Pretentii. Raspundere civila delictuala.

Hotărâre 109 din 11.01.2021


Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.03.2020 sub nr. 9011/299/2020, reclamanta PDD a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Societatea C SA și intervenientul forțat BS, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a arătat că în data de 09.12.2019, intervenientul forțat BS, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare MH .. TOY circula în localitatea D., județul M, pe str. MV și ajuns la intersecția cu str. E., nu a respectat semnificația indicatorului ”Oprire”, a pătruns în intersecție, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul MH .. PCO, producând vătămarea reclamantei PDM, pasageră pe scaunul din dreapta în autoturismul avariat.

Conform certificatului medico-legal nr.1852/B/790  din 17 decembrie 2019, reclamanta PDD a suferit facturi costale CIII,IV, CV drepte, traumatism toracic prin accident rutier, hepatită B.

Fișa de examinare nr.56877/10.12.2019 UPU prevede durere la nivelul hemitoracelului drept, limitarea mișcărilor prin accident rutier în urmă cu o zi. Reclamanta prezenta o durere la nivelul hemitoracelui drept, dispnee (dificultăți de respirare) și greață. De asemenea, reclamanta prezenta facturi la arcuri costale posterioare CIII, IV, V drepte.

A  necesitat între 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, socotite de la data producerii leziunilor, dacă nu survin complicații.

Conform actelor efectuate în cursul urmăririi penale, intervenientul forțat, asiguratul pârâtei, este vinovat de producerea accidentului, însă acesta a acționat din culpă la incidentul săvârșit la data de 09.12.2019.

În temeiul art.11, 14 alin (6) și 21 din Legea 132/2017, asigurătorul RCA răspunde pentru daunele materiale și morale produse de către autoturismul asigurat RCA.

Reclamanta PDD este victima accidentului produs la data de 09.12.2019, suferind pe această cale o serie de vătămări de ordin moral și fizică.

Conform certificatului medico-legal efectuat, reclamanta a suferit multiple răni produse în jurul corpului, provocate de producerea accidentului care au necesitat 35 - 40 de zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.

Conform certificatului medico-legal nr. 1850/B/790 din 17.12.2019 reclamanta PDD a suferit diferite leziuni la nivelul toracelui, coastelor și diferite senzații de greață, dificultăți de respirație și durere accentuată la nivelul pieptului. După primul control radiologic, s-a constatat o fractură costală dreaptă.

Cadrele medicale au refăcut controlul radiologic (deoarece ridica suspiciunea de pneumotorax) unde s-au evidențiat pulmoni expansionați bilateral (expansiunea plămânilor) și fracturi costale CIII, IV,V dreapta fără dureri acute peuro-pulmonare.

În urma acestor constatări medicale, reclamanta a fost internată sub supraveghere și tratament de specialitate.

Reclamanta a fost externată  cu o serie de recomandări pe termen lung, anume evitarea frigului și umezelii, efortului fizic și diferite tipuri de regim alimentar.

Pe lângă durerea acută provocată de fracturi costale, acestea sunt extrem de periculoase, pot duce la diferite afecțiuni la nivel pulmonar din cauza dificultăților la respirare.

În cauză, se solicită să se țină seama atât de prejudiciul moral cauzat prin producerea accidentului cât și de cel fizic rezultat din vătămările menționate în certificatul medico-legal.

Astfel cum reiese din certificatul medico-legal, PDD a suferit mai multe leziuni în zona toracelui, trei coaste rupte, care au ca urmare o perioadă de lungă suferință (dificultăți de respirație, deplasare, mișcare) făcând extrem de dificil traiul normal.

Acesta a primit ca și recomandare, pe lângă zilele de îngrijiri medicale, repaus fizic, evitarea frigului și umezelii.

Datorită acestui fapt, reclamanta nu a putut să participe la activitățile ei cotidiene, nu a putut să desfășoare activitățile pe care, în mod normal, le-ar fi făcut.

Principiul ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia daunelor morale, pe care instanțele naționale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiași jurisprudențe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporționalității daunei cu despăgubirea acordată.

Fiind vorba de lezarea unor  valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieții private, în sfera art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs victimei.

În drept s-au invocat dispozițiile art.1349, 1357, 1358 C.Civ și art.11,14 alin (6) și 21 din Legea 132/217.

Intervenientul BS a formulat la data de 16.07.2020, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii, în măsura dovedirii pretențiilor, urmând ca pârâta Societatea C. SA, să fie obligată să plătească daune morale în acord cu probatoriul ce se va administra în cauză.

Pârâta Societatea C. SA a formulat la data de 21.07.2020, întâmpinare, prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că acordarea de despăgubiri în urma producerii evenimentului rutier nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, astfel cum s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011,în care statuează principiul judecării în echitate la acordarea daunelor materiale.

Despăgubirile reprezentând daune morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral și efectiv produs părții vătămate, în așa fel încât să nu ajungă la o îmbogățire fără just temei a celor îndreptățiți să pretindă și să primească daune morale.

De asemenea, sumele de bani care se acordă cu titlu de daune morale trebuie să  aibă efecte compensatorii, să poată fi calificate ca despăgubiri și să nu se constituie în venituri nejustificate.

Astfel, apreciază că sumele acordate în prezenta cauză sunt într-o disproporție vădită cu situația de fapt existentă în cauză și, dacă ar fi menținute de către instanța de control judiciar în aceste condiții, ar depăși granițele unor daune morale rezonabile și funcția pe care aceste daune morale o au: aceea de compensare pentru părțile vătămate care au fost supuse unor suferințe fizice și psihice.

Pârâta arată că în Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art.14 CEDO elaborat în urma analizei jurisprudenței a peste 2339 de spețe la nivelul Curții de Apel din Romania, a rezultat valoarea medie de despăgubire acordată pentru propria vătămare este de 301lei/zi de spitalizare

În drept s-au invocat dispozițiile C.pr.civ,Norma ASF nr. 39/2016 și OG 54/2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța  reține următoarele:

Potrivit mențiunilor din Ordonanța din 16 martie 2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.34/P/2020, la data de 09.12.2019, în jurul orei 10:50, BS a condus autoturismul proprietate personală, marca BMW, cu nr. de înmatriculare MH-..-TOY, pe str. M. din mun. D.  și, la intersecția cu str. MV, a pătruns fără a respecta semnificația indicatorului ”oprire”, fără a acorda prioritate de trecere și a intrat în coliziune cu autoturismul marca D., cu nr. de înmatriculare  MH-..-PCO, condus regulamentar de SF.

Ca urmare a accidentului de circulație, a rezultat vătămarea reclamantei PD, pasager în autoturismul D., cu nr.de înmatriculare MH .. PCO.

Reclamanta s-a prezentat în secția upu acuzând toracalgii drepte, pacienta suferind afirmativ un accident rutier vechi de aproximativ 24 ore, unde s-a evidențiat radiologic o fractură costală dreaptă, aceasta refuzând internarea, revenind a doua zi cu dureri în hemitoracele drept și dispnee de repaus. Ridicând suspiciunea de pneumotorax s-a refăcut radiografia de torace și s-a evidențiat pulmoni expansionați bilateral și fracturi costale CIII, IV, V dreapta, fără leziuni acutepleuro-pulmonare. Pacienta s-a internat pentru supraveghere și tratament de specialitate. Radiografia de control din data de 13.12.2019 a evidențiat fracturi costale CIII, IV, V drepte, fără leziuni active pleuro-pulmonare. Pacienta s-a externat cu următoarele recomandări: evitarea efortului fizic, a frigului și  umezelii; revine la control peste 7 zile prin policlinică; tratament conformRp.

În copia FO nr. 32193/10.12.2019 - 13.12.2019 a Spitalului Județean de Urgență Drobeta Turnu Severin, secția Chirurgie generală, s-a reținut ca diagnostic la externare: Fracturi costale CIII, IV, V dreapta. Traumatism toracic prin accident rutier (pasager). Hepatită virală B.

Așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 1852/B/790 din 17.12.2019 emis de Serviciul Medicină Legală D., PD a suferit leziuni în condițiile producerii accidentului rutier, ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.

Instanţa reţine raporturile juridice existente între pârâta Societatea City SA şi conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare  MH– 1..– TOY, intervenientul BS, persoana vinovată de producerea accidentului,  conform poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă, valabilă la data producerii evenimentului rutier.

În drept, conform art. 1.349 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (în continuare, Codul civil): „(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Potrivit art. 1.357 din Codul civil: „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Prin urmare, pentru atragerea răspunderii civile delictuale a unei persoane este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a săvârşit fapta.

În privinţa obiectului reparaţiei, art. 1.381 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil stabileşte că orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, drept care se naşte chiar din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat.

Art. 1.391 alin. (1) din Codul civil permite repararea prejudiciului nepatrimonial: „În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.”

Totodată, potrivit art. 2.213 din Codul civil, asigurările obligatorii se reglementează prin legi speciale.

Art. 146 din Legea nr. 71/2011 prevede: „Contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliţei de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz.”

Art. 2.224 alin. (2) din Codul civil stabileşte că asigurătorul de răspundere civilă poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare, în cazul asigurării de răspundere civilă.

Conform art. 11 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017, asigurătorul de răspundere civilă auto (RCA) are obligaţia de a despăgubi în bani partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite, suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, fără a se depăşi limitele prevăzute în contractul RCA, pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.

Așadar, pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, în calitatea sa de asigurator, este necesară întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 1349, art. 1357, art. 1381 din Codul civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a asiguratului său, respectiv: existenţa unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum si a vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijenţa cu care a acţionat.

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa apreciază că, în prezenta cauză, sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Astfel, fapta ilicită există şi constă în faptul că intervenientul forţat în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare MH-..-TOY, în localitatea D., județul M. pe str. M.V., ajuns la intersecția cu str. E. de la Cerna, nu a respectat semnificația indicatorului ”Oprire”,a pătruns în intersecție, moment în care a intrat în coliziune cu autoturismul MH .. PCO, producând vătămarea reclamantei PDD, pasageră pe scaunul din dreapta în autoturismul avariat.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, instanţa reţine că repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, consacrat de dispoziţiile art. 1349 din Codul civil, în termeni precişi şi cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia. Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Așa cum reiese din certificatul medical, reclamanta PDD a suferit mai multe leziuni în zonatoracelui, trei coaste rupte, care au avut ca urmare o perioadă lungă de suferință fizică (dificultăți de respirare, deplasare, mișcare, făcând extrem de dificil traiul normal.

Aceasta a primit ca recomandare, pe lângă zilele de îngrijiri medicale,  repaus fizic, evitarea frigului și a umezelii.

Datorită acestui fapt, reclamanta nu a putut să participe la activitățile ei cotidiene, nu a putut să desfășoare activitățile pe care, în mod normal, le-ar fi făcut.

Dincolo de atingerile aduse integrităţii corporale la nivel fizic, evenimentul rutier a generat urme adânci la nivel psihoemoţional.

Relativ de daunele morale, aşa cum se desprinde atât din doctrină, cât şi din practică judiciară în materie scopul sumei de bani destinate a compensa prejudiciul corporal este acela de a uşura situaţia victimei, de a atenua consecinţele faptei prejudiciabile, de a o face s revin la starea de echilibru.

Suportul acordării de despăgubiri pentru daunele morale provocate ca urmare a vătămării corporale rezidă în ideea de compensare. Prin acordarea de despăgubiri într-un cuantum adecvat, vătămarea şi suferinţa provocate, chiar dacă nu pot fi suprimate, respectiv şterse din memoria afectivă sa victimei, pot fi într-o anumită măsură aplanate, astfel încât i se poate oferi persoanei prejudiciate o satisfacţie compensatorie.

De aceea, este necesară o analiză in concreto şi subiectivă a existenţei şi întinderii prejudiciului, o determinare riguroasă, adecvată implicând unele cercetări referitoare la personalitatea şi psihologia victimei, în raport cu mediul social, familial, profesional, cu principiile etice ale timpului şi societăţii. În vederea stabilirii reparaţiei morale, se vor lua în considerare criterii referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, expunerea publică, sentimentul de frustrare accentuată creat reclamatului, durerea resimţită de aceasta.

Având în vedere prejudiciul moral suferit de reclamantă, instanţa apreciază că toate criteriile arătate trebuie subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daunele morale. Astfel, statuând în echitate, instanţa apreciază că suma solicitată de reclamantă este disproporţionat de mare, astfel încât acordarea unor daune morale într-un cuantum de  20.000 lei reprezintă o reparaţie echitabilă suficientă a prejudiciului moral suferit de reclamantă.

Pentru a reţine aceasta, instanţa are în vedere suferinţa fizică resimţită ca urmare a accidentării sale şi provocarea de leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de 35-40 zile, starea de neputință, suferințele morale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unităţi spitaliceşti în vederea consultării, a internării sale, a administrării tratamentului,  dar şi de restrângerea firească a sferei activităţilor cotidiene, pe perioada recuperării.

De asemenea, instanţa constată că şi cerinţa raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită este îndeplinită în cauză, întrucât prejudiciul produs a fost provocat de fapta ilicită a asiguratului pârâtei.

În ceea ce privește afecțiunea constând în hepatită virală B, instanța reține că aceasta nu a fost cauzată, în urma evenimentului din 09.12.2019.

Faţă de cele de mai sus, şi cerinţa vinovăţiei intervenientului forţat este de necontestat, după cum rezultă din actele dosarului nr.34/P/2020.

Având în vedere starea de fapt şi temeiurile de drept expuse mai sus, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamant şi va obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

Având în vedere soluţia pronunţată, în temeiul art. 453 C.pr.civ, urmează să dispună obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de  4080 lei cu titlu de cheltuieli dejudecată, din care suma de 1105 lei reprezintă taxă de timbru, proporțional cu pretențiile admise iar suma de 2975 lei reprezintă onorariu avocat.