Vechime în magistratură

Conţinut speţăVechime în magistratură

Prin Decizia nr. 311/A din 12.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 3197/96/2013 de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia a I-a civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta Curtea de Apel Braşov împotriva sentinţei civile nr. 296/30 ianuarie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.  3197/96/2013, s-a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul UG în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Braşov. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. S-a respinse ca lipsit de interes apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, şi ca nefondat, apelul declarat de reclamantul UG împotriva aceleiaşi hotărâri.

Instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit adeverinţei emisă de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Covasna, în perioada februarie 1981 – 15 iunie 1992, reclamantul a activat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, iar conform adeverinţei emisă de Ministerul Finanţelor - Garda Financiară Covasna, în perioada 15.06.1992 – 15.02.1995 a îndeplinit funcţia de comisar, cu atribuţii de consilier juridic.

Prin acţiunea supusă examinării primei instanţe, reclamantul a solicitat să se constate că perioadele anterior menţionate constituie vechime în magistratură, de care urmează să se prevaleze pentru valorificarea dreptului său la pensia de serviciu.

Din perspectiva acestei modalităţi de concepere a petitului acţiunii, Curtea constată că în mod corect a fost admisă excepţia prematurităţii relativ la chemarea în judecată a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Covasna, ale cărei atribuţii sunt strict reglementate prin Legea nr. 263/2010, în sensul de a stabili, calcula şi recalcula sau revizui pensiile din sistemul public, astfel că nu sunt întemeiate criticile invocate sub acest aspect de către reclamant, fiind lipsită de relevanţă trimiterea la efectul de opozabilitate al hotărârii judecătoreşti, reglementat de art. 435 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă ori la prevederile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, câtă vreme pârâta nu a fost sesizată cu o cerere de pensionare.

De asemenea, raportat la constatarea legalităţii rezolvării date excepţiei prematurităţii, coroborat cu soluţia respingerii acţiunii faţă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, Curtea reţine că apelul declarat de aceasta este lipsit de interes şi îl va respinge ca atare, excepţia fiind invocată atât de către reclamant – prin propriul apel, cât şi din oficiu, de către instanţa de control judiciar, la termenul de judecată din 12 iunie 2014, împrejurare în raport de care se constată că nu prezintă relevanţă susţinerea de către aceasta a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în constatare prin prisma respingerii anterioare a unei acţiuni în realizare, care a format obiectul dosarului nr. 1299/119/2009 al Tribunalului Covasna.

Relativ la apelul declarat de pârâta Curtea de Apel Braşov, se constată că nu pot fi primite argumentele invocate de aceasta în sprijinul excepţiei lipsei calităţii sale procesual-pasive, nefiind întemeiată afirmaţia potrivit căreia nu ar avea posibilitatea de a confirma sau infirma dreptul reclamat în cauză, câtă vreme este angajatorul reclamantului, urmând a întocmi, în această calitate, documentaţia aferentă dosarului său de pensionare, iar emiterea anterioară a unei adeverinţe, necontestate, nu prezintă relevanţă sub aspectul excepţiei invocate, în contextul în care aceasta nu a servit în final intereselor reclamantului (contestaţia împotriva deciziei de respingere a cererii de stabilire a pensiei de serviciu fiindu-i respinsă prin Decizia nr. 1477/R/24.11.2009 a Curţii de Apel Braşov).

În schimb, Curtea constată ca fiind întemeiate criticile invocate  de această pârâtă privitor la rezolvarea dată fondului cauzei de către prima instanţă, reţinând în acest sens că prevederile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 impun drept condiţie pentru obţinerea beneficiului pensiei de serviciu, la împlinirea vârstei de 60 de ani, exercitarea pe parcursul unei perioade de cel puţin 25 de ani a funcţiei de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi a funcţiei de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.

De asemenea, prevederile art. 82 alin. 2 din lege dispun în sensul că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. 1, dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.

În fine, teza finală a textului art. 82 alin. 2 din lege precizează în mod expres că la calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.

Din perspectiva dispoziţiilor legale anterior  evocate, Curtea constată că soluţia primei instanţe este greşită, deoarece prevederile art. 86 din Legea nr. 303/2004, la a căror interpretare şi aplicare coroborată s-a recurs, nu reglementează condiţiile necesare pentru obţinerea beneficiului pensiei de serviciu prevăzute de art. 82 alin. 1 şi 2 din lege – pensie care, potrivit prevederilor alin. 8 al aceluiaşi articol, are regimul juridic al unei pensii pentru limită de vârstă.

Astfel, spre deosebire de prevederile art. 82 alin. 1 şi 2 din lege, care utilizează terminologia de „vechime” într-una sau mai multe din „funcţiile” strict şi limitativ enumerate de fiecare dintre cele două texte, prevederile art. 86 reglementează conceptul de „vechime în magistratură”, asimilând acesteia şi perioada în care judecătorul (şi celelalte categorii de personal enumerate) a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învăţământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probaţiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcţii de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Guvernului, Curţii Constituţionale, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Consiliului Legislativ.

Chiar şi numai din analiza comparativă a funcţiilor pe care le enumeră cele două texte de lege evocate, se poate concluziona în afara oricărui dubiu că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a acorda beneficiul pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, astfel cum aceasta este reglementată de art. 82 alin. 1, 2 şi 8 din lege, tuturor categoriilor de personal menţionate de art. 86, o atare susţinere fiind confirmată de prevederile art. 831 din aceeaşi lege, care reglementează posibilitatea pensionării anticipate a judecătorilor şi procurorilor, cu reducerea vârstei de pensionare prevăzute de prezenta lege cu până la 5 ani, în cazul în care depăşesc vechimea în magistratură prevăzută la art. 82 alin. 1 cu cel puţin 5 ani, urmând ca cei care îndeplinesc atât condiţiile pentru acordarea pensiei în condiţiile art. 831 , cât şi pe cele prevăzute la art. 82 alin. 2, să opteze pentru una dintre acestea.

În sensul aceleiaşi interpretări sunt, de altfel, şi prevederile lipsite de orice echivoc ale art. 4 lit. a) şi b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004, aprobate prin H.G. nr. 1275/2005, care dispun în sensul că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care: a) la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de judecător, procuror, magistrat-asistent, personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor şi o vechime de cel puţin 25 de ani în magistratură, potrivit art. 82 alin. (1) din lege şi b) la data solicitării pensiei de serviciu au calitatea de judecător sau de procuror şi cel puţin 25 de ani vechime numai în funcţiile de judecător, procuror sau avocat, în condiţiile art. 82 alin. (2) din lege.

Pentru motivele arătate, Curtea constată că acţiunea reclamantului a fost în mod greşit admisă din perspectiva scopului pentru care aceasta a fost promovată, respectiv, valorificarea în procedura obţinerii beneficiului pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, reglementată de art. 82 alin. 1 şi 2, raportat la art. 82 alin. 8 din Legea nr. 303/2004, a perioadelor în care a activat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice şi comisar la Garda Financiară, cu atribuţii de consilier juridic, niciuna dintre cele două funcţii neregăsindu-se în cuprinsul art. 82 alin. 1 şi 2 din lege.

De asemenea, soluţia primei instanţe este nelegală şi prin prisma încălcării efectului substanţial al hotărârii judecătoreşti anterior pronunţate pe tărâmul litigiului de asigurări sociale care a format obiectul dosarului nr. 1299/119/2009 al Tribunalului Covasna, în cadrul căruia - deşi iniţial, prin Sentinţa civilă 770/08.10.2009, s-a admis contestaţia formulată de reclamant împotriva Deciziei nr. 24961/25.07.2009, prin care Casa Judeţeană de Pensii Covasna i-a respins cererea pentru acordarea pensiei de serviciu în condiţiile prevăzute de art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, pe considerentul că perioada în care a deţinut funcţia de ofiţer de poliţie judiciară nu poate fi valorificată, neregăsindu-se în enumerarea limitativă a normei legale enunţate, ulterior, prin Decizia civilă nr. 1447/24.11.2009, Curtea de Apel Braşov a admis recursul casei judeţene de pensii şi a respins contestaţia reclamantului, concluzionând, la rândul ei, în sensul legalităţii soluţiei de respingere a cererii de pensionare pentru acelaşi motiv.

Sub acest aspect, Curtea subliniază că, deşi nu sunt întrunite în cauză condiţiile pentru reţinerea autorităţii de lucru judecat, Decizia civilă nr. 1447/24.11.2009 beneficiază de prezumţia de validitate şi regularitate în privinţa chestiunii litigioase tranşate, aceasta nemaiputând fi contrazisă într-un alt proces, în care este reluată sub forma unei acţiuni având o natură juridică diferită, precum cazul din speţă, deoarece efectul substanţial al actului jurisdicţional are rolul de a asigura, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele mai multor hotărâri judecătoreşti, neaducându-se atingere printr-o astfel de abordare dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, acesta putând fi supus unor limitări ce decurg din aplicarea altor principii de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse şi constatând că prima instanţă a adoptat o soluţie parţial nelegală, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, a admis apelul declarat de pârâta Curtea de Apel Braşov şi a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii îndreptate împotriva acesteia, ca neîntemeiată, urmând ca celelalte dispoziţii ale sentinţei să fie menţinute.

De asemenea, a fost respins ca lipsit de interes apelul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna şi, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare