorului,  i-a fost prezentată fapta pentru care se desfăşoară cercetarea în faţa Comisiei, aducându-i-se la cunoştinţă că are posibilitatea de a-şi face apărarea, iar studenţii care au fost convocaţi de către Comisie, au completat, olograf, câte un chestionar şi le-au fost luate declaraţii de către Comisie cu privire la aspectele sesizate (filele 184-212, vol.1).

În apărarea sa, contestatorul a depus la Comisia de analiză o serie de documente şi s-au consemnat în procesul-verbal al şedinţei din 18 mai 2016 declaraţiile date de acesta, toate cele petrecute în faţa Comisiei fiind consemnate în procesele-verbale întocmite cu acea ocazie (filele 213-249, vol.1).

Este de reţinut faptul că, contestatorul, a refuzat să semneze procesul-verbal din 18 mai 2016, pe motiv că nu recunoaşte legalitatea Comisiei şi a Regulamentului de funcţionare al acesteia, declaraţie consemnată în procesul-verbal al şedinţei din acea dată.

Din cuprinsul Raportului de caz nr.6 al Comisiei de analiză (f.15-24) rezultă concluziile la care a ajuns Comisia, anume încălcarea de către contestator, în calitate de prof. univ. dr. în cadrul Facultăţii […], Departamentul […], a principiului integrităţii academice, principiul meritului şi principiul nediscriminării şi egalităţii de şanse prevăzute de art. 2 alin.1 lit. a, c şi j din Codul de Etică, generând corupţie, situaţie considerată încălcare gravă a eticii universitare, conform art.3 alin. 1 lit. b din acelaşi Cod.

Aşa fiind, Comisia de analiză a propus aplicarea sancţiunilor prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a CEDPU, coroborat cu prevederile Legii nr.1/2011 şi Codul muncii, şi anume, diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni, prevăzută de art.18 lit. c din Regulament şi suspendarea pe o perioadă de trei ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control şi ca membru în comisii de masterat sau de licenţă, prevăzută de art.18 lit. d din Regulament.

Raportul a fost semnat de către toţi membrii Comisiei şi a fost înaintat pentru a fi supus prezentării şi aprobării plenului CEDPU la data de 19.05.2014.

Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară a emis Hotărârea nr.5 înregistrată sub nr. 5552/19.05.2016 prin care, văzând voturile exprimate de către membrii Comisiei de analiză cu privire la sancţiunea ce s-ar impune a-i fi aplicată contestatorului ( 4 membri votând pentru aplicarea sancţiunilor diminuării salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni, prevăzută de art.18 lit. c din Regulament şi suspendarea pe o perioadă de trei ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control şi ca membru în comisii de masterat sau de licenţă, iar 3 membri votând pentru aplicarea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă, prevăzută de art. 18 lit. d din regulament coroborat cu art. 318 lit. e din Legea nr. 1/2011 şi Codul muncii), a hotărât aplicarea sancţiunilor de diminuare a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni prevăzută de art.18 lit. c din Regulament coroborat cu art. 318 lit. b din Legea nr. 1/2011 şi Codul muncii şi suspendarea pe o perioadă de trei ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control şi ca membru în comisii de masterat sau de licenţă, prevăzută de art.18 lit. d din Regulament, coroborat cu art. 318 lit. c din Legea nr. 1/2011 şi Codul muncii.

Ulterior, după prezentarea Hotărârii nr.5/19.05.2016 în şedinţa Consiliului de Administraţie, Rectorul a emis Decizia nr. 6232/06.06.2016 (f.11-12), de punere în aplicare a sancţiunilor stabilite de către Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară prin Hotărârea arătată, decizie care a fost comunicată la data de 09.09.2016 prin poştă, cu confirmare de primire pe adresa contestatorului.

Decizia nr. 6232/06.06.2016 emisă de intimată precizează că a fost emisă în temeiul art. 318 lit. b) şi c) raportat la art. 320 şi 322 din Legea nr. 1/2011, raportat la art.18 lit. c şi d) ale Regulamentului de  funcţionare a Comisiei de Etică Universitară, coroborat cu prevederile art. 248 alin 1 lit. c) şi art. 252 din Codul muncii.

Contestatorul a invocat, prin contestaţia formulată, nulitatea acestei Decizii întrucât la emiterea ei au fost nesocotite dispoziţiile art.252 alin.2 din Codul muncii, lipsind data săvârşirii aşa-ziselor abateri şi a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului.

A invocat şi nelegalitatea măsurii aplicate întrucât sancţiunile stabilite de Comisie nu au fost supuse validării Senatului, Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară nu a respectat componenţa impusă de prevederile art.38 din Normele de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, Hotărârea CEDPU nu cuprinde componenţa Comisiei, iar decizia de sancţionare nu a fost comunicată în termenul de 5 zile prevăzut de lege.

De asemenea, contestatorul a susţinut şi faptul că sancţiunea aplicată este netemeinică, fiind lipsită de orice fundament probatoriu, acuzaţiile aduse contestatorului cu ocazia cercetării neavând nicio legătură cu realitatea, iar acesta îndeplinindu-şi întotdeauna, cu răspundere, atribuţiile, purtând respect atât colegilor, cadre didactice universitare, cât şi studenţilor pe care-i formează.

Instanţa constată, sub aspectul legalităţii emiterii deciziei,  că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor art.252 alin 2 din Codul muncii.

Astfel, potrivit art. 252 alin 2 Codul muncii:

„Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care a fost încălcat;

c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;

d)temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e)termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f)instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.”

Analizând Decizia contestată instanţa constată că aceasta cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de textul de lege precitat pentru ca aceasta să fie valabilă, în cuprinsul ei fiind descrise faptele ce constituie abateri disciplinare şi prevederile legale şi regulamentare încălcate – „încălcarea integrităţii academice, a principiului meritului în contextul stabilirii unor criterii obiective de evaluare a performanţelor studenţilor, a principiului profesionalismului în sensul excluderii tratamente lor preferenţiale în relaţiile cu membrii Comunităţii academice, precum şi a normelor privind nediscriminarea şi egalitatea de şanse prin neregulile constatate în legătură cu derularea activităţilor didactice şi de evaluare a studenţilor la disciplina […] prin promisiunea de acordare de puncte în plus la examen condiţionat de achiziţia anumitor materiale didactice ale sale, vânzarea de cărţi şi materiale didactice către studenţi, lipsă de respect faţă de membrii comunităţii academice, fapte sesizate conform adresei nr.4156/11.04.2016 a decanului facultăţii” -, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării prealabile – „ apărările formulate de prof univ. dr. A. în faţa Comisiei de analiză din cadrul CEDPU, apărări în sensul că, contestă Comisia CEDPU şi Comisia de analiză a cazului, că există un conflict personal între dânsul şi directorul departamentului, prof univ. dr. C., conflict care s-a extins prin folosirea/manipularea studenţilor, că nu ar fi condiţionat evaluarea studenţilor de cumpărarea materialelor didactice, ci că acordarea de puncte era un bonus la examen au fost respinse ca netemeinice, nedovedite şi vădit neconforme procedurilor universitare privind desfăşurarea activităţilor didactice şi de evaluare a studenţilor” -, temeiul de drept în baza căruia i s-au aplicat sancţiunile disciplinare – „faptele săvârşite de către prof. univ. dr. B. reprezintă încălcări ale prevederilor art.6 din Regulamentul intern al Universităţii, precum şi ale art.39 alin. l, alin. 3 din Carta […], fiind totodată şi încălcări ale obligaţiilor privind activităţile didactice şi de evaluare asumate de către angajat prin contractul individual de muncă şi fişa postului”-, termenul în care decizia poate fi contestată şi instanţa competentă la care se poate înainta contestaţia împotriva deciziei.

Aşa fiind, cum în cuprinsul Deciziei contestate se regăsesc toate elementele prevăzute de art.252 alin.2 Codul muncii, instanţa va respinge excepţia nulităţi absolute a Deciziei de sancţionare nr.6232/06.06.2016 emisă de B. invocată de contestator.

Având în vedere aspectele prezentate anterior referitoare la situaţia de fapt reţinută, instanţa nu poate primi nici susţinerile contestatorului referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia sancţiunilor ce i-au fost aplicate.

Conform art. 304 alin. 1 din Legea nr. 1/2011: „Personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare”.

Secţiunea a 7-a din Legea nr. 1/2011 reglementează sancţiunile disciplinare, prevăzând, la art. 312: „(1) Personalul didactic şi de cercetare, personalul didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul superior răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertăţii exprimării şi libertăţii academice.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă”.

Secţiunea a 8-a reglementează sancţiunile referitoare la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare, prevăzând, la art. 318: „Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă”.

Art. 320 din acelaşi act normativ prevede că,”În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică şi deontologie profesională, comisia de etică universitară stabileşte, conform Codului de etică şi deontologie profesională, una sau mai multe dintre sancţiunile prevăzute la art. 318 sau 319.

Din analiza probelor administrate în cauză, având în vedere declaraţiile contestatorului făcute în faţa Comisiei de analiză a sesizării nr.4156/12.04.2016, consemnate în procesul – verbal întocmit de Comisie la data de 18 mai 2016, coroborate cu declaraţiile studenţilor convocaţi în faţa Comisiei şi cu celelalte înscrisuri administrate în probaţiune, s-a conturat certitudinea săvârşirii faptelor reţinute de Comisia de cercetare în sarcina contestatorului, de încălcare a normelor de etică universitară de către prof.univ.dr. A., motiv pentru care instanţa a respins contestaţia formulată de contestator împotriva Deciziei se sancţionare nr.6232/06.06.2016 emisă de intimată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat la data de 29.05.2017 recurs, precizat ulterior ca fiind apel, contestatorul A. prin care a solicitat casarea sentinţei şi admiterea contestaţiei formulate.

Motivele de apel invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Decizia de sancţionare este nulă deoarece au fost încălcate prevederile art. 252 alin. 2 lit. a, b şi c Codul muncii.

Descrierea faptei din decizia de sancţionare este incompletă deoarece fapta nu a fost fixată temporal în niciun fel, nerezultând data săvârşirii acestei fapte sau măcar un interval de timp al presupusei abateri.

Apelantul apreciază că este foarte importată menţionarea datei nu numai pentru calculul diferitelor termene (la care prima instanţă nu face nicio referire), ci pentru fixarea abaterii la modul concret şi la aprecierea probelor.

Apelantul învederează instanţei că prin raportarea la prevederile art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii în decizia de sancţionare sunt enumerate patru principii de etică că ar fi încălcate, iar prin raportare la art. 252 alin. 2 lit. a, decizia enumeră trei elemente care ar constitui fapte neconforme. Cerinţele impuse de art. 252 alin. 2 lit. a şi b sunt îndeplinite doar formal, iar între concluziile raportului intern, reluate în hotărârea de sancţionare emisă de comisia de etică, şi expunerea din decizia contestată există o diferenţă majoră, ceea ce constă tocmai în adăugarea unor elemente ce ar concretiza abaterile.

Se arată că decizia de sancţionare nu respectă prevederile art. 252 alin. 2 lit. c şi nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către contestator în timpul cercetării, iar în motivarea făcută de prima instanţă nu se regăseşte nicio referire la susţinerile acestuia.

Apelantul a reiterat susţinerea referitoare la faptul că sancţiunea a fost decisă de o comisie cu o competenţă în contradicţie cu prevederile regulamentului de funcţionare (art. 4, alin. 2), stabilit chiar de către universitate, cu încălcarea prevederilor normelor de aplicare ale codului de etică (art. 5).

Se observa că, din cele 10 pagini şi jumătate ale sentinţei supuse recursului, doar 7 rânduri sunt dedicate explicării faptelor, formularea folosită în sentinţa primei instanţe reluând modelele de exprimare ale intimatei, ca şi ideile pe care le transmite aceasta.

Din documentele depuse de intimată la dosar, se poate constata că nu există nici un fel de document depus de studenţi, care să reclame modul de examinare sau vreo condiţionare legata de utilizarea unor materiale didactice. Pe cale de consecinţă, studenţii nu au calitatea de reclamanţi. Afirmaţiile intimatei în care se face referire la ”sesizări ale studenţilor” (spre ex. cele preluate în alin. 3 şi 6, pag. 6 în motivaţia primei instanţe, dar şi în întâmpinarea intimatei), sunt infirmate de lipsa respectivelor documente.

Poziţionarea studenţilor în postura de reclamanţi de către executivii universităţii este abuzivă, sesizarea fiind, în fapt, un document adoptat prin vot de către consiliul facultăţii, deşi nu există o astfel de procedură regulamentară, dată fiind lipsa documentelor menţionate anterior şi a permis modelarea declaraţiilor studenţilor în sensul dorit de intimată, ceea ce a obstrucţionat realizarea unei apărări sau explicaţii a subsemnatului cu utilizarea depoziţiilor studenţilor. Situaţia echivalentă ar fi cea a unui proces în care un martor este chestionat doar de către acuzator.

Materialul didactic sub formă de CD, în jurul căruia se construieşte o parte din schema de penalizare, este dovedit nu a avut nici o conexiune, nici cu schema de notare, nici cu aşa-zisa vânzare reclamată de intimată, nu numai de documentele depuse de  apelant-imprimări pe hârtie a unor e-mail-uri existente şi în serverul universităţii, dar şi de documentele ce consemnează informaţiile oferite intimatei de către studenţi. În ceea ce priveşte materialul didactic materializat în cărţi tipărite, se poate deduce, chiar din documentele intimatei (comparând preţurile afişate ale cărţilor cu ceea ce declară studenţii), că au dat sub formă de bani cadrului didactic, că apelantul nu a avut nici un fel de câştig din facilitarea achiziţionării acestor cărţi, ceea ce lipseşte de orice bază alegaţiile intimatei despre corupţie. Tot în ceea ce priveşte materialul didactic materializat în cărţi tipărite, chiar din documentele intimatei se poate deduce că unii studenţi au cumpărat cărţile fără implicarea cadrului didactic, iar alţii, deşi au cumpărat cărţile respective prin intermediul cadrului didactic, nu au luat notă de trecere, demonstrând astfel că ceea ce prezintă intimata ca fiind o corelaţie între un punctaj suplimentar şi aşa-zisa vânzare realizată de cadrul didactic, posibil a fi identificată ca fiind o abatere, are o altă explicaţie şi o altă justificare decât cea susţinută de către intimată pentru a constitui artificial o neconformitate regulamentară.

În ceea ce priveşte acordarea de puncte suplimentare la examen pentru posesia unor manuale tipărite, fapt care este utilizat de către intimată pentru a da alură de abatere unui aspect al sistemului de notare al studenţilor, învederează instanţei următoarele aspecte contextuale de natură legală şi practică: Legea nr. 1/2011, art. 202, alin. l, lit. b, prevede obligaţia universităţilor de a pune la dispoziţia studenţilor materialele didactice necesare derulării procesului didactic.

Nu există nici o reglementare internă sau generală, legată de etică sau de administraţie, care să interzică utilizarea unui sistem de bonificare in notarea studenţilor sau măcar să pună în discuţie problema bonificării.

Învederează de asemenea că, pe fond, abordând enunţurile intimatei despre motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de apelant în timpul cercetării prealabile, se poate constata că elementele apărute după data 30.06.20016 demonstrează nu numai temeinicia afirmaţiilor iniţiale legate de un conflict ierarhic, ci demonstrează că întreg procesul de sancţionare este în realitate o operaţiune de represalii.

În decizia de sancţionare se afirmă că ”apărările formulate... în sensul că există un conflict personal între dânsul (n.a., persoana recurentului) şi directorul de departament. C. ...a fost respins ca netemeinic, nedovedit... ”.

Susţine că procesul de sancţionare-represalii a apărut ca reacţie la nenumăratele sesizări adresate executivului universităţii de către apelant. Sesizările aveau ca obiect o serie de nereguli legate de acordarea gradaţiei de merit (spor salarial), fiind menţionat şi şeful direct al acestuia, directorul de departament C., ca beneficiar neîndreptăţit al unei gradaţii de merit de aprox. 80-90.000 lei, plătibili în cinci ani (la nivelul actual al salarizării). Procesul de retragere a gradaţiei de merit a avut o formă neregulamentară, fapt uşor de constatat din Hotărârea Senatului nr. 5/6.07.2016.

Intimata nu numai că nu a respectat prevederile legale ale Legii nr. 1/2011 şi a Codului Muncii, dar nu a oferit o explicaţie credibilă a susţinerilor sale legate de aşa-zisa abatere şi de lipsa dovezilor asociate conflictului ierarhic descris anterior, tocmai prin lipsa încadrării temporale.

Sintetizând, apelantul învederează că a fost sancţionat pentru fapte imaginare şi nedovedite, pe baza raportării, lipsită de orice conexiune logică de tip legal, la un set de reglementări interne care formează un sistem incoerent şi ilegal, prin faptul că elimină, de facto, posibilitatea apărării.

Susţine, de asemenea, că textul deciziei de sancţionare încalcă prevederile art. 252 din Codul Muncii şi că demonstrează implicit cele afirmate anterior, prin diferenţele semnificative faţă de textul hotărârii interne a comisiei de etică cu privire la aşa-zisele abateri.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 Noul cod procedură civilă.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, înregistrarea audio a dialogului purtat în data de 18 mai 2016 dintre apelant şi comisia de analiză/cercetare prealabilă.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat împotriva sentinţei nr. 2038/MAS/2016 a Tribunalului Braşov, menţinerea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii introductive de instanţă ca netemeinică şi nelegală, urmând ca, pe cale de consecinţă, să fie menţinută Decizia rectorului nr. 6232/06.06.2016 privind sancţionarea pentru încălcarea principiilor şi normelor de integritate academică ca temeinică şi legală, urmând ca faţă de petitul privind daunele morale să dispuneţi respingerea acestuia ca netemeinic şi nelegal.

Prin întâmpinarea formulată se fac, în esenţă, următoarele apărări:

Afirmaţiile recurentului privind “operaţiune de represalii asociată respective situaţii (s.n. constatarea unor neconformităţi privind acordarea gradaţiei de merit la anumite cadre didactice, fără a fi vorba de recurent)” nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, respectiv nu au legătură cu fapta pentru care apelantul A. a fost cercetat pentru încălcarea normelor şi principiilor de etică universitară fiind emisă Hotărârea Comisiei de Etică nr. 5 şi Raportul de caz aferent, fapt pentru care aceste apărări nu pot fi reţinute ca motive de recurs.

Având în vedere modalitatea în care apelantul a înţeles, conform principiului disponibilităţii procedurale, să conteste deodată actele emise de Comisia de Etică Universitară şi Decizia rectorului nr.6232/06.06.2016 privind sancţionarea pentru încălcarea principiilor şi normelor de integritate academic, atât în cadrul prezentului dosar cât şi pe calea contenciosului în dosar nr. xxx/62/2017, soluţia pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. xxx/62/2017 se referă la respingerea ca tardivă a contestării pe calea contenciosului administrativ a Hotărârii Comisiei de Etică nr. 3/2016. Din soluţia pronunţată în dosar nr. xxx/62/2017 nu rezultă concluziile pe care recurentul le-a dedus şi prezentat în susţinerea motivelor din prezentul recurs.

Reglementările interne ale Universităţii, respectiv Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică Universitară se referă la proceduri administrative - judiciare cu privire la actele emise de Comisia de Etică Universitară, organism jurisdicţional la nivelul universităţii ale cărei hotărâri rectorul le pune în aplicare conform art. 322 din legea nr. 1/2011, nici aceste motive neputând fi reţinute ca motive de recurs împotriva sentinţei de fond nr.2038/MAS/2016 a Tribunalului Braşov.

Referitor la procedura parcursă anterior emiterii deciziei rectorului nr.6232/06.06.2016, învederează faptul că este vorba de o procedură specială domeniului învăţământului superior - etica universitară şi fapte de încălcare a eticii universitare - domeniu reglementat prioritar şi exclusiv de dispoziţiile art. 306 - art. 310 şi art. 318 - art. 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, sens în care potrivit art. 320 - art. 322 din lege, actul juridic care produce efecte este Hotărârea Comisiei de Etică Universitară, în cazul de faţă Hotărârea nr. 5 a Comisiei înregistrată sub nr. 5552/19.05.2016, iar decizia rectorului de sancţionare pentru încălcarea gravă a eticii universitare nr. 6232/06.06.2016 este un act subsecvent, de punere în aplicare a actului juridic principal.

Această precizare este făcută în raport de acţiunea introductivă de instanţă dar şi de apelul declarat, în care sunt reiterate aceleaşi motive cuprinse în acţiunea introductivă. Astfel, învederează faptul că în acţiunea introductivă apărarea se face prioritar faţă de decizia rectorului, a cărei anulare se cere prioritar şi subsecvent se solicită anularea Hotărârii Comisiei de Etică Universitară, considerată nelegală, deşi nu se dovedeşte în ce constă nelegalitatea procedurii derulate şi adoptarea acestei Hotărâri în raport de dispoziţiile art. 306 - 310 şi art. 318 - 326 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, coroborat cu Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică Universitară adoptat de senatul universităţii (document public postat pe site-ul instituţiei şi depus la dosar), respectiv pe motive de nelegalitate a Măsurii aplicate, sens în care se invocă prevederile art. 38 din Normele de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, respectiv motive de netemeinicie a sancţiunii aplicate susţinute prin lipsa de fundament probatoriu, deşi la dosarul instanţei de judecată a fost depus integral dosarul cercetării desfăşurate de către Comisia de Etică Universitară, respectiv comisia de analiză. 

Faptele de încălcare a eticii universitare sunt distincte de abaterile disciplinare, atât sub aspect procedural al cercetării, cât şi sub aspect al conţinutului faptelor, nefiind asimilate procedural abaterilor disciplinare. Din această perspectivă juridică, învederează faptul că în cazul cercetării săvârşirii faptelor de încălcare a eticii universitare nu este incident textul art.252 alin. 1 teza finală Codul muncii, astfel că nu există legal, conform art. art.306-309 coroborat cu art.318^Î2F din Legea educaţiei nr. 1/2011 vreun termen de prescripţie al faptelor de încălcare a normelor de etica universitară, astfel cum prevede Codul muncii pentru faptele ce reprezintă abateri disciplinare. Or, pornind de la acest text al Codului muncii, neincident speţei de faţă, apelantul a invocat nulitatea deciziei rectorului coroborat cu prescripţia aplicării sancţiunii, căci în fond, descrierea faptei există în actul contestat. Nici art. 252 Codul muncii nu menţionează elementele considerate necesare şi complete descrierii unei fapte, sens în care apărarea apelantului indirect prin invocarea de fapt a prescripţiei sancţionării în condiţiile menţionate de art. 252 alin. l teza finală Codul muncii nu este aplicabilă în speţa de faţă, aşa cum s-a arătat deja, decizia rectorului nr. 6232 din 06.06.2016, fiind un act subsecvent actului juridic care produce efectele sancţionării, respectiv Hotărârea Comisiei de Etică nr. 5, act supus regimului juridic prevăzut de Legea nr. 1/2011.

Nu în ultimul rând, susţine că în redactarea deciziei de sancţionare s-au respectat şi se regăsesc elementele precizate în art. 252 alin. 2 Codul muncii, tocmai pentru a se evita invocarea nerespectării acestui text legal, însă, conform art. 318 şi art. 322 din Legea nr. 1/2011 sancţiunile stabilite de comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de stabilirea sancţiunilor.

Referitor la petitul privind obligarea Universităţii la plata de daune morale în cuantum de 90.000 lei se susţine că această pretenţie nu este justificată şi dovedită în niciun fel prin probatoriul administrat, fiind doar aserţiuni făcute de apelant la imaginea proprie, afirmaţii nesusţinute de alte probe, fapt pentru care se solicită respingerea acestui petit. Precizează faptul că situaţia apelantului, fiind în procedură de cercetare la Comisia de Etică, nu a fost adusă la cunoştinţa opiniei publice în niciun fel, susţinerile acestuia fiind netemeinice, în încercarea dovedirii aşa-zisului prejudiciu moral. De altfel, nu este dovedită întrunirea cumulativă a elementelor pentru angajarea răspunderii delictuale a Universităţii, răspundere are ar putea justifica petitul 3 al acţiunii introductive instanţă.

În probaţiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cu privire la probatoriul solicitat a fi administrat de apelant s-a susţinut că nu există nici un fel de înregistrări audio ale şedinţelor Comisiei de etică, toate afirmaţiile fiind cuprinse în procesul-verbal  al şedinţei din ziua în care a avut loc aceasta.

Apelantul a formulat şi depus la dosar răspuns la întâmpinare.

În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri.

Ambele părţi au formulat şi depus la dosar concluzii scrise.

Verificând, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de procedură civilă, stabilirea stării de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în limitele motivelor de apel formulate de parte, curtea, reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr.5 înregistrată sub nr. 5552/19.05.2016 emisă de Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară din cadrul B. s-a hotărât, cu majoritate de voturi, aplicarea sancţiunilor de diminuare a salariului de bază cu 10% pe o perioadă de trei luni prevăzută de art.18 lit. c din Regulament coroborat cu art. 318 lit. b din Legea nr. 1/2011 şi Codul muncii şi suspendarea pe o perioadă de trei ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control şi ca membru în comisii de masterat sau de licenţă, prevăzută de art.18 lit. d din Regulament, coroborat cu art. 318 lit. c din Legea nr. 1/2011 şi Codul muncii.

În cuprinsul Hotărârea nr.5 înregistrată sub nr. 5552/19.05.2016 emisă de Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară se reţine că s-a constatat încălcarea de către prof. univ. dr. A. a principiilor integrităţii academice, meritului şi nediscriminării şi egalităţii de şanse prevăzute în Codul de Etică la art. 2 alin. 1 lit. a, c şi j, precum şi săvârşirea de fapte ce generează corupţie, situaţie considerată încălcare gravă a eticii universitare, conform art. 3 alin. 1 lit. b din Cod. De asemenea, se reţine că raportul de caz nr. 6 face parte integrantă din hotărâre.

Ulterior emiterii Hotărârii nr. 5 înregistrată sub nr. 5552/19.05.2016 de către Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară din cadrul B., Rectorul a emis Decizia nr.6232/06.06.2016 (f.11-12 dosar fond), de punere în aplicare a sancţiunilor stabilite de către Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară prin Hotărârea arătată, decizie care a fost comunicată la data de 09.09.2016 prin poştă, cu confirmare de primire pe adresa contestatorului.

Decizia nr. 6232/06.06.2016 emisă de intimată precizează că a fost emisă în temeiul art. 318 lit. b) şi c) raportat la art. 320 şi 322 din Legea nr. 1/2011, raportat la art.18 lit. c şi d) ale Regulamentului de  funcţionare a Comisiei de Etică Universitară,coroborat cu prevederile art. 248 alin 1 lit. c) şi art. 252 din Codul muncii.

Prin contestaţia formulată, apelantul contestator a formulat critici de nelegalitate şi de netemeiniciei cu privire la Decizia nr. 6232/06.06.2016 emisă de intimată, solicitând în mod expres anularea acesteia.  De asemenea, s-au formulat critici referitoare la Hotărârea nr. 5 /19.05.2016 emisă de Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară din cadrul B. şi chiar dacă apelantul nu a solicitat în mod expres şi anularea Hotărârii nr. 5 /19.05.2016 emisă de Comisia de Etică şi Deontologie Profesională Universitară din cadrul B., atâta timp cât s-au formulat critici în legătură cu acest act, care stă la baza emiterii Decizia nr.6232/06.06.2016, instanţa avea obligaţia să le analizeze.

Analizând considerentele sentinţei apelante, instanţa de apel constată că parte din criticile formulate de contestator nu au fost examinate de prima instanţă, contrar prevederilor art. 425 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă care arată că în partea de considerente se vor insera „obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care  s-au înlăturat cererile părţilor.”

Cerinţa motivării corespunzătoare unei hotărâri judecătoreşti rezultă atât din textul de lege mai sus menţionat, cât şi din prevederile articolului 6 paragraful (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ca o garanţie a dreptului de a beneficia de un proces echitabil, ce include şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a  prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Ca motiv de nelegalitate a Deciziei nr. 6232/06.06.2016, emisă de intimată, a fost invocată lipsa datei sau a intervalului de timp în care au fost săvârşite abaterile reţinute în sarcina apelantului.

Potrivit art. 320 din Legea nr. 1/2011 „În cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică şi deontologie profesională, comisia de etică universitară stabileşte, conform Codului de etică şi deontologie profesională, una sau mai multe dintre sancţiunile prevăzute la art. 318 sau 319”, iar potrivit art. 322 din acelaşi act normativ „Sancţiunile stabilite de comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancţiunilor.”.

Art. 20 alin. 1 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară (filele nr. 10-12 vol. I fond) prevede că „Sancţiunile stabilite de comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în aplicare, prin decizie, de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancţiunilor de către CEDPU.”.

Din dispoziţiile art. 278 Codul muncii rezultă că prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun şi se întregesc cu celelalte dispoziţii speciale cuprinse în legislaţia muncii. Atâta timp cât în Legea nr. 1/2011 nu există dispoziţii speciale care să reglementeze conţinutul hotărârii Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, prin care se stabilesc sancţiunile ce trebuie aplicate sau conţinutul deciziei emise de rector pentru punerea în aplicare a sancţiunilor stabilite, în privinţa conţinutului acestor acte prin care se stabilesc/pun în aplicare sancţiuni disciplinare devin aplicabile prevederile din Codul muncii. De altfel, însăşi intimata reţine ca temei juridic pentru emiterea deciziei contestate prevederile art. 252 Codul muncii.

Potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii, sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:  a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică; e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată; f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Instanţa de apel constată că abaterile de la normele de etică universitară care au fost reţinute în sarcina apelantului nu au fost descrise în Hotărârea nr. 5 /19.05.2016 a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, ci printr-un act separat, respectiv în raportul de caz nr. 6, însă au fost relatate pe scurt în decizia nr. 6232/06.06.2016, emisă de intimată.

 Critica apelantului referitoare la lipsa vreunei date exacte sau unui interval de timp în care au fost săvârşite faptele imputate acestuia este întemeiată. Data exactă sau intervalul de timp în care au fost săvârşite faptele imputate nu se regăsesc în niciunul din actele menţionate mai sus, respectiv Hotărârea nr. 5/19.05.2016 a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, raportul de caz nr. 6 sau decizia nr. 6232/06.06.2016, emisă de intimată. În lipsa stabilirii unei date exacte sau a unui interval de timp, precizat în mod concret, în care s-au săvârşit faptele nu se poate reţine că acestea sunt descrise corespunzător cerinţei de la art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii.

Instanţa de apel nu poate reţine apărarea intimatei potrivit căreia nu există vreun termen de prescripţie a faptelor de încălcare a normelor de etica universitară, astfel cum prevede Codul muncii pentru faptele ce reprezintă abateri disciplinare, şi în atare situaţie nu ar fi necesară menţionarea datei, deoarece această menţiune nu are relevanţă doar din perspectiva prescripţiei, ci este foarte importantă, pentru că în raport de data săvârşirii faptei se apreciază şi probatoriul administrat pentru dovedirea temeiniciei sancţiunilor aplicate.

În lipsa stabilirii unei date sau a unui interval de timp concret, descrierea faptelor reţinute în sarcina contestatorului este redată într-o manieră care face imposibilă verificarea temeiniciei deciziei contestate fără încălcarea dreptului la apărare pe care îl are angajatul.

O altă critică de nelegalitate a deciziei contestate invocată de contestator a fost nerespectarea prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii, deoarece decizia nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de acesta în timpul cercetării.

Prima instanţa a apreciat că în decizie au fost redate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator în timpul cercetării prealabile, reproducând următorul pasaj din decizie: „apărările formulate de prof univ. dr. A. în faţa Comisiei de analiză din cadrul CEDPU, apărări în sensul că, contestă Comisia CEDPU şi Comisia de analiză a cazului, că există un conflict personal între dânsul şi directorul departamentului, prof univ. dr. C., conflict care s-a extins prin folosirea/manipularea studenţilor, că nu ar fi condiţionat evaluarea studenţilor de cumpărarea materialelor didactice, ci că acordarea de puncte era un bonus la examen au fost respinse ca netemeinice, nedovedite şi vădit neconforme procedurilor universitare privind desfăşurarea activităţilor didactice şi de evaluare a studenţilor”.

Instanţa de apel constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că în decizie au fost redate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de contestator deoarece din cuprinsul deciziei de sancţionare nu rezultă motivele pentru care au fost respinse apărările formulate, iar simplele menţiuni formale că aceste apărări „sunt netemeinice, nedovedite şi vădit neconforme procedurilor universitare privind desfăşurarea activităţilor didactice şi de evaluare a studenţilor” nu pot fi considerate suficiente pentru a se aprecia că s-au respectat prevederilor art. 252 alin. 2 lit. c Codul muncii.

Unica frază cuprinsă de către intimată în decizia contestată în îndeplinirea obligaţiei impusă de art.252 alin.1 lit. c din Codul muncii nu respectă exigenţele acestei norme legale, întrucât constă într-o simplă calificare globală a apărărilor apelantului ca fiind netemeinice, nedovedite, neconforme procedurilor universitare, fără a se indica pe ce bază s-a ajuns la această calificare, din ce motive de fapt şi de drept, respectiv fără a se răspunde punctual apărărilor formulate de către apelant. 

Faţă de considerentele mai sus menţionate rezultă că prima instanţă a apreciat în mod greşit că decizia nr. 6232/06.06.2016 emisă de intimată a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 252 Codul muncii, în condiţiile în care nu se poate stabili data săvârşirii faptelor reţinute în sarcina sa şi nu au fost menţionate motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului.

Criticile formulate de apelant cu privire la decizia de sancţionare prin raportare la prevederile art. 252 alin. 2 lit. b Codul muncii nu vor fi analizate de instanţa de apel, deoarece acestea au fost invocate cu nesocotirea prevederilor art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă, pentru prima dată în apel.

Apelantul a susţinut că sancţiunea a fost decisă de o comisie cu o competenţă în contradicţie cu prevederile regulamentului de funcţionare (art. 4, alin. 2), stabilit chiar de către universitate, cu încălcarea prevederilor normelor de aplicare ale codului de etică (art. 5).  În faţa primei instanţe, contestatorul a invocat că Hotărârea nr. 5 /19.05.2016 a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară nu cuprinde componenţa acesteia;  nu este semnată de toţi membrii, ci doar de preşedintele acesteia şi faptul că această hotărâre nu a fost validată de Senatul Universităţii conform art. 38 din Normele de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie Profesională Universitară. Instanţa de apel constată că prima instanţă nu a analizat aceste motive de nelegalitate.

Referitor la faptul că Hotărârea nr. 5 /19.05.2016 a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară nu a fost supusă validării Senatului Universităţii, intimata a invocat în mod întemeiat dispoziţiile art. 26 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică, prin aceste dispoziţii abrogându-se prevederile art. 38 din Normele de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie Profesională Universitară (fila 14 verso vol. I dosar fond).

Potrivit art. 4 alin. 2 din Regulamentul organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, această comisie este formată din 9 membri, din care 6 cadre didactice, 2 studenţi şi 1 angajat din rândul personalului nedidactic, iar conform art. 6 alin. 1 teza a II a, cvorumul de şedinţă este de 7 membrii din numărul total al acestora, la prima convocare, iar la a două convocare cvorumul este de 5 membrii.

Intimata nu a formulat apărări punctuale în legătură cu aceste motive invocate de contestator, referitoare la componenţa comisiei şi la faptul că hotărârea nr. 5 /19.05.2016 este semnată doar de preşedintele comisiei.

În Regulamentul organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară nu există dispoziţii exprese cu privire la cine trebuie să semneze hotărârea adoptată, însă pentru ca reclamantul să poată contesta în mod efectiv cele dispuse prin hotărârea Comisie de Etică şi pentru a-şi putea face o apărare corespunzătoare ar trebui ca în cuprinsul hotărârii să fie măcar menţionaţi membrii care au fost prezenţi şi care au adoptat această hotărâre.

Din procesul-verbal al şedinţei Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară din data de 19.05.2016 (filele nr. 248-249 vol. I dosar fond) rezultă că cei şapte membrii prezenţi au fost: preşedinte CEDPU- lector D.; vicepreşedinte CEDPU- şef lucrări E.; prof. univ F.; conf. Univ. G.; secretar şef H.; tehn. I. şi student J..

Având în vedere funcţiile ocupate de persoanele menţionate în procesul-verbal al şedinţei din data de 19.05.2016, rezultă că două dintre acestea, care ocupă posturile de secretar şef şi tehnician, fac parte din rândul personalului nedidactic, fapt ce contravine prevederilor art. 4 alin. 2 din Regulamentul organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică şi Deontologie Profesională Universitară, unde se vorbeşte de un singur angajat din rândul personalului nedidactic.

Reţinându-se că toate motivele de nelegalitate expuse mai sus atrag anularea deciziei nr. 6232/06.06.2016 emisă de intimată, nu se mai impune analiza motivelor de netemeinicie invocate.

Pentru toate motivele expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 2038/MAS din 7 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul civil nr. xxxx/62/2016, pe care o va schimbă în tot, în sensul că:

Va admite în parte acţiunea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B., prin reprezentant legal şi în consecinţă:

Va anula decizia nr. 6232/06.06.2016, emisă de intimată, iar ca efect al repunerii părţilor în situaţia anterioară va obliga intimata la plata diferenţei de salariu nerealizată, proporţională cu reducerea de 10% pe o durată de trei luni, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2016 şi la înlăturarea măsurii suspendării pe o perioada de 3 ani a dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control şi ca membru în comisii de masterat sau licenţă, începând cu examenele de finalizare aferente anului universitar în curs (2015- 2016).

În ceea ce priveşte cererea contestatorului având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 90.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, curtea apreciază că este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 1357 alin. 1 Cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Din prevederile legale menţionate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite anumite condiţii şi anume existenţa unei fapte ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate şi a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul. În speţă nu s-a făcut dovada unui alt prejudiciu în afară de cel reparat prin anularea deciziei de sancţionare, plata diferenţei de salariu nerealizată şi la înlăturarea măsurii suspendării dreptului de înscriere pentru ocuparea unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control şi ca membru în comisii de masterat sau licenţă.

Despăgubirile acordate pentru daune morale nu sunt menite a avea un caracter represiv, ci reparator, iar  soluţia ce va fi pronunţată cu privire la primele două petite din acţiune, sunt elemente de natură să acorde o satisfacţie echitabilă apelantului.

Reţinând culpa procesuală a intimatei şi soluţia de admitere în parte, în temeiul art. 453 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, curtea va obliga intimata la plata către contestator a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă constând în onorariu de avocat (chitanţele nr. 408/17.06.2016 şi 411/08.07.2016 f. 13-14 vol. II fond).

Domenii speta

Spete similare