Nepublicitatea şedinţei de judecată. Consecinţă: trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei care a pronunţat o hotărâre nelegală.

Prin încheierea penală nr. 1639 din 4 iulie 2013 a Judecătoriei Baia Mare s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul MUREŞAN ANDREI NICOLAE, împotriva căruia s-a dispus măsura arestării preventive pe o durată de 19 zile prin Încheierea penală nr. 1457/12.06.2013 a Judecătoriei Baia Mare, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 55/U/12.06.2013.

În considerentele încheierii s-a reţinut faptul că prin prin Încheierea Penală nr. 1457 din 12.06.2013 pronunţată în dosar nr. 7266/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare, rămasă definitivă prin Încheierea penală nr.  146/R/15.06.2013 a Tribunalului Maramureş, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare şi, în baza art. 1491 raportat la art. 148 lit.  f Cod procedură penală,  s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Mureşan Andrei Nicolae, pentru o durată de 19 de zile.

S-a considerat că în cauză există probe şi indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că petentul este autorul infracţiunii prev. de  art. 197 alin. 1 şi 2  Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal.

Analizând măsura preventivă dispusă faţă de inculpatul  Mureşan Andrei Nicolae, din perspectiva prezentei cereri,  instanţa a constatat că aceasta a fost luată în condiţiile art. 143, respectiv 148 lit. f Cod procedură penală, existând probe şi indicii temeinice că inculpatul, împreună cu alţi 3 inculpaţi, a săvârşit cu intenţie o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Indiciile temeinice în sensul art.143 C.p.p., care au dovedit săvârşirea infracţiunii de viol, au rezultat din următoarele mijloace de probă administrate până la data trimiterii în judecată, respectiv şi data formulării prezentei cereri în cauză: declaraţiile date de inculpaţi, declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, proces-verbal de examinare îmbrăcăminte, proces-verbal de recunoaştere după fotografii, declaraţii martori, act medico-legal.

Potrivit prevederilor legale incidente, acordarea liberării provizorii reprezintă o vocaţie şi nu un drept al inculpatului, doar instanţa fiind în măsură să aprecieze asupra oportunităţii dispunerii acestei măsuri, aprecierea în acest sens presupunând un examen al cauzei concrete cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea învinuitului ori inculpatului, calitatea acestuia, modul de săvârşire a faptei, natura acesteia, circumstanţele concrete ale cauzei şi cele privind persoana învinuitului sau inculpatului. Dispoziţiile art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi ale art. 5 alin 5 din Codul de procedură penală, nu instituie o obligaţie de acordare a liberării provizorii în cursul procedurii judiciare, iar luarea măsurilor alternative celor privative de libertate se subsumează în mod obligatoriu realizării scopurilor acestora.

 Analiza temeiniciei cererii de liberare presupune, atât verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 1602 din Codul de procedură penală, cât şi a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de dispoziţiile art. 136 alin. 1 cu trimitere la alin. 2 din Codul de procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri. Deşi Codul de procedură penală şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul persoanei acuzate de a obţine liberarea în cursul procedurii, aprecierea cu privire la oportunitatea unei asemenea cereri aparţine instanţei de judecată, prin raportare la condiţiile de admisibilitate şi având în vedere necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal.

În absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii instanţei asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, aceasta trebuie să se raporteze atât la elementele ce privesc faptele pentru care este cercetat, cât şi la datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului, instanţa a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut că a întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată arătând însă că acestea au fost consimţite, este elev.

În motivarea pericolului social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică, judecătoria a apreciat că se impun a fi menţionate următoarele aspecte raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei: pe timp de noapte, de către mai multe persoane, după ce inculpaţii s-au înţeles să o conducă pe partea vătămată la o casă în construcţie, acesteia spunându-i că acolo va putea înnopta, însă în realitate urmărind întreţinerea unor raporturi sexuale, prin constrângerea unei părţi vătămate în vârstă de 15 ani şi virgină să întreţină raporturi sexuale normale şi orale cu 4 bărbaţi.

Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale necesită un climat de convieţuire paşnică, de securitate şi încredere reciprocă, un climat în care fiecare persoană, având o conduită demnă, se bucură de stima şi considerarea celorlalţi membri ai societăţii. Tulburarea acestui climat prin nesocotirea acestor valori, sau prin încălcarea securităţii celor ce participă la viaţa socială, constituie o faptă periculoasă pentru societate.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului  prezintă pericol concret şi real pentru ordinea publică, sens în care cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul Mureşan Andrei Nicolae care a solicitat a i se admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor invocate  precum şi din oficiu, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul minor Mureşan Andrei Nicolae, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 20.06.2013.

La data de 25.06.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare dosarul nr. 7750/182/2013, cuprinzând rechizitoriul nr. 2534/P din 25.06.2013 al parchetului de pe lângă aceeaşi instanţă, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor Mureşan Andrei Nicolae şi a inculpaţilor major Mihuţ Gabriel Ilie, Menhart Bogdan şi Menhart Ioan, acuzaţi de comiterea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 şi 2 lit. a Cod penal.

În consecinţă, de la data de 25.06.2013 a fost declanşată faza judecăţii, devenind aplicabile regulile procesuale corespunzătoare acesteia.

Potrivit art. 317 Cod procedură penală, obiectul judecăţii este constituit din fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al instanţei, iar în caz de extindere a procesului penal şi din fapta şi persoana la care se referă extinderea. Astfel, judecata, în sensul art. 317 Cod procedură penală, are un caracter principal, iar toate celelalte cereri, excepţii sau chestiuni prejudiciale au un caracter accesoriu, incidental faţă de aceasta şi, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres un regim derogatoriu, urmează cadrul şi regulile procesuale ale principalului.

Conform dispoziţiilor art. 480 Cod procedură penală, în cazul infracţiunilor săvârşite de minori, urmărirea, judecarea, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia, se fac potrivit procedurii obişnuite cu completările şi derogările din prezentul capitol (Capitolul II din Titlul IV al părţii speciale a Codului de procedură penală) şi din secţiunea IV1 al Capitolului I din Titlul IV al părţii generale.

Dispoziţiile art. 485 Cod procedură penală, instituie în mod expres o excepţie de la regula publicităţii şedinţei de judecată, prevăzând la alin. 2 că şedinţa în care are loc judecarea infractorului minor nu este publică.

Cu toate acestea, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 Cod procedură penală, când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, printre care unii minori şi alţii majori, instanţa judecă după procedura obişnuită, iar şedinţa de judecată are caracter public.

În consecinţă, având în vedere că cererea de liberare provizorie sub control judiciar are un caracter accesoriu faţă de obiectul judecăţii, câtă vreme legea nu prevede în mod expres un regim derogatoriu, aceasta va fi soluţionată potrivit aceloraşi reguli procesuale ca şi fondul cauzei. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care şedinţa de judecată este nepublică, în condiţiile art. 485 Cod procedură penală, în aceleaşi condiţii, de nepublicitate, ar trebui soluţionată şi cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului minor. Raţiunea pentru care legiuitorul a instituit caracter nepublic al şedinţei în care este judecat minorul nu poate fi restrânsă numai la termenul de judecare a cauzei în fond, ci se extinde asupra tuturor cererilor sau excepţiilor care îl privesc pe acesta. Pe de altă parte, pentru identitate de raţiune, în ipoteza în care judecarea în fond a cauzei se face cu respectarea dispoziţiilor art. 290 Cod procedură penală, în acelaşi mod se impune a fi soluţionată şi cererea de liberare provizorie sub control judiciar, sens în care a fost pronunţată şi Decizia nr. 2/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.

Având în vedere că în dosarul nr. 7750/182/2013 al Judecătoriei Baia Mare, s-a dispus trimiterea în judecată a unor inculpaţi majori alături de un inculpat minor, şedinţa de judecată, ca regulă generală, se va desfăşura în condiţii publice, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 Cod procedură penală. Pe care de consecinţă, potrivit regulii enunţate mai sus, toate cererile şi excepţiile cu caracter accesoriu şi incidental, vor fi judecate, în măsura în care legea nu prevede expres altfel, în şedinţă publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, nerespectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, este sancţionată cu nulitatea absolută, nulitate care nu poate fi înlăturată în nici un mod şi care poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare şi din oficiu.

În consecinţă, constatând că cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul minor Mureşan Andrei Nicolae a fost judecată în şedinţă nepublică, deşi în conformitate cu cele expuse mai sus şedinţa de judecată trebuia să fie publică, tribunalul a admis recursul declarat şi, constatând nulitatea absolută a încheierii atacate, a casat-o în totalitate şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va proceda la soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu respectarea dispoziţiilor art. 486 Cod procedură penală raportat la art. 290 Cod procedură penală, respectiv în şedinţă publică.

Domenii speta

Spete similare