Obligaţia de a face

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentinţa  Nr. 2244/2014

Şedinţa publică de la 10 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE .........

Grefier ......

Pe rol fiind  judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant x în contradictoriu cu pârâtul y, având ca obiect obligaţie de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul personal şi asistat de către avocat z, lipsind reprezentanţii pârâtului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier  care învederează că la dosarul cauzei s-au depus note scrise de către reclamant.

Avocat z, depune la dosar împuternicire avocaţială prin care face dovada reprezentării reclamantului.

Instanţa pune în discuţie excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ, invocată prin întâmpinare de către pârâtul Inspectoratul de Poliţie  al Judeţului Gorj.

Avocat z, solicită respingerea excepției invocate apreciind că, prezenta cauza se întemeiază pe drepturi care decurg dintr-o lege privind funcţionari publicii cu statut special şi prin urmare competentă pentru soluţionare este secţia de contencios administrativ fiscal.

Nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluţionat, instanţa în baza art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei şi acordă cuvântul pe fond.

Avocat z, solicită admiterea cererii aşa cum a fost precizată prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei, în sensul că drepturile solicitate reprezintă 26 de solde nu 26 de salarii cum greşit s-a consemnat în cererea de chemare în judecată, drepturi ce sunt prevăzute prin Legea nr. 284/2010. Prin întâmpinare s-au invocat de către pârât norme care în speţa de faţă nu sunt aplicabile, invocându-se O.U.G. nr. 84/2012 prin care se menționează că, s-ar fi sistat plata acestor drepturi pentru anul 2012,  iar prin O.U.G nr. 103/2013 s-a prevăzut că aceste  drepturi nu se acordă, însă reclamantul a ieşit la pensie în luna octombrie 2013, iar decizia a fost emisă în decembrie 2013, an pentru care nu se invocă nici o normă juridică, astfel că, aceste texte legale invocate de către pârât prin întâmpinare nu au aplicabilitate. Solicită cheltuieli de judecată, scop în care depune la dosar chitanţa privind achitarea onorariului de avocat.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă;

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 16 iunie 2014  sub nr. -----, reclamantul x  a chemat în judecată pârâtul y, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata celor 26 de salarii ale funcţiei de bază actualizate cu dobânda legală calculată până în momentul plaţii efective, precum şi obligarea pârâtului  la plata cheltuielilor de judecată ocazionată cu prezenta acţiune.

În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamant că, a activat 19 ani, 2 luni şi 6 zile până la data de 07.10.2013 când a fost pensionat conform Deciziei nr.170338 din 13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, emisă de  ----- din cadrul ------.

Arată reclamantul că în conformitate cu prevederile art.20 alin. l si 2 al anexei VII cap. II, secţiunea a III-a din Legea 284/2010, la data ieşirii la pensie avea dreptul la 26 de salarii ale funcţiei de baza ( 10 salarii pentru o vechime de peste 15 ani în cadrul structurilor din poliţie şi câte 2 salarii pentru fiecare an întreg pana la împlinirea vârstei de 57 ani şi 9 luni).

După emiterea deciziei de pensionare a solicitat--------, calcularea şi achitarea celor 26 de salarii prevăzute de lege, iar acesta prin adresa nr. --- din 05.06.2014 i-a comunicat că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. l din O.U.G. nr.103 din 14.11.2013, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, nu se acordă ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, totodată informându-l că în anul 2013, nu s-au aplicat prevederile art. 20 din capitolul II  al anexei VII din Legea-cadru nr.284/2010.

A precizat reclamantul că în conformitate cu prevederile art.20 alin. 1 coroborat cu Anexa VII, cap. III, secţiunea a III-a din legea 284/2010, rezultă că la trecerea în rezervă, în raport cu vechimea efectivă, este îndreptăţit la un ajutor de 26 de salarii ale funcţiei de bază.

În acest sens, a prezentat sentinţa civilă nr. 621 F  a Tribunalului Ialomiţa, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.3592/15.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, într-o cauză asemănătoare a unui agent de poliție pensionat în condiţiile prevăzute de lege.

În drept, şi-a  întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii 188/1999, Legii 360/2002, Legii 284/2010, Legii 263/2010 şi O.G. 13/2011.

A anexat la cerere în copie, următoarele: Decizia de pensionare nr. ----/13.12.2013;  Sentinţa civila nr. 621 F a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă;  Decizia civilă nr. 3592/15.10.2012 a Curţii de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal; adresa Inspectoratului de Politie Judeţean Gorj nr.55239/05.06.2014 şi Hotărârea din 2 noiembrie 2010 a Curţii Internaționale de Justiţie Strasbourg.

La data de 28.07.2014, pârâtul y, a formulat  întâmpinare  prin care a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal apreciind că această competenţă aparţine Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale. Pe fondul cauzei  a arătat că acţiunea nu este  întemeiată pentru următoarele motive: reclamantul a fost încadrat la ------ până la data de -----, când, astfel cum rezultă din Dispoziţia şefului ----- nr. ---/26.09.2013, în temeiul art. 69 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/2002 privind Statutul poliţistului,  i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie.

A arătat pârâtul că reclamantul invocă drept temei legal în susţinerea pretenţiilor sale, prevederile art. 20 alin. 1 şi 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie, poliţiştii beneficiază de ajutoare în funcţie de vechimea efectivă ca poliţist şi de timpul rămas până la limita de vârstă de pensionare.

Conform art. 2 al O.U.G. nr. 84/2012, prevederile art. II din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, probată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Susţine pârâtul că între măsurile instituite de art. II din O.U.G. nr. 80/2010, la care face trimitere art. 2 al O.U.G. nr. 84/2012, este şi cea de la art. 9, conform căruia „în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea sporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă”.

De asemenea, se susţine că, ulterior anului 2013, în reglementările legale referitoare la salarizarea poliţiştilor ( art. 10 din O.U.G. nr. 103/2013) s-a prevăzut faptul că în 2014, aceste ajutoare nu se acordă.

Faţă de motivele invocate a  solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

La data de 10.09.2014, reclamantul a formulat note scrise prin care a depus „precizări la acţiune" şi „răspunsuri la întâmpinare", astfel:

Cu privire la precizările la acţiune, a arătat că, cauza are ca obiect litigiul privind funcţionarii publici statutari, susţinând  că a înţeles să cheme în judecată y pentru a fi obligat la plata ajutorului sub forma a 26 de solde (din eroare, în acţiune, în loc de solde, fiind trecut „salarii") ale funcţiei de bază (a avut gradul profesional de agent şef în cadrul ----), actualizate cu dobânda legală până la momentul plăţii efective, începând cu data scadentă, solicitând, totodată, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În baza dispoziţiei şefului ----- nr.------/20.09.2013, începând cu data de -----, i-au încetat raporturile de serviciu cu această instituţie, având drept de pensie, fiind pensionat conform deciziei nr. ------/13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, act juridic emis de către -------.

Că potrivit dispoziţiilor art.20 alin.1 şi alin.2 coroborat cu anexa VII, capitolul II, secţiunea a III- a din Legea nr.284/2010, în raport de vechimea, efectivă, în structurile de poliţie, de peste 15 ani, vechimea reală în structurile de poliţie a fost de 20 de ani, 5 luni şi 3 zile cu stagiul complet de cotizare de 37 de ani, 11 luni şi 19 zile, aspecte menţionate în conţinutul dispoziţiei nr.431392/20.09.2013 de către şeful -----, cât şi diferenţei de vârstă, până la limita de vârstă pentru pensionare (s-a pensionat din structurile de poliţie la 49 de ani, 5 luni şi 4 zile, putând să se pensioneze la limita de vârstă de 57 de ani şi 9 luni) este îndreptăţit la un ajutor reprezentând plata a 26 de solde ale funcţiei de bază, compus din: a. 10 solde, pentru o vechime în structurile de politie de minim 15 ani; b. 16 solde, adică câte 2 solde pentru fiecare an întreg, până la împlinirea  vârstei de 57 de ani şi 9 luni, când putea să se pensioneze la limita de vârstă, faţă de 49 de ani, 5 luni şi 4 zile, când s-a pensionat, fiind, deci, 8 ani întregi, în care trebuie să beneficieze de câte 2 solde ale funcţiei de bază, până la împlinirea vârstei de 57 de ani si 9 luni. Că la ieşirea la pensie nu a beneficiat de plata acestui ajutor, care trebuie acordat militarilor şi personalului statutar ce lucrează în structurile de poliţie, conform legii cadru care, în ceea ce îl priveşte, este Legea nr. 284/2010, ----- pretinzând că, pentru plata acestor ajutoare, nu sunt alocate fondurile bugetare nici pentru anul 2013 şi nici pentru anul 2014, susţinând  nefondat că, până în anul 2013 şi în anul 2014, nu s-au aplicat prevederile art.20 din Legea nr.284/2010.

Întrucât, este vorba despre un drept recunoscut şi conferit de lege, iar plata acestuia nu poate fi condiţionată „sine die" (fără termen) de existenţa acestor fonduri bugetare, ce trebuie alocate cu titlu de ajutor, creanţa sa trebuie satisfăcută integral, prin obligarea pârâtului la repararea prejudiciului pe care l-a suferit atât prin plata celor 26 de solde („dammnum emergens"), cât şi prin obligarea la daunele moratorii, sub forma dobânzii legale de la data scadentă (------) până la data plăţii efective („lucruum cessans"), astfel încât, sub aceste aspecte, solicită a fi admisă cererea sa, pentru toate petitele, inclusiv privind cheltuielile de judecată.

A mai arătat că în acest sens este şi practica, constantă, a instanţelor naţionale, deoarece un drept legal nu poate fi doar iluzoriu şi ipotetic, el trebuind să fie materializat şi concretizat printr-o sumă cuantificabilă, iar în cazul în care instituţiile abilitate nu-l acordă, trebuie obligate la plata acestuia, inclusiv prin obligarea la dobânzile legale, începând cu data scadentă, până la data plăţii efective.

În ceea ce privește răspunsul la întâmpinare, arată că solicită a fi respinsă cererea ----- de a fi transpusă cauza la secţia conflicte de muncă a Tribunalului Gorj, întrucât a avut doar raporturi de serviciu cu ----- şi nu raporturi de muncă, fiind funcţionar public cu statut special.

Ajutorul respectiv este conferit de lege la data trecerii în rezervă (şi al fuzionării), ca urmare a statutului său de funcţionar public şi nu ca efect al unor inexistente relaţii de serviciu cu -----, de aceea şi cauza are ca obiect litigiul privind funcţionarii publici statutari.

A precizat că decizia nr.2965/07.03.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti  (atașată la dosar ca practică judiciară) este o decizie de speţă întemeiată pe prevederile anexei IV/2 pct.2 alin. 1 din Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cauză ce este total străină de obiectul actualului litigiu, astfel încât, nefiind o decizie pronunţată de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti în interesul legii, nu are aplicabilitate în cauza de faţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată şi reține următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, așa cum a fost precizată, reclamantul x  a chemat în judecată pârâtul y, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  se dispună obligarea acestuia la plata celor 26 de solde ale funcţiei de bază actualizate cu dobânda legală calculată până în momentul plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

A susţinut reclamantul că, a activat 19 ani 2 luni şi 6 zile până la data de ----- când a fost pensionat conform Deciziei nr.----- din 13.12.2013, privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, emisă de ------.

Potrivit dispoziţiilor  art. 248 alin.1 Cod  procedură civilă,  instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Cum prin întâmpinarea formulată, pârâtul y a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal apreciind că această competenţă aparţine Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, instanţa faţă de dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 -  Republicată, care prevăd că „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”,  precum şi că plata celor 26 de solde se referă la drepturi cu caracter de remuneraţie în baza raporturilor de serviciu avute cu pârâtul, urmează să respingă această excepţie. Relevanță prezintă faptul că legiuitorul a prevăzut aceste drepturi în legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și că pretenția reclamantului a fost întemeiată pe acest act normativ. Pentru munca prestată în calitate de polițist, prin legea unică de salarizare s-au prevăzut o serie de drepturi cu caracter de remunerație printre care și plata ajutorului compensatoriu, după încetarea raporturilor de muncă. Se impune precizarea că aceste drepturi, în cadrul jurisprudenței comunitare, sunt considerate elemente de remunerație. Mai mult, se constată că în competența instanțelor de asigurări sociale intră doar litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, precum și cele privind alte drepturi și obligații de asigurări sociale născute în temeiul legii 263/2010. S-a reținut că ajutorul, respectiv, indemnizația sau compensația la pensionare solicitată de reclamant, în temeiul unei legi cadru de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu poate fi calificat ca fiind un astfel de drept de asigurări sociale.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă, reclamantul a investit instanța cu o cerere pentru obligarea ------ la plata ajutorului stabilit prin art. 20 alin 1 și 2 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010.

Este de menționat că reglementarea sporului acordat la pensionarea personalului militar și a polițiștilor a fost prevăzută pentru anul 2011 prin Legea –Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, intrată în vigoare la data de 1.01.2011, conform art.46 din actul normativ precitat.

Potrivit art. 20 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, …, polițiștii …, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel:.. pentru o vechime efectivă între 15-20 de ani, un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază…( alin 1 ), iar la alin 2 s-a prevăzut că …polițiștii…, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă pentru pensionare … de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază.

La aceeași dată - 1.01.2011, a intrat în vigoare și Legea nr. 285/2010  privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care prin art. 13 alin 1 a prevăzut că ,, în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori trecerea în rezervă nu se aplică.,,.

Pentru anul 2012, se reține că o reglementare asemănătoare a fost prevăzută de art. II -art. 9 din OUG 80/2010, conform cărora ,, în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori  la trecerea în rezervă.,,.

Prin dispoziţiile art. 2 din O.U.G nr. 84/2012 s-a stabilit că prevederile … art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Din susţinerile reclamantului din cererea de chemare în judecată  precum şi din decizia nr. ---- din data de 13.12.2013, emisă de ------ (fila nr. 2 dosar), reiese că, reclamantul a ieşit la pensie începând cu data de -----, dată la care dispoziţiile art. 20 alin. 1 şi 2 ale anexei VII, cap. II, secţiunea a III-a din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, se aflau sub incidența dispoziţiilor legale mai sus arătate.

Din interpretarea acestor reglementări instanța reține că voința legiuitorului a fost aceea ca în anul 2013, ca și în anii anteriori, să nu fie aplicate dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor privind ieșirea la pensie. În opinia tribunalului formularea din text se referă la neaplicarea acelor dispoziții și nu la suspendarea eventualelor plăți ce s-ar putea efectua după anul în discuție; textul nu vizează plata acestor drepturi ci tocmai dreptul de a beneficia de ele.

Astfel fiind, nu se poate reține , așa cum susține reclamantul, că acest drept este recunoscut de lege, întrucât chiar dacă articolul prin care s-a prevăzut acest drept nu a fost abrogat, aplicarea lui a fost limitată pentru anul 2013.

În considerarea celor ce preced, instanţa privește ca neîntemeiată acțiunea cauzei de față și în consecință urmează să o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ.

Respinge acţiunea formulată de către reclamantul X, domiciliat în -------,  în contradictoriu cu pârâtul Y, cu sediul în.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare