Pensie de întreţinere. Stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere fără a lua în calcul şi norma de hrană. - o.g. nr. 26/1994 şi art. 409 alin.1 lit. a şi alin.7 Cod procedură civilă

Sub aspectul cuantumului lunar al veniturilor în raport de care s-a reţinut ca bază de calcul pentru reducerea pensie, suma de 1197 lei, tribunalul apreciază că instanţa de fond a procedat legal şi temeinic atunci când nu a inclus şi sumele reprezentând contravaloare normă de hrană, deoarece, aceste venituri reprezintă o indemnizaţie cu destinaţie specială, de care reclamantul Badea Daniel beneficiază, întrucât face parte din categoriile de personal pentru care, prin O.G. nr. 26/1994 s-a stabilit acordarea drepturilor de hrană, în considerarea nevoilor nutritive ale personalului şi în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire şi de îndeplinire a misiunilor, condiţiile de mediu şi alţi factori specifici.

Considerând că norma de hrană este destinată pentru completarea necesarului de calorii zilnic al celor ce desfăşoară activitatea în anumite condiţii de muncă, faţă de împrejurarea că aceasta nu face parte din salariul lunar, fiind calculată distinct, tribunalul consideră că întemeiat a reţinut instanţa de fond că sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană nu pot fi urmărite conform art. 409 alin.1 lit. a Cod procedură civilă, în acest sens fiind prevederile alin. 7 ale aceluiaşi articol.

Prin sentinţa civilă nr. 3724 din 17 octombrie 2012 pronunţată de Judecătoria Feteşti s-a admis cererea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta D. D. şi s-a redus pensia de întreţinere stabilită prin sentinţa civilă nr…, pronunţată în dosarul nr… al Judecătoriei Feteşti, în sarcina reclamantului B.D. şi în favoarea minorului B.C. de la suma de 494 lei/lunar, la suma de 299 lei/lunar, cu începere de la data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului.

S-a făcut în cauză aplicarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă.

S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa a reţinut că obligaţia legală a reclamantului de a presta întreţinere pentru minorul B.C. subzistă, starea de nevoie a acestuia fiind prezumată, reţinând însă că în ceea ce priveşte veniturile lunare ale debitorului întreţinerii, în raport de care se stabileşte cuantumul obligaţiei de întreţinere, acestea s-au diminuat faţă de cele avute în vedere anterior.

S-a apreciat că la stabilirea pensiei de întreţinere nu intră în calcul sumele lunare pe care reclamantul le încasează cu titlu de normă de hrană, întrucât acestea nu intră în categoria de salarii, având o destinaţie specială pentru asigurarea mijloacelor de viaţă ale debitorului întreţinerii.

Astfel,având în vedere un venit mediu lunar de 1197 lei, pe baza acestuia, făcând aplicarea art.529 alin.2 Cod civil, instanţa a diminuat cuantumul pensie datorată de reclamant în favoarea minorului de la suma de 494 lei/lunar, la suma de 299 lei/lunar, cu începere de la data formulării acţiunii.

Împotriva sentinţei pronunţate, în termen legal, pârâta D.D. a declarat recurs motivat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Aceasta a susţinut că hotărârea este pronunţată cu încălcarea legii, instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii.

Astfel se arată că veniturile lunare reale încasate de reclamantul – intimat, nu sunt cele avute în vedere de instanţă pentru reducerea cuantumului pensiei de întreţinere datorată de acesta, deoarece, salariului acestuia a fost diminuat numai temporar, pe o perioadă de 6 luni, ca urmare a avansării în grad de ofiţer, după care veniturile lunare salariale crescând semnificativ.

S-a criticat sentinţa pronunţată şi pentru faptul că instanţa nu a inclus în veniturile lunare luate în calcul pentru stabilirea pensiei de întreţinere şi pe cele reprezentând normă de hrană, recurenta susţinând că acestea sunt venituri constante, care trebuie avute în vedere la determinarea obligaţiei de întreţinere.

Ultima critică vizează faptul că instanţa nu a stabilit pensia de întreţinere datorată de reclamant în cotă procentuală, aşa cum susţine recurenta că a solicitat, respectiv în procent de 25% din veniturile intimatului, arătând că prin determinarea obligaţiei de întreţinere ca sumă fixă, minorul este dezavantajat, deoarece orice modificare a salariului debitorului obligaţiei impune promovarea unei noi acţiuni.

Tribunalul, analizând sentinţa pronunţată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:

Cu privire la veniturile avute în vedere de către instanţă pentru a aprecia dacă se impune sau nu reducerea pensiei de întreţinere, aşa cum a solicitat reclamantul prin acţiunea formulată, tribunalul consideră că faţă de data depunerii acţiunii, în mod corect s-a luat în calcul venitul mediu lunar determinat pe baza salariului net încasat de B.D. în perioada ianuarie – iunie 2012, respectiv în ultimele 6 luni anteriore sesizării instanţei, întrucât acesta este relevant pentru a determina dacă s-a ivit o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui ce prestează întreţinerea, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 531 alin.1 Cod civil.

Sub aspectul cuantumului lunar al veniturilor în raport de care s-a reţinut ca bază de calcul pentru reducerea pensie, suma de 1197 lei, tribunalul apreciază că instanţa de fond a procedat legal şi temeinic atunci când nu a inclus şi sumele reprezentând contravaloare normă de hrană, deoarece, aceste venituri reprezintă o indemnizaţie cu destinaţie specială, de care reclamantul beneficiază, întrucât face parte din categoriile de personal pentru care, prin O.G. nr. 26/1994 s-a stabilit acordarea drepturilor de hrană, în considerarea nevoilor nutritive ale personalului şi în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire şi de îndeplinire a misiunilor, condiţiile de mediu şi alţi factori specifici.

Considerând că norma de hrană este destinată pentru completarea necesarului de calorii zilnic al celor ce desfăşoară activitatea în anumite condiţii de muncă, faţă de împrejurarea că aceasta nu face parte din salariul lunar, fiind calculată distinct, tribunalul consideră că întemeiat a reţinut instanţa de fond că sumele reprezentând contravaloarea normei de hrană nu pot fi urmărite conform art. 409 alin.1 lit. a Cod procedură civilă, în acest sens fiind prevederile alin. 7 ale aceluiaşi articol. 

În condiţiile în care pensia de întreţinere a fost stabilită iniţial sub forma unei sume fixe, constatând din probele dosarului că debitorul obligaţiei de întreţinere încasează lunar venituri şi de altă natură decât cele salariale care pot fi urmărite şi asupra cărora se instituie poprire în condiţiile art. 453 Cod procedură civilă, pentru a evita calcularea şi reţinerea pensiei de întreţinere, de către terţul poprit, pe baza unor venituri care nu fac parte din cele în raport de care aceasta se stabileşte, tribunalul apreciază că întemeiat, faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, instanţa de fond a determinat pensia de întreţinere sub forma unei sumă fixe, iar nu în cotă procentuală din venitul lunar al celui care o datorează.

Faţă de considerentele de mai sus, tribunalul apreciază că recursul declarat este nefondat şi urmează a-l respinge.

Domenii speta

Spete similare