Anulare act administrativ

Titlu: anulare act administrativ

Domeniu asociat: cereri

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa nr. 1637/2014

Şedinţa publică din 27 Iunie 2014

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanţii S.M., O.V.C.,  C.R., C.L., C.E., C.M., C.I., D.C., D.M.M., P.I. şi M.C. în contradictoriu cu pârâtul P.C.A. – P.I., având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamanta O.V. C., personal, lipsă fiind ceilalţi reclamanţi şi pârâţii.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin compartimentul registratură s-a depus de către reclamanţi punctul de vedere cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor de reîncadrare nr. …, …, …, …, … din …… emise de P.C.A., după care, reclamanta O.V.C. depune un set de înscrisuri reprezentând practică judiciară.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul pune în discuţie excepţia nelegalitate a dispoziţiilor de reîncadrare nr. …, .., …, .., .. din ….. emise de P.C.A., invocată din oficiu, şi acordă cuvântul pe excepţia  nelegalitate invocată şi pe fondul cauzei.

Reclamata O.V.C. având cuvântul, solicită respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiei de reîncadrare nr. ….din data de 04.02.2010 deoarece a fost emisă în temeiul Legii nr.330/2009 şi a OG nr.1/2010 care prevedeau obligativitatea angajatorului de a menţine salariul acordat în luna decembrie 2009, fiind incluse la plată aceste sporuri obţinute prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în anul 2004 de către instanţa de judecată şi având un caracter permanent.

Referitor la legalitatea dispoziţiei menţionate, precizează că aceasta a fost analizată şi prin sentinţa nr. …. din data de …… pronunţată de către Tribunalul Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr……., considerând astfel că există autoritate de lucru judecată.

Pe fondul cauzei, reclamanta O.V.C., solicită anularea dispoziţiei P.C.A. nr. …… din 23.09.2013 şi a anexelor nr.1 şi nr.2, ce fac parte integrantă din aceasta, privind recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu necuvenit în perioada decembrie 2012 - mai 2013, fiind emisă cu încălcarea prevederilor art.3 şi art.30 din Legea 330/2009.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 7680/95/2013, reclamanţii S.M., O.V.C.,  C.R., C.L., C.E., C.M., C.I., D.C., D.M.M., P.I. şi M.C., au chemat în judecată pe pârâtul P.C.A., în calitate de ordonator principal de credite la nivelul bugetului propriu al C.A, administrat de către C.L.C.A., solicitând anularea dispoziţiei P.C.A. nr. …..din 23.09.2013 şi a anexelor nr.1 şi nr.2, ce fac parte integrantă din aceasta, privind recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu necuvenit de către funcţionarii publici şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică în cadrul P.C.A., în perioada decembrie 2012 - mai 2013, comunicată în data de 26.09.2013, act administrativ pe care îl consideră netemeinic şi nelegal.

În motivarea cererii de chemare în judecată au susţinut că prin dispoziţia pârâtului P.C.A. nr. ……… şi anexele nr.1 şi nr.2 corespunzătoare acesteia, s-a dispus recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit de către funcţionarii publici şi persoanele care ocupau funcţii de demnitate publică în cadrul P.C.A., în perioada decembrie 2012 - mai 2013, obţinute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (indemnizaţia de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de încadrare, spor de confidenţialitate de 15 % din salariul de încadrare), în rate lunare până la concurenţa întregii sume, conform anexelor care fac parte integrantă din dispoziţie.

Prin emiterea dispoziţiei contestate s-a procedat la încălcarea drepturilor  prevăzute de legislaţia muncii în vigoare şi garantate de Constituţia României, având drept consecinţă nerespectarea obligaţiei angajatorului de a menţine în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009 şi încălcarea caracterului executoriu al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Au considerat că, dispoziţia P.C.A. contestată, le încalcă drepturile salariale, prin nerespectarea obligaţiei angajatorului de a menţine în anul 2010 veniturile salariale efectiv acordate la 31 decembrie 2009, în sensul că în această situaţie, vor înregistra pe perioada decembrie 2012 – mai 2013, o diminuare a veniturilor salariale faţă de luna decembrie 2009, ceea ce contravine prevederilor art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, potrivit cărora „În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum şi a prevederilor art.7, alin.2 din Legea nr.330/2009, potrivit cărora „Realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări”.

În argumentarea acestui motiv, au considerat că sunt relevante concluziile Curţii Constituţionale cuprinse în decizia nr…….. referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora dispoziţiile art.7, alin.1 din Legea nr.330/2009 sunt constituţionale numai în măsura în care este respectat scopul etapizării acordării drepturilor salariale, prevăzute de acest text de lege, şi anume .... că intervalul 2010-2015 nici un angajat să nu cunoască, prin trecerea la noul sistem de salarizare, vreo diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementarilor în vigoare. Curtea a reţinut că noţiunea de salariu brut, include potrivit art. 15.5 din Codul Muncii, atât salariile de bază, soldele pentru personalul militar şi indemnizaţiile lunare de încadrare, după caz, cât şi sporurile sau alte adaosuri aflate deja în plată, finalitatea fiind că, după perioada de implementare a legii, în 2015, toţi salariaţii bugetari să fie salarizaţi potrivit prevederilor acesteia. Faptul că unii vor cunoaşte creşteri salariale, iar alţii stagnări din punctul de vedere al salariului brut încasat nu înseamnă că există o discriminare, ci faptul că se încearcă crearea unui sistem unitar de salarizare, prin eliminarea discrepanţelor mari existente în sistemul public de salarizare.

De asemenea, dispoziţia P.C.A. contestată încalcă caracterul executoriu al hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate de către Tribunalul Gorj, secţia comercială şi contencios administrativ, definitive prin nerecurare şi investite cu formulă executorie, instanţa de judecată admiţând acţiunile formulate şi obligând P.A. şi C.L.A., la plata sporului de confidenţialitate de 15% şi a sporului de mobilitate de 10%, aplicat salariului de încadrare, începând cu anul 2004, reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi în continuare (spor mobilitate - abrogat prin art.50 din Legea nr.330/2009, începând cu noiembrie 2009), iar în ceea ce priveşte sporul de dispozitiv în cuantum de 25 % consideră că şi acesta este un drept cuvenit şi acordat legal la nivelul aparatului de specialitate al primarului, ca urmare a soluţiilor pronunţate de instanţa de judecată, prin care se constata legalitatea acordării acestui drept bănesc salariaţilor. Astfel, sporul de dispozitiv a fost acordat în baza unui act normativ (Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr.496 din data de 28.07.2003), instanţa de judecată nefăcând decât să constate legalitatea acordării acestui drept. Prin sentinţele civile alăturate cererii de chemare în judecată, pronunţate de către TG, Secţia CCA, fie în anul 2007 fie în anul 2008, în funcţie de data pronunţării pentru fiecare dintre reclamanţi în parte, instanţa de judecată a admis acţiunile formulate, obligând P.A. şi C.L.A., la plata sporului de dispozitiv şi a sporului de confidenţialitate, aplicate la salariul de încadrare, procent reactualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, şi în continuare.

Prin emiterea dispoziţiei nr. …. din ….., având în vedere şi răspunsul pârâtului la cererea lor nr……./….., formulată în conformitate cu prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, consideră că a fost pus în practică rezultatul acţiunii de audit financiar a contului anual de execuţie bugetară pe anul 2012 la UATCA desfăşurat în perioada 15.05.2013 -21.06.2013 efectuat de către C.C.R., C.C.G., prin care s-a constatat faptul că, în perioada decembrie 2010 – mai 2013, instituţia le-a acordat nelegal drepturi salariale reprezentând indemnizaţia de dispozitiv şi sporul de confidenţialitate, întrucât, până la data emiterii dispoziţiei contestate, dispoziţiile de reîncadrare şi stabilire a drepturilor salariale începând cu data de 01.10.2010, au fost temeinice şi legale, dispoziţii asupra cărora I.P.J.G. şi-a exercitat controlul de legalitate, iar pentru punerea în aplicare a actelor emise (dispoziţii, HCJ) precum şi pentru punerea în aplicare a sentinţelor civile în ceea ce priveşte sporul de confidenţialitate şi sporul de dispozitiv, la aprobarea bugetului local pentru anii 2012, 2013 au fost prevăzute sumele necesare acordării acestora.

Deşi atât în cuprinsul dispoziţiei contestate, cât şi în răspunsul primit, urmare a formulării procedurii prealabile reglementată de art.7 din legea nr.554/2004, se face vorbire şi se motivează emiterea dispoziţiei respective, ca urmare a acţiunii de audit financiar a contului anual de execuţie bugetară pe anul 2012 la UATCA, desfăşurată în perioada 15.05.2013- 21.06.2013, efectuat de CCG, nu li s-a adus la cunoştinţă conţinutul procesului verbal încheiat în baza acestui control.

