Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv din infracţiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 199 alin. 1 Cod penal, în infracţiunea de omor calificat săvârşit prin cru

Decizie 719 din 09.10.2017


1. Pentru existența infracțiunii de omor deosebit de grav (în vechea reglementare), respectiv calificat (în actuala reglementare), săvârșit prin cruzimi, este necesar ca inculpatul să fi provocat uciderea victimei în mod lent, prin folosirea unor procedee ce au cauzat acesteia chinuri mari, care nu trebuie confundate cu suferințele inerente oricărei fapte de omor. Cruzimile, în săvârșirea unei activități ucigătoare, sunt acte de chinuire suplimentare a victimei, comise voit, conștient că astfel i se amplifică suferințele.

Inculpatul, faţă de maniera în care a acţionat, aplicând victimei nenumărate lovituri cu cuţitul (33 de plăgi înjunghiate) în diferite zone ale corpului, la început de intensitate mai redusă, dar interesând vase importante şi zone vitale, apoi, la final, o lovitură puternică cu ocazia căreia lama cuţitului a pătruns în totalitate în corpul victimei, în zona gâtului, a făcut ca decesul victimei să intervină după o anumită perioadă de timp, perioadă în care, cu toate chinurile şi suferinţele fizice inerente actelor violente care au precedat, victima a tentat măsuri de apărare ori de eschivă la lovire, dovadă fiind leziunile de la nivelul membrului superior stâng şi prezenţa leziunilor pe mai multe planuri.

2. În raport de noua încadrare juridică, nu mai sunt incidente dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, acţiunea penală în raport de noua încadrare vizând o infracţiune pedepsibilă cu detenţiunea pe viaţă, şi totodată, faţă de importanţa deosebită a obiectului judecăţii, inclusiv din perspectiva respectării dreptului inculpatului la un proces echitabil, în componenta sa vizând dreptul la apărare, instanţa fiind obligată să statueze asupra temeiniciei unei acuzaţii penale determinate aduse inculpatului prin actul de sesizare, acuzaţie în raport de care acesta şi-a construit apărarea de la momentul notificării oficiale cu privire la aceasta, legiuitorul a prevăzut soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare, asimilând încălcarea decurgând din lipsa cercetării judecătoreşti în raport de o anumită faptă reţinută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare unui veritabil motiv de nulitate care face imposibilă continuarea judecării cauzei de către instanţa de control jurisdicţional, fiind necesară, tocmai pentru respectarea şi valorificarea adecvată a dreptului la apărare şi la dublul grad de jurisdicţie, rejudecarea cauzei de către prima instanţă.