Din analiza ordonanţei procurorului rezultă că – cu excepţia infracţiunii de înşelăciune, în raport de pretinsul prejudiciu cauzat – toate celelalte fapte de natură penală pentru care s-a dispus declinarea de competenţă şi în raport de care s-a efect...

Sentinţă penală 22/F/2010 din 13.04.2010


Sentinţă penală

Evaziune fiscală

Din analiza ordonanţei procurorului rezultă că – cu excepţia infracţiunii de înşelăciune, în raport de pretinsul prejudiciu cauzat – toate celelalte fapte de natură penală pentru care s-a dispus declinarea de competenţă şi în raport de care s-a efectuat urmărirea penală, atrag competenţa de soluţionare, în primă instanţă a judecătoriei.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 22/F/3 martie 2010)

Prin plângerea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, petentul C. I. a criticat ordonanţa de scoatere  de sub urmărire penală a învinuiţilor P.I. şi  B. M. emisă de procuror în dosarul nr.304/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la data de 8.07.2009, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei atacate şi judecarea celor doi făptuitori, iar în subsidiar, admiţându-se plângerea, să se desfiinţeze ordonanţa atacată şi să se retrimită cauza la parchet în vederea continuării cercetărilor şi a adoptării unei  soluţii legale şi temeinice.

Analizând plângerea petentului prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală, tribunalul reţine următoarele:

Prin plângerea adresată Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigare a Fraudelor, la data de 12.08.2004, partea vătămată  C. I. – în calitatea sa de reprezentant al S.C.”P. C.” S.R.L. Sighetu Marmaţiei – a solicitat cercetarea numitului D. M. – administrator al S.C.”C.” S.R.L. Ploieşti – sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal, cu motivarea că acesta l-a determinat să participe la două circuite  de compensare, primul din grupa 19340/16.06.2004 pentru o valoare compensată de 3.000.000.000 lei ROL, iar al doilea din grupa 20175/18.06.2004, pentru o valoare compensată de 3.298.008.574 lei ROL, cauzându-i-se un prejudiciu total de 6.298.008.574 lei ROL.

Aceeaşi plângere a fost înregistrată ulterior şi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică sub nr.547/P/2005 de unde, prin Ordonanţa din data de 8.02.2005, purtând acelaşi număr, s-a declinat competenţa de soluţionare  a cauzei în favoarea DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti, care, prin Ordonanţa nr.300/D/P/2005/31.03.2005 şi-a declinat, la rândul său, competenţa, în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, unde cauza a fost înregistrată sub nr.351/P/2005.

Prin Ordonanţa nr.351/P/2005, din data de 24.04.2005, unitatea de parchet mai sus menţionată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care însă, prin Ordonanţa nr.1981/P/2005 din data de 20.05.2005 a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova şi a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ca urmare, prin Ordonanţa nr.13812/1934/2005 din data de 20.07.2005, emisă de procurorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică s-a stabilit competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Ulterior, prin Ordonanţa nr.351/P/2005 din data de 9.05.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul cu acelaşi număr s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. M. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Pe de altă parte, prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii P.I., B. M. şi D. C. pentru infracţiunea de înşelăciune, cu încadrare juridică mai sus menţionată, statuându-se că aceştia nu se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte penale, partea vătămată C. I. având posibilitatea de a se îndrepta împotriva numitului P.I. pe calea unei acţiuni civile, în vederea  recuperării sumelor datorate, ca urmare a întreruperii circuitului de compensare.

Reprezentantul S.C.”P. C.” S.R.L. Sighetu Marmaţiei , partea vătămată C. I., a atacat soluţia procurorului, plângerea sa fiind respinsă, ca nefondată, prin Ordonanţa nr.1287/II/2/2006 din 16.06.2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Petentul a atacat aceste soluţii la instanţa de judecată, plângerea sa fiind respinsă, în prima fază, ca neîntemeiată, prin sentinţa penală nr.425/26.09.2006 a Tribunalului Prahova. Prin decizia penală nr.142/9.02.2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.6002/105/2006 s-a dispus admiterea recursului declarat de petent, s-a casat hotărârea atacată, iar pe fond s-a admis plângerea introductivă, s-a desfiinţat ordonanţa procurorului şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva învinuitului D. M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art. 215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal (f.168-172). Prin această decizie nu a fost însă infirmată soluţia procurorului adoptată faţă de P.I. ş.a.  sub aspectul  săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Ulterior soluţionării dosarului nr.351/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunslul Prahova, petentul C. I. a sesizat – la data de 24.07.2006 – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud cu o plângere prin care solicita cercetarea numiţilor P.I., B. M., D. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, înşelăciune, fals în declaraţii, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni şi furt, fapte prin care i s-au sustras 6.200.000.000 lei ROL.

Prin Rezoluţia nr.331/P/2006, din 19.12.2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu motivarea că plângerea are acelaşi obiect cu cel al dosarului nr.351/P/2005 al acestui din urmă parchet.

În cele din urmă, această problemă a fost tranşată prin regulatorul de competenţă adoptat prin Ordonanţa nr.1998/432/2007 din 20.07.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Prin Ordonanţa din data de 7.03.2008 adoptată în dosarul nr.351/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D. M. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art. 215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturilor obiectivă şi subiectivă şi neînceperea urmăririi penale faţă de susnumitul , pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declaraţii şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, nefiind realizată latura obiectivă a acestor infracţiuni.

Totodată, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petentul C. I. pentru efectuarea de cercetări faţă de P.I., B. M., pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, prev.de art.9 lit.”a” din Legea nr.241/2005, furt calificat prev.de art.208,209 alin.1 lit.”a” Cod penal, fals în declaraţii, prev.de art. 292 Cod penal şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev.de art.323 Cod penal, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa.

Ca urmare a declinării competenţei s-a înregistrat dosarul nr.797/P/2008 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa, dosar ce a fost preluat  apoi, spre soluţionare, pe baza principiului subordonării ierarhice, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, dosar ce a fost înregistrat sub numărul 304/P/009.

Prin Ordonanţa din data de 8.07.2009 emisă în dosarul cu nr. de mai sus s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev.de art. 213 alin.1 Cod penal, neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev.de art. 215 Cod penal şi s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de cel în cauză sub aspectul comiterii infracţiunilor de evaziune fiscală, furt calificat, fals în declaraţii şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Totodată, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul B. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz de încredere, evaziune fiscală, furt calificat, fals în declaraţii şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

Din analiza ordonanţei procurorului rezultă că – cu excepţia infracţiunii de înşelăciune, în raport de pretinsul prejudiciu cauzat – toate celelalte fapte de natură penală pentru care s-a dispus declinarea de competenţă şi în raport de care s-a efectuat urmărirea penală, atrag competenţa de soluţionare, în primă instanţă a judecătoriei.

În ceea ce priveşte însă infracţiunea de înşelăciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 şi 5 Cod penal – care ar fi atras competenţa de soluţionare a cauzei a tribunalului – în cauză s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată (prin Ordonanţa nr.351/P/2005 din  9.05.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova),  soluţie ce nu a fost modificată de hotărârile judecătoreşti obţinute de petent şi care îl vizează doar pe învinuitul D. M..

Aşa fiind, nu se mai impunea ca prin Ordonanţa atacată în prezenta cauză să se mai pronunţe o soluţie cu privire la aceeaşi infracţiune, atâta timp cât soluţia adoptată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a rămas definitivă.

În consecinţă, pentru cele ce preced, în baza disp.art.42 Cod procedură penală se va declina competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petentul C. I. împotriva Ordonanţei din data de 8.07.2009 emisă în dosarul nr.304/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi a  Ordonanţei de respingere a plângerii contra soluţiei, emisă de primul-procuror , la data de 31.08.2009 în dosarul nr.267/II/2/2009, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.