Recurs contencios administrativ. Anulare act administrativ.

Decizie 1372 din 06.04.2015


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Materie: RECURS CONTENCIOS ADMINISTRATIV. Anulare act administrativ. 

-Art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004

-Art. 7 din Legea nr. 554/2004

-Art. 193 alin. 1 Cod de procedura civila

-Art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod de procedura civila

Instanta de fond a retinut corect ca Înstiintarea seria IBPL nr. xxxxxxx/25.10.2012 reprezinta un act administrativ în sensul definitiei date de art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004 (act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice),  întrucât prin aceasta s-a luat o masura administrativa de indisponibilizare a autoturismului.

De asemenea, judecatorul fondului, legal si temeinic, a apreciat ca dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 193 alin. 1 Cod procedura civila sunt de stricta interpretare si, raportat la faptul ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila prevazuta de lege, instanta a constatat temeinicia exceptiei de prematuritate (inadmisibilitate) invocata de catre pârâta si a respins, ca atare, actiunea formulata.

Referitor la sustinerea recurentului în sensul ca prima instanta ar fi încalcat dispozitiile art. 261 alin.1 punctul 5 Cod procedura civila, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, deoarece în sentinta atacata sunt expuse motivele de fapt si de drept care au determinat solutia de admitere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru nerealizarea procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveste invocarea exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului B., pe considerentul ca obiectul cauzei ar fi plângere contraventionala, instanta de fond, justificat, a apreciat ca fiind eronata calificarea înscrisului contestat ca fiind un proces verbal de constatare a contraventiei, cele doua acte având o natura juridica distincta atât sub aspectul efectelor juridice produse, cât si sub aspectul reglementarii legale, cenzurarea actului administrativ fiind reglementata de dispozitiile Legii nr.554/2004, iar a procesului verbal de constatare a contraventiilor de catre OG nr.2/2001, acte normative care prevad conditii de validitate distincte, raportat la înscrisurile reglementate.

Din aceasta perspectiva, nu se justifica nici afirmatiile recurentului referitoare la încalcarea de catre instanta de fond a principiilor legalitatii, contradictorialitatii, al dreptului la aparare, al oralitatii, al disponibilitatii, egalitatii partilor în fata justitiei, al aflarii adevarului ori al nemijlocirii.

Decizia nr. 1372/CA/06.04.2015 a Curtii de Apel Oradea - Sectia a II - a civila, de contencios administrativ si fiscal

Dosar nr. 19169/271/CA/2012

Prin Sentinta civila nr. 9100/CA/18.11.2014 pronuntata de Tribunalul B. s-a admis exceptia prematuritatii si s-a respins actiunea formulata de reclamantul A. B.I. în contradictoriu cu pârâta Politia Locala O., ca prematura (inadmisibila).

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Examinând cu prioritate exceptia de prematuritate (inadmisibilitate) a actiunii, instanta a retinut ca, în fapt, obiectul dedus judecatii îl reprezinta actiunea în anulare îndreptata împotriva Înstiintarii seria IBPL nr.xxxxxxx/25.10.2012, prin care s-a dispus masura imobilizarii autoturismului cu nr. de înmatriculare BH-xx-xxx, apartinând reclamantului, ca urmare a opririi acestuia într-un loc nepermis, semnalizat ca atare prin indicatoare rutiere, înstiintarea în discutie reprezentând indubitabil un act administrativ astfel cum acesta este definit în cuprinsul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin aceasta s-a luat o masura administrativa de indisponibilizare a autoturismului, calificarea acestui înscris ca fiind un proces verbal de constatare a contraventiei fiind total eronata, cele doua acte având o natura juridica distincta atât sub aspectul efectelor juridice produse, cât si sub aspectul reglementarii legale. Astfel, cenzurarea actului administrativ este reglementata de dispozitiile Legii nr. 554/2004, iar a procesului verbal de constatare a contraventiilor de catre O.G. nr.2/2001, acte normative care prevad conditii de validitate distincte raportat la înscrisurile reglementate.

Examinând Înstiintarea contestata prin raportare la conditiile de admisibilitate prevazute de Legea nr.554/2004, instanta a retinut ca potrivit art. 7 din acest act normativ, „înainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, în termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. De asemenea, instanta a retinut ca potrivit art. 193 al. 1 Noul Cod de procedura civila, „sesizarea instantei se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata”.

