Sentinţă penală 822 din 05.12.2012

Prin sentinţa penală nr.822 din 5 decembrie 2014 – Tribunalul Arad – în baza art. 210 alin.1 lit.a şi b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul R.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane (parte vătămată D.D.) .

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap la art. 67 Cod penal s- a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 210 alin.1 lit.a şi b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal a fost condamnat acelaşi inculpat R.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane (parte vătămată C.P.).

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap.la art. 67 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 29 alin.1 lit.a din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, art. 39 alin.1 lit. b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 ani închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpatul R.M. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin.1 şi 3 lit.a Cod penal alături de pedeapsa principală s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.65 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a şi b Cod penal.

În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului R.M. şi în baza art. 72 alin.1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2014 până la zi.

În baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin.1, art. 19 alin.1, 2 şi 5 Cod penal şi cu aplicarea art.1349, art.1357 alin.1, art. 1381 alin.1 Cod civil s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată/parte civilă C.P. şi s-a obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 3000 euro sau contravaloarea în lei la data executării cu titlu de daune morale şi s-au respins restul pretenţiilor.

În baza art. 22 alin.1 şi 2 Cod procedură penală s-a constatat că părţile vătămate D.D., D.E. şi H.A.Z. au renunţat la pretenţiile civile şi nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 112 alin.1 lit.e Cod penal s-a confiscat de la inculpatul R. M. suma de 8000 euro.

În baza art. 112 alin.1 lit. c Cod penal s-a confiscat o cheie tubulară de culoare argintie având următoarea inscripţie 75 OGV FACOM 19, cu o lungime de aproximativ 22 cm, ridicată de la inculpatul R.M. şi aflată la camera corpuri delicte a Tribunalului Arad.

În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 249 Cod procedură penală s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra autoturismului marca Opel Vivaro VL, cu nr. de înmatriculare...., serie şasiu WOLF7BDB64V647844 şi certificat de înmatriculare 2014 CK 40040, aflat în proprietatea inculpatului R.M., depus la Camera Corpuri Delicte a IPJ Arad cu dovada seria H nr. 0141010 din 23.07.2014, prin ordonanţa procurorului din 21 iulie 2014 dată în dosarul nr. 12D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Biroul Teritorial Arad, în privinţa căruia s-a dispus valorificarea de îndată prin ordonanţa procurorului din 4 septembrie 2014, dată în acelaşi dosar.

În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 249 Cod procedură penală şi art.33 din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra sumei de 7500 euro aflată în proprietatea inculpatului R.M. şi ridicată de la numita C.R. şi depusă la BCR Sucursala Judeţeană Arad cu chitanţa nr.2014090800028962 din 8 septembrie 2014 în contul RO81RNCB0090099725590002.

În baza art. 7 alin.1 rap. la art. 4 alin.1 lit.b din Legea nr. 76/2008 modificată dispune prelevarea de la inculpatul R.M. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad nr. 12D/P/2014, înregistrat la această instanţă la data de 9 septembrie 2014, a fost trimis în judecată inculpatul R. M., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 210 alin. 1 lit.a, b Cod penal şi spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reţinut că, în perioada martie 2013-martie 2014, inculpatul R.M. a comis infracţiuni care au adus atingere pe de o parte, unor relaţii sociale ce au lezat drepturi fundamentale ale omului şi atributele esenţiale ale acestuia (trafic de persoane), iar pe de altă parte, unor relaţii sociale prin care este apărat circuitul economic-civil al bunurilor şi banilor, de operaţiuni ilegale, produs al unor infracţiuni grave (spălare de bani).

Numărul total al victimelor supuse exploatării în străinătate a fost de patru persoane, respectiv părţile vătămate D.D., C.P., H.A.Z. şi D.E.. Acestea au fost selectate de către inculpat din rândul persoanelor cu o situaţie financiară dificilă şi o stare financiară precară, el exploatând aceste vulnerabilităţi şi creându-le victimelor o stare de dependenţă fizică şi psihică faţă de inculpatul R.M., în principal prin lipsirea de orice resurse pecuniare, izolarea lor prin necunoaşterea limbii şi întreruperea tuturor contactelor şi comunicărilor cu familiile lor rămase în ţară. În faţa acestor situaţii (limită, conjugate cu formele de constrângere exercitate de către inculpat), cele patru persoane vătămate au fost nevoite să muncească forţat şi în alte condiţii decât cele legale, respectiv să-i cedeze inculpatului R.M. cvasitotalitatea veniturilor realizate.

Mare parte din beneficiile materiale şi financiare obţinute de către inculpat din traficul de persoane au fost transferate în România, iar pentru a ascunde/disimula originea ilicită a lor, inculpatul R.M., cu ajutorul suspectei C.R., le-au folosit la achiziţionarea unui imobil în comuna Şimand, jud. Arad.

A) Componenta trafic de persoane

1. Partea vătămată D.D. .În perioada martie-aprilie 2013, inculpatul R. M. a recrutat, transportat şi adăpostit din România {com.Ş., jud.Arad), în Franţa (oraş Toulouse), pe victima D.D., prin inducere în eroare (referitoare la condiţiile de muncă, salarizare, transport, cazare şi masă) şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia (muncitor zilier, concubinaj, trei copii minori în întreţinere), unde, a exploatat-o, prin supunerea la executarea unor munci la dezmembrarea de maşini şi la colectarea fierului vechi, în mod forţat.

Tratamentul la care a fost expusă partea vătămată D.D. a fost unul agresiv (violenţe fizice şi psihice; încercare de a fugi de la inculpat eşuată, urmată de prinderea lui, urcarea cu forţa în microbus şi deposedarea de cărţile de identitate; îngrădită libertatea de mişcare; supravegheat permanent la locul de muncă), umilitor (cazare într-o caroserie de microbus de marfă dezmembrat, fără uşi, geamuri, roţi; dormit pe saltele aşezate pe podeaua caroseriei, fără a se acoperi; lipsit de căldură, lumina, baie şi toaletă) şi degradant (înfometată, mâncare adunată din pubelele de gunoi, alterată şi având miros înţepător).

În cele două luni de zile de muncă, s-au colectat aproximativ 50 de tone de material feros, care s-a predat la centrele de profil, fiind valorificat la preţul de 5 euro/kg cupru şi 1 euro/kg fier, din care părţii vătămate D.D. i-a revenit infima sumă de 105 euro (90 de euro pentru biletul de întoarcere în ţară şi 15 euro pentru cumpărături Ia familia sa).

2. Partea vătămată C.P.. În perioada octombrie-noiembrie 2013, inculpatul R.M., a recrutat, transportat şi adăpostit din România (com.Ş., jud.Arad), în Franţa (oraş Toulouse), pe victima C.P., prin inducere în eroare (referitoare la condiţiile de muncă, salarizare, transport, cazare şi masă) şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia (fără loc de muncă, datorii, 3 copii minori în întreţinere din care unul în vârstă de 10 luni, decedat la data de 07.08.2013), unde a exploatat-o, prin supunerea la executarea unor munci la colectarea fierului vechi, în mod forţat.

Tratamentul la care a fost expusa partea vătămată C.P. a fost unul agresiv (ameninţări, înjurături, îngrădită libertatea de mişcare prin deposedarea de actele de identitate, supravegheat permanent la locul de muncă, fugă de la inculpat şi întoarcerea în România, unde a fost prins şi agresat pentru că şi-a revendicat drepturile băneşti pentru munca prestată în Franţa), umilitor (cazare într-o rulotă cu uşa şi pereţii sparţi, fără geamuri, căldură, apă, curent electric şi toaletă) şi degradant(înfometată, mâncare alterată procurată de la pubelele de gunoi, cu gust insuportabil).

Timp de o lună şi jumătate cât a desfăşurat aceste munci în străinătate pentru inculpatul R.M., partea vătămată C.P. nu a primit nici o sumă de bani de la acesta, biletul de autocar pentru întoarcerea în ţară fiind achitat de o rudă de-a inculpatului R.M..

3. Partea vătămată H.A.Z.. În perioada mai 2013 - martie 2014, inculpatul R.M. a transferat(de la numitul A.C.), primit şi adăpostit în Franţa (or.Toulouse), pe victima H.A.Z., prin inducere în eroare (referitoare la condiţiile de muncă, salarizare, cazare şi masă) şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia (situaţie financiară precară, casă modestă împărţită cu un frate de-al său, fără loc de muncă stabil), unde, a exploatat-o, prin supunerea la executarea unor munci la dezmembrarea pieselor din metal şi colectarea fierului vechi, în mod forţat.

Tratamentul la care a fost expusă partea vătămată H.A.Z. a fost unul agresiv (ameninţări, înjurături, bătăi repetate, terorizat psihic, fugă de două ori de la inculpat, îngrădită libertatea de mişcare prin deposedarea de cartea de identitate şi permisul de conducere), umilitor (cazat într-o rulotă în condiţii rele) şi degradant (înfometată, obligată să mănânce alimente stricate adunate de la tomberoane).

În cele 10 luni de zile cât a fost constrânsă să muncească, victima H.A. Z. nu a primit ocazional de la inculpatul R.M. câteva pachete de ţigări, iar în ţară, la familie, nu a expediat nici o sumă de bani.

4.Partea vătămată D.E.. În perioada martie-mai 2013, inculpatul R.M. a recrutat, transportat şi adăpostit din România (com.Ş., jud.Arad), în Franţa (oraş Toulouse), pe victima D.E., prin inducere în eroare (referitoare la condiţiile de muncă, salarizare, transport, cazare şi masă) şi profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acesteia (fără locuinţă şi loc de muncă), unde, a exploatat-o, prin supunerea la executarea unor munci la colectarea fierului vechi, în mod forţat.

Tratamentul la care a fost expusă partea vătămată D.E. a fost unul agresiv (ameninţări, injurii, violenţe repetate, îngrădită libertatea de mişcare prin deposedarea de actele de identitate, supraveghere permanentă la locul de munca pentru a nu fugi), umilitor (cazare într-un microbus dezafectat, fără roţi, geamuri şi uşi, dormind pe saltele pe jos, fără aşternuturi şi paturi şi lipsită de acces la apă şi toaletă) şi degradant (înfometată, obligată să adune alimente stricate de Ia tomberoane şi să le consume).

Timp de trei luni cât a desfăşurat aceste munci în străinătate pentru inculpatul R.M., victima D.E. nu a primit nici o sumă de bani de la acesta, ci doar câteva pachete de ţigări.

B) Componenta spălare de hani

Inculpatul R.M. nu a avut şi nu are profesie, ocupaţie şi loc de muncă. În intervalul anilor 2012-2014, pe teritoriul României, inculpatul R.M., nu a fost angajat cu contract individual de muncă la nici o unitate economică şi nu a realizat venituri impozabile din salarii, nu a avut calitatea de asigurat, nu a figurat în evidenţele fiscale cu bunuri mobile/imobile în proprietate şi nici nu a deţinut funcţii (asociat/administrator) în cadrul unor societăţi comerciale, iar prin conturile deschise la instituţiile de credit, nu a desfăşurat operaţiuni bancare.

În străinătate, pe teritoriul Franţei, în cursul anilor 2013-2014, inculpatul nu a realizat venituri din contracte de muncă (salarii) sau ajutoare sociale, a deţinut un cont bancar (închis) şi un autovehicul (indisponibilizat), nu a posedat bunuri imobile în proprietate şi nu a avut nici o calitate la o societate comercială (acţionar/administrator).

Cu toate acestea, în perioada critică, respectiv martie 2013-martie 2014, inculpatul R.M. a înregistrat fluxuri financiare şi mişcări de capital (INPUT-uri: 6465 euro, OUTPUT-uri: 20.745 euro) în absenţa unor tranzacţii ori relaţii comerciale care să dea aparenţă de legalitate a operaţiunilor.

Produsul activităţii inculpatului desfăşurată în străinătate este vădit disproporţionat (14.280 euro) şi are surse:

- licite: suma de 2200 euro, dobândită de inculpatul R.M. din prestarea muncii individuale la colectarea fierului vechi şi valorificarea lui la centrele de profil (declaraţia de suspect din 16.07.2014 şi declaraţia p.văt. din 18.04.2014);

- imorale: suma de 2465 euro, obţinuţi de inculpat din întreţinerea de relaţii intime cu numita M.M.F., amantă de origine irlandeză (declaraţia de inculpat din 21.07.2014, declaraţiile numiţilor A.S. şi A.C. din 28.07.2014);'

- nedefinite: suma de 8080 euro, având origini netransparente şi neclare, din care, în condiţii suspecte, la data de 03.01.2014, 12.03.2014 şi 05.06.2014 s-au achiziţionat de către inculpatul R.M., 3 autoturisme (PEUGEOT BOXER, TM ..., cu suma de 5000 euro, FORD TRANZIT FURGON CQ-201-YL, cu titlu gratuit şi OPEL VIVARO VL DD..., cu suma de 2700 euro);

- infracţionale: suma de 8000 euro, provenită din exploatarea, prin supunere la muncă forţată, a celor 4 victime de către inculpat (declaraţia partea vătămată H.A.Z. din 28.04.2014).

Astfel în cursul lunii martie 2014, inculpatul R.M. a transferat din Franţa în România, sume de bani (8.000 curo), provenind din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, comise în perioada martie 2013 - martie 2014 asupra victimelor D.D., C.P., H.A.Z. şi D.E., pe care i-a folosit la dobândirea unui imobil (casă şi teren în suprafaţă de 720 mp, situate în comuna Ş., nr. 154, jud. Arad, unde în prezent locuiesc fratele numitului R.M., împreună cu familia), iar pentru a ascunde sau disimula originea ilicită a acestor fonduri şi a împiedica măsura confiscării, a trecut-o în calitate de beneficiar cumpărător pe promisiunea de vânzare - cumpărare, încheiată la data de 06.03.2014 cu familia M.G.I. şi G.E., pe concubina sa C.R..

Promisiunea redactată la avocat nu s-a finalizat prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare autentic la notar, întrucât nu s-au respectat de către promitentul cumpărător (suspecta C.R.) termenii antecontractului (plata diferenţei de preţ de 2000 euro până la data de 20.04.2014), existenţei unui litigiu între persoanele implicate, rezultat din dezmembrarea imobilului, cât şi intervenţiei organelor de urmărire penală din data de 16.07.2014, inculpatul R.M. şi suspecta C.R., nemaifiind interesaţi de transferul proprietăţii, pentru a se supune riscului iminent de indisponibilizare a bunurilor imobile, ci mai degrabă să atenueze din pierderile suferite (7500 euro), ca efect a rezilierii în data de 08.09.2014 a promisiunii de vânzare-cumpărare din 06.03.2014, încheiată cu familia M.G. Şi G..

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 6 octombrie 2014 Judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.12D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Biroul Teritorial Arad privind pe inculpatul R.M., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Poziţia procesuală a inculpatului.

În faza de urmărire penală, în primele declaraţii, inculpatul R.M. nu a recunoscut comiterea faptelor dar ulterior, prin declaraţiile din 21 iulie 2014, a revenit asupra unor aspecte, susţinând că, în principiu recunoaşte aduse, în sensul că a dus în străinătate pe cele 4 părţi vătămate la muncă şi nu le-a oferit condiţii corespunzătoare dar nu le-a agresat sau ameninţat iar actele de identitate s-au aflat asupra lor. De asemenea, a arătat că, în decursul celor 9 luni, în care a lucrat în Franţa, a obţinut suma de 4000 euro din care cu suma de 2700 euro a cumpărat un microbuz Cu privire la sumele de bani obţinute în perioada 2013 – 2014 a precizat că, acestea le-a primit de la o persoană din Irlanda cu care este în relaţii apropiate. Cu ocazia declaraţiei date în 4 septembrie 2014, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul a declarat că menţine poziţia procesuală exprimată anterior, respectiv faptul că nu a agresat victimele, nu le-a ameninţat sau înjurat, nu le-a constrâns să lucreze pentru el iar banii obţinuţi provin de la persoana cu care a trăit în concubinaj în Irlanda.

În faţa instanţei, inculpatul R.M. a arătat că nu doreşte ca judecarea cauzei să se facă pe baza recunoaşterii vinovăţiei conform art. 374 alin.4 Cod procedură penală, astfel că s-a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti şi cu prilejul ascultării în faţa instanţei, inculpatul a precizat aceleaşi aspecte ca cel relatate în faza de urmărire penală, respectiv faptul că nu a ameninţat sau agresat victimele, iar bunurile sale au fost achiziţionate cu bani proveniţi de la concubina sa din Irlanda.

Procedura de Cameră Preliminară.

Prin încheierea Camerei de Consiliu din 6 octombrie 2014 judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 12D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Biroul Teritorial Arad privind pe inculpatul R.M., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 210 alin.1 lit.a,b Cod penal şi art. 29 alin.1 lit.s din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală respectiv – proces verbal de sesizare din oficiu, dovezi de ridicare a bunurilor, promisiune de vânzare – cumpărare şi act adiţional, planşe foto, proces verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, înscrisuri, declaraţiile părţilor vătămate D.D., C.P., H.A.Z., D.E., declaraţiile martorilor H.L., A.E., C.S., C.Z., M.G.I., Z.O., P.M.M, C.P., dovadă de predare autovehicul, adresă şi recipisă de depuse bani la BCR Arad ordonanţe de luare a măsurilor asigurătorii, procese verbale de sechestru, declaraţiile inculpatului, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate şi anume – declaraţiile părţilor vătămate C.P., D.E., D.D., declaraţiile martorilor H.L., C.Z., N.F., C. A., R.C., A.E., M.G.I., Z.O., P.M.M., declaraţia inculpatului, instanţa reţine următoarea .

Stare de fapt.

În luna martie 2013, inculpatul R.M. a luat legătura cu părţile vătămate D. D. şi D.E., persoane care locuiau în aceeaşi localitate Ş. jud. Arad şi care aveau o situaţie familiară grea şi o situaţie materială precară şi le-a propus să plece împreună în Franţa, pentru a munci pentru el la colectarea de fier vechi. Inculpatul R. le-a promis celor două părţi vătămate că le va asigura cazare, masă şi din sumele de bani obţinute din fierul vechi comercializat prin centrele de colectare vor primi jumătate pentru partea vătămată D. iar părţii vătămate D. i s-a promis suma de 5000 lei la întoarcerea în ţară.

Cele două părţi vătămate D. şi D. au fost de acord cu propunerea inculpatului şi astfel au plecat împreună din ţară cu un autocar, biletele de transport fiind cumpărate de inculpatul R..

Ajunşi în localitatea Toulouse din Franţa, cele două părţi vătămate au fost cazate pe un teren viran, într-o caroserie dezafectată, fără geamuri, uşi, fără mobilier, dormind direct pe podeaua caroseriei, pe saltele, fără aşternuturi, deşi în perioada respectivă nopţile erau reci. În aceeaşi locaţie erau cazaţi şi membrii familiei inculpatului, soţia, copii, fraţii, cumnatele dar spre deosebire de părţile vătămate, aceştia beneficiau de rulote în stare bună. Locul de cazare nu era prevăzut cu apă curentă, existând doar o cişmea cu apă rece, unde se spălau iar toaletele erau inexistente.

În general, părţilor vătămate li se serveau alimente obţinute din pubelele pentru gunoi, alterate şi cu un miros usturoi - înţepător, dar au fost şi situaţii când aceştia au servit masa împreună cu familia inculpatului.

Partea vătămată D. a fost obligat să muncească pentru inculpatul R. M., sub stricta supraveghere a acestuia, timp de aproximativ două luni, până la începutul lunii mai 2013, perioadă în care a săpat pentru a găsi fier vechi, toată cantitatea adunată fiind predată de inculpat la centrele de colectare, care lua toţi banii. După aproximativ două săptămâni, s-au adunat şi predat în jur de 7-8 tone de metal, iar cu banii obţinuţi inculpatul a cumpărat un microbuz, necesar pentru transport, spunând părţilor vătămate că sunt coproprietari împreună cu el. Partea vătămată D. a solicitat inculpatului o sumă de bani pentru a trimite familiei, în ţară, care acumulase datorii, iniţial a fost refuzat, dar ulterior a trimis suma de 130 euro. De asemenea, cartea de identitate a părţii vătămate se afla la inculpat. La un moment dat, partea vătămată a fugit de la inculpat dar a fost găsită şi adusă forţat înapoi şi obligată în continuare să sape pentru a găsi fier vechi, sub supravegherea permanentă a inculpatului. Pentru că nu a fost plătit de către inculpat, pentru munca prestată, partea vătămată D. a hotărât să se întoarcă în ţară, inculpatul i-a plătit transportul şi a cumpărat dulciuri pentru copii în sumă de aproximativ 30 euro.La întoarcerea în România, partea vătămată D. a constatat că familia sa a acumulat datorii pentru cumpărarea de alimente, fiind nevoiţi să apeleze la mila rudelor, iar acesta nu a avut bani pentru achitarea acestora. Partea vătămată a apreciat că în perioada în care a muncit pentru inculpat a adunat aproximativ 50 tone de fier vechi, la centrele de colectare cupru era plătit cu 5 euro/kg iar restul fierului cu 1 euro/kg.

La data de 19 august 2014, partea vătămată D. D. s-a prezentat în faţa notarului unde a dat o declaraţie prin care a arătat că îşi retrage plângerea faţă de inculpat deoarece a primit de la acesta suma de 500 euro în cursul lunii iunie 2014, şi nu mai are nici un fel de pretenţii de la acesta.

Ulterior acestei date, la 28 august 2014, partea vătămată D.D., în faţa procurorului şi a apărătorului ales al inculpatului şi a celui desemnat din oficiu pentru partea vătămată, a arătat că menţine în totalitate cele declarate anterior, faptele sunt reale, a primit suma de 500 euro de la concubina inculpatului, sumă primită pentru munca prestată şi nu mai are alte pretenţii de la inculpat.

În faţa instanţei, partea vătămată D.D. a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, pentru că a primit suma de 500 euro de la inculpat, iar declaraţiile date în prezenta cauză, în faza de urmărire penală reprezintă adevărul, dar pentru că nu are studii, nu reţine tot ceea ce a declarat.

Partea vătămată D.E. a rămas în Franţa timp de aproape trei luni, perioadă în care a fost obligat să lucreze pentru inculpatul R.M., fiind păzit şi neavând posibilitatea de a pleca, cu atât mai mult cu cât cartea sa de identitate a fost luată de către inculpat. Lucrau pe timpul zilei între 14-16 ore, săpând pentru adunarea de fier vechi, care era transportat şi valorificat la centrele de colectare, unde părţile vătămate îl descărcau, fără însă a asista la plata mărfurilor, iar uneori pe timp de noapte, erau treziţi şi puşi să descarce marfă adusă de alte persoane. Atât partea vătămată D. cât şi D. au fost loviţi de inculpat, forţaţi să muncească peste puterile lor, până la epuizare totală. Pe perioada cât a muncit în Franţa pentru inculpat nu a primit nici o sumă de bani şi s-a întors în România odată cu familia inculpatului.

După demararea cercetărilor, respectiv arestarea preventivă a inculpatului, la data de 20 august 2014, partea vătămată D.E. a declarat în faţa notarului că îşi retrage plângerea faţă de inculpatul R.M., deoarece a primit de la acesta suma de 500 euro şi nu mai are pretenţii de la acesta.

La data de 27 august 2014, în faţa procurorului, avocaţilor părţii vătămate( desemnat din oficiu) şi al inculpatului, partea vătămată D.E. a arătat că menţine în totalitate cele declarate anterior în faţa organelor de poliţie, faptele sunt reale şi la solicitarea concubinei şi surorii inculpatului, a fost de acord să dea declaraţia notarială, pentru că nu doreşte să fie probleme de convieţuire în localitate şi a primit suma de 100 euro de la C.R. (concubina inculpatului) şi nu mai are pretenţii de la aceasta.

În faţa instanţei partea vătămată D.E. a arătat că nu se constituie parte civilă în procesul penal, menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a arătat că a primit de la inculpa suma de 100 euro şi 200 lei, după demararea cercetărilor.

Partea vătămată H.A.Z., din luna aprilie 2013 se afla pe teritoriul Franţei, unde presta muncă pentru fratele inculpatului şi începând cu luna mai 2013, acesta a acceptat propunerea inculpatului R.M., de a munci pentru el la colectat de fier vechi. Inculpatul i-a promis părţii vătămate H. că îi va asigura cazarea, mâncarea, ţigări şi un salar lunar de 250 euro, propunere acceptată de acesta.Partea vătămată a fost obligat să muncească la dezmembrarea diferitelor piese de metal, la descărcarea unor bunuri din mijloace de transport, uneori chiar 12 ore pe zi, în condiţii grele, peste puterile sale, cartea sa de identitate a fost reţinută de inculpat, care avea o atitudine agresivă, era violent, îl ameninţa, îl înjura şi agresa pe partea vătămată. Partea vătămată a fost cazat în aceleaşi condiţii ca celelalte părţi vătămate, respectiv într-o caroserie dezafectată, fără geamuri, uşi, fără mobilier, dormind direct pe podeaua caroseriei, pe saltele, fără aşternuturi, deşi nopţile erau reci. În aceeaşi locaţie erau cazaţi şi membrii familiei inculpatului, soţia, copii, fraţii, cumnatele dar spre deosebire de părţile vătămate, aceştia beneficiau de rulote în stare bună. Locul de cazare nu era prevăzut cu apă curentă, existând doar o cişmea cu apă rece, unde se spălau iar toaletele erau inexistente. Părţii vătămate i se serveau alimente obţinute din pubelele pentru gunoi, alterate şi cu un miros usturoi – înţepător şi uneori, câteva pachete cu ţigări.A încercat să plece din acel loc dar fără cartea de identitate nu a reuşit, astfel că a rămas, fiind în continuare forţat să muncească pentru inculpat, până în luna mai 2014, când a fost trimis în ţară fără nici un ban. După ce a ajuns în România, partea vătămată l-a contactat pe inculpat şi i-a cerut să-i plătească pentru munca prestată, dar a fost refuzat de acesta, cu motivarea că nu are bani întrucât şi-a cumpărat o casă în localitatea Ş. jud. Arad.

În declaraţia dată la data de 27 august 2014, în faţa procurorului, a avocaţilor părţii vătămate (desemnat din oficiu) şi al inculpatului(ales), partea vătămată H.A.Z a declarat că menţine cele declarate anterior în faţa organelor de poliţie, faptele sunt reale, fratele inculpatului i-a propus să se împace cu inculpatul iar partea vătămată a afirmat că dacă i se plăteşte pentru munca prestată, se va gândi la acest aspect, declarând că nu se mai constituie parte civilă în procesul penal.

Deşi legal citat de la domiciliul indicat şi prin emiterea unui mandat de aducere, partea vătămată H.A.Z. nu s-a prezentat în faţa instanţei, fiind plecat de la adresa de domiciliu într-un loc necunoscut.

În luna octombrie 2013, inculpatul inculpatul R.M. a luat legătura cu partea vătămată C.P., persoană care locuieşte în aceeaşi localitate Ş. jud. Arad şi care avea o situaţie familiară grea şi o situaţie materială precară şi i-a propus să plece împreună în Franţa, pentru a munci pentru el la colectarea de fier vechi.. Inculpatul R. i-a promis părţii vătămate că îi va asigura cazare, masă şi un salariu lunar de 300 euro .

Partea vătămată C.P., a fost de acord cu propunerea inculpatului şi astfel au plecat împreună din ţară cu un autocar, biletele de transport fiind cumpărate de inculpatul R..

Ajunşi în localitatea Toulouse din Franţa, partea vătămată a fost cazată pe un teren viran, într-o caroserie dezafectată, fără geamuri, uşi, fără mobilier, dormind direct pe podeaua caroseriei, pe saltele, fără aşternuturi, deşi în perioada respectivă nopţile erau reci iar şobolanii circulau în voie. În aceeaşi locaţie erau cazaţi şi membrii familiei inculpatului, soţia, copii, fraţii, cumnatele dar spre deosebire de părţile vătămate, aceştia beneficiau de rulote în stare bună. Locul de cazare nu era prevăzut cu apă curentă, existând doar o cişmea cu apă rece, unde se spălau iar toaletele erau inexistente.

În general, părţii vătămate i se serveau alimente obţinute din pubelele pentru gunoi, alterate şi cu un miros usturoi - înţepător, dar au fost şi situaţii când acesta a servit masa împreună cu familia inculpatului.

Împreună cu partea vătămată C.P. locuia şi partea vătămată H.A.Z..

Partea vătămată C.P. a fost obligat să muncească pentru inculpatul R.M., timp de aproximativ două luni, până în luna noiembrie 2013, perioadă în care a săpat pentru a găsi fier vechi, a muncit alături de partea vătămată H. A. la dezmembrat maşini, uneori, câte 12-16 ore pe zi, toată cantitatea adunată fiind predată de inculpat la centrele de colectare, care lua toţi banii, Partea vătămată Covaci Petru a solicitat inculpatului o sumă de bani pentru a trimite familiei, în ţară, care acumulase datorii, dar a fost refuzat. De asemenea, cartea de identitate a părţii vătămate se afla la inculpat. În luna noiembrie 2013, inculpatul a revenit în ţară, astfel că partea vătămată i-a cerut actul de identitate, şi profitând de lipsa inculpatului, s-a întors în ţară, cu bani împrumutaţi de la o rudă a inculpatului.

Ajuns în localitatea Ş., partea vătămată i-a cerut inculpatului bani pentru munca prestată în Franţa, moment în care inculpatul a început să-l înjure, l-a lovit şi cu o cheie tubulară a încercat să-l lovească în zona capului dar a fost oprit de tatăl părţii vătămate.

În faţa instanţei partea vătămată C.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 50000 euro reprezentând despăgubiri civile respectiv suma de 48000 euro daune morale constând în suferinţa fizică şi psihică inimaginabilă la care a fost supus în urma comportamentului agresiv al inculpatului respectiv violenţe fizice şi psihice, ameninţări, înjurături, îngrădirea libertăţii de mişcare prin deposedarea sa de actele de identitate, supravegherea permanentă la locul de muncă, agresiunea suferită la întoarcerea în ţară, umilinţa şi situaţia degradantă la care a fost supus prin cazarea într-o rulotă cu uşa şi pereţii sparţi, fără geamuri, căldură, apă, curent electric şi toaletă, înfometarea şi procurarea alimentelor din pubele de gunoi, rămânând cu sechele, iar suma de 2000 euro reprezintă daunele materiale suferite pentru că nu a fost plătit pentru munca depusă.

Cu prilejul audierii în faţa instanţei partea vătămată C.P. a menţinut declaraţiile date în prezenta cauză, susţinând că a primit în perioada în care se afla în Franţa şi muncea pentru inculpat suma de 300 lei, predată familiei sale, nu a fost forţat să rămână în Franţa iar cartea de identitate a dat-o soţiei inculpatului pentru a nu o pierde. Totodată a relatat că nu a avut un sentiment de teamă faţă de inculpat, în momentul în care se afla în străinătate dar executa tot ce i se cerea, i se adresa cu apelativul „şefu” iar în prezent nu îi este teamă de acesta pentru că este arestat.De asemenea, a precizat că suma pretinsă cu titlu de daune morale reprezintă suferinţa cauzată ca urmare a agresiunii sale de către inculpat în România.

Pentru a reţine această stare de fapt tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte legate de probaţiunea administrată în cauză.

În vederea aflării adevărului instanţa de judecată este obligată, potrivit art. 5 Cod procedură penală, să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art.103 Cod procedură penală, în urma examinării tuturor probelor administrate. Retractarea totală sau parţială a unei declaraţii anterioare nu este de natură prin ea însăşi, să înlăture acea declaraţie, căci, astfel, s-ar ajunge la lipsirea de efecte a unei probe administrate în mod legal. Înlăturarea unei declaraţii se face numai în măsura în care retractarea este temeinic motivată, iar împrejurările cauzei formează convingerea că relatările anterioare nu reprezintă realitatea.

În acest context instanţa reţine că, declaraţiile părţii vătămate D.D., se coroborează cu cele ale părţii vătămate C.P. şi D.E. şi ale martorilor H.L., A. E. şi în parte cu susţinerile inculpatului privind inducerea în eroare privind condiţiile de muncă oferite în Franţa.

În ceea ce priveşte declaraţiile părţii vătămate D.E., date în faza de urmărire penală, tribunalul constată că acestea se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate D.D., C.P., ale martorilor A.E. ale făptuitorilor A.C. şi A. S., şi faţă de menţiunile acestei părţi vătămate privind împrejurările în care a dat declaraţia notarială, se apreciază că nuanţările din declaraţia dată în faţa instanţei, nu sunt conforme cu realitatea, fiind făcute sub imperiul unei stări de nesiguranţă cauzate de prezenţa inculpatului şi a familiei acestuia.

Referitor la declaraţia părţii vătămate C.P., instanţa constată că, aceasta se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate D.D., H.A.Z., ale martorilor C.Z., C.S., Z.O., P.M.M., N.F., C.A. şi R.C., considerându-se că, faţă de precizarea acestuia din faţa instanţei respectiv „în acest moment nu mai îmi este teamă de inculpat întrucât este în stare de arest” , unele aspecte din declaraţia acestei părţi vătămate, dată în faţa instanţei urmează a fi înlăturate.

Declaraţiile martorilor N.F., C.A. şi R.C., urmează a fi înlăturate considerându-se că sunt date „pro causa” şi neverosimile, cu atât mai mult cu cât s-a dovedit, prin înscrisurile de la dosar că cele două martore au primit sume de bani de la inculpat prin intermediul „Western Union”.

În cursul lunii martie 2014, inculpatul R.M. a transferat din Franţa în România, sume de bani respectiv 8.000 euro, provenind din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, comise în perioada martie 2013 - martie 2014 asupra victimelor D. D., C.P., H.A.Z. şi D.E.. Astfel, inculpatul a luat legătura cu martorul M.G.I., proprietarul imobilului situat în loc. Ş. nr. 154 jud. Arad, cu care a negociat cumpărarea acestuia pentru suma de 10.000 euro. Părţile s-au prezentat la notar şi au încheiat o promisiune de vânzare – cumpărare a imobilului, la data de 6 martie 2014, între soţii M.G.I. şi E. şi numita C.R., concubina inculpatului, în calitate de promitent cumpărător. Cu această ocazie inculpatul a plătit martorului M. suma de 8000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată la o dată ulterioară.

Promisiunea redactată la avocat nu s-a finalizat prin întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare autentic la notar, întrucât nu s-au respectat de către promitentul cumpărător - numita C.R. termenii antecontractului (plata diferenţei de preţ de 2000 euro) şi intervenţia organelor de urmărire penală din data de 16.07.2014, inculpatul şi concubina acestuia, nemaifiind interesaţi de transferul proprietăţii. Drept urmare, la data de 08.09.2014 s-a procedat la rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare din 06.03.2014, încheiată cu familia M., care au restituit suma de 7500 euro.

In intervalul anilor 2012-2014, pe teritoriul României, inculpatul R.M., a figurat în evidenţe cu două contracte individuale de muncă încheiate cu SC A.P. SRL Arad, pe timp de două săptămâni (perioada 13.10.2011 - 28.10.2011 cu durata a muncii de 2 ore/zi), respectiv cu SC D. P. R. SRL I., jud.Arad, pe timp de 12 zile (perioada 30.05.2017-11.06.2007). În restul perioadei analizate, inculpatul nu a fost angajat cu contract individual de muncă la nici o unitate economică şi nu a realizat venituri impozabile din salarii, nu a avut calitatea de asigurat, nu a figurat în evidenţele fiscale cu bunuri mobile/imobile în proprietate şi nici nu a deţinut funcţii (asociat/administrator) în cadrul unor societăţi comerciale, iar prin conturile deschise la instituţiile de credit, nu a desfăşurat operaţiuni bancare.

În perioada de referinţă, respectiv martie 2013 - martie 2014, inculpatul R. M. a înregistrat fluxuri financiare şi mişcări de capital, după cum urmează: INPUT-uri - 6465 euro, OUTPUT-uri - 20.745 euro), în absenţa unor tranzacţii ori relaţii comerciale care să dea aparenţă de legalitate a operaţiunilor.

Pe de altă parte, la datele de 3 ianuarie 2014, 12 martie 2014 şi 5 iunie 2014 s-au achiziţionat de către inculpat, 3 autoturisme respectiv Peugeot Boxer, cu nr.de înmatriculare TM ..., cu suma de 5000 euro, Ford Tranzit Furgon CQ-201-YL, cu titlu gratuit şi Opel Vivaro VL DD..., cu suma de 2700 euro.

Din declaraţiile inculpatului coroborate cu cele ale părţii vătămate D. D. şi ale martorilor N.F., C.A. şi R.C. rezultă că inculpatul a realizat în perioada, în care a prestat activităţi individuale în Franţa, suma de 2700 de euro, cu care a achiziţionat autovehiculul Opel Vivaro.

Din adresa BCR nr. DCAF 4078 din 22.08.2014, rezultă că, în perioada 01.01.2013-30.04.2014 inculpatul nu a fost identificat cu conturi active. Potrivit adresei Băncii Transilvania nr.245860 din 21.08.2014 nu au fost identificate operaţiuni bancare pe conturile în lei şi euro ale inculpatului în intervalul 01.01. - 30.04.2014; în perioada 01.01.2013 - 31.12.2013, pe contul de RON s-a efectuat o singură creditare în data de 16.01.2013 cu suma de 400 RON, urmată de trei debitări succesive în datele de 18.01.2013, 19.01.2013 şi 21.01.2013 cu suma totală de 398,36 RON, iar alte tranzacţii nu au mai fost desfăşurate, astfel că la finele anului 2013, totalul disponibil a fost de 0 RON; pe contul de euro, în intervalul 01.01. - 31.12.2013, nu s-au efectuat nici un fel de operaţiuni bancare, totalul disponibil fiind de 0 euro la sfârşitul anului 2013 . De asemenea, din răspunsul operatorului de transfer rapid de bani MONEY GRAM, prin agentul BCR, reiese un singur transfer în data de 09.04.2013, a sumei de 110 euro expediată de M.F. pe numele inculpatului R.M.. Pe de altă parte, din adresa Western Union nr.462 din 27.08.2014, în intervalul 01.03.2013 - 30.03.2014, inculpatul apare ca destinatar al sumei totale de 2465 euro şi expeditor al sumei totale de 7745 euro

Prin procesul verbal din data de 20 august 2014 al DIICOT - BT Arad, întocmit în baza datelor şi informaţiilor primite de la ARO FRANŢA, prin intermediul Ministerului Justiţiei, Oficiul Naţional de Prevenire a Criminalităţii şi pentru Recuperarea Creanţelor provenite din Infracţiuni, s-a stabilit că inculpatul a deţinut în perioada 14.05.2013-06.03.2014 un singur cont bancar la La Banque Postale, agenţia Toulouse (în prezent închis), a înmatriculat la data de 05.06.2014, pe numele său, un autovehicul marca OPEL, tipul VIVARO, cu nr.DD... şi nu apare ca proprietar al unor imobile şi nici nu are vreo calitate (acţionar, administrator) la o societate comercială din străinătate.

Din înscrisurile aflate la filele 402-413 dosar u.p. instanţa reţine că în perioada martie –noiembrie 2013 inculpatul a primit de la numita M. F.( concubina sa) suma de 2355 euro.

Raportat la sumele de bani obţinute de inculpat din activităţi licite, cele primite cu titlu de dar din Irlanda şi bunurile achiziţionate în aceeaşi perioadă, tribunalul constată că suma de 8000 euro, folosită pentru achiziţionarea de către inculpat, prin interpuşi, a imobilului din Ş. nr. 154 jud. Arad, provine din exploatarea părţilor vătămate D.D., H.A.Z., C. P. şi D. E..

Încadrarea juridică.

Noul Cod Penal incriminează la art. 210 alin.1 infracţiunea de trafic de persoane, care constă în recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

a)prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b)profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa sau starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c)prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

Existenţa infracţiunii este condiţionată şi de scopul săvârşirii faptei, constând în exploatarea victimei, în sensul art. 182 Noul Cod penal, conform alin.1 lit.a, prin exploatarea unei persoane se înţelege, supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat.

Prin renunţarea la unele variante agravate, Noul Cod penal este legea penală mai favorabilă.

Prin Decizia nr. XLIX/2007 ICCJ – Secţiile Unite, dată în soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că „traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs”, soluţia care şi-a pierdut valabilitatea în lumina noii reglementări generale, cu privire la normele de incriminare echivalente cuprinse în art. 210 şi art. 211 Noul Cod penal şi faţă de modificările art. 35 Noul Cod penal, cu privire la condiţiile de existenţă a infracţiunii continuate, urmând a se reţine concursul de infracţiuni, în cazul traficării a două sau mai multe persoane.

Consimţământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.

Faptele inculpatului R.M., care în perioada, martie 2014- martie 2014, a recrutat părţile vătămate D.D., D.E., C.P. şi H.A..Z., le-a transportat în Franţa (mai puţin partea vătămată H.), le-a adăpostit într-o caroserie dezafectată, fără cele mai elementare dotări şi utilităţi, hrănindu-i, de cele mai multe ori, cu alimente alterate, profitând de situaţia familiară şi materială a acestora (lipsa unui loc de muncă, copii minori în întreţinere, imobile în construcţie, etc.) şi de alte împrejurări respectiv nivelul de instruire şcolară (partea vătămată C.P. este absolvent a 4 clase primare, partea vătămată D. nu are studii), partea vătămată H. este consumator de alcool, nu cunosc decât limba română, astfel că nu au posibilitatea de a se descurca în altă ţară, cu atât mai mult cu cât actele de identitate se aflau la inculpat, după care ajunşi în Franţa, le-a obligat să muncească pentru el, constituie patru infracţiuni de trafic de persoane, prevăzute de art. 210 alin.1 lit.a, b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal.

Infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin.1 lit.a din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, presupune schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri. În conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin.4 din aceeaşi lege, cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă din circumstanţele faptice obiective iar alin.5 al aceluiaşi articol stabileşte că dispoziţiile alin.1-4 se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate.

În raport de aceste prevederi legale, se constată că fapta inculpatului R. M., care în luna martie 2014, a transferat din Franţa în România, sume de bani respectiv 8.000 euro, provenind din săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, comise în perioada martie 2013 - martie 2014 asupra victimelor D. D., C.P., H.A.Z. şi D.E., sumă pe care a folosit-o la achiziţionarea imobilului situat în loc. Ş. nr. 154 jud. Arad, şi pentru a ascunde sau disimula originea ilicită a acestei sume, a menţionat în calitate de promitent cumpărător pe numita C.R., concubina sa, sens în care s-a încheiat o promisiune de vânzare – cumpărare cu soţii M.G.I. şi E..

Instanţa apreciază că circumstanţele faptic obiective ale cauzei, respectiv dispunerea de mari sume de bani în numerar fără origine cunoscută, absenţa unor afaceri licite care să justifice aceste operaţiuni, inexistenţa relaţiilor comerciale care ar justifica eventuale fluxuri financiare, folosirea unui terţ(concubina inculpatului)pentru a ascunde adevăratul beneficiar(inculpatul R.) dovedesc vinovăţia inculpatului în comiterea acestei infracţiuni.

Individualizarea judiciară a pedepselor.

La individualizarea pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului.

Faptele acestuia sunt neîndoielnic grave, astfel că în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul va ţine seama că faptele au avut drept consecinţă obţinerea unor avantaje materiale pe căi nelegale respectiv prin exploatarea părţilor vătămate, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unor pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoziţiile Codului de procedură penală.

Atitudinea sfidătoare avută de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, prin neasumarea răspunderii pentru cele săvârşite, prin încercarea indirectă (prin intermediul membrilor familiilor) de a determina părţile vătămate să-şi schimbe declaraţiile, oferind sume de bani, unită cu împrejurarea că nu a manifestat cel mai mic regret faţă de faptele comise, îndreptăţeşte convingerea instanţei că reeducarea lui nu poate fi realizată decât prin aplicarea unor pedepse corespunzătoare

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio - etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie al făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în Legea nr. 254/2013 – art. 3 alin.1 – potrivit căruia „scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Pornind de la aceste considerente, instanţa va avea în vedere cu privire la persoana inculpatului R.M., lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că pe teritoriul Franţei figurează cu menţiuni operative respectiv tâlhărie comisă în anul 2013, nivelul de instruire şcolară ca absolvent a 4 clase primare, împrejurarea că nu are un loc de muncă, este raliat în concubinaj, atitudinea avută în faţa organelor judiciare.

În limitele legale ale pedepselor, în baza art. 210 alin.1 lit.a şi b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal îl va condamna pe inculpatul R.M. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane(parte vătămată D. D.).

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap la art. 67 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 210 alin.1 lit.a şi b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal va condamna pe acelaşi inculpat R.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane (parte vătămată C.P.).

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap.la art. 67 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 210 alin.1 lit.a şi b Cod penal cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal îl va condamna pe acelaşi inculpat R.M., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de persoane (parte vătămată H.A.Z)..

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 67 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 29 alin.1 lit.a din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, va condamna pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

În baza art. 38 alin.1 Cod penal, art. 39 alin.1 lit. b Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 4 ani închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse), urmând ca inculpatul R.M. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin.1 şi 3 lit.a Cod penal alături de pedeapsa principală va aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi c Cod penal, pe o durată de 2 ani.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor comise – respectiv trafic de persoane şi spălare de bani, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, instanţa apreciază că este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b şi d Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art.65 Cod penal, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a şi b Cod penal.

Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât şi cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului R.M. faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lui viitoare pozitivă.

Tribunalul apreciază că, în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, cu împrejurările comiterii faptelor şi cu importanţa relaţiilor sociale încălcate de inculpaţi, lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate şi neîncredere în buna desfăşurare a actului de justiţie. Pe de altă parte, asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Aşa fiind, tribunalul în baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală va menţine starea de arest a inculpatului R.M. şi în baza art. 72 alin.1 Cod penal va scădea din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 iulie 2014 până la zi.

Acţiunea civilă.

În cadrul procesului penal s-a constituit parte civilă C.P. cu suma de 50000 Euro reprezentând despăgubiri civile respectiv suma de 48000 euro daune morale constând în suferinţa fizică şi psihică inimaginabilă la care a fost supus în urma comportamentului agresiv al inculpatului respectiv violenţe fizice şi psihice, ameninţări, înjurături, îngrădirea libertăţii de mişcare prin deposedarea sa de actele de identitate, supravegherea permanentă la locul de muncă, agresiunea suferită la întoarcerea în ţară, umilinţa şi situaţia degradantă la care a fost supus prin cazarea într-o rulotă cu uşa şi pereţii sparţi, fără geamuri, căldură, apă, curent electric şi toaletă, înfometarea şi procurarea alimentelor din pubele de gunoi, rămânând cu sechele, iar suma de 2000 euro reprezintă daunele materiale suferite pentru că nu a fost plătit pentru munca depusă.

Tribunalul constată că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferinţelor fizice şi psihice cauzate părţii vătămate ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului şi se apreciază că un cuantum de 3000 euro este suficient dar şi necesar reparării prejudiciului moral.

Aşadar, în baza art. 397 alin.1 Cod procedură penală rap. la art. 25 alin.1, art. 19 alin.1, 2 şi 5 Cod penal şi cu aplicarea art.1349, art.1357 alin.1, art. 1381 alin.1 Cod civil va admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea vătămată/parte civilă C.P. şi va obliga inculpatul să plătească acestuia suma de 3000 euro sau contravaloarea în lei la data executării cu titlu de daune morale şi respinge restul pretenţiilor.

În baza art. 22 alin.1 şi 2 Cod procedură penală va constata că părţile vătămate D.D., D.E. şi H.A.Z. au renunţat la pretenţiile civile şi nu s-au constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 33 alin.1 din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată rap. la art. 112 alin.1 lit.e Cod penal va confisca de la inculpatul R.M. suma de 8000 euro.

În baza art. 112 alin.1 lit. c Cod penal va confisca o cheie tubulară de culoare argintie având următoarea inscripţie 75 OGV FACOM 19, cu o lungime de aproximativ 22 cm, ridicată de la inculpatul R.M. şi aflată la camera corpuri delicte a Tribunalului Arad.

În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 249 Cod procedură penală va menţine măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra autoturismului marca Opel Vivaro VL, cu nr. de înmatriculare DD..., serie şasiu WOLF7BDB64V647844 şi certificat de înmatriculare 2014 CK 40040, aflat în proprietatea inculpatului R.M., depus la Camera Corpuri Delicte a IPJ Arad cu dovada seria H nr. 0141010 din 23.07.2014, prin ordonanţa procurorului din 21 iulie 2014 dată în dosarul nr. 12D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT- Biroul Teritorial Arad, în privinţa căruia s-a dispus valorificarea de îndată prin ordonanţa procurorului din 4 septembrie 2014, dată în acelaşi dosar.

În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 249 Cod procedură penală şi art.33 din Legea nr. 656/2002 modificată şi republicată, va menţine măsura asigurătorie a sechestrului instituit asupra sumei de 7500 euro aflată în proprietatea inculpatului R.M. şi ridicată de la numita C.R. şi depusă la BCR Sucursala Judeţeană Arad cu chitanţa nr.(...) din 8 septembrie 2014 în contul (...) nr. 76/2008 modificată va dispune prelevarea de la inculpatul R.M. a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Deoarece în cauză inculpatul urmează a fi condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfăşurarea judecăţii, cele ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale precum şi dispoziţiile art. 274 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească statului suma de 2800 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul R.M. , apelul nefiind motivat în scris ci doar oral în faţa instanţei de către apărătorul ales al inculpatului, care a apreciat hotărârea primei instanţe ca fiind nedreaptă, părţile vătămate declarând că nu au fost forţate să muncească, s-au înţeles bine cu inculpatul, au trăit în aceleaşi condiţii ca şi inculpatul, iar raportat la aceste elemente s-a solicitat rejudecarea cauzei, fiind criticată şi modalitatea de soluţionare a laturii civile, respectiv măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit disp. art. 417 al. 2 C.p.p., instanţa constată că apelul declarat de inculpatul R.M. este nefondat, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică şi legală.

Astfel, instanţa de fond pe baza întregului material probator existent în cauză, respectiv declaraţiile persoanelor vătămate D.D., C.P., H.A.Z., D. E., ale martorilor H.L., C.Z., A. E., M.G.I., Z.O., P.M.M., probele cu înscrisuri, s-a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că în perioada martie 2013 – martie 2014 inculpatul a luat legătura cu părţile vătămate şi le-a propus acestora să lucreze pentru el în Franţa la colectarea de fier vechi, promiţând acestora cazare, masă, respectiv jumătatea sumelor de bani obţinute din colectarea sau comercializarea fierului vechi când se vor întoarce în ţară sau un salariu.

Din probele administrate a rezultat că persoanele vătămate au fost cazate pe un teren viran, într-o caroserie dezafectată, fără geamuri, uşi, mobilier, dormind direct pe saltele, pe podeaua caroseriei, fără aşternuturi, deşi în perioada respectivă nopţile erau reci, locul de cazare nefiind prevăzut cu apă curentă, existând doar o cişmea cu apă rece, iar toaletele erau inexistente, de asemenea persoanelor vătămate li se serveau alimente obţinute din pubelele pentru gunoi, alterate, iar munca se desfăşura sub stricta supraveghere a inculpatului, care a ţinut cărţile de identitate ale persoanelor vătămate la el, au fost loviţi şi forţaţi să muncească peste puterile lor şi nu au primit nici o sumă de bani cu titlu de salariu.

De asemenea, din probele cu înscrisuri s-a putut constata că în cursul lunii martie 2014 inculpatul R.M. a transferat din Franţa în România o sumă de 8.000 euro provenită din exploatarea persoanelor vătămate, iar cu această sumă a dorit achiziţionarea unui imobil, a unei case situate în loc. Ş. nr. 154, jud. Arad, încheind în acest sens o promisiune de vânzare-cumpărare, însă toată procedura de achiziţie nu a mai fost finalizată întrucât nu au fost respectaţi termenii promisiunii de vânzare-cumpărare.

Din examinarea situaţiei inculpatului s-a putut constata că în perioada analizată acesta nu a fost angajat cu contract individual de muncă la nici o unitate economică, nu a realizat venituri impozabile din salarii, nu a figurat în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile în proprietate, pe teritoriul Franţei în cursul anilor 2013, 2014 nu a realizat venituri din contracte de muncă sau ajutoare sociale, cu alte cuvinte nu a avut venituri oficiale şi, în ciuda acestui fapt, a înregistrat fluxuri financiare şi mişcări de capital semnificative, a achiziţionat trei autoturisme, respectiv trei microbuze.

Din examinarea întregului material probator se poate constata că inculpatul a săvârşit infracţiunea de trafic de persoane, constând în recrutarea, transportul, adăpostirea, primirea persoanelor vătămate în scopul exploatării acestora prin inducere în eroare, şi profitând de vulnerabilitatea persoanelor vătămate, prev. de art. 210 alin. 1 lit. a şi b C.p., această exploatare constând în supunerea la executarea unor munci în condiţii degradante, în mod forţat, iar în astfel de situaţii consimţământul persoanei vătămate a traficului nu constituie cauză justificativă.

În concluzie, faptele inculpatului R.M., care a recrutat persoanele vătămate D.D., C.P., H.A.Z., D.E., le-a transportat (cu excepţia numitului H.A.Z.), le-a adăpostit într-o caroserie dezafectată, hrănindu-i cu alimente alterate, profitând de situaţia familială, materială, nivelul de instruire al acestora, le-a obligat să muncească pentru el, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în forma prev. de art. 210 al. 1 lit. a şi b C.p.

De asemenea, din probele dosarului a rezultat că inculpatul R.M. a săvârşit şi infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 al. 1 lit. a din L. 656/2002, care presupune schimbarea sau transferul de bunuri cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri.

În concret, inculpatul în luna martie 2014 a transferat din Franţa în România suma de 8.000 euro provenită din săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, descrisă mai sus, sumă pe care a folosit-o în vederea achiziţionării imobilului situat în Ş. nr. 154, jud. Arad, în vederea disimulării originii ilicite a acestei sume, menţionând-o în calitate de promitent cumpărător pe numita C.A., concubina sa, în actul de promisiune de vânzare-cumpărare cu soţii M.G.I. şi M.E..

În mod corect s-a apreciat şi de către instanţa de fond că această concluzie este susţinută de faptul că inculpatul dispunea de sume mari de bani în numerar, fără origine cunoscută, în absenţa unei afaceri licite care să justifice aceste sume de bani, fluxurile financiare nu au avut la bază nici o relaţie comercială, iar faptul că a folosit un terţ – concubina inculpatului – pentru ascunderea adevăratului beneficiar, inculpatul R.M., dovedesc săvârşirea infracţiunii menţionate mai sus.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a recunoscut în parte faptele descrise mai sus, însă nu a dorit judecarea sa pe baza procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei prev. de art. 396 al. 10 C.p.p., nuanţând anumite aspecte legate de modul de viaţă în Franţa împreună cu persoanele vătămate, chiar şi în faţa instanţei de apel a susţinut că „s-au înţeles bine”, că au trăit în aceleaşi condiţii ca şi inculpatul, iar ulterior inculpatul le-a dat persoanelor vătămate câte o sumă de bani pentru munca prestată, motiv pentru care o parte din acestea nu s-au mai constituit părţi civile în cauză, aspect care nu are însă nici o înrâurire asupra infracţiunilor constatate.

În legătură cu cumpărarea bunurilor, poziţia inculpatului a fost aceea că bunurile sale au fost achiziţionate cu bani proveniţi de la concubina sa din Irlanda, însă din probele administrate s-a stabilit că inculpatul a primit suma de 2.355 euro de la concubina sa, M.F., în perioada martie – noiembrie 2013, iar suma de 8.000 euro a provenit din exploatarea persoanelor vătămate.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C.p., gradul de pericol social al infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, atitudinea inculpatului avută pe parcursul procesului penal, de neasumare a răspunderii pentru faptele săvârşite, încercarea de a determina părţile vătămate să-şi schimbe poziţia prin plata unor sume de bani, numărul persoanelor vătămate, dar şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, aspecte care conduc la ideea că pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul obligatoriu de 4 ani închisoare (1/3 din totalul celorlalte pedepse) rezultând o pedeapsă finală de 7 ani închisoare, care urmează a fi executată în regim de deţinere, pedeapsă care urmează să asigure reeducarea inculpatului.

Având în vedere că inculpatul a săvârşit infracţiuni în care au fost implicate aspecte de natură patrimonială, în mod judicios instanţa de fond a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului asupra autoturismului marca Opel Vivaro aflat în proprietatea inculpatului, dispunându-se valorificarea acestui bun, precum şi asupra sumei de 7.500 euro ridicată de la numita C. A. şi depusă la BCR – Sucursala Arad, aceste măsuri fiind luate pentru recuperarea prejudiciului creat părţii civile C.P., dar şi pentru a se putea pune în executare măsura confiscării speciale de la inculpat a sumei de 8.000 euro, produsul infracţiunii reţinute în acest dosar.

Instanţa apreciază că, concluziile puse de către apărătorul inculpatului nu sunt de natură să conducă la vreo modificare a hotărârii penale apelate, care este temeinică şi legală, nefiind relevate aspecte care să fie considerate ca fiind netemeinice sau nelegale, această pedeapsă aspră, de 7 ani închisoare, derivând din multitudinea de infracţiuni săvârşite de inculpat, respectiv concursul de infracţiuni care, după noul Cod penal, are alte reguli decât cel prevăzut de vechiul Cod penal, impunând aplicarea unui spor obligatoriu.

Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr. 122 /A din 5 februarie 2015 Curtea de Apel Timişoara, în baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.M. împotriva sentinţei penale nr.822 din 05.12.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.4388/108/2014.

În baza art.424 al.2 C.p.p. rap. la art.362 C.p.p. se va menţine starea de arest a inculpatului.

În baza art.424 al.3 C.p.p. rap. la art.72 al.1 C.p. se va deduce în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la data de 05.12.2014 la zi.

În baza art.275 al.2 C.p.p. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Infracţiuni

Trafic de persoane

Sentinţă penală 822 din 05.12.2012

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 09.12.2020

Sentinţă penală - 09.01.2017

Sentinţă penală - 27.10.2014

Sentinţă penală - 10.09.2008

Decizie - 16.01.2012