Nulitate decizie de concediere care nu prevede motivele care au determinat luarea măsurii, prevederile legale sau contractuale încălcate de angajat, durata preavizului, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

Contestatoarea CD a solicitat în contradictoriu cu intimata AP. NR. 4xx constatarea anularea deciziei nr. x/2x.1x.201x emisă de intimată, reintegrarea în functia detinuta anterior desfacerii contractului de munca, obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data de la 1x.0x.201x până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata a opt zile de concediu de odihna aferent anului 201x, neefectuat, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, contestatoarea a fost salariata intimatei, în funcţia de administrator, după cum rezultă din contractul individual de munca, asa cum a fost modificat prin acte aditionale succesive.

Prin Decizia contestată, semnata de membrii Comitetului Executiv al intimatei s-a decis, începând cu data de 1x.0x.201x, incetarea contractului de munca al contestatoarei, in temeiul art. 61 lit. a Codul muncii. 

În drept, potrivit art. 61 lit. a Codul muncii, indicat ca temei al deciziei de concediere, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinara.

Dacă intervine concedierea pentru motivul indicat mai sus, angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispoziţiilor art. 247-252 Codul muncii, aşa impunându-i prevederile art. 62 alin.2 Codul muncii.

Potrivit art. 251 alin.1 Codul muncii, sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile

Pentru a se preveni eventualele comportări abuzive ale angajatorilor, prin care ar leza drepturile şi interesele legitime ale salariaţilor, Codul muncii reglementează în mod expres condiţiile de fond şi de formă în care angajatorul poate dispune din propria iniţiativă concedierea salariatului, cu efect de încetare a contractului individual de muncă, precum şi etapele cercetării disciplinare.

Art. 252 alin.2 Codul muncii prevede, sub sanctiunea nulitatii absolute, că in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

Domenii speta

Spete similare