Contract de muncă

Implicarea contestatorului, care îndeplinea funcţia de director, în activitatea sindicală, contrar dispoziţiilor date de organul ierarhic superior, constituie o abatere disciplinară, în sensul dispoziţiilor art. 247 alin. 2 din Codul muncii,

Prin sentinţa nr.4739/23.10.2013, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi –Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosar nr. 7126/101/2013 s-a respins acţiunea formulată de contestator  în contradictoriu cu  intimata angajatoare şi s-a  dispus obligarea reclamantului să plătească acesteia din urmă suma de 643 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut  că reclamantul a fost angajatul pârâtei având funcţia de director judeţean retail la Sucursala Judeţeană Mehedinţi a SC ..SA în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată până la data de 3.05.2013 când raporturile juridice de muncă au încetat prin acordul părţilor, în temeiul art. 55 lit. b codul muncii cu plata drepturilor salariale legale pentru perioada lucrată, precum şi a unui număr confidenţial de salarii brute lunare cu titlu de compensaţii.

Anterior încetării contractului individual de muncă, prin decizia contestată, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea din funcţia de director retail judeţean retail la ---– Sucursala Judeţeană Mehedinţi pe o durată de 60 de zile cu trecerea pe funcţia de consilier client retail în cadrul agenţiei ------cu acordarea salariului corespunzător funcţiei de consilier client retail, pentru săvârşirea cu vinovăţie a unor fapte ce au fost considerate ca fiind abateri disciplinare şi anume implicarea activă în organizarea unei şedinţe de sindicat în afara orelor de program şi implicare în activităţi sindicale.

S-a reţinut încălcarea dispoziţiei obligatorii a conducerii Băncii privind implicarea în activităţile sindicale de către personalul cu funcţii de conducere transmisă în data de ----către toţi managerii din bancă şi art. ----din Regulamentul intern apreciindu-se că prin funcţia pe care reclamantul o deţinea, fiind reprezentantul cel mai înalt al Băncii în teritoriu trebuia să fie rezervat, acţiunile acestuia putând fi considerate drept un amestec al angajatorului în activitatea sindicală şi în consecinţă expuneau banca unui risc. S-a susţinut de asemenea că prin poziţia pe care o deţinea, reclamantul trebuia să ceară acordul băncii pentru desfăşurarea activităţilor în incinta Băncii chiar şi în afara orelor de program.

 Pe fondul cauzei s-a constatat că sancţionarea a fost aplicată de angajator în temeiul dreptului său prevăzut de art. 40 alin.1 lit. e şi art. 247 din acelaşi cod.

Disp. art. 39 alin.2 lit. b, c şi d din codul muncii reglementează îndatoririle salariatului şi anume aceea de a respecta disciplina muncii,  de a respecta prevederile cuprinse în Regulamentul Intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil şi în contractul individual de muncă precum şi obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu.

Existenţa unui fapte ilicite constituie condiţia necesară pentru existenţa răspunderii disciplinare. Potrivit disp. art. 247 alin.2 codul muncii fapta ilicită, sub aspect disciplinar, constă în încălcarea normelor legale ale reglementului intern, contractului individual sau contractului colectiv de muncă aplicabil, ordinelor şi dispoziţiilor legale ale conducătorilor ierarhici.

Ca regulă, fapta ilicită poate fi săvârşită la locul de muncă şi în cadrul programului de lucru dar şi în afara acestuia.

Din actele dosarului de fond a rezultat că Preşedintele executiv al -----a fost sesizat de către anumite persoane cu privire la unele aspecte legate de modul de organizare şi desfăşurare a întâlnirii membrilor de sindicat şi a foştilor membri de sindicat din data de ----La data de 4.04.2013 acesta a solicitat iniţierea unei „ investigaţii oficiale” pentru identificarea unor potenţiale încălcări ale regulamentului şi consecinţelor imediate ale acestuia.

 Cercetarea abaterii disciplinare constituie prima fază a acţiunii disciplinare şi de regulă şeful ierarhic al autorului abaterii, cel solicitat să aplice sancţiunea, trebuie să o dispună. Codul Muncii prevede doar prerogativa disciplinară a angajatorului. Nimic nu se opune intervină o delegare expresă şi distinctă de atribuţii disciplinare, inclusiv în favoarea persoanei care răspunde de compartimentul resurse umane ca în cazul de faţă. Nu pot fi primite susţinerile reclamantului potrivit cărora nu a fost respectată procedura cercetării disciplinare, nefiindu-i comunicate actele de sesizare şi fără a i se da posibilitatea de a se apăra în mod eficient.

Nu  a fost apreciată ca fiind obligatorie prezentarea documentului sesizator, fiind suficientă prezentarea faptei ce i se impută cu atât mai mult sesizarea putându-se face şi din oficiu.

Faptele precizate în convocatorul înaintat reclamantului au fost cele analizate de comisia de disciplină şi sancţionate prin decizia contestată, iar în cursul cercetării, reclamantul a fost ascultat având dreptul de a formula şi a susţine toate apărările în favoarea sa. Din cuprinsul deciziei contestate rezultă cu claritate motivele pentru care apărările formulate de către salariatul cercetat au fost înlăturate şi cum în cursul judecăţii reclamantul nu a precizat ce alte apărări i-au fost refuzate şi sub ce formă şi nu a arătat cum dreptul său la apărare a fost încălcat, altfel decât prin neprezentarea actului de sesizare a comisiei de disciplină sau a conducătorului ierarhic, susţinerile acestuia referitoare la formalismul cercetării disciplinare sunt considerate neîntemeiate.

Referitor la susţinerile potrivit cărora faptele de care este acuzat nu se circumscriu obligaţiilor salariaţilor cuprinse în Regulamentul Intern şi nici în dispoziţia conducerii băncii, neînserată în Regulamentul Intern, iar sancţiunea i-a fost aplicată pentru exercitarea unor drepturi legale şi anume dreptul de a adera la un sindicat şi dreptul de a participa la acţiuni colective, încălcându-se astfel disp. art. 5 din Codul Muncii, instanţa le-a  constatat neîntemeiate.

Reclamantul nu a fost sancţionat pentru exercitarea dreptului său de a adera la un sindicat şi a dreptului de a participa la acţiuni colective ci pentru faptul de a fi încălcat un ordin direct al conducătorului ierarhic, acela de a nu se implica în activităţi sindicale în timpul programului de lucru şi a nu influenţa salariaţii să adere la unul sau altul din sindicatele active din ------Decizia a fost motivată prin aceea că o atitudine de partizanat faţă de unul sau altul dintre sindicate poate fi considerată drept un amestec al angajatorului în activitatea sindicală.

Nu i s-a interzis reclamantului un drept ci s-a impus o conduită arătându-se limitele în care poate fi exercitată libertatea de exprimare conform cu exigenţele impuse de funcţia ocupată pentru fiecare dintre managerii din teritoriu, egalitatea de tratament invocată potrivit disp. art. 5 codul muncii neînsemnând neapărat uniformitate ci impunând şi luarea în considerare a particularităţilor şi cerinţelor specifice postului.

Au fost apreciate ca fiind  pertinente apărările intimatei sub acest aspect, funcţia de conducere ocupată de către reclamant presupunând şi modul în care acesta gestionează cadrul şi limitele de manifestare a acestei libertăţi de exprimare.

Ori, reclamantul nu a fost sancţionat pentru că a ales că facă parte dintr-unul sau altul din sindicate, că şi-ar fi exprimat un punct de vedere referitor la problemele sindicale ce au făcut obiectul întâlnirii sindicale din  data de------, ci pentru atitudinea contrară regulamentului intern şi dispoziţiilor conducătorului ierarhic de a organiza o întrunire în incinta băncii, în afara orelor necesare pentru executarea sarcinilor de serviciu, în timpul sau în afara orelor de program, şi de influenţare a salariaţilor din subordine pentru a adera la un sindicat.

 Nu au fost încălcate dispoziţiile art.10 şi 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene aşa cum s-a invocat de către reclamant, limitările impuse persoanelor cu funcţii de conducere şi care făceau parte din echipa de management la nivel local fiind necesară pentru protecţia drepturilor şi imaginii angajatorului şi pentru a garanta tuturor salariaţilor  libertatea de a se exprima, de a alege conform conştiinţei sale şi convingerilor sale.

A fost  dovedit că reclamantul s-a asigurat de prezenţa salariaţilor, fie membri de sindicat sau nu la întrunirea convocată, că s-a ocupat personal de semnarea procesului verbal încheiat în cadrul şedinţei respective de către toţi participanţii prin deplasarea în teritoriu la sediul tuturor filialelor,  aspecte care ţin de activităţile dezavuate de conducerea ierarhică prin dispoziţia transmisă şi de natură a expune angajatorul unui potenţial risc, pe fondul unei iminente activităţi de negociere a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi a negocierilor purtate cu organizaţiile sindicale pentru identificarea măsurilor pentru limitarea numărului de concedieri şi pentru atenuarea efectelor concedierilor colective.

Codul Muncii nu prevede obligativitatea ca în cuprinsul deciziei de sancţionare disciplinară să fie cuprinse menţiuni referitoare la criteriile de individualizare a sancţiunii disciplinare, astfel că necuprinderea acestora în cuprinsul deciziei contestate nu afectează valabilitatea acesteia.

 Au fost motive pentru care s-a  apreciat că decizia de sancţionare emisă de către pârâtă a fost  legală şi temeinică, considerente pentru care a fost respinsă acţiunea sub acest aspect  ca fiind neîntemeiată.

Ţinând cont de soluţia pronunţată asupra capătului de cerere principal nu s-a  mai impus analizarea celorlalte petite ale acţiunii aşa cum au fost precizate pe parcursul judecăţii acestea fiind respinse ca atare.

Văzând şi disp. art. 253 cod proc civilă instanţa a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 634 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aşa cum au fost dovedite cu actele depuse la dosarul de fond.

Curtea a constatat că apelul este nefondat şi în temeiul art. 480 Cod procedură civilă a fost respins.

Domenii speta

Spete similare