S-a retinut ca, prin precizarile de actiune, reclamantul a aratat ca nu a formulat plângere prealabila anterior introducerii actiunii în instanta, motivând în mod eronat ca înstiintarea atacata reprezinta de fapt un proces verbal de constatare a contraventiei, fata de care, conform O.G. 2/2001, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.

Vazând ca dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 193 alin. 1 Noul Cod de procedura civila sunt de stricta interpretare si tinând cont de faptul ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila prevazuta de lege, instanta de fond a constatat temeinicia exceptiei de prematuritate (inadmisibilitate) invocata de catre pârâta si a respins ca atare actiunea formulata.

Împotriva acestei hotarâri, în termen si legal timbrat, a formulat recurs reclamantul A. B.I., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei instantei competente în vederea solutionarii, iar în subsidiar, sa se constate nulitatea absoluta a înstiintarii seria IBPL nr. xxxxxxx, în principal, iar în subsidiar, netemeinicia si nelegalitatea recursului si, pe cale de consecinta, sa se dispuna admiterea plângerii, anularea înstiintarii si exonerarea de la plata amenzii contraventionale în cuantum de 150 RON, precum si restituirea sumei achitate, iar cu totul subsidiar, înlocuirea masurii cu aceea a avertismentului, cu cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru.

În motivare, a aratat, în esenta, în primul rând, ca hotarârea instantei de fond nu este motivata în fapt si în drept, fiind aplicabile în cauza dispozitiile articolului 261 alineatul 1 pct. 5 din Codul de procedura civila, în opinia sa motivarea însemnând stabilirea în concret, clar si concis a starii de fapt, urmând o ordine cronologica, retinerea fiecarei împrejurari trebuind argumentata cu ajutorul probelor administrate, care trebuie examinate comparativ, aratându-se considerentele pentru care s-au retinut unele si s-au înlaturat altele, astfel ca justitiabilul sa poata cunoaste care dintre argumentele sale au fost acceptate, precum si motivele pentru care i s-au respins unele din apararile formulate, fara a pune instanta de recurs în imposibilitatea de a putea analiza justetea solutiei adoptate în întregul sau.

A apreciat ca aceasta situatie aduce atingere dreptului la aparare, drept garantat atât de legile interne, cât si de articolul 6 din CEDO, care aminteste ca dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor. În acest sens, a facut referire si la practica europeana în materie: cauza Albina contra României, cauza Virgil Ionescu contra României, Cauza Suominen contra Finlandei.

În al doilea rând, a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului B., apreciind ca Judecatoria O. avea competenta sa solutioneze cauza.

În ceea ce priveste admiterea exceptiei prematuritatii de catre instanta de fond, a aratat ca în mod gresit s-a solutionat cauza pe calea exceptiei prematuritatii, raportat la natura litigiului – plângere contraventionala, incident procedural care nu îsi gaseste aplicabilitatea în speta, având în vedere ca în cadrul unei plângeri contraventionale nu se îndeplineste procedura prealabila. Mai mult, a aratat ca aceasta exceptie a fost cercetata si solutionata de catre judecatorul de fond cu încalcarea principiilor legalitatii, contradictorialitatii, dreptului la aparare, oralitatii, disponibilitatii, egalitatii în fata legii, justitiei, aflarii adevarului judiciar, nemijlocirii.

Pe fondul cauzei, a invocat nelegalitatea înstiintarii, având în vedere ca procesul - verbal de constatare a contraventiei reprezinta unicul act procedural prin care se poate constata savârsirea unei contraventii. Daca contraventia reprezinta unicul temei al raspunderii contraventionale, aceasta neputând fi conceputa din perspectiva dreptului material în lipsa faptei ilicite, din punct de vedere procedural, încheierea procesului verbal contraventional reprezinta, în sistemul national de drept, momentul declansarii procedurii contraventionale, prin intermediul careia se angajeaza raspunderea contraventionala a persoanei care comite o contraventie, pentru încheierea sa valabila, procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei trebuind sa îndeplineasca conditiile de legalitate prevazute de art. 16 alin ( 1 ) din O.G. 5 /2001, sub sanctiunea nulitatii prevazute de articolul 17.

Astfel, a aratat ca în procesul - verbal nu s-au consemnat obiectiunile petentului sau faptul ca acesta nu ar fi formulat astfel de obiectiuni, acest viciu de forma neputând fi suplinit de semnarea ulterioara a procesului verbal de contraventie, fiind o obligatie cu caracter imperativ, subliniind ca încheierea actului constatator cu încalcarea acestei dispozitii imperative atrage nulitatea actului de constatare.

De asemenea, a solicitat sa se aiba în vedere lipsa martorului asistent, precum si faptul ca agentul constatator nu a consemnat împrejurarea datorita caruia a fost în imposibilitatea stabilirii identitatii unui martor.

A mai aratat ca cele descrise în fapt de catre agentul constatator nu corespund realitatii, înstiintarea neputând face dovada prin ea însasi, astfel încât sa conduca la rasturnarea prezumtiei de nevinovatie care functioneaza în sarcina petentului.

A învederat ca aceasta contraventie retinuta în sarcina petentului întruneste elementele unei acuzatii în materie penala în sensul articolului 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a OUG nr. 195 /2002 priveste toti cetatenii, iar sanctiunea instituita are caracter represiv si preventiv, asa cum a stabilit CEDO în cauza Anghel contra României.

A considerat ca instanta de judecata ar trebui sa aiba un dubiu asupra faptei ce nu a fost retinuta de agentul constatator prin propriile simturi, ci doar pe baza unor afirmatii neverificate, iar aplicarea principiului în dubio pro reo sa profite petentului.

În drept, s-au invocat prevederile art. 3042 pct. 3, 5, 8, 9 Cod procedura civila.

Intimata pârâta POLITIA LOCALA O., legal citata, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat în fata instantei pentru a-si sustine pozitia procesuala.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta a apreciat recursul declarat de recurentul A. B.I. ca fiind nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Instanta de fond a retinut corect ca Înstiintarea seria IBPL nr. xxxxxxx/25.10.2012 reprezinta un act administrativ în sensul definitiei date de art.2 lit. c) din Legea nr.554/2004 (act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice),  întrucât prin aceasta s-a luat o masura administrativa de indisponibilizare a autoturismului.

De asemenea, judecatorul fondului, legal si temeinic, a apreciat ca dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 si ale art. 193 alin. 1 Cod procedura civila sunt de stricta interpretare si, raportat la faptul ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila prevazuta de lege, instanta a constatat temeinicia exceptiei de prematuritate (inadmisibilitate) invocata de catre pârâta si a respins, ca atare, actiunea formulata.

Referitor la sustinerea recurentului în sensul ca prima instanta ar fi încalcat dispozitiile art. 261 alin.1 punctul 5 Cod procedura civila, instanta a apreciat-o ca fiind neîntemeiata, deoarece în sentinta atacata sunt expuse motivele de fapt si de drept care au determinat solutia de admitere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii pentru nerealizarea procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveste invocarea exceptiei de necompetenta materiala a Tribunalului B., pe considerentul ca obiectul cauzei ar fi plângere contraventionala, instanta de fond, justificat, a apreciat ca fiind eronata calificarea înscrisului contestat ca fiind un proces verbal de constatare a contraventiei, cele doua acte având o natura juridica distincta atât sub aspectul efectelor juridice produse, cât si sub aspectul reglementarii legale, cenzurarea actului administrativ fiind reglementata de dispozitiile Legii nr.554/2004, iar a procesului verbal de constatare a contraventiilor de catre OG nr.2/2001, acte normative care prevad conditii de validitate distincte, raportat la înscrisurile reglementate.

Din aceasta perspectiva, nu se justifica nici afirmatiile recurentului referitoare la încalcarea de catre instanta de fond a principiilor legalitatii, contradictorialitatii, al dreptului la aparare, al oralitatii, al disponibilitatii, egalitatii partilor în fata justitiei, al aflarii adevarului ori al nemijlocirii.

În consecinta, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 496 Cod procedura civila, cu raportare la dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. B.I., fara cheltuieli de judecata în recurs.