Exercitarea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă 1865

 În exercitarea rolului activ, instanţa de judecată are obligaţia de a pune în discuţie administrarea probelor pertinente, concludente şi utile cauzei, pentru stabilirea fără dubiu a adevătului.

Decizia civilă nr. 328/R din 18.06.2014

Prin sentinţa civilă nr. 167/17.01.2014 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 3049/307/2012 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii D.I. şi D.M., în contradictoriu cu pârâtele Instituţia Prefectului Maramureş şi Primăria Municipiului Sighetu Marmaţiei şi s-a modificat Ordinul Prefectului Judeţului Maramureş, nr. 1258/21.09.2012, prin care s-a dispus constituirea suprafeţei de 100 mp de teren aferent locuinţei, înscris în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmaţiei din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în sensul că au fost obligate pârâtele să dispună constituirea suprafeţei de 1589 mp, teren aferent construcţiilor din Sighetu Marmaţiei, str. Bogdan Vodă, nr. 129, înscris în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmaţiei, din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3.

S-a rectificat extrasul de carte funciară nr. 56449 Sighetu Marmaţiei, din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în sensul că s-a mărit  suprafaţa de la acea înscrisă de 1505 mp, la suprafaţa măsurată de 1589 mp.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub dosarul nr. 3049/307/24.10.2012, reclamanţii ,  au solicitat în contradictoriu cu pârâţii, Primăria Municipiului Sighetu Marmaţiei şi Instituţia Prefectului Judeţului Maramureş, ca instanţa să dispună modificarea Ordinului Prefectului nr. 1258/21.09.2012, în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1405 mp aferentă construcţiilor situate în Sighetu Marmaţiei, str. Bogdan Vodă, nr.129, din c.f. nr. 56449 din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3.

În motivele prezentate reclamanţii au dobândit casa situată în Sighetu Marmaţiei, str. Bogdan Vodă nr.129, în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/04.03.1980, iar conform dispoziţiilor legale de la acea dată s-a dispus ca terenul să fie trecut în proprietatea Statului Român.

Reclamanţii au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren aferentă construcţiei, dar prin ordinul prefectului nr. 1258/21.09.2012, s-a constituit dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de 100 mp în mod greşit deşi sun în folosinţa suprafeţei de 1505 mp aşa cum a fost transmisă prin contractul de vânzare cumpărare.

Ca temei de drept s-a invocat art. 36 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată şi art.8 din Decretul Lege nr. 42/1990.

Pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Maramureş, a depus întâmpinare prin care a arătat că propunerea înaintată de pârâta de rândul 1, este un act condiţie pentru emiterea ordinului, iar aceasta prin adresa nr. 12921/R/31.08.2012 a formulat propunerea de atribuire a suprafeţei de 100 mp de teren aferent locuinţei care a fost identificat prin c.f. nr. 56449 din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/3, în favoarea reclamanţilor, iar în acest sens a fost emis ordinul.

Pârâta Primăria Municipiului Sighetu Marmaţiei, nu şi-a exprimat poziţia procesuală.

Din probele de la dosar a rezultat următoarele: Prin ordinul nr. 1258/21.09.2012, Instituţia Prefectului Judeţului Maramureş, a dispus în temeiul art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată, ca suprafaţa de teren de 100 mp aferent locuinţei înscrisă în c.f. nr. 56449 Sighetu Marmaţiei din conversia c.f. nr. 9228, cu nr. top. 6012/2/3 să treacă în proprietatea reclamanţilor.

Reclamanţii au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de notarul public cu nr. 307/04.03.1980, locuinţa compusă din cameră şi bucătărie, cu construcţiile gospodăreşti situate în Sighetu Marmaţiei, str. Bogdan Vodă nr.129, de la vânzătorul D. M. I.. S-a prevăzut în contract că terenul pe care se află construcţia ce formează obiectul vânzării, cu suprafaţa de 1505 mp, să treacă în proprietatea statului în baza Legii nr.58/1974.

Textul art. 36 din Legea nr.18/1991 modificată şi completată precede situaţiile în care se realizează constituirea dreptului de proprietate prin emiterea ordinului prefectului.

Astfel ordinul a cărui modificare se solicită a avut ca obiect constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent locuinţei, iar pentru constituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 100 mp, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată.

Potrivit textului şi opiniei jurisprudenţiale, constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor intravilane proprietatea statului, vizează terenurile proprietate de stat care au fost atribuite în vederea construirii de locuinţe de către fostele comitete executive ale consiliilor populare în temeiul Legii nr.4/1973, iar dreptul de folosinţă a terenului atribuit fiind acordat pe durata existenţei construcţiei respective. În acest caz atribuirea se realiza prin decizie administrativă iar întinderea suprafeţei era de 100 mp în mediul urban.

Din analiza premiselor constituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, raportat la contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.307/1980, instanţa a constatat că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art.36, al.3 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată.  Potrivit acestui text, terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea nr.58/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. Alineatul 4 prevede că dispoziţiile art. 23 rămân aplicabile.

Cu privire la constituirea dreptului de proprietate s-au făcut distincţie cu privire la situaţia în care persoana care a formulat cererea de constituire a dobândit imobilul construcţie de la o persoană care era membru cooperator şi o doua când a dobândit de la o persoană care nu a fost membru cooperator.

Prin decizia civilă 754 /1998 Curtea Supremă de Justiţie, a reţinut următoarele considerente: Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991, între alte măsuri cu caracter reparator prin art.35, că terenurile atribuite în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcţiilor, în condiţiile dispoziţiilor art.30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor, iar în al.4 al aceluiaşi text se prevede că dispoziţiile art.22 rămân aplicabile. S-a menţionat că prin Legea nr.18/1991 s-a urmărit să se normalizeze o serie de situaţii, printre care şi aceea a deţinătorilor de terenuri trecute în proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuinţelor aflate pe ele. Dacă s-ar fi urmărit acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren restrânse la anumite limite, cum ar fi 100-250 mp, legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv dacă rămâne în proprietatea statului şi deţinătorul îl poate cumpăra sau primi în folosinţă şi în ce condiţii, ori dacă se restituie vânzătorului. În lipsa unor asemenea prevederi s-a conchis că din dispoziţiile legale prezentate, rezultă că este extinsă recunoaşterea dreptului de proprietate şi asupra altor suprafeţe decât cele strict aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, ceea ce impune concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcţii dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr.58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenţiei părţilor din convenţie.

Ori din contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/04.03.1980, a rezultat că vânzătorul a înstrăinat atât imobilul (construcţia) cât şi terenul aferent cu suprafaţa de 1505 mp, prin urmare nu şi-au rezervat nici un drept asupra terenului şi a cunoscut împrejurarea că prin vânzarea construcţiei pierd şi dreptul de proprietatea asupra terenului.

Prin decizia nr. 1014/1996 Curtea Supremă de Justiţie, a decis că dispoziţiile art. 36, alin. 3 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată se aplică şi în ipoteza în care fosta construcţie a fost demolată anterior intrării în vigoare a Legii fondului funciar, dacă foştii cumpărători au obţinut o autorizaţie de construire pentru edificarea unei noi construcţii pe fostul amplasament, chiar dacă o astfel de autorizaţie a fost obţinută după intrarea în vigoare a legii.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, instanţa a apreciat că prin emiterea ordinului nr. 1258/21.09.2012, s-a aplicat greşit dispoziţiile art.36, al.2 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată, prin constituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor doar pentru suprafaţa de 100  mp teren aferent construcţiilor, aceştia fiind îndreptăţiţi la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, de 1505 mp, fiind incidente dispoziţiile art.36, al.3 din Legea nr.18/1991, modificată şi completată, aşa cum rezultă şi din practica judiciară.

Faţă de cele prezentate în temeiul art.53, al.1 din Legea nr.18/1991 modificată şi completată, instanţa a admis plângerea formulată de reclamanţi în sensul modificării ordinului prefectului judeţului Maramureş, prin constituirea suprafeţei de teren de 1505 mp, care a fost majorată la suprafaţa de 1589 mp, aşa cum a rezultat din nota de constatare întocmită de ing., potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva sentinţei civile 167/17.01.2014, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 3049/307/2012, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865  a formulat recurs recurentul-pârât Municipiul Sighetu Marmaţiei reprezentat prin Primar, solicitând în baza art. 312 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865,  admiterea recursului şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.

În motivele de recurs, recurentul a arătat următoarele: intimaţii, au solicitat ca instanţa să dispună modificarea Ordinului Prefectului nr. 1258/21.09.2012, în sensul constituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 1405 mp aferentă construcţiilor situate în Sighetu Marmaţiei str. Bogdan Vodă nr. 129, înscrisă în CF nr. 56449 din conversia CF nr. 9228, nr. topo 6012/3.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. 3 numai terenurile atribuite în folosinţă trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinţă a terenului, proprietari ai locuinţelor. Prin decizia nr. 154/1980 a Consiliului Popular al Municipiului Sighetu Marmaţiei se atribuie în favoarea reclamanţilor, domiciliaţi în Sighetu Marmaţiei str. Bogdan Vodă nr. 129, în folosinţă pe durata existenţei construcţiilor terenul de stat în suprafaţă de 100 mp, înscris în CF 9228, nr. topo 6012/3, situat pe strada Bogdan Vodă nr. 129.

Având în vedere cele menţionate mai sus, recurentul apreciază că a procedat corect când a formulat propunerea de atribuire a suprafeţei de 100 mp., de teren aferent locuinţei în favoarea reclamanţilor, având la baza Decizia de atribuire nr. 154/1980.

În mod greşit instanţa de fond a decis constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren aflată în folosinţa reclamanţilor, suprafaţă aferentă construcţiei dat fiind faptul că acestora le-a fost atribuită în folosinţă doar suprafaţa de 100 mp.

Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, solicitând respingerea  ca nefondat a recursului .

În motivarea  întâmpinării, intimaţii au arătat că, în opinia acestora, sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Intimaţii au arătat că,  constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor intravilane proprietatea statului, vizează terenurile proprietate de stat care au fost atribuite in vederea construirii de locuinţe de către fostele comitete executive ale consiliilor populare in temeiul Legii nr. 4/1973, iar dreptul de folosinţa a terenului atribuit fiind acordat pe durata existentei construcţiei respective. In acest caz, atribuirea se realiza prin decizie administrativa iar întinderea suprafeţei era de 100 mp in mediul urban.

Din analiza premiselor constituirii dreptului de proprietate in favoarea intimaţilor raportat la contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 307/1980 instanţa in mod corect a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 36 al. 3 din Legea 18/1991 cu modificările si completările ulterioare.

De asemenea,  instanţa de fond in mod corect a făcut referire la decizia civila nr . 754/1998 a Curţii Supreme de Justiţie, care prevede odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 intre alte masuri cu caracter reparator si în art. 35 se menţionează faptul ca prin Legea nr. 18/1991 s-a urmărit sa se normalizeze o serie de situaţii printre care si aceea a deţinătorilor de terenuri trecute in proprietatea statului ca urmare a înstrăinării locuinţelor aflate pe ele. Daca s-ar fi urmărit intr-adevăr acordarea dreptului de proprietate asupra unor suprafeţe de teren restrânse la anumite limite cum ar fi 100/250 mp legiuitorul ar fi reglementat regimul juridic aplicabil restului terenului, respectiv daca rămâne in proprietatea statului si deţinătorul poate cumpăra sau primi in folosinţa si in ce condiţii ori daca se restituie vânzătorului.

În  lipsa unor asemenea prevederi, s-a conchis pe buna dreptate faptul ca din dispoziţiile legale prezentate in cuprinsul  sentinţei civile date in dosarul cu numărul de mai sus, ca exista recunoaşterea dreptului de proprietate si asupra altor suprafeţe decât cele strict aferente casei de locuit si anexelor gospodăresti, ceea ce impune concluzia ca întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcţii dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974 poate fi determinat  prin deducerea intenţiei părtilor din convenţie.

Or, din contractul de vânzare autentificat cu numărul de mai sus, pe care intimaţii îl  deţin, rezulta ca vânzătorul a înstrăinat atât imobilul-respectiv construcţia cat si terenul aferent, în suprafaţa de 1505 mp.

Recurentul a fost legal citat pe toată durata procesului în faţa primei instanţe, însă nu şi-a exprimat poziţia, nu a manifestat opoziţie faţă de acţiune.

Analizând sentinţa civilă nr.167/17.01.2014, pronunţată de către Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 3049/307/2012, pe baza motivelor de recurs formulate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond, tribunalul constată că prima instanţă a soluţionat cauza fără ca la dosar să fie depuse actele care au stat la baza  propunerii potrivit căreia a fost emis ordinul, fără să fie depusă Decizia nr. 154/1980 a Consiliului Popular al Municipiului Sighetu Marmaţiei , prin care s-a atribuit în favoarea reclamanţilor în folosinţă  pe durata  existenţei construcţiilor terenul.

Prima instanţă nu şi-a exercitat rolul activ prevăzut de  art. 129 pct. 5  Cod procedură civilă 1865 şi nu a pus în discuţie administrarea probelor pertinente, concludente şi utile cauzei, în vederea verificării cerinţelor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991.

Se impunea ca prima instanţă să solicite dosarul primăriei conţinând  actele  care au stat la baza propunerii în vederea eliberării ordinului .

În cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice judiciare pentru a se verifica veridicitatea susţinerilor  vizând suprafaţa  atribuită  în folosinţă în sensul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, întinderea acestei suprafeţe, care a fost suprafaţa care a format obiectul actului de atribuire în folosinţă, întinderea suprafeţelor necesare  şi utile  folosirii construcţiei raportat la dispoziţiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, prin care s-a dispus expres că obiect al constituirii dreptului de proprietate îl face numai terenul atribuit în folosinţă. Se impunea a se identifica terenul aferent şi a se administra probe pentru a se elucida toate aspectele vizând  terenul  aferent, dacă acesta  fost solicitat în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, de către cine, care a fost modul  de soluţionare a eventualelor cereri.

De asemenea, expertiza tehnică judiciară  este proba  necesară privind elucidarea aspectelor vizând petitul  având ca obiect  rectificarea de carte funciară. Se impunea prezentarea  contractului de vânzare-cumpărare în original şi depunerea la dosar a unei copii cu menţiunea că este conformă cu originalul.

Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă 1865, judecătorii au îndatorirea  să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală  în aflarea adevărului în cauză, în baza stabilirii faptelor  şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri  temeinice şi legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului  a reţinut  constant  în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile şi observaţiile  părţilor sunt în mod real ascultate, adică  în mod real şi concret examinate  de către instanţa  sesizată. Altfel spus, art. 6 din Convenţie implică  mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă şi argumentelor părţilor.

În ceea ce priveşte motivarea hotărârii  judecătoreşti, aceasta trebuie să exprime respectarea de către  judecător a principiilor enunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, să răspundă susţinerilor părţilor şi mijloacelor de apărare ale acestora, tuturor chestiunilor în fapt şi în drept  aflate  la baza controversei (cauzele CEDO Boldeo împotriva României din 15 februarie 2007, Van den Hurk împotriva Olandei din 19.04.1994, Helle împotriva Finlandei  din 19.02.1997).

Neanalizarea motivelor invocate de parte echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce face imposibilă  exercitarea  controlului  judiciar şi atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinţei atacate.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 3 şi 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5, 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa fondului, cu observarea considerentelor ce preced, va proceda la analizarea tuturor cererilor şi apărărilor părţilor, punând în discuţie şi administrând toate probele pertinente, concludente şi utile  soluţionării  cauzei, în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Domenii speta

Spete similare