Faţă de aceste precizări şi ţinând seama de atribuţiile care îi revin, în calitate de ordonator principal de credite, cu privire la recuperarea sumelor încasate necuvenit, au fost respinse contestaţiile formulate în sensul menţinerii dispoziţiei contestate.

 Întrucât dispoziţia de imputare a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.85 alin. l din legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările si completările ulterioare, care prevede că repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 84 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul instituţiei publice a unui ordin sau dispoziţie de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau după caz, prin asumarea unui angajament de plată....

Dispoziţiile iniţiale de încadrare, reîncadrare şi stabilire a drepturilor emise până în prezent, reprezintă acte administrative, a căror legalitate poate fi analizată doar de instanţa de judecată, nu de către alte organe cu activitate jurisdicţională, cum este C.C., care încearcă să le înlăture, stabilind că drepturile salariale încasate în temeiul hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile invocate mai sus, ar fi fost acordate nelegal. Analizarea legalităţii unui act administrativ este atributul exclusiv al instanţei de judecată, legal constituită, cu respectarea drepturilor părţilor implicate, între care sunt de amintit, dreptul la un proces echitabil sau dreptul de apărare, reglementate expres de legislaţia statului roman, dar şi cea comunitară. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât, aceste acte administrative, la data emiterii lor şi până la data emiterii deciziei de imputare, au intrat în circuitul civil administrativ. Nu în ultimul rând, trebuie precizat faptul că, la baza emiterii dispoziţiilor de acordare a respectivelor drepturi, au stat sentinţele civile ale T.G., care prin dispozitivul lor obligă P.C.A. la acordarea acestora şi în continuare.

Conform art.16 alin.1 din Constituţia României, cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări. La art.15 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se consacră principiul nediscriminării, iar în art.17 se prevede interzicerea abuzului de drept. Prin art.1 din Protocolul nr.12 semnat şi de România se arată că Dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare bazată pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţionala sau sociala, avuţie, naştere sau oricare alta situaţie. Şi aliniatul 2 al acestui articol prevede că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menţionate în paragraful 1, din partea nici unei autorităţi publice. În ceea ce priveşte legalitatea dispoziţiei de imputare, se constată ca o astfel de procedura de recuperare a prejudiciului nu este posibilă, conform codului muncii aprobat prin Legea nr.53/2003, legea generală şi nici de legea specială, respectiv Legea nr.188/1999, ale căror prevederi legale exclud posibilitatea recuperării pretinsului prejudiciu provocat angajatorului prin alte proceduri nereglementate de lege, cum ar fi procedura emiterii unei dispoziţii de imputare.

Pentru aceste motive, apreciază că dispoziţia de imputare emisă de pârât este nulă, fiind lipsită de temei legal şi contravenind dispoziţiilor legale în vigoare şi, indiferent de motivaţia pe care o va avea pârâtul, o astfel de dispoziţie de imputare a unor pretinse prejudicii nu poate fi emisă, contravenind prevederilor art. 164 din codul muncii. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile speciale obligatorie a fost făcută prin depunerea contestaţiei formulate precum şi a răspunsului ordonatorului principal de credite.

Faţă de motivele invocate, au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi anularea dispoziţiei P.C.A. nr……din …… şi a anexelor nr.1 şi nr.2, ce fac parte integrantă din aceasta, privind recuperarea unor sume de bani încasate cu titlu necuvenit de către funcţionarii publici şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică în cadrul P.C.A., în perioada decembrie 2012 - mai 2013, act administrativ pe care îl consideră netemeinic şi nelegal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 164, art. 270 alin.1, art. 295 alin.5 din codul muncii, art.1, art.8 din Legea nr.554/2004, dovada  acţiunii fiind făcută cu înscrisurile  depuse alăturat acesteia. În temeiul art.411 alin. l pct.2 din codul de procedură civilă, au solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

În condiţiile art.205 C.pr. civ., pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în raport de fundamentarea acţiunii reclamanţilor şi de legile în vigoare, consideră că aceasta este întemeiată, drepturile salariale imputate fiind acordate legal, printr-un act administrativ, respectiv prin dispoziţie a primarului, act care nu a fost contestat în instanţa de contencios administrativ de către persoanele şi instituţiile care pot ataca în contencios administrativ actele considerate nelegale.

Deşi, prin rezoluţia din data de ……. li s-a comunicat reclamanţilor o copie de pe întâmpinarea formulată de pârâtul P.C.A., cu menţiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirii întâmpinării, aceştia nu au depus răspuns la întâmpinare.

La termenul din data de …….. au fost emise adrese către reclamanţi prin care li s-a solicitat să-şi exprime punctul de vedere cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor de reîncadrare emise de către pârâtul P.C.A. în data de …., invocată din oficiu de către instanţă.

Prin răspunsul depus la dosarul cauzei la data de ……., reclamanţii şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor nr. …, …, …, …, … din ……, privind reîncadrarea în funcţiile publice şi stabilirea drepturilor salariale începând cu 01.01.2010, emise de pârâtul P.C.A., considerând că, dispoziţiile menţionate mai sus, prin care s-a dispus reîncadrarea şi stabilirea drepturilor salariale, inclusiv prin acordarea şi a sporurilor de dispozitiv şi de confidenţialitate, au fost emise în mod legal, argumentând legalitatea acestor dispoziţii, astfel:

Sporurile de dispozitiv şi de confidenţialitate au fost câştigate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, hotărâri care au dispus acordarea acestor drepturi băneşti şi în continuare sau pe viitor.

Conform art.3 lit. c din Legea nr. 330/2009, act normativ în temeiul căruia au fost emise dispoziţiile invocate „ sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la baza următoarele principii: luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salariată, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti”.

Conform prevederilor art.30 alin.5 lit. a din Legea nr. 330/2009, noul salariu de bază, sau după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege.

Au făcut precizarea că, au beneficiat de cele două sporuri şi anterior emiterii dispoziţiilor de reîncadrare din data de ……….., în temeiul aceloraşi hotărâri judecătorești definitive şi irevocabile, prin care au câştigat acordarea acestora, hotărâri aflate la dosarul cauzei.

Potrivit notei de la subsolul Anexei 1/3 Administraţia publică locală ( consilii, primarii şi serviciile publice din subordinea acestora) în coeficienţii de ierarhizare sunt cuprinse salariul de merit, sporul de confidenţialitate, sporul de dispozitiv.

De asemenea, a învederat instanţei şi faptul ca, urmare a controlului de legalitate exercitat de I.P.J.G. asupra actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice locale în temeiul art.3, alin.1, din Legea nr.554/2004, legea contenciosului administrativ, dispoziţiile nr. …, …, …, …, … din …… emise de pârât, nu au fost atacate în faţa instanţei de contencios administrativ, considerând astfel, că acestea beneficiază de avizul de legalitate, raportat la norma juridică invocată mai sus.

Având în vedere cele precizate mai sus, au considerat că dispoziţiile de reîncadrare nr. nr. …, …, …, …, … din …… au fost emise de P.C.A., cu respectarea prevederilor legislaţiei specifice în vigoare la data emiterii acestora, fapt pentru a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor invocate, iar pe fond, admiterea acţiunii așa cum a fost formulată.

Examinând contestaţia depusă judecăţii, în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate de părţi şi prin prisma actelor şi înscrisurilor depuse de către acestea, tribunalul o reţine ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii .M., O.V.C.,  C.R., C.L., C.E., C.M., C.I., D.C., D.M.M., P.I. şi M.C.  au calitatea de funcţionari publici în cadrul aparatului de specialitate al P.C.A., iar reclamantul P.I. este primarul comunei.

În urma acţiunii de audit financiar asupra contului anual de execuţie bugetară pe anul 2012 efectuat de către C.C.R.– CCG, la UATCA, a fost emisă Decizia nr. ……/…, prin care s-a constatat că în anul 2012, instituţia a acordat nelegal spor de dispozitiv de 25% şi spor de confidenţialitate de 15% aplicate la indemnizaţia lunară, respectiv salariul brut lunar, sporuri care exced prevederilor Legii – cadru nr. 330/2009 şi Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, atât persoanelor care ocupă funcţii de demnitate publică, respectiv primarul şi viceprimarul, cât şi funcţionarilor publici şi personalului contractual.

Urmare a măsurilor dispuse la punctul II lit. c din respectiva decizie, P.C.A. a emis Dispoziţia cu nr. …/….., prin care a dispus recuperarea sumelor încasate cu titlu necuvenit de funcţionarii publici şi persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică în cadrul P.C.A., în perioada decembrie 2012 – mai 2013, reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în procent de 25% din salariul de încadrare şi spor de confidenţialitate de 10% din salariul de încadrare, în rate lunare, până la concurenţa întregii sume, conform Anexelor 1 şi 2 care fac parte integrantă din dispoziţie.

Împotriva acestei dispoziţii au formulat contestaţie reclamanţii, motivând în principal că sumele imputate au fost acordate în mod legal în baza dispoziţiilor nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. din ……, de P.C.A., dispoziţii care nu au fost atacate în instanţă de Instituţia Prefectului, ceea ce înseamnă că sunt legale.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. emise la data de ……….., de P.C.A., invocată din oficiu, tribunalul o reţine ca fiind întemeiată, urmând să o admită ca atare, având în vedere următoarele aspecte:

Prin dispoziţiile nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. emise la data de ……., de P.C.A., în aplicarea Legii nr. 330/2009, s-a dispus reîncadrarea reclamanţilor pe funcţiile deţinute, stabilindu-li-se şi drepturile salariale aferente, în care au fost incluse şi un spor de confidenţialitate în cuantum de 25% şi un spor de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază corespunzător funcţiei din luna decembrie a anului 2009.

În ceea ce priveşte Legea unică de salarizare nr. 330/2009, tribunalul constată că aceasta precizează în mod expres în art. 3 că sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege, are la bază principiile luării în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizaţiilor cu caracter general sau special, precum şi a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătoreşti, prin acte de negociere colectivă, precum şi prin alte modalităţi, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcţiei de bază sau în indemnizaţia lunară de încadrare.

În acelaşi sens, în spiritul şi interpretarea legii, art. 30 din lege prevede că, începând cu data de 01 ianuarie 2010, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, şi după caz, indemnizaţiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcţiilor de bază, respectiv din indemnizaţiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcţiilor de bază, respectiv în indemnizaţiile lunare de încadrare corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuţie, cât şi pentru funcţiile de conducere.

Pe de altă parte, potrivit art. 10 din OUG nr. 1/25.01.2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal în sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora „în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea cadru nr.330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele şi acordurile colective şi contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor şi care excedează prevederilor Legii cadru nr. 330/2009”.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea cadru nr. 330/2009 şi cu prezenta ordonanţă sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului pentru funcţia respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa, în măsura în care persoana îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Dispoziţiile legale citate anterior, determinând modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 în conformitate cu art. 30 din Legea 330/2009, exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, chiar sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale guvernului ce nu se mai regăsesc în noua lege de salarizare.

În plus, potrivit notei la anexa 1 din Ordinul nr. 32/42/2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor Publice, „pentru anul 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele de muncă sau alte acte decât legi sau hotărâri ale guvernului”.

 Or în cauza dedusă judecăţii, se observă că prin dispoziţiile emise la data de …. reclamanţilor le-au fost introduse în salariul de bază lunar sporul de dispozitiv şi sporul de confidenţialitate, sporuri care nu li se cuveneau, nemaifiind prevăzute de Legea nr.330/2009.

Este adevărat că înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, reclamanţii au beneficiat de sporul de dispozitiv în cuantum de 25% şi sporul de confidenţialitate în cuantum de 15% din salariul de bază lunar, în temeiul unor hotărâri judecătoreşti prin care li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de aceste sporuri, unora dintre ei şi pentru viitor, însă, în măsura în care legea elimină sporurile pe care chiar angajatorul le putea acorda în temeiul legii, acordarea ulterioară a acestora nu se va realiza decât cu încălcarea legii.

Autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească în ceea ce priveşte obligarea autorităţii publice la plata unui spor este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale în baza căreia subzistă o atare obligaţie a autorităţii publice.

Atunci când însă survine un eveniment legislativ care suprimă textul în baza căruia a fost acordat sporul în cauză, obligaţia legală de plată încetează, aspect ce nu contravine cu nimic autorităţii lucrului judecat văzut ca şi garanţie a principiului neretroactivităţii legii.

Mai mult decât atât, trebuie avută în vedere şi Decizia nr. …/….. prin care, soluţionând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999 se interpretează în sensul că indemnizaţia de dispozitiv se acordă exclusiv funcţionarilor publici şi personalului contractual care îşi desfăşoară activitatea în cadrul MAI şi în instituţiile publice din subordinea ministerului, precum şi personalului care îşi desfăşoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale şi a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial şi înainte de transfer sau detaşare din cadrul fostului M.I., categorii profesionale între care nu se regăseşte cea din care fac parte reclamanţii.

Este adevărat că potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă în vigoare la data emiterii deciziilor de reîncadrare, soluţiile Secţiilor Unite se pronunţă numai în interesul legii şi au efect numai pentru viitor însă, decizia  ICCJ intervine ca un eveniment ce nu poate fi ignorat, fiind neîndoielnic că interpretarea dată de cea mai înaltă instanţă din stat în sensul că nu pot beneficia de indemnizaţia de dispozitiv funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul autorităţilor publice locale urmează a fi avută în vedere la determinarea drepturilor salariale ale acestei categorii profesionale ulterior acestui moment.

De asemenea, referitor la sporul de confidenţialitate, tribunalul reţine că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, prin OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici s-au prevăzut categoriile de funcţionari publici care beneficiau de sporul de confidenţialitate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 15 din OG nr. 6/2007, sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul A.P., CNSAS, MAE, MIE, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul MEC, CL.

Se observă aşadar că, acordarea sporului de confidenţialitate era prevăzută numai de acest act cu caracter normativ şi numai pentru anumite categorii de funcţionari publici, categorii din care reclamanţii nu fac parte.

Ulterior însă, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice ce a avut ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, dispoziţiile art. 15 din OG nr. 6/2007 au fost abrogate, iar acordarea acestui spor nu a mai fost prevăzută pentru nici o categorie de funcţionari publici.

Rezultă aşadar că, dispoziţiile  nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. emise la data de ….., de P.C.A., au fost date cu încălcarea dispoziţiilor Legii 330/2009, astfel că sunt nelegale, în ceea ce priveşte includerea în salariile reclamanţilor a sporului de dispozitiv şi a sporului de confidenţialitate.

Susţinerea reclamanţilor în sensul că asupra legalităţii dispoziţiilor respective s-a pronunţat instanţa de judecată, stabilind că acestea au fost legal emise în sentinţele nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…., pronunţată în cauze care au avut ca obiect contestaţiile formulate de reclamanţi împotriva dispoziţiilor emise de primar privind imputarea sporurilor de dispozitiv şi confidenţialitate de care au beneficiat în perioada ianuarie 2010 – noiembrie 2012, astfel încât operează autoritatea de lucru judecat, nu poate fi reţinută de tribunal, având în vedere că în sentinţele respective instanţa nu s-a pronunţat asuprea acestor dispoziţii,  reţinând că nu a fost investită cu excepţia de nelegalitate (paragraful 3, pagina 9 din hotărâri), ci a apreciat că acestea se bucură de prezumţia de legalitate, ce include cele două prezumţii de autenticitate şi veridicitate (paragraful 3, pagina 6 din hotărâri).

În aceste condiţii, nu se poate reţine că prin aceste hotărâri judecătoreşti, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că dispoziţiile nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. emise la data de ……., de P.C.A., sunt legale.

Drept urmare, tribunalul va admite excepţia de nelegalitate dispoziţiilor nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,…. emise la data de …….., de P.C.A., invocată din oficiu şi în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. 4 din Legea 554 /2004,  va soluţiona cauza fără să ţină seama de dispoziţiile a căror nelegalitate a fost constatată.

Pentru considerentele expuse mai sus cu ocazia analizării excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor prin care reclamanţilor le-au fost stabilite drepturile salariale în anul 2010, tribunalul apreciază că în mod corect C.C. a constatat că în perioada decembrie 2012 – mai 2013, reclamanţii au încasat în mod nelegal spor de dispozitiv de 25% şi spor de confidenţialitate de 15% aplicate la indemnizaţia lunară, respectiv salariul brut lunar,  astfel că dispoziţia nr. …… împreună cu anexele nr. 1 şi 2, prin care s-a dispus recuperarea acestor sume, este legală, astfel că acţiunea promovată de reclamanţi va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor nr. …, …, …, …, …,….,…,….,….,… emise la data de 04.02.2010, de P.C.A..

Constată că dispoziţiile respective sunt nelegale.

Respinge acţiunea promovată de reclamanţii S.M. având CNP …… şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ….., O.V.C. având CNP ….. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în …., C.R. având CNP …… şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……, C.L. având CNP ……… şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……, C.E. având CNP ….. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……, C.M. având CNP …… şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ………, C.I. având CNP ……. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în …., D.C. având CNP ….. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……, D.M.M. având CNP ……şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ….., P.I. având CNP ……. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……., M.C. având CNP ….. şi domiciliul procesual ales la sediul P.C.A. cu sediul în ……., în contradictoriu cu pârâta P.C.A. cu sediul la ……, ca nefondată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunţată în şedinţa publică din 27 Iunie 2014, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare