Infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat- art. 7 din Legea nr. 39/2003

Nu există „grup organizat”, în sensul prevăzut de lege, fără să existe o  organizare a grupului, reguli de acţionare, ierarhie a membrilor şi repartizare a rolurilor.

Prin sentinţa penală nr. 19 din 17 martie 2006 pronunţată de Tribunalul Neamţ, s-a dispus, în temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 17 alin. 2 şi art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală achitarea inculpaţilor I.G.A., A.G, P.M., A.I.R., C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 Cod penal anterior. Au fost condamnaţi inculpaţii pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, cu referire la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 şi pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 Cod penal anterior raportat la art. 29 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea  art. 5 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii că, prin ,,grup organizat” se înţelege, aşa cum este precizat în art. 2 din Legea nr. 39/2003, grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Grupul organizat de către inculpatul P.A., constituit din T.Ş.I., N.M.A., L.C.M.O., N.G., care au fost condamnaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin sentinţa penală nr. 119/P/2013 a Tribunalului Neamţ a fost format în scopul comiterii imediate a unor infracţiuni, a avut continuitate în timp, o structură determinată şi roluri prestabilite pentru membrii săi, inculpaţii menţionaţi fiind numiţi administratori de firme sau asociaţi, pentru a desfăşura activităţi comerciale fictive.

Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă însă că inculpaţii I.G.A, A.G, P.M., A.I.R. au avut reprezentarea faptului că aderă la un grup care funcţionează după anumite reguli şi ierarhii, respectiv la grupul format din persoanele menţionate mai sus.

Din declaraţiile inculpatului P.A. reiese că îi cunoaşte pe toţi inculpaţii, că se întâlnea, lunar cu fiecare dintre ei, că el a avut ideea de a iniţia operaţiunile fictive, contactând inculpaţii, că aceştia nu se cunoşteau între ei, că nici inculpaţii pe care îi desemnase administratori şi care au fost condamnaţi într-un alt dosar nu aveau legătură cu inculpaţii din prezenta cauză, că el lua legătura cu administratorii societăţilor tip ,,fantomă” pe care le înfiinţase şi care semnau facturile pe care el le preda fiecărui inculpat.

De altfel şi în cuprinsul rechizitoriului este redată declaraţia inculpatului T.Ş.I., condamnat în dosarul nr. 3572/103/2012 al Tribunalului Neamţ şi care a arătat că activitatea SC ,,A.” SRL era coordonată de inculpatul P.A., care întocmea facturile fiscale ce atestau relaţii comerciale fictive, i le prezenta martorului pentru a le semna, în calitate de administrator, că el nu a încheiat vreo relaţie comercială cu firmele care apar ca beneficiari ai bunurilor sau serviciilor menţionate în facturi, nu a retras bani din conturile celor două societăţi.

În dosarul de urmărire penală se află declaraţia inculpatului L.C.M.O., dată în dosarul nr. 121/D/P/2011 în care se menţionează că a fost desemnat administrator la SC ,,N.” SRL şi SC ,,O.” SRL, că semna, la solicitarea inculpatului P.A., acte în alb, că nu a retras sume de bani din bancă şi că era plătit lunar de către inculpat.

Din conţinutul acestor declaraţii rezultă că inculpaţii îl cunoşteau doar pe P.A., că acesta avea discuţii cu fiecare în parte, că nu ştiau de grupul infracţional constituit de acesta, neavând nicio legătură cu membrii grupului.

Acţiunea de ,,aderare” la grupul infracţional trebuie să se materializeze prin voinţa expresă, manifestată de inculpaţi, în sensul activităţii desfăşurate ca membri de fapt ai grupului. Atât timp cât inculpaţii I.G.A, A.G, P.M, A.I.R, C.A. nu au cunoscut faptul că inculpatul P.A. conducea un grup infracţional organizat, nu s-au cunoscut, nu s-au întâlnit, nu au avut discuţii legate de emiterea de facturi fiscale între societăţile lor şi nu au întreprins activităţi infracţionale împreună, fiind clar că facturile au fost emise doar de inculpatul P.A. către fiecare dintre ei, această faptă penală reţinută în sarcina lor, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu există. Aşadar, nu există „grup organizat” fără să existe o  organizare a grupului, reguli de acţionare, ierarhie a membrilor şi repartizare a rolurilor. Pericolul provine din însăşi constituirea şi fiinţarea grupului, al cărei scop este comiterea unei sau mai multor infracţiuni.

Domenii speta

Spete